Arhive etichetă: biblia

Metodă în 5 paşi de citire a Sfintei Scripturi

Dragilor

Să vorbim din nou despre citirea Bibliei!

Multora ne este greu să citim Sfânta Scriptură pentru că nu-i ştim puterea ei. Poate o tratăm ca pe o Carte simplă şi nu ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care ne dă toate răspunsurile la neînţelesurile ce ne macină viaţa.

Biblia este o carte unică. Ea este o întâlnire care naşte lămuriri, dar şi întrebări. Citirea sfintei Scripturi ne ridică semne de întrebare vizavi la cum ne trăim viaţa.

Dumnezeu spune „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, tu cine eşti?”
Şi încercând să răspundem, descoperim că nu ştim. Citind Biblia, descoperim cât de departe suntem de noi înşine şi de Doamne şi plângem.

Dar, continuând să citim, tot ea ne mângâie, Sfânta Scriptură devenind astfel o alifie pentru neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti.

Biblia însă nu se citeşte oricum. În vechime, parinţii egipteni, spune Pr Hrisostom, foloseau o metodă în cinci paşi care consta în:
– citirea propriu-zisă
– cântărirea pasajelor: Cum vorbeşte sufletului meu acest pasaj, are legatură cu mine?
– rugăciunea, care vine să mă ajute în înţelegerea cuvintelor care mă privesc pe mine
– contemplarea, mulţumirea pentru întelesul primit
(din cuvântul arhim. Hrisostom despre Sfânta Scriptură din 13 nov 2012 http://maicasiluana.blogspot.ro/2012/11/198-cu-domnul-citim-cuvintele-lui.html

Cum răspundem ispitirilor celui rău

Dragii mei

Astăzi la biserică am auzit pericopa evanghelică despre întreita ispitire ce a avut-o Domnul după Botezul Său:

Matei 4, 1-11:
1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
4. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”.
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.
9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”.
11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.

Ce am învăţat?

Pentru a deveni stăpâni asupra sugestiilor subtile ale satanei, e nevoie de o „strategie”:
Să ne opunem sugestiilor diavolului cu Cuvântele lui Dumnezeu: replicile date de Domnul îi „închid gura” ispititorului şi acesta pleacă „cu coada între picioare”. Cuvintele di Sfânta Scriptură sunt cuvinte cu putere care împiedică sugestiile potrivnicului să devină păcat cu fapta.

Replicile nu sunt confruntări raţionale cu cel rău, confruntări în care n-avem nicio şansă să biruim, ci pierdem precum Eva odinioară, deoarece diavolul e cel mai şiret. Replicile sunt adevăruri revelate spuse de Dumnezeu. Rostirea adevărului prin cuvintele Scripturii demască neadevărul sugestiei diavoleşti şi o face inofensivă. Diavolul e tatăl minciunii şi nu se sinchiseşte să se ascundă chiar şi după frânturi răzleţe din Biblie, spunând jumătăţi de adevăr.

Sugestiile diavolului au un singur scop: să întrerupă dialogul omului cu Dumnezeu, să atenteze la demnitatea umană. Păstrarea raportării noastre la Dumnezeu necontenit ne păstrează integritatea fiinţei, căci numai în relaţie cu dumnezeu suntem ceea ce suntem. Sugestiile satanei urmăresc să ne ne sustragă de la ascultarea de Dumnezeu, aşa cum a făcut cu primul Adam. Dar Noul Adam îl biruie şi ne dă pildă cum să trăim ca fii ai lui Dumnezu după har, ce suntem.

Ce cărţi mai citesc?

Dragii mei

Vă spuneam că la Târgul de Carte Religioasă mi-am cumpărat câteva cărţi minunate. Sunt atât de nerăbdătoare să le citesc pe toate, dar totuşi tre’ să am răbdare…
Am început să citesc vreo trei cărţi în paralel, dar m-am orpit la Spovedanie neterminată

Ieri, mi-am amintit că am primit, tot la Târg, o carte interesantă: Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu. Am avut marea bucurie să fiu la lansarea acestei cărţi şi am primit-o chiar de la autor, de la Părintele protosinghel Teodosie Paraschiv, cu autograf. Am început s-o citesc cu mare interes. E o carte frumos scrisă şi interesantă. Mi-am reamintit multe lucruri învăţate la facultate, dar am aflat şi multe lucruri pe care nu le ştiam sau le ştiam altfel. Firul roşu al acestei cărţi este că Biblia conţine Cuvântul lui Dumnezeu fără îndoială şi că El, Dumnezeu, a avut de grijă să se păstreze şi să se transmită neştirbit până în zilele noastre. Cartea spulberă toate îndoielile cu privire la autoritatea divină a Bibliei. Pentru creştini este o întărire în credinţă, iar pentru necredincioşi, o dovadă argumentată competent că prin Sfânta Scriptură (prin Biblie) Dumnezeu vorbeşte oamenilor şi le descoperă voia Sa.

Când am auzit titlul, am avut o reacţie de respingere. Titlul nu m-a atras, căci mi-am zis că nu mă interesează coduri, ci vreau practic, dar citind cartea, mi-am schimbat atitudinea!
O carte e o minune! O carte de asemenea talie cum este Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, merită toată aprecierea şi respectul. Felicitări Părinte Teodosie şi mulţumim pentru acest dar minunat, cartea Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu.

Părintele Teodosie a mai scris şi alte cărţi. Toate cărţile sfintiei sale le puteţi găsi la Editura Adenium (http://www.adenium.ro/blog/8-octombrie-2014-lansari-adenium.html).

Ce bogăţie ne sunt cărţile! Ele îmi sunt cei mai buni prieteni. Vă invit să vă faceţi timp să citiţi şi vă rog să-mi împărtăşiţi şi voi din lecturile voastre. Ce cărţi citiţi sau ce aţi citit şi v-au plăcut?

Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus Hristos Domnul nostru!

Dragii mei dragi
Astăzi vă pun din nou la inimă cuvintele Părintelui meu care ne-a sfătuit să recitim apostolul ce s-a citi astăzi la Biserică (şi pe care eu l-am ratat, că am întârziat!) de la Romani cap 8 partea a doua.
Părintele ne-a îndemnat să urmăm exemplul Apostolului pavel care s-a pus în slujirea dragostei lui Dumnezeu şi a pus-o pe aceasta desupra tuturor preocupărilor lui.
Ca să-mi fie mai uşor să reţin aspectele cheie din acest capitol, am selectat versetele cele mai reprezentative pe care să le revăd din când în când. Mulţumesc părintelui care ne pune mereu la inimă cuvântul minunat a lui dumnezeu şi atunci toate celea prind gust şi culoare şi sens şi greul slujirii din bucătărie şi din casă se uşurează.
Capitolul 8 din epistola către Roamni a sfântului Apostol pavel
1. Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
2. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,
3. Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii – fiind slabă prin trup – a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup,
4. Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh.
5. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului.
6. Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace;
7. Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.
8. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate,
11. Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.
12. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup.
13. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.
14. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!
16. Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim.
18. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.
19. Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,
21. Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
22. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.
23. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?
25. Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.
26. De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite.
27. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi.
28. Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;
29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi.
30. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit.
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?
32. El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?
33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează;
34. Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!
35. Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”.
37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.