Arhive etichetă: Brasov

La înmormântarea Părintelui Aurel Suciu din Braşov am trăit moartea ca Nuntă

Dragilor

Ieri, cu ajutorul Domnului şi binecuvântarea Părintelui nostru duhovnic, am ajuns şi noi la Braşov, tocmai când se pregătea să înceapă slujba de înmormântare a Părintelui Aurel Suciu, naşu nostru „bătrân”.

Biserica impunătoare

sfantul-mare-mucenic-dimitrie-tractorul-brasov-biserici-si-manastiri-dfcae1662a-small

îşi deschidea larg uşile să primească sutele de credincioşi care petreceau cu trupul păstorulului lor cele din urmă ceasuri.

De afară, se vedea că biserica deja era plină, chiar „ticsită” de oameni. De primprejur, sute de credincioşi urmăreau cu uimire evenimentul.

Am coborât imediat din maşină şi am ieşit întru întâmpinarea naşei noastre de cununie, soţia Părintelui Sebastian, unul dintre cei trei fii ai Părintelui Aurel.

Am îmbrăţişat-o cu dor mult, căci de 8 ani nu o mai văzusem.

Am intrat cu greu în biserică. Doream să ajung în faţă. Aparent, era imposibil. În mijlocul naosului, în faţa tetrapoadelor, era sicriul, înconjurat de mai mult de 40 de preoţi. În faţa sfintelor uşi ale sfântului altar era Preasfinţitul Ilarion, Preasfinţitul nostru de la Sibiu, pe care îl vedeam acum pentru prima dată în calitate de episcop.

Doream să-i văd faţa naşului.

pr-suciu_brasov1_w747_h800_q100

Îmi era dor de sfinţia sa… Cu rugăminţi discrete, ajung aproape de sicriu, în spatele naşilor, Sebastian şi Mariana. Privesc înspre sicriu: aceeaşi faţă, acelaşi chip senin, şi parcă puțin zâmbitor, al naşului Aurel…, puţin schimbată de la infarct. Primul impuls a fost să mă aplec să-i sărut mâinile, pe care niciodată, din smerenie şi drag, nu m-a lăsat să i le sărut. M-am abţinut, cu gând că, la sfârşit, poate voi reuşi să mă apropii de sicriu şi să-i sărut mâna, care m-a logodit cu robul lui Dumnezeu Nicolae-Sebastian-Ioan şi care mi-a dat să gust din Paharul comun de la Nuntă…

Mă opresc puţin din scris şi cobor în cameră să scotecesc în cutia cu amintiri…

Deschid albumul cu fotografii de la Nunta noastră…

IMG_20170330_110541IMG_20170330_110639

Îmi amintesc cum acum 15 ani, m-am dus dimpreună cu viitorul meu soţior la Braşov, la naşul lui de botez, la Părintele Aurel… Pe atunci, slujea într-un apartament de la parterul unui bloc din Brașov…

Ce frumoasă a fost acea sfântă liturghie de atunci!

Părintele Aurel „mi-a căzut drag” din prima…

”Ei, finule, te însori..!?”, zice Părintele de cum dă ochii de Nicolae.

„Da naşule şi am venit, conform obiceiului (în Ardeal, naşii de Cununie botează pe toţii copiii finilor şi apoi îi şi cunună, dacă mai sunt în viaţă la acel moment) să vă tocmim să ne cununaţi”. „Ei, noi suntem bătrâni de acum şi ne-am gândit să vi-l dăm pe Sebastian…, el e mai apropiat de vârsta voastră….”

”Cum spuneţi sfinţia voastră, naşule!”.

Am mers apoi acasă la naşi şi acolo, după ce am şejut la masă, naşa Ileana ne-a adus un dar: verighetele…, minunatele vergehete, pe care le purtăm cu atâta drag şi acum!

La Nunta noastră, a slujit şi Părintele Aurel, alături de Părintele Necula şi Părintele Păcurariu.

Privesc acum fotografiile şi mă întorc înapoi în timp…

Revăd capela plină cu colegii de an… Dacă anul I s-a încheiat cu prima logodnă din promoţia noastră, anul II se deschidea, la 1 octombrie 2000, cu Nunta noastră.

Capela deveni pe dată neîncăpătoare… Iată-i pe toţi…! Ce chipuri minunate….! Ce binecuvântare sunt fotografiile!!!

Îl văd pe părintele Aurel, care ne binecuvintează cu verighetele, ne logodeşte…Îl văd pe Părintele Păcurariu, care ne binecuvintează cu coroanele de împăraţi, ne cunună…

Îl văd pe Părintele Constantin Necula, care ne strânge bine mâinile la momentul culminant, când Domnul din cer ne împreunează inimile pe vecie…

Toate sunt actuale în mintea mea…

Revin la şirul povestirii. Nu mă mai satur să-l privesc pe părintele Aurel care şedea acum, îmbrăcat în frumoasele-i veşminte, în sicriu.

În stânga sicriului, era naşa Ileana, transfigurată de durere, care îl priveşte pe cel cu care a realizat atâtea lucruri minunate.

În jur, finii lor, peste 30 de perechi…, mulţi dintre ei preoţi şi preotese….

Slujba curgea lin şi interminabil. După două ore şi ceva, iată se citeşte necrologul…! Aşa am auzit şi eu, mai lămurit, odiseea Părintelui Aurel şi realizările dânsului şi că a fost protopop la Sfântul Gheorghe…

În timp ce Părintele Răvan Petru Timofte citea acel frumos necrolog, priveam spre sicriu. Între timp, mă mutasem într-o altă parte, de unde vedeam întreaga imagine: sicriul, pe cei doi fii ai Părintelui dimpreună cu preotesele lor şi pe naşa Ileana. O imagine atât de minunată!… Chipuri atât de frumoase şi atât de dragi mie…, pe care culoarea neagră le potenţa strălucirea atât de minunat strălucirea!

Puteti vedea aici mai multe fotografii cu nasul Sebastian din parohia dânsului din Germania.

Pr.-Sebastian-Suciu-272x300

Îi puteţi vedea şi pe cei trei minunaţi băieţi a săi:

http://www.parohia-ulm.ro/
În necrolog, am auzit că a fost coleg de faculate cu P.F. Părinte Patriarh, care a trimis o scrisoare de condoleanţe:

„Cu multă tristețe am primit vestea trecerii din această viață a Părintelui Aurel Suciu, de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” și „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” din Brașov.

Părintele Aurel Suciu și‑a început activitatea pastoral‑misionară în anul 1974, ca preot în satul Araci, aflat în partea de vest a județului Covasna, în Depresiunea Brașovului. Aici a renovat casa parohială și a început lucrări de reparații și consolidare a bisericii, afectată de cutremurul din anul 1977.

În anul 1979 a fost transferat în municipiul Sfântul Gheorghe, la biserica monument istoric, ctitorită în vremea Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna. Și aici s‑a ocupat de consolidarea, repararea și pictarea bisericii, grav afectată și ea de cutremurul din anul 1977.

Între anii 1984 și 1990 a lucrat ca protopop al Protopopiatului „Sfântul Gheorghe“, unde a desfășurat o bogată activitate administrativă, spirituală și culturală.

În anul 1990 s‑a transferat în municipiul Brașov, cu misiunea de a construi o biserică în parohia nou-înființată, Tractorul III.

Sprijinit de credincioșii din parohie, dar și prin contribuția mai multor sponsori, Părintele Aurel Suciu a reușit să construiască o biserică mare și frumoasă cu hramurile: „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” și „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou”.

Anul acesta, 2015, în a doua zi de Sfintele Paști, Înalt­preas­fin­țitul Părinte Mitropolit Laurențiu a târnosit paraclisul acestui sfânt locaș, aflat la demisolul construcției. Cu acest prilej, Părintele Aurel Suciu a fost decorat cu Ordinul Crucea Șaguniană, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Ardealului.

pr Suciu mitorpolit si protopop_188290

Înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite, Părintele Aurel Suciu a adăugat la acestea strădaniile sale personale, fiind un mare iubitor al slujirii Sfântului Altar și al oamenilor. Dăruirea de sine și spiritul său misionar, conștiința puternică a res­ponsabilității pastorale, precum și zelul misionar în propovăduirea și păstrarea dreptei credințe, a spiritualității și identității ortodoxe românești au luminat întreaga activitate preoțească a părintelui Aurel Suciu.

Prețuind în chip deosebit lucrarea misionară a părintelui Aurel Suciu, înălțăm stăruitoare rugăciune către Hristos Domnul Cel Înviat din morți să odihnească sufletul său în lumina cea neînserată a Împărăției cerurilor, unde drepții ca luminătorii strălucesc, și să mângâie pe toți cei care l‑au cunoscut și prețuit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel

Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române

* Mesaj la înmormântarea preotului paroh Aurel Suciu, de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou”, municipiul Braşov, duminică, 5 iulie 2015 ( http://ziarullumina.ro/parintele-aurel-suciu-un-preot-harnic-si-misionar-103388.html)

Apoi, ne-am apropiat să dăm sărutarea cea din urmă. Sărut Sfânta Evanghelie, îi sărut mâinile şi îi ating obrazul… şi lacrimile curg încet…

”O să-mi fie dor de chipul tău şi de vocea ta, naşule! Să te rogi pentru mine ca să parcurg şi eu drumul frumos până la capăt. Mergi în pace pe calea care ţi se deschide acum!”.

Preoţii au luat sicriul şi, îndreptându-se spre sfântul altar, au început să cânte „Isaia dănţuieşte”.

Am tresărit şi am gândit: „Ce va să însemne asta? Ce rânduială, ca sicriul să se atingă de Sfânta Masă în timp ce strana cântă „Isaia dănţuieşte”?.

Şi am primit un răspuns în inimă: „În rânduiala preoţiei, a sfinţirii în preot a unui tânăr, se cântă cele trei tropare: „Sfinţilor mucenici care bine v-aţi nevoit”, „Slavă Ţie Hristoase…” şi „Isaia dănţuieşte..”.

Aceste tropare se cântă şi la Nuntă, dar în sens invers, adică se începe cu „Isaia dănţuieşte”, se începe cu bucuria Nunţii, ca apoi, tinerii să-şi ia crucea, precum mucenicii, şi să înceapă să contruiască împreună „Bisericuţa de acasă”.

Ei, Părintele Suciu a construit bisericuţa…, s-a nevoit, slăvindu-l pe Dumnmezeu în nenumărate slujbe săvârşite, iar acum se duce să-şi ia răsplata şi să dănţuiască în cer, primindu-şi cununa biruinţelor…”

După ce sicriul, purtat de câţiva preoţi tineri, a fost atins de Sfânta Masă, de la care Părintele Aurel şi-a luat rămas bun, a pornit procesiunea de înconjurare a bisericii. După înconjurare, în sunetul cântării „Hristos a înviat”, s-a coborât la subsol, unde a fost pus în mormânt şi de unde, Părintele v-a mângâia mereu pe credincioşii săi.

„Odihneşte-te în pace, vrednicule atlet al lui Hristos!

Iată, alegarea ta a luat sfârşit!”.

Masa de pomenire s-a făcut la Restaurantul Aro…

„Am ales un restaurant mai mare, ca să încăpem cu toţii, că la Daniel (băiatul cel mic care a murit acum 7 ani, n.n), a trebuit să se mănânce pe rând, au fost vreo trei rânduri …” , a spus naşa Ileana în timp ce mergeam spre restaurant.

Intrând în restaurant, am retrăit clipele Nunţii… Ce frumuseţe: atâţea preoţi şi Prea Sfinţitul şi atâţea oameni cu chipuri atât de frumoase şi distinse… Aşa o atmosferă distinsă…, nemaivăzută şi nemaisimţită…!

Profitând de ocazia servirii Prea Sfinţitului cu mâncare fără carne, am cerut şi eu meniu fără carne… Cât de bună a fost acea supă de zarzavat fierbinte şi ce interesant a fost acel ornament din dovlecel și ciuperci pe gril.

Mulţumim, naşa şi bogdaproste!

Veşnica pomenire naşului nostru drag!

Un articol despre înmormântarea Părintelui Aurel:
http://www.bzb.ro/stire/mii-de-credinciosi-si-au-luat-ramas-bun-de-la-preotul-aurel-suciu-a88129

Toată rânduiala de înmormântare o puteţi citi aici:

http://molitfelnic.ro/randuiala-inmormantarii-preotilor-si-a-diaconilor-de-mir/

Naşu, bătrânu’, Părintele Aurel Suciu din Braşov, a plecat la Doamne

Azi dimineaţă, am primit vestea incredibilă că naşu bătru’, Părintele Aurel Suciu, a murit.

pr Suciu mitorpolit si protopop_188290

Părintele Aurel Suciu e cel din stânga:

pr Suciu in Germania_188289

Vestea aceasta nu m-a tulburat.

Când am primit-o, trebuia să plec repede la un curs şi eram preocupată cu aceasta şi pur şi simplu parcă nici nu am înțeles bine despre ce era vorba…, n-am conștientizat.

Abia seara m-am trezit la realitate, când soţiorul mi-a spus că mâine este înmormântarea nașului Suciu şi că mama vrea să meargă în seara aceasta la priveghi, am realizat şi eu că, cu adevărat naşu’ Suciu, naşul de cununie a mamei soacre şi naşul de botez al soţului meu, a murit.

Fiind la Braşov, ne vedeam mai rar. De fiecare data, când îl vedeam pe Părintele Aurel, mă bucura.

Era un chip senin. Prezenţa sfinţiei sale mă odihnea. Îmi aduc aminte de ultima vizită a naşilor bătrâni (cum le spuneam eu părinţilor naşului nostru de cununie, Părintelui Sebastian Suciu). Aceasta a fost cu câţiva ani în urmă.

Ultima dată când i-am auzit vocea Părintelui Aurel, a fost la telefon… A fost o voce care mi-a spulberat neliniştile şi mi-a bucurat inima….

O, Părinte drag!

O naşa dragă, cum va rezista inima ta să-ţi îngropi o altă parte din tine, după ce una s-a scurs cu Daniel…?

Nașii noştri bătrâni mi-au fost la inimă. M-a impresionat felul lor de a fi, de a-şi trăi viaţa, atât de fireşti în toate…

Dumnezeu să te ierte naşule drag şi să te odihneşti în pace!

Mai multe despre Părintele Aurel Suciu puteţi afla din paginile de mai jos:

http://www.mytex.ro/component/content/article/546-expres/494246-brasov-unul-dintre-cei-mai-vrednici-si-iubiti-preoti-a-trecut-la-cele-vesnice.html

http://www.protopopiatul-brasov.ro/cat_biserica_sfdimitrie_tractorul_protopopiatul_brasov.html

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=actualitate&s_id=5380

Tabără de spiritualitate ortodoxă şi nutriţie pentru părinţi şi copii Sfântul Stelian la Moeciu de Jos

Dragii mei

Astăzi m-a întrebat cineva dacă mai organizăm tabere vara aceasta.Da facem.tabere!

Eu m-am gândit să organizăm tabere cu părinţi (sau bunici) şi copii.

Scopul organizării acestor tabere este în primul rând petrecerea unui timp liber şi de joacă împreună, apoi descoperirea frumuseţilor Ortodoxiei şi deprinderea preparării mâncării sănătoase şi a principiilor de vieţuire sănătoasă.

Cazarea o avem la un preţ foarte, foarte avantajos şi masa o vom pregăti împreună de comun acord.

Tabăra va fi de 5 zile, de luni până vineri.
Sunt 20 de locuri în total.
Spaţiul îl avem la dispoziţie pe toată durata verii.

Prefer să facem înscrierile cât mai din timp ca să ne organizăm cât mai bine.

Vacanţa de vară: 20 iunie-13 septembrie.
Ar fi următoarele serii:
22-26 iunie
29 (e sărbătoare) iunie – 3 iulie
6-10 iulie
13-17 iulie
20 (Sf. Ilie) -24 iulie
27-31- iulie
3-7 august
10-14 august
17-21 august
24-28 august
31 august – 4 septembrie

Dvs când aţi prefera să veniţi? Ce săptămâni ar fi potrivite? În funcţie de răspunsurile Dvs ne vom concentra să organizăm 3-4 serii.
Vârsta copiilor m-am gândit să fie de la 5 la 14 ani.
Costul taberei: 

Anul trecut am mâncat la o pensiune şi a fost cam scumpă masa, a fost 50 de lei pe zi, costurile unei tabere per total fiind 450 de lei. Dacă însă ne vom autogospodări, costul va scădea, va fi în jur de 350.

Dacă doriţi să vedeţi programul pe zile va trimit un atas pe email.
Vom face drumeţii la Şcheii Braşovului şi Şcoala Românească, la Castel Bran şi la Schitul Bran, Vom avea ateliere la alegere, printre care sigur va fi atelierul de gătit.

Ne vom juca foarte foarte mult împreună în aer liber în livada mare a pensiunii.

Vă aşteptăm cu drag, Doina Blaga
Puteţi să mă contactaţi prin email: doinablaga @ gmail.com

Tabără la Moeciu 30 iunie – 4 iulie 2014

Dragii mei
Cu ajutorul lui Doamne ne-am întors din tabără.
A fost minunat! Nu ştiu ce să vă povestesc mai întâi!
Luni am plecat cu trenul din Sibiu şi am ajuns în Braşov în staţia Bartolomeu. De acolo, călăuziţi de un tânăr de la ASCOR Braşov, am purces spre autogară unde prin surprinzătoarea bunăvoinţă a personalului de acolo, ne-am lăsat bagajele în pază bună şi apoi am luat un autobuz spre Şcheii Braşovului.
Neschimbaţii Şcheii Braşovului dimpreună cu minunatul părinte Vasile Oltean ne-au primit cu „braţele” deschise. Părintele Oltean are un farmec irezistibil şi cuceritor, i-am sorbit şi i-am înregistrat fiecare cuvinţel. Ascultându-l pe părintele am conştientizat pentru o clipă ce mari bogăţii avem noi românii, pe care nu le cunoaştem şi nici nu le preţuim îndestul.

După ce am vizitat Prima Şcoala Românească şi Biserica din Şchei am coborât ca să luăm autobuzul spre Moeciu. Până ce a venit autobuzul ne-am jucat vreo 20 de minute într-un frumos parc.
În sfârşit iată-ne ajunşi. Căsuţa e minunată şi grădina şi mai mununată. Are mulţi pomi pe margine unde ne putem juca şi desfăşura activităţile cât e ziua de lungă.

 Marţi vremea a fost schimbătoare. Ne-am jucat prin curte şi am făcut atelierul de pictură pe sticlă coordonat de Părintele Vasile Dariciuc.

Miercuri a fost frumos, a fost soare şi am putut merge în drumeţie la schitul Bran. Am plecat după micul dejun şi ne-am întors la prânz, pe la ora 14 şi ceva. Călătoria a fost minunată. Am urcat dealurile şi ne-am trezit deasupra înconjuraţi de munţi. Acolo se văd munţii Piatra Craiului şi Bucegii. E o privelişte superbă! Am şezut pe iarbă în faţă bisericii şi după ce am gustărit ceva (pâine cu nutela – pastă de nuci- făcută la atelierul de bucătărie), ne-am rostogolit pe iarbă şi am inspirat aerul curat şi mirosul fânului. Nu ne mai venea să plecăm…

Miercuri după masă am făcut atelierul de toacă.

Masa am servit-o la o pensiune apropiată, la Pensiunea Căsuţa din Poveşti. Doamna Irina ne-a făcut tot felul de bunătăţi. În această fotografie eram la stabilirea meniului zilei. Îi spuneam ce să ne facă şi ne făcea. Mâncarea şi-a meritat toţii banii daţi pe ea.

Am făcut şi atelierul de pictură. Cu ajutorul storcătorului Hurom am făcut lăpticuri vegetale şi sucuri. Am făcut paste dulci de susan şi de nuci şi rafaelo din pulpă de morcovi, roşcove şi fulgi de cereale

Joi a fost din nou frumos şi am putut face drumeţie la Schitul Sfinţii Împăraţi din localitate, la maica Marta, care ne-a aşteptat cu prăjituri şi sirop de trandafiri. Aici la acest schit am cunoscut-o şi pe actriţa Leni Pinţea, cea care a şi ctitorit bisericuţa de lemn şi căsuţa unde stau măicuţele.
Apoi am continuat drumeţia spre Castelul Bran. am vizitat castelul şi pentru un timp ne-am întors în trecut. Ecolo există o încăpere numită sala de cinema unde se poate vedea un filmuleţ de 8 minute despre Castel. Am făcut multe fotografii, dar încă nu am reuşit să le descarc
După masă timpul s-a schimbat. În timp ce serveam prânzul s-a pornit a ploua cu găleata de a trebuit să stăm în sala de mese vreo 2 ore. Ca să treacă timpul, am jucat câteva jocuri de exterior, sala fiind destul de încăpătoare.
A plouat toată după masa şi astfel n-am putut face focul de tabără. În schimb am povestit, am recitat poezii, am cântat şi am râs până spre ora 24. Era ultima noapte de tabără..

În fiecare seară ne adunam la rugăciune şi la povestea de seară, care era citită din proloage. Aşa am vorbit marţi seara de Sfântul voievod Stefan. Aşa şi-au mai reamintit copii de acest minunat conducător şi aşa mi-au compus şi un cântecel…
Vineri vremea a început să se îndrepte după ora 10 şi am reuşit să căutăm şi comoara…
După prânz am plecat spre Braşov de unde am luat trenul spre casă.
Am ajuns întregi acasă. Mulţumim Doamne!

Tabăra Moeciu – descrierea spatiului de cazare

Dragi părinţi şi dragi copilaşi

În tabăra de la Moeciu vom petrece 5 zile ca într-o mare familie.

Căsuţa care ne va găzdui are parter şi mansardă.
Avem 4 camere cu 4 paturi şi 2 camere cu 3 paturi, 2 băi cu duş şi 1 baie cu chivetă şi wc, bucătărie şi un hol.

Curtea este lungă, unde putem să ne desfşurăm activităţile de exterior în voie. De asemenea avem loc şi pentru foc de tabară
Împrejurimile taberei sunt minunate. În apropiere se află schitul Bran şi castelul Bran.
Vom vizita aceste obiective.

Abia astept!

Ce primesc copiii care merg în tabere?

Dragi părinţi (duhovniceşti şi trupeşti),

astăzi vom vorbi despre importanța mersului copiilor în tabără.

În vara lui 2013, am trăit şi am conştientizat cât de importantă poate fi o tabără (mai ales una de spiritualitate ortodoxă) în devenirea şi formarea unui copil.

Îmi amintesc că, eram în clasa a VII-a când am auzit și am mers pentru prima dată într-o tabără. Imaginați-vă: Să mergi undeva în afara unui sătuc din Moldova, tocmai hăt departe la Arbănaşi în judeţul Buzău. Dumnezeule mare, mi-am zis, ajută-mă să pot merge! Şi Domnul a făcut minunea, ajutându-i pe părinţi „să facă rost” de cei 300 de lei necesari. Şi cât de recunoscătoare le sunt şi acum părinţilor mei! Doamne, ce minunăţii am văzut şi ce bucurii am trăit atunci în acea tabără!

Deşi au trecut 27 de ani de atunci, am vie în memorie unica tabără a copilăriei mele. Anii au trecut şi acea unică experienţă s-a „ascuns” cu grijă într-un sertăraş al amintirilor.

Am căutat pe internet si am gasit un video cu locatia taberei din Arbanasi -Buzau.

Revad in acest video acele locuri si e uimitor. Sunt in acest video si vulcanii noroisi si toate acele locuri care m-au impresionat atat de mult atunci, la varsta de 13 ani, in 1990…, in urma cu 27 de ani…

În primăvara lui 2013 am primit o provocare uimitoare: invitaţia să fac un curs de animatori de tabără şi centre de vacanţă. Mulţumesc Domnului şi tuturor celor care au mijlocit ca acest dar să ajungă la mine! Acest curs de animatori m-a provocat să-mi depăşesc limitele (neputinţele şi comoditatea) şi mi-a deschis alte zări. Şi aşa, am aflat cum se lucrează într-o tabără!

Din 2013, viaţa mea s-a deschis spre noi si noi experienţe de suflet, pe care le împărtăşesc cu voi.

În vara lui 2013 am fost în marele tabere din ţară: la Mărişel în Mitropolia Clujului,

https://i2.wp.com/raducopil.ascorcluj.ro/wp-content/uploads/2009/03/cabanele-de-la-marisel.jpg

la Buşteni cu copiii din Diaspora, din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale (MOREOM)

şi la Durău în Mitropolia Moldovei.

Nu găsesc cuvinte potrivite să vă descriu exact cât de minunat a fost!

Într-o singură vară, am cunoscut în jur de 300 de copiii şi în jur de 50 de animatori sau „agitatori”, cum îi numea un părinte din Diaspora pe oamenii minunaţi cu care am lucrat, oameni care au ales să ofere din timpul şi resursele lor sufleteşti copiilor.

E adevărat că nu este uşor „lucrul” cu copilaşii. Dar e nevoie să știm că doar cu copii mai putem face ceva, căci cu adulții e mai greu să schimbăm obiceiuri vechi. Acum mai putem altoi copăcelul, până nu devine copac mare. Şi vă mărturisesc aceasta din puţina mea experienţă zilnică cu cei trei copilaşi ai mei.

După aceste tabere în care am participat, am pus înaintea Domnului rugămintea să înlesnească ca în fiecare vară să pot bucura cât mai mulţi copii cu participarea în tabere creştin-ortodoxe. În aceste tabere, copiii au posibilitatea să intre într-un alt mediu decât cel obişnuit, aici jocul împreună în aer liber este în prim plan, aici este posibil să ţină în mână, poate pentru prima dată – aşa cum mi s-a întâmplat mie – o chitară sau să vadă un obiectiv turistic interesant.

Personal, am înţeles că, dintre toate mijloacele de recreere din vacanţă, nimic nu egalează mersul într-o tabără. Şi astfel, în acest sens, ne-am făcut un „cont special” (un borcănel) în care am adunat bănuţ cu bănuţ suma necesară biletelor de tabără.

În vara lui 2017, cu darul lui Doamne, copiii mei au mers in cateva tabere faine. Intr-una din ele, am fost impreună cu ele si m-am bucurat, urmărindu-le cum interacţionau cu alţi copii din Biserică.

Mulţumim! Mulţumim! Mulţumim!

IMG_20170720_193507

IMG_20170724_134953

 

Aşadar, dragi părinţi, faceţi tot efortul şi mijlociţi o mare bucurie copiilor dumneavoastră, trimițându-i în taberele creștin-ortodoxe din țară! Multe vor uita copii, dar vă garantez că o tabără creștin-ortodoxă n-au s-o uite cât vor trăi!

Un exemplu de o zi de tabără de la Mărişel:

Ora 8: trezirea

8.30: Înviorarea şi Rugăciunea de dimineaţă

9: Micul dejun

9.30: Discuţie de grup

11: Jocuri de cunoaştere

12: Un prim contact cu împrejurimile

13.30: Prânz

15: Ateliere

16.30: Pauză

17: Rugăciunea de seară

18: Sport şi timp liber

19: Cină

20: Jocuri organizate

21: Cântece şi voie bună

2140: Rugăciunea de seară

22: Retragerea în camere

22.15: Stingerea luminii

Mai multe informaţii despre tabere creştin-ortodoxe prin e-mail: doinablaga @ gmail. com

Sau mai bine luati legatura cu un grup minunat de tineri. Ii gasiti aici
http://otsibiu.ro/contact/