Arhive etichetă: bucatarie

O rețetă nouă de pizza vegetală

Salutare, dragilor!

Tot despre păpică povestim…

A început să-mi placă să inventez rețete. De fapt, nicio mâncare pe care o prepar nu e la fel ca alta, toate sunt inedite. Nu-mi place să fac lucruri identice…

Când gătesc, nu-mi bat capul prea mult. Am învățat despre valoarea ingredientelor cu care gătesc și le ofer sub un chip comestibil… Dar să știți că e un risc treaba asta cu invențiile. Eu mi-l asum. Noroc că am un soțior extraordinar de îngăduitor…!!!

Doar când ofer mâncarea gătită de mine altora, am emoții, căci nu știu cum vor aprecia invenția mea… Soțiorul meu s-a obișnuit cu stilul meu de gătit. Mnealui nu are probleme cu gusturile și nici cu aspectul mâncărurilor. Are totală încredere că ceea ce-i ofer este comestibil și digestibil. Astăzi, mi-a lăsat un bilețel de drag(oste):

„Mulțumesc pentru mâncare și pâine și pentru cele aflate și adunate de tine despre hrana sănătoasă!”.

Azi am inventat o rețetă de pizza vegetală.

Am pregătit aluatul din făină albă de grâu (de pâine 650) și făină de orz integrală și puțin ulei de măsline.

Compoziția de pus deasupra blatului:

Am feliat dovlecel (cu răzătoarea minune, aia verde… Cred că v-am prezentat-o), am tăiat mărunt lobodă (ultima lobodă din anul acesta) și mărar, le-am amestecat bine. Am adăugat puțin ulei de măsline și le-am amestecat din nou.

Am dat blatul în cuptor să se coacă puțin. L-am scos din cuptor, l-am întors pe cealaltă parte puțin coaptă, l-am uns cu sos de roșii făcut din roșii din congelator, am presărat jumătate de compoziție de dovlecel, am presărat arahide râșnite, am adăugat cealaltă parte de compoziție și am dat pizza la copt. Nu am lăsat-o prea mult. Doar un pic să se moaie dovlecelul.

Iată ce bunătate a ieșit!

IMG_20170610_110622

Am adăugat puțin sos de roșii (roșii blendurite, fierte, busuioc, maghiran, coriandru și uturoi pisat și puțin ulei. Mai trebuia o ceapă mică, dar am uitat…) deasupra și a devenit și mai gustoasă..

IMG_20170610_110646

Am mâncat tot, tot. Am trimis și unei prietene care m-a sunat și mi-a mulțumit.

O să mai fac pizza asta. E chiar grozav de bună și hrănitoare! Mulțam, Doamne!

Să vedem dacă o să-mi mai iasă la fel… Sper să țin minte ce am pus în ea…

 

Anunțuri

Supă de legume cu tăieței de casă fără ou

Salutare, dragilor!

Zilele acestea, am încercat o nouă variantă de tăieței de casă fără ou și am gătit cu ei o supă de legume delicioasă.

17553939_1272992146148301_904553649795149634_n

 

 

Rețeta veche a tăiețeilor era din pulpa de soia care-mi rămânea de la laptele de soia, plus făină, dar acum, m-am gândit să-i prepar să fie mai consistenți și mai delicioși.

Astfel, am preparat o porție de

Omletă de soia

IMG_20170327_081837

Ingrediente

100 grame soia înmuiată

2 căni cu apă

Un praf de turmeric

O linguriță de sare de mare

O lingură de ulei

Cum am procedat:

Am spălat soia bine și am pus-o la înmuiat peste noapte. Dimineață, am scurs-o și am clătit-o bine. Am răsturnat-o în blender și am turnat peste ea o cană de apă. Am blendurit-o 1 minut și apoi am răsturnat-o într-o cratiță în care nu se prinde mâncarea și am mai adăugat o cană de apă și am lăsat-o să fiarbă timp de 0 minute. După ce s-a fiert, am adăugat un praf de turmeric , care a colorat-o în galben, o linguriță de sare de mare și o lingură de ulei.

Dacă rămâne omletă, e gata de mâncat cu o salată de verdețuri sau rădăcinoase.

Pentru tăieței, am lăsat-o să se răcească și apoi, am amestecat-o cu făină integrală de grâu, până ce am obținut o cocă tare.

IMG_20170327_082513

Am întins-o cu sucitorul bine, până ce a devenit o foaie subțire de tot.

IMG_20170327_075247

Am presărat multă făină,

am rulat-o și am tăiat-o fâșiuțe subțiri-subțiri.

Când nu mă grăbesc, las un pic turta întinsă să se zvânte, dar nu prea mult, că se rupe la înfășurat.

După ce tai tăiețeii, mai adaug un pic de făină și îi amestec ușor și apoi, îi întind să se usuce. Dacă fac mai mulți, după ce s-au uscat, îi cern și îi pun într-o cutie de carton și se păstrează un timp bun. Dacă vreau să fac supă atunci când sunt proaspăt tăiați, o pot face.

De data aceasta, le-am lăsat peste noapte la uscat. A doua zi, i-am cernut cu sita rară.

taietei 17630064_1272992436148272_3546208560084375843_n

Am pus apă la fiert și când a început să fiarbă, am răsturnat tăiețeii în oala cu apă clocotită. Separat, în altă oală, am pus legumele la fiert. Le-am tăiat în două pe lung. Am folosit morcov, păstârnac (de obicei, folosesc rădăcină de pătrunjel), țelină și o ceapă mare. Când legumele au fiert mai bine de jumătate, adică nu le-am lăsat să fiarbă de tot, ci le-am lăsat un pic „în sânge” (ha, ha!), am strecurat cu grijă tăiețeii și i-am adăugat în supă. Altădată, am turnat pur și simplu tăiețeii cu tot cu apa în care au fiert peste supă. Am lăsat să dea un clocot și am stins focul. Apoi, am adăugat pătrunjel verde și o lingură de ulei și…asta a fost tot!

supa taietei17554435_1272992329481616_4226212480286453214_n

Au mâncat mămăruțele „de s-au spart” (ha, ha!)

 

Ce bunătăți de toamnă mai mâncăm?

Va salut din nou, dragii mei dragi

și vă poftesc, din nou, să gustați bunătățile toamnei. Dar ce zic eu să gustați, ci să vă hrăniți și să vă desfătați cu ele, voi și noi și copii noștri!

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dărnicia oamenilor de la sate, care împart cu noi din rodul ostenelii lor și din dulceața roadelor din grădina lor.

Sâmbătă am fost în piața agroalimentară, care este o mare binecuvântare pentru noi!

Aici în piață, erau tot felul de bunătăți, care mai de care mai atractive. Setată fiind să caut lucruri valoroase nutritiv, și nu gustoase și atractive, ochii au și zărit de la distanță ceva bun: porumbele.

Nici n-apucai să fac un pas spre tejghea că doamna precupeață și începu a mă îmbia:

„Hai doamnă, ia porumbele, a căzut bruma peste ele, sunt numai bune de mâncat!”.

img_20161022_164518

Cumpăr 2 kg, cu gând să facem o cură de porumbele pentru fier (conform prescripțiilor terapeutului nostru). Dar acum, citind pe internet, am aflat că mâncând câteva porumbele zilnic, te afli muuult mai câștigat. Iată ce câștigi:

Fructele au acțiune astringentă și diuretică, și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare și ca dezinfectant al căilor urinare și in tratamentul artritelor.

Conținutul mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, care acționează asupra imunității organismului, le conferă porumbelor calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde acționează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave și ajungând în stomac, unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.

Porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală și gripă, tonifică oasele, dinții și unghiile, potrivit bzi.ro. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe crește pofta de mâncare (http://www.stiripesurse.ro/de-ce-e-bine-sa-consumam-porumbe_969477.html).

Apoi, ochiii mi-au căzut pe cătină. Am luat și din asta. Apoi pe dovleac. O bunătate dovleacul ăsta. Era tăiat și am luat o bucățică de gust. O dulceață mai mare de dovleac nici că mai gustasem.

Și când să plec, dau cu ochii de… mazăre verde.

img_20161022_160744

Văzusem și în vară mazăre verde, dar nu m-am îndurat să cumpăr, căci bănuții erau drămuiți pentru altele mai necesare, dar acum mi-am zis că asta e ultima strigare pe anul acesta și hai să cumpăr 2 kg să fac o mâncărică de mazăre. Durerea a fost cu desfăcutul din coajă…

img_20161022_160751

Noroc cu aghiotanții mei…

Am împărțit porumbele în punguțe și le-am băgat în ladă. Am lăsat cât mâncăm o săptămână.

Cătina am stors-o cu Huromel și am combinat-o cu mierucă pentru prițesuțe…

Iar dovleacul l-am copt și în dimineața asta, am mâncat regește: mei cu dovleac.

img_20161024_093808

Doamne parcă îm „mulțumesc” nu încape tot ce simt acum. Iubire și recunoștință pentru aceste valoroase daruri.

Sâmbătă, am bucătărit toată ziua. Am recuperat săptămâna de lipsă…

Printre bunătăți, am reușit să coc niște mini pzza dublă pentru pachețelele călătorilor..

Iată-le ce faine-s!

De la Feramis la Logorism și ”vițăvercea”

Salutare, dragilor!

Astăzi vreau să vorbim despre tort… da, despre tort. Ce vă ”bunghiți” așa! A, dar să vedeți că nu e despre un tort obișnuit, e despre un tort ”al naibii” de bun… Ba, mai mult, e chiar vorba de două torturi…, al doilea are un nume cu istorie…, se cheamă Feramis… Da, da… interesant nume!

Unul dintre darurile divine primite de om e și cel de ”a da nume”, a numi, a denumi și mai recent…a pune eticheta. La început, desigur, omulețul numea doar binele, răul încă nu-și scosese colții… Azi, adică(telea) în zilele în care trăim noi ăștia post-post moderniștii, numim câș, numim răul bine și bine ”câh!”. Numim, par exemple, o aglomerare de făină albă, colorată apoi cu cacao, margarină sau unt colorat și îndulcit, ”un tort de o mare bunătate”, când de fapt e cât se poate de ”o ceva” foarte grețos dar, ce-i drept, arătos, ”ispiticos”….

De un timp încoace, am tot felul de clicuri și revelațiuni… Revelațiile de obicei îmi parvin seara sau noaptea, între veghe și somn, când împrejur se aud doar sforăieli sau greieri, mai ales greieri. Sunt mulți greieri pe aici! Deunăzi am avut revelația, descoperirea motivului insomniilor de care am suferit o parte bunicică din prețioasa vreme de odihnă. Greierii sunt peste tot, dar mai ales în cap, chiar în căpșorul de-l găzduiesc pe gât. Și greierii ăștia zumzăie mereu. ”Uf, uf!”, am ajuns să mă plâng și eu, ca biata maică-mea, că ”nu-mi mai tace capu ista!”…, că mereu sporovăie…

Uite, par exemple, într-o seară nu puteam adormi… Și la ce credeți că lucra greierașul? Și-a amintit de rețeta la care mă” bunghisem” peste zi, la rețeta numită ”Feramis”. A…, nu râde, nu e vorba de Ferari-ul vândut de un călugăr…, nu, ci e vorba de un tort de mei, care are o întreagă istorie ascunsă în silabe.

Și tot gândindu-mă la această istorie a Feramis-ului, mă minunam cum i-a dat Dumnezeu omului puterea asta: să numească toate și să rămână ”așa cum le-a numit Adam” sau, cum l-a numit gospodina aceea pe Feramis… Da, e foarte interesantă toată treaba asta cu numitul…! Abia acum, fac legătura cu uimirea din liceu, când mă întrebam cum de toată lumea numește la fel tot ce mișcă sub soare. Și iată cum se face asta: În nu știu ce colț al lumii, răsare un mare om de știință care descoperă o orătanie marină sau aeriană sau bacteriană și-i dă un nume și numele ăla se fixează pentru toată suflarea omenească… Și toate numirile astea trebuie să le înveți pe de rost sau pe din afară …, dacă vrei să ”te faci” biolog sau alt fel de –olog…

Da. Întotdeuna mi s-au părut supermani –ologii și mă tot minunam: cum de, nevoia, știu cum se numesc toate oscioarele, toți dinții, cum de știu unde sunt așezate toate părticelele dinăuntru omului, unde-și au locșorul toate organele… Pe când eu, eu n-am habar nici unde e ficatul, adică știu, dar uit, uit repede sau când mă întrebi unde e, mă fâstâcesc, mă bâlbâi, dar acum știu unde e, căci ”bunătatea aia de tort”, pe care am mâncat-o aseară, a ajuns ca o ghiulea direct în ficat…și-n fiere, în splină, și în tot lăuntrul meu… Și, culmea ironiei, în durerile alea, Firamisu ăla își râdea în barbă de tărășenia mea…, iar eu îmi blestemam netotșenia: ”fir-ar să fie de tătăntălaie că iar m-am înșelat…, iar am hăpălit bunătăți aparente și pe deasupra am băgat și resturile plozilor, care, de data asta, au fost deștepți…, au dat deoparte grețoșenia, dar eu am lins-o toată, toată.

Măi și dacă n-aș ști ce e bun și ce e rău…! Dar m-am prostit… , m-am luat cu valul… Am dat crezare celor care ridicau în slăvi tortul acela nemaipomenit de… Hm…!

Mă întorc spășită și-mi cer iertare ficățelului și-i mulțumesc că n-a plesnit, că-mi mai dă o șansă și promit că o să probez și eu Feramisul, până nu mă fer-estruiesc de tot…

 

La doctor(i)

Salutare, dragilor!

Nu știu cum se făcu, cum se drese, dar de o bucată de vreme, mi s-a cam acrit de preocupările de arta culinară și dădui în altă plăcere, plăcerea de literatură, un deliciu mai vechi de-al meu…, știți, cui pe cui se scoate, bulimie vindecată sau înlocuită cu o altă bulimie, ceva mai spiritualizată, dar tot bulimie se cheamă…

Și dă-i și luptă, halind foaie după foaie, mai am un pic și termin Jurnalul 1 a lui Catrinel.  Și tot cetind, mă entuziasmez, mi se clarifică că eu nu-s făcută pentru bucătar…, caci ”eu îs pro…fesor, domne…!”. Așa că, de data asta, am să vă încânt cu o delicioasă povestire în ramă…, nu e vorba de margarina aia re-numită, nici de rama de portret, ci de tehnica aia literară, aia de povestire în povestire…

Dar ce mai tura-vura. Hai să ascultăm povestea. E cam încurcată povestea asta în poveste… E special pentru cei care au urechi să vadă și ochi să înțeleagă sau viceversa… Și acum să vezi câți au urechile și ochii funcționali!

”Ei, maică…, începu femeia să povestească, fusei și I.O tânără…, zglobie, ușurică.., dar veniră anii ăștia peste mine și mă luară prin surprindere… Nici măcar patruzeci de ani nu sunt și ei au și început să facă o gălăgie, o hărmălaie cu strigături din alea ce nu le-ai văzut la televizor… ”Au, mă dor jenunchii, au mă dor ovarele, au mă dor ochii, au, au mă doare-n spate…, în cot mă doare, peste tot mă doare…!”.

Crezui că, de, cu vârsta, încep a te durea toate… și mă obișnuii și eu cu durerile, cum s-a obișnuit toată lumea… Ba e chiar fascinant să te tot vaiți de una, de alta, că doar e la modă. Nu auzi tu pe ”toată lumea” văitându-se? Peste tot unde meri (mergi), numa vaiuri auzi… până și la besearică, tot vaiuri auzi…, le tot auzi, ș-apăi ce…, sunt melodioase, fac parte din decor. Durerea e că, atunci când te vaiți de-a binelea, nu te mai ia nimeni în samă, nici dom părintele, nici doctorii…, dar mai ales doctorii…

Să vezi fază. Mai deunăzi, mă întâlnesc cu o prietenă, o bună prietenă, cu care mă văd destul de des, și cu care tot sporovăiesc. Sporovăim de una, de alta și râdem. Râdem mult împreună, facem și noi haz de necaz, de necazul altora, că noi știm cum să ne trăim viața, nu ca ”ăia”. Dar de data asta, prietena mea era gravă.

-Ce ai fată? Ce-i cu tine? Ce ai figura asta de parcă ”ți s-o tras pânza di pi ochi”, cum se spune prin Moldova. E rău, sunt bolnavă, o să dau colțul… Ce colț, nu mai vii cu mine de-a dreptul? Azi, te duci după colț?

-Hai, mă, lasă gluma, chiar e treabă serioasă… Azi, n-am chef de râs… Auzi, să vezi…, nu ți-am spus până acum… Eu sunt bolnavă… Chiar dacă am tot râs cu tine, eu nu mă simțeam bine, mi-era rău mereu…

-Păi de ce nu ”te-ai căutat”? Mi-era frică de doctori, de injecții,

doctori-465x390

de operații, de spitale, de tot…, dar mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Am cerut trimitere și m-am dus…

-Unde?

-La doctori, unde altundeva?

-Păi și cum ai făcut cu cardul, cu cardul de sănătate? Nu ziceai tu că e de la Satana…

-Măi, n-am mai putut, trebuia să fac ceva… M-am dus la un preot mai luminat și l-am întrebat despre card și mi-o explicat cum e cu cardul, că într-adevăr suntem expuși…, dar mi-o spus că expuși am fost și vom fi mereu… și să fac o cruce peste card, că de cruce fuge satana și să merg să mă caut, căci a nu merge la doctori și a te văita într-una că te doare, nu-i mucenicie… Și mă duc. Și-mi trag ăia vreo trei-patru tuburi de sânge, mă mai duc și eu cu două bidonașe sterilizate din producție proprie, una lichidă și una solidă, îmi bagă și-un băț în gât de să-mi scoată prunele din fundul gâtului, ba mă inspectează și pe la dumneaei, ba mă sucește și mă învârte pe toate coastele și după ceva așteptări, îmi spune că toate-s bune, doar o ușoară îndoitură la gheb, pe care oricum o știam și eu, în rest ”totul e o.k.!” Aaa, zice, un pic de regim că nu strică ca să mai dau jos din acumulări…. și asta a fost tot! Și acum mor de necaz. Îți sacrifici o săptămână întreagă să mergi la ușa lor să aștepți, să te ploconești, să rogi și să zâmbești frumos și ei să te trimită tot de unde-ai plecat, să te trimită tot unde știai și tu să meri (mergi), să te trimită la regim, la mâncat… sănătos!

-Păi, vezi, măi fată? Și dacă nu ți-aș fi zis și I.O!? Lasă-mă, nu vreau să mai aud nimic… Ori eu îs proastă, ori doctorii ăștia au orbit…! Eu văd brânza cu ochii liberi și ei nici la microscop n-au văzut-o…

-Nu, n-au văzut-o mă, ca să ai și tu încredințare că nu la doctori e rezolvarea. Tu singură simți unde e baiu… Baiu e la zahar, la pită albă, la grăsimi încinse, la nemișcatul piciorușelor… Dar, de…, la zahar nu poți renunța, mai ales la cel alb…. Și acum, n-ai decât să-ți admiri opera de artă… Eu una, mă tot minunez. Toată lumea îi înnebunită să-și facă controale… Vin bieții oameni din provincie în Capitală, în ex Capitala culturală europeană, să se caute, vin la Multisanu.., că au auzit ei că acolo se descoperă adevărul despre dureri… și ăia sunt specialiști la dat vești despre dureri, la pus diagnostice și la scos crescături, mai ales la casăpit… Un-doi te rezolvă. Achiți 500 de lei și hematomu-i în coșulețul infirmierei… Ești ca nou… Te internezi o zi-două, plătești vreo câteva sute de lei și ai foaia cu toată lista ta de dureri…. Și după aia..? Vezi tu ce faci după aia! Eu una te întreb cu ce te ajută că știi că ai una și alta…?

-Cum fată, cu ce te ajută?, se zburlește o rudă de-a mea cu care vorbeam zilele astea la tilifon…, îți vezi de sănătate…

Păi dacă ți-ai vedea de sănătate, îndrăznesc să pliscui și I.O, n-ai mai mânca un tort întreg de una singură sau cinci ouă odată… Și încep și-i explic cum e cu refacerea sănătății, că de, eu am cetit multe… dar ea, rubedenia asta a mea din Moldova, o ținea una și bună…, că trebe să se caute… și eu, ca să-mi salvez urechea de la radiațiile telefonului, închei împăciuitoare: Bine, faci cum crezi, eu una nu mă mai caut…, m-am căutat destul….

M-am convins că ”peștele de la cap se-mpute” și mai adaug, și de la inimă, mai ales de la inimă…, mai cu seamă atunci când tremură de invidie și de ciudă… Sau, și mai fain, cum spunea una din înțeleptele mele odrasle: ”toate bolile de la emoții provin și apoi, se somatizează…” Auzi? ”Se somatizează”! No, că zămislii și filosofi!”, încheie prietena asta a mea.

În nădejdea că ați prins firul, vă salut!

Un pranz de zile mari

Salutare dragilor!

chiar daca nu mai scriu des pe blog, lucrez intens pe mai multe planuri.

Am cautat solutii practice pentru papica sanatoasa, rapida, gustoasa si ieftina.

Asa am descoperit niste formule de mozarella din migdale, caju si lapte de soia si ulei de seminte.. Bunatati-bune de tot!

O sa vi le descoper secretul obtinerii lor in editia a doua a Cartii de bucate pe anotimpuri… 

De multe ori Il rog pe Doamne sa-mi mai lungeasca  timpul …., dar timpul nu vrea nicum sa stea…..

De asemenea, lucrez si la cresterea mea…. Au fost ceva incoltiri ale negativului, dar cu ajutorul lui Doamne, le-am biruit.

Lucrez de zor la Cartea cu biruirea obstacolelor…,

mai intai biruindu-le de-adevaratelea eu insami si apoi o sa va povestesc odiseea…

E fenomenala viata asta  si vreau s-o traiesc la maxim….!

Continui sa lepad cojoacele, ca sa fiu mai usoara la dans….

Cel mai greu mi-e sa lepad sunculitele depuse ….

Ooo, s-apoi cum sa nu manci asa bunatati!?

Branza de migdale:

13445473_1012057365575115_8227522501713838616_n

De data asta am luat cu portia (numai 75g), ca e cam scumputa aceasta delicateta… si pana am decojit migdalele mi s-a cam temperat apetitul…

13419179_1012057388908446_6515110563208279108_n

am taiat-o felii

13450091_1012057402241778_2744039106686265477_n

si apoi, cubulete

13412883_1012057422241776_4876167811040338655_n

Am ascuns-o in mamaliguta calda di faina integrala de porumb proaspat macinat

13419045_1012057475575104_7765520413651919015_n

am adaugat frunze de ceapa si o farfurie de ciorba de stevie si fasole verde… si dai la potol

13432320_1012057518908433_2090324155696316184_n

in touil mancatului, mi-am amintit de smantana de soia, delicioasa mea smantana de soia din boabe de soia, lapte de soia si ulei de floarea soarelui presat la rece…

13434968_1012057558908429_6549307565609554892_n

Ei, asa mere altfel!

13418730_1012057578908427_4222350807706254128_n

si felul doi, branza de migdale cu mamliguta… si o tara de smantanica…

13413161_1012057605575091_185640630412546710_n

No, s-apoi, cum sa te-nfranezi!

Un meniu foarte hranitor si ieftin

Dragilor

in primavara aceasta, am redescoperit bunatatea ciorbei de verdeturi.

Am gatit tot felul de variante si combinatii. cel mai des a fost varianta cu loboda rosie si salata verde.

Ciorbita de verdeturi am dres-o cu seminte de floarea soarelui rasnite si am acrit-o cu rabarbura bledurita *s-a facut un suc gros de rabarbura).

E o bunatate!

13227121_998522360261949_1254815679905505048_n

Si ca sa fie mai consistenta papica, am adaugat intr-o zi si mamaliguta cu branza de soia.

13263835_998522250261960_493069220666989439_n

Acest meniu este hranitor si foarte accesibil ca pret, mai ales daca ai gradina unde cresc verdeturi!

Bame iraniene vs păstăi de bob (vicia fabia sau fa(o)ul)

Salutare dragilor!

iată că am ajuns să ”m`ânc și io” bame!

13256390_998522113595307_3006461427548837884_n

Ce sunt bamele?

Bamele sunt niște legume. Fructul bamelor este o capsulă verde de vreo 8-20 cm care conține numeroase semințe.

Bame-–-legume-originale-950x370

Dacă le fierbem, aceste capsule scot un fel de gelatină, care, după diverși specialiști, ar fi foarte benefică pentru organism.

Dacă avem marea binecuvântare să le culegem proaspete (cică unii cultivă bame și pe la noi, mai ales în sudul țării), aceste capsule se pot mânca și crude.

Dacă doriți să aflați mai multe despre folosul consumului de bame, și aveți răbdare, puteți citi și în paginile de mai jos.

http://diversificare.ro/alimente/2013/02/bame-un-medicament-atotvindecator/

http://copilulverde.ro/articol/Hrana_10/Enciclopedia-vegetala_14/Bamele-gumbo-ladys-fingers_240

Cum am gătit bamele?

Le-am spălat, le-am tăiat codițele și le-am fiert în apă și după ce s-au înmuiat (fiert cam 10-15 minute), le-am pus niște sare. Apoi, le-am mixat și le-am mâncat cu pâine prăjită. Au un gust bunuț, merg în loc de vinete.

 

În timp ce bamele fierbeau, mirosul care se evapora în aer mi-a amintit de un miros din copilărie, de mirosul mâncării de păstăi de bob,

fava-beans

pe care mama o gătea pe vremea asta…

Doamne ce bunătate!  Ce vremuri au fost mai demult, iar acum ce nenorocite vremuri trăim…!!! Să ajungi să faci curat la raionul de legume din supermarket-uri!!!

PS: După ce le-am mixat, am găsit un filmuleț pe Youtube în care am văzut cum se curăță bamele… Bamele se gătesc precum fasolea verde…

Și peste toate acestea, să reverse Domnul mila Sa cea mare și pacea Lui să ne umple inimile, ori de vom mânca, ori altceva de vom face!

PS: Așa am mâncat prima dată bame, dar mai bune erau păstăile de bob ale mamei!

Legume de supermarket – legume din piața – legume din gradina proprie sau a unor rude sau prieteni

Dragii mei dragi

Vă salut cu mare drag și în dimineașa aceasta!

Deși am spus de câteva ori cu mâna pe inimă că mă las de subiectul ”mâncare sănătoasă”, iată-mă scriindu-vă tot despre mâncare…., dar de data asta cu gând să aplic vorba aceea ”numai asta și gata”.

Inițial, am vrut să vă scriu despre bame, pe care le-am gustat în dimineața aceasta pentru prima dată, dar cum stilul scriiturii mele este să mă lungesc, vă voi scrie mai întâi despre legume în general și de unde ni le procurăm.

După ”prodigioasa” mea experiență în materie de alimentație sănătoasă / alimentație  benefică/ alimentație hrănitoare, vă pot spune că dintre toate alimentele, consumul de legume crude este esențial, acestea fac minuni în organism, fie ele legume obișnuite sau bio sau mai știu eu cum, important e să fie crude, adică nepreparate termic.

Vă spuneam zilele trecute că am avut o perioadă în care m-au muncit poftele și am preferat doar dulce ….

Mulțam lui Doamne că încep să-mi vin în fire…..

Știi, odată ce guști bunul, binele, chiar dacă mai sari calul, tot acolo revii, cel puțin așa am observat la mine. Am experimentat tot felul de ”stiluri de alimentație”, dar tot la cea vegetală mă întorc, asta fiind de fapt baza alimentației noastre.

Am mâncat câtva timp gătit, dar am început să duc dorul salatelor, bogatelor salate de crudități și astfel, am poftit pe doamna comoditate să-și ia tălpășița.

Ei bine, cu mila Domnului, am revenit la consumul legumelor en-gros și en-detail!

Oooo, dar stai așa…, să vezi o altă ispită, un alt obstacol:

De unde cumpăr legume???

Cum de unde? din piață, nici nu încape vorbă!

 

Dar am avut o revelație uimitoare: legumele bio, crescute natural, ”în grădina proprie” a precupeței sunt pe cale de dispariție.

09_legume_de_primavara

Să vedeți fază:

Mă duc într-o zi în piață la una dintre prietenele mele precupețe (știți eu sunt abonată în piață la legume și fructe și astfel , m-am apropiat de precupețe …, m-am împrietenit cu ele…) și îi cer niște pătrunjel. Nu aștept să mă servească, ci înșfăc eu o legătură faină de pătrunjel, dar ea mă oprește și-mi spune: nu din ăla, stai că-ți dau de-al meu!

Înlemnesc și fac ochii cât cepele!

Precupeața bagă mâna sub teancul de legături de pătrunjel și scoate câteva legături ceva mai firave, dar cu un miros minunat, și mi le pune în plăsuță și mi le dă. Plătesc și plec, tot gândindu-mă la ce-o fi însemnând ”pătrunjel de-al meu”???

Misterul s-a dezlegat:

aproape toată marfa din piață e adusă din marile depozite en-gros din țară sau de la vecini ……….

Păi, cum nevoia să mai câștigi, cum să mai reziști pe piață ca mic producător când giganții vin tăvălug peste tine? Și culmea, nu ai voie să vinzi mai scump decât ei… și atunci ce faci? Te vinzi pe tine (prin minciuni crase că legumele sunt de la tine din grădină ) și cumperi de la ei, pui adaos și vinzi mai departe…., ca să supraviețuiești și tu!

Și atunci, te întrebi: de ce să cumpări aceleași legume super chimizate, nenorocite, secătuite, plasticizate cu preț îndoit sau întreit…???  când poți să mergi direct la supermarket să-ți alegi ce vrei? și să faci asta în cunoștință de cauză, nu în amăgire că ai cumpărat bio??? Acolo, uneori, poți să ai baftă să prinzi ”reduceri substanțiale” (99 bani legătura de morcov sau salata verde, de la 2,49 lei… sau 99 bani kg de păstârnac…. sau 10 bani legătura de leurdă sau leuștean sau kg de sfeclă roșie, în loc de 3 lei kg cum e în piață,  sau….. 1 leu (în loc de 19, 99 lei, 500g de bame, pe care lunea trecută le văzusem cu 9, 99lei), așa cum am prins eu aseară ????

Conștientizând această situație, această stare a lucrurilor, pur și simplu am plâns și mă tot întrebam: De ce preocuparea sau pasiunea asta pentru a face rău, a distruge?

Ăsta e blestemul….. Iată în ce hal am ajuns!

Dacă mai demult nu se găseau alimente, acum abundă de alimente …, dar sunt copii fidele ale alimentelor…, identic naturale….

Iar dacă te apuci de grădinărit, nu poți face producție mare fără chimicale….

Parcă e o situație fără ieșire…

Soluții? Sunt!, dar doamna comoditate prinde putere tot mai multă… De ce să te mai ostenești să cultivi ….

De ce să te mai rogi, de ce să mai stropești grădina cu aghiazmă, de ce să mai faci sfeștanie ca să se binecuvinteze pământul? Mai ușor e să te vaiți sau  să înjuri….

Asta e durerea mea…!

Și ca să nu înnebunesc, m-am aruncat în brațele Milei dumnezeiești.

Iar când nu ajung să cumpăr din piață, de la prietenele mele care mai au o fărâmă de frică de Dumnezeu, cumpăr și de la magazine și …..mănânc și plâng ….. și mulțumesc.

Și Doamne face milă cu noi și, din când în când, o altă prietenă de-a mea îmi dăruiește din multa ei bunătate ce mai cultivă ea prin grădină și atunci, am impresia că un înger se coboară din cer, trimis fiind de Doamne să ne-aducă merinde din Grădina Raiului, așa mireasmă și așa gust minunat au!

Să vă vând un pont: când vedeți reduceri în supermarket la legume împachetate și doriți să luați mai multe pungi, desfaceți una și o răsturnați într-o pungă din aceea de pe rolele ce se află de obicei la raionul de legume, și pipăiți-le să vedeți dacă sunt întregi… și dacă e ok, legați punga, puneți-o în cărucior și adăugați și alte pungi sau caserole. Mie mi s-a întâmplat să iau seara Rucola cu 10 bani și a doua zi, când am desfăcut-o, să fie macerată…., să fie ”balegă”.

Iată cum am procedat aseară când am văzut caserolele cu bame care erau reduse de la 19, 99 lei la 1 leu. Am luat o caserolă, am desfăcut-o și am rupt o păstaie… și am văzut că e tare… Am pus caserola într-o pungă și am legat-o și am cumpărat-o.

 

O modalitate mai atractiva pentru a manca legume crude

Salutare

Nu stiu altii cum sunt, dar uneori ma apuca o retinere fata de consumul legumelor crude…,. nu prea mi se deda sa le mananc cu pofta totdeuna pe toate…

Vazand ca nu-i a a gluma cu mancatul fara cruditati si ca legumele sunt cele care ard caloriile….. si mai fac si curat in intestine, mi-am zis: hai sa mananc intentionat mai des, mai mult, asa fara pasiune prea mare, legume crude, fara sa ma gandesc prea mult la gusturi…..

Astfel, azi dimineata, am preparat o ceva, un shake sau un smoothies  ori cum vreti voi sa numiti asa ceva, eu o numesc papaleasca…. in feliul urmator:

am luat cana de la blenderul meu racheta, Omniblend,

blender pe blat IMG_20160121_141748

am pus-o pe masa, am turnat restul meiului cu lapte de soia ramas de la puiuti, apoi, am taiat vreo 4 morcovi, din astia noi, 2 felii de sfecla, din aia lunguiata (sunt la ultima sfecla autentica de la prietena mea de la tara!!!) si o jumatate de dovlecel (adus din Turcia!, sic!).si o jumatate de pahar de apa de izvor si am dat o tura de 35 secunde de blendureala.

Apoi, am adaugat 2 maini de salata Rucola si am mai dat 1 secunda de bledureala si gata.

Iacat-o:

13267826_995244683923050_1470979416990780147_n

si m-ai dedat la mancat! E buna, buna …. de tot! Nici nu stiu cand l-am rasturanat in stomac…!!!!

Ei, si alta-i diferenta fata de aceeasi cantitate de laptic cu cereale dulci!!!

Ieri, am mancat doua mese de papaleasca din asta cu cruditati. Am preparat-o din morcov, dovlecel, niste gogosar dezghetat si un rest de rosii de la masa festiva de alaltaieri…. Parca mi s-a mai deschis apeptitul fata de legume crude…, caci parca mi se facuse lehamite de atatea salate si le ocoleam cat puteam….

cred ca e mai bine asa decat deloc….?!

Nu-mi vine a crede, deja ma simt mai usurica!!!!