Arhive etichetă: cadou

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Impresii de la cititorii cărţilor mele şi mai ales despre cartea Mă bucur că sunt femeie

„Draga mea Doiniţa,

Cu bucurie în suflet, am terminat toate cele 4 cărţi ale tale.

carti-DB

Sunt pline de informaţii şi sfaturi pentru femeia creştină, la care să mă tot străduiesc să iau aminte! Mi-am subliniat pe cărţi multe dintre idei, căci şi acum, după terminarea lor, am tendinţa să mi le iau din bibliotecă şi să le mai răsfoiesc. Am prins drag de ele şi de tine.

Iţi mulţumesc pentru truda ta în împărtăşirea bucuriei. Este de mare ajutor pentru suflete rătăcite, aşa ca mine (…).

Îţi multumesc pentru simplitatea, sinceritatea şi bucuria cu care ai scris aceste cărţi, pentru oameni mici, aşa ca mine”. (Cristina)

„Cărţile tale mă inspiră şi mă fac să nu abandonez lupta, oricât de greu ar fi sau oricât de obosită m-aş simţi”. (Irina)

„Doamna Doina Blaga, nu se poate!!!! Cartea Mă bucur că sunt femeie este ca şi cum ar fi scrisă de mine!!! Nu-mi vine să cred……….!!!!!!!!!! (…).

coperta

Toată cartea e despre mine: copilarie, adolescenţă, relaţia cu sotul, copil, antibiotic, teme, lipsuri, neînţelegeri, carnet de sofer, ITP, dorinţa de o mobilă de bucătărie…. Toate sunt ale mele!”. (Nicoleta)

„Dragă Doina,
am terminat de citit cartea Mă bucur că sunt femeie de câteva zile şi mă gândesc să reîncep citirea cărţii Îndrăznesc să trăisesc sănătos, pentru că sunt convinsă că s-o înteleg mult mai bine. Am citit cartea pe nerăsuflate. Am plâns, am râs, mi-am adus aminte de „Amintiri din copilărie” şi am trăit, parcă, împreună cu tine toate acele momente.

Este o carte de suflet, pe care orice femeie adevărată ar trebui să o aibă în bibliotecă. Îi mulţumesc lui Doamne (aşa cum îţi place ţie să zici, şi mai nou şi mie) pentru că te-am întâlnit şi pentru toate sfaturile pe care le-am primit din cărţile tale. Am pus în aplicare şi chiar funcţionează.
Iţi mulţumesc pentru că Mă bucur că sunt femeie!!!”. (Monica)

„Bună,
vreau să îţi spun că mi-a plăcut foarte mult cartea Mă bucur că sunt femeie. E scrisă cu foarte multă sinceritate şi cred că e foarte puţin probabil ca o femeie (creştină) să nu se regăsească în cele scrise. Recunosc şi eu că foarte multe pagini parcă au fost scrise de mine. Oricum, mi-a fost de mult folos cartea în mai multe privinţe. Mulţumesc frumos!”. (Bianca)

„Am descoperit cu mare bucurie şi nădejde blogul dvs. prin intermediul unei colege (…).
Cum mă gândeam, în ultimul timp, că nu cred să mai existe vreo carte care să mă mai trezească/ ajute, iată că am descoperit o carte minunată scrisă de o femeie harnică care a izbândit prin Seminarul iertării să descopere meşteşugul bucuriei şi să se menţină pe Cale, oferind o minunată mărturie de asumare, curaj, sinceritate, voinţă, … (…).

Am citit cu mare bucurie şi folos cartea revelatoare Mă bucur că sunt femeie, prin care simt că Doamne nu m-a uitat şi nu m-a abandonat (…) şi îmi trimite încă un colac de salvare.

Întrebarea care m-a frapat în primul rând în această carte este ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta şi ce să fac mai departe?’’.

În timp ce lecturam cartea, plângeam şi mă regăseam şi repetam mereu această întrebare ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta…?’’, gândindu-mă la copilul meu bolnav şi m-am cutremurat când am dat peste un răspus neaşteptat. (…).

Vă mulţumesc din suflet pentru darul minunat şi salvator oferit celor ca mine care se află în una din următoarele situaţii: care nu cunosc, nu înţeleg Bucuria, nu se pricep să ajungă la ea, să o păstreze sau care nu au curaj să răspundă chemării: ,,Veniţi de luaţi Bucurie!’’ (Otilia).

„Nu ştiu exact cum m-a ajutat această carte, dar simt o uşoară schimbare la mine, o dorinţă de a „sluji” cu drag familiei mele. Dacă până să citesc cartea Mă bucur că sunt femeie, mă mai chinuia gândul să abandonez, să mă despart de soţul meu, după ce am citit-o, mi-am dat seama că eu nu m-am rugat pentru el deloc şi nu m-am rugat să fie linişte în căsnicia mea.

Cartea Mă bucur că sunt femeie rămâne cărticica mea de suflet, chiar dacă am citit, şi îmi plac, şi celelalte volume.

Cartea Mă bucur că sunt femeie e scrisă atât de natural şi sincer şi pe alocuri te face să zâmbeşti, pentru că autoarea şi ştie să glumească frumos. Cred că orice femeie se poate regăsi în ea. De aceea am recomandat-o prietenelor şi o voi oferi, cu drag cu sau fără vreo ocazie, celor din jurul meu. Aşa cum a ajuns la mine, cu o recomandare călduroasă, şi eu voi încerca s-o recomand mai departe, pentru că nimeni nu o să piardă timpul citind-o”. (Liliana)

Ce cadou ar fi cel mai potrivit să ofer persoanei dragi?

Dragilor

adesea suntem puşi în situaţia să facem un cadou şi de multe ori avem o mare dilemă când vine vorba să alegem un cadou potrivit.

Eu am oferit şi ofer ceea ce îmi este mie foarte drag şi ce mi-ar place să primesc.

Cred că aţi ghicit: eu ofer cărţi.

Cărţile bune sunt un dar nepreţuit. De fiecare dată când am găsit sau găsesc vreo carte foarte bună, mă gândesc s-o fac cunoscută şi celor dragi. Acum bucuria de a oferi cărţi s-a mărit, căci am posibilitatea să ofer şi cărţile pe care le-am scris cu mânuţa mea şi în care am pus o parte din fiinţa mea şi asta mă bucură enorm.

De mic copil m-au fascinat cărţile. Eu consider că pentru mine cea mai mare bogăţie sunt cărţile, deoarece în ele am aflat tainele lumii acesteia şi pe Creatorul ei. Eu când m-am căsătorit n-am avut altă zestre decât 3 saci cu cărţi, pe care le-am tot cumpărat în anii de studii. Renunţam la orice alte lucruri şi-mi luam cărţi. Îmi notam pe ele data, locul cumpărării şi apoi le citeam cu nesaţ. Am adunat multe cărţi. Dar anul trecut am făcut o triere în sacii cu cărţi şi le-am donat la o parohie de la sat pe cele care stăteau şi mucezau la mine, cu gând că poate le va citi cineva. Mi-am lăsat, cum s-ar zice, cărţile cheie. M-am desprins cu greu de acele cărţi, dar a fost un pas enorm în creşterea mea spirituală şi duhovnicească în sensul că, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am desprins de o legătură pătimaşă. Dar, oricum, mi-au rămas destul de multe cărţi.

Se spune că vom da samă la judecată că am lăsat să se prăfuiască cărţile şi nu le-a citit. E drept că cetitul cărţilor nu e o treabă uşoară, dar e printre cele mai de seamă îndeletniciri umane. Citirea cărţilor bune este hrană adevărată pentru suflet.

Între cărţile mele de suflet, la loc de cinste se află Sfânta Scriptură (Biblia).

Îmi aduc aminte şi acum de ziua în care am descoperit-o. Domnul să o odihnească pe Tanti aceea din satul natal (nu mai ştiu exact, dar cred că o chema Ioana) care mi-a vorbit despre Biblie. Era într-o sfântă duminică şi văd şi acum cum a căutat-o undeva într-un loc tainic şi a adus-o cu evlavie şi mi-a întins-o să văd, s-o deschid. Am deschis-o cu sfială şi atingerea acelor pagini îngălbenite de vreme s-au lipit de sufletul meu. Am răsfoit-o: ”L-a început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul… (Facere 1).
Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor…(…) Cel însetat să vină, cel ce voieşte să ia în dar apa vieţii. (…) Amin! Vino, Doamne! Binecuvântarea Domnului Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin”. (Apocalipsa capitolul 22, care încheie Sfânta Scriptură).

Am citit atunci, la vârsta de 13 ani, pentru prima dată în Biblie. Tanti aceea mi-a împrumutat-o s-o citesc. Nu-mi amintesc dacă am citit-o pe toată atunci, dar ştiu că îmi doream să am şi eu Biblia mea. Domnul a rânduit şi m-a ajutat să-mi cumpăr o Biblie ceva mai târziu şi apoi să am posibilitatea să studiez Sfânta scriptură sub îndrumarea profesorilor. Aceasta a fost unul dintre marile daruri pe care le-am primit în viaţă şi pentru care sunt extrem de mulţumitoare şi recunoscătoare lui Dumnezeu şi tuturor profesorilor mei.

Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu. El îmi mângâie inima când sunt năcăjită şi-mi sporeşte bucuria când sunt veselă. Zilele acestea am primit un ghiont în coastă, aşa ca să nu mă mândresc cu realizările mele şi mi-am adus aminte de un cuvânt din Psalmi care zice: „Bine este mie că m-ai smerit ca să învăţ îndreptările Tale! (Psalmul 118, 71).

Acest verset m-a ridicat un pic din acea stare tristă. Dar eram încă în nedumerire ce să fac, să continui lucrarea începută sau să anulez totul. Şi m-am rugat şi apoi am deschis Sfânta Scriptură şi ochii s-au fixat pe cuvintele: „Îndrăzneşte femeie şi nu te teme în inima ta…! (…) Îndrăzneşte! În noaptea aceasta vei scăpa cu viaţă, cum şi de acum înainte”. (Cartea Iuditei 11, 1-3). Şi am primit încredinţare să merg mai departe, lăsându-mă în Mâna Domnului ca să facă El ce va găsi de cuviinţă cu mine. Şi Domnul a lucrat, dar a trebuit să trec prin şlefuială pentru ca nu carecumva să-mi pară că pot face eu ceva bun fără Domnul. Mulţumesc, Doamne!

Alături de Sfânta Scriptură, mai am şi alte cărţi de suflet: Vieţile Sfinţilor, Scrierile Părinţilor Bisericii, Filocaliile, Patericul, Ne vorbeşte Părinţele Porfirie, Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa (pe care am primit-o cadou şi sunt extrem de mulţumitoare!) şi câteva cărţi de psihologie care m-au ajutat să-mi aflu diagnosticul … şi să caut şi mai mult vindecarea şi să mă apropii şi mai mult de Domnul nostru Iisus Hristos Vindecătorul sufletelor..

Aproape de tot îmi este cartea măicuţii mele, Siluana, Meşteşugul bucuriei. Măicuţa Siluana m-a învăţat cum să regăsesc bucuria şi acum dau mărturie.

Aşa am scris ultima carte MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE. Cartea aceasta este parcursul meu de la depresie, neacceptare, la bucurie.

Mă bucur că pot să vă dăruiesc această carte, că pot cu ajutorul lui Dumnezeu să vă ofer o parte din sufletul meu şi-L rog pe Domnul să vă fie de folos.

Vă aştept duminică la lansare!

copertaafis2-m

Un cadou minunat de Crăciun

Cititorule drag,

După cum ştii şi tu, iubirea, aprecierea, stima sau recunoştinţa faţă de cineva se obişnuieşte a se manifesta adesea printr-un cadou, printr-o „mică atenţie”, cum se mai spune.

Când cineva îţi face un bine, oricât de mare şi de valoros ar fi cadoul care vrei să-l faci acelei persoane ca să-i arăţi mulţumirea, nu poate echivala acel bine. De ce? Pentru că este nepreţuit. Şi totuşi, un mic semn de preţuire îşi are rostul lui. Şi atunci ce ai putea să dăruieşti?
Multe se pot dărui. Uneori şi numai un gând bun, un gând de mulţumire întru rugăciune, face cât mii de cadouri!

Şi totuşi parcă vrei să-i dăruieşti şi ceva palpabil.
Şi atunci te întrebi: oare ce să dăruiesc?

Cum afli răspunsul?

Sfatul meu este să dăruieşti ceva util, ceva care să-l ajute să fie mai bun, mai eficient…

Dacă îţi pasă de un om, de un prieten drag care se află în lipsuri, dăruindu-i o pâine, nu-l ajuţi prea mult, dar învăţându-l cum să-şi facă pâinea zilnic, îl ajuţi enorm! Sau cum se spune: „Nu dărui peşte, ci dăruieşte-i undiţa cu care să prindă cât peşte vrea!”

Dacă ştii un suflet care încă nu a găsit Cărarea, dăruieşte-i un ghid spre ea.
Şi dacă veni vorba de cadou, în seara asta am primit un dar minunat: un telefon de la o doamnă care a primit cărţile mele şi a ţinut foarte mult să-mi mulţumească pentru ele. Ooooo, dacă-ai şti cât de mult m-a bucurat acest telefon! Doamna mi-a mulţumit pentru cărţi. Am vorbit despre multe: despre iertare, despre încurajarea reciprocă şi despre multe altele…

Osteneala mea a fost răsplătită cu vârf şi îndesat şi am primit un impuls să merg mai departe şi să dăruiesc oamenilor cât mai multe cărţi prin care să le fac poftă de viaţă cu Doamne în biserică, să le fac poftă de pâinică integrală, de sălăţică de crudităţi.

Ce cadou poate fi la fel de valoros precum o carte?

O carte o ai lângă tine şi o deschizi şi prinzi curaj să treci prin viaţa plină de provocări.
Şi să-ţi spun o taină: Îndrăznesc să trăiesc sănătos este şi pentru mine la fel de motivant precum pentru fiecare cititor de-al meu.

Cititorule drag al acestor rânduri,
dacă vrei să faci un cadou de Crăciun, îţi recomand să dăruieşti o carte.

Permite-mi să-ţi prezint cărţile mele:
Înrădrăznesc să trăiesc sănătos (cu o prefaţă scrisă de părintele meu duhovnic, Vasile Mihoc)
Slujirea din bucătărie
Carte de bucate pe anotimpuri

Le-am scris din inimă pentru inimă. Am pus în ele trăirile mele şi răspunsurile căutărilor mele. Ele au un singur ţel: să arate poteca spre Biserică şi spre lăuntrul nostru, acolo unde vine Domnul la întâlnire. Cărţile îţi mai vorbesc şi despre cum să foloseşti mâncare ca tratament.
Prin aceste cărţi doresc să fac tuturor poftă de viaţa sănătoasă cu Doamne şi cu hrană cât mai naturală şi integrală.

Ştiu că nu e totul să ştii, ci totul e să faci ceea ce ştii, dar şi dacă nu ştii e o mare piedică. Am scris aceste cărţi ca să-ţi împărtăşesc din tainele ce le-am aflat în diferite stadii ale vieţii mele şi-L rog pe Doamne să facă El lucrarea tainică ce am gândit-o când am început să scriu şi să mă ajute să mai scriu şi celelalte cărţi pe care le am în gând.

Îţi dăruiesc cu drag cărţile. Ele te vor învăţa cum să te ierţi, cum să ierţi pe cei din jur, cum să te pregăteşti în biserică pentru slujirea ce o ai încredinţată şi cum să-ţi faci pâinica şi păpica de toate zilele.

Dacă tu nu ai timp să citeşti, dăruieşte-le mamei, bunicii, vecinei singure de peste drum. Fă o bucurie unui suflet trist. E un dar nepreţuit care se va întoarce asupră-ţi cu multă îmbelşugare.
Fii binecuvântat!

Articole unde sunt prezentate cărţile:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2014/02/14/cartea-inraznesc-sa-traiesc-sanatos-un-ghid-pe-calea-revenirii-la-starea-de-sanatate/

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2014/11/01/lansarea-cartilor-slujirea-din-bucatarie-si-cartea-de-bucate-pe-anotimpuri/

Şi în timp ce scriam aceste rânduri, făcând o pauză pentru a căuta linkul unde se află imaginile cu cărţile mele, am găsit un bloguleţ cu un nume interesant şi aruncând o privire, am găsit un schimb de idei despre prima mea carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos:
http://amedeya.blogspot.ro/2014/05/jurnalul-unei-femei-simple-16.html

Iar uimire, iar bucurie.

Mulţumesc Doamne!