Arhive etichetă: calatorie

Doua lucruri esentiale

Dragii mei dragi

cu ajutorul lui Doamne, voi pleca intr-o calatorie, o calatorie pe care o voi folosi indoit, o calatorie departe de tehnologie si de camin si o calatorie din afara inauntru.

IMG_20160724_202657

Si calatoria incepe cu doi pasi: dreptul si stangul…

rugaciunea mintii si empatia

Pe acestea doua sa le exersam si toate celelalte se vor zidi pe ele.

Asa sa ne ajute Doamne!

Va imbratisez si va doresc post cu roade bogate,

Bucuria sa va insoteasca pe acest minunat drum al invatarii mestesugului bucuriei si pacii Domnului.

Reclame

Strigătul unui exilat

Cândva, am fost în mare desfătare, totul era bucurie și negrijă. Mâncarea era la bucătărie și eu doar o mâncam.

Nu duceam grijă ce-o să gătesc mâine, cu ce o să plătesc cutare și cutare, nu aveam responsabilitatea față de nici un suflețel, eram doar eu, mă aveam doar pe mine, aveam grijă doar de mine.  Câtă desfătare… și câtă libertate era atunci!

Făceam ce mi se spunea…, n-aveam nicio grijă……

Dar de atâta bine, mi s-a urât și am plecat…. în exil, în negrul exil al lumii acesteia nebune, nebune……!!!!

Azi, am avut revelația acestui exil, i-am simțit povara. Dacă până acum, m-am amăgit cu succesuri și realizări, care mi-au creat iluzia că nu e chiar așa de rău în exil, iată-mă față-n față cu realitatea: sunt un exilat! Și lacrimi de dor curg șiroaie….

Mi-e dor de patria de unde am plecat….și pe desupra, mai plâng că unii se află deja acolo și vor să evadeze…, neștiind, sărmanii, prețui, așa cum nici eu n-am știut a prețui….

A mă întoarce acum, mi-e imposibil, mai am încă treburi de rezolvat… și lanțurile răspunderii se înfășoară tot mai strâns….

Și fug, și fug ca un bezmetic să ajung la întâlnire cu Izbăvitorul, Eliberatorul meu,…și-I cad la picioare și-I spun că nu mai pot, că prea m-apasă… și El îmi ridică povara și-mi spune bland: încă puțin, mai fă încă puțină răbdare! Și apoi, mă ridică, mă învie

Phoenix rising from ashes(digital composite)

și-mi dă Arvuna izbăvirii.

Îmi trag nițel sufletul și pornesc iar pe Cale……

de data asta cu El…. și până la sfârșit! Amin. Amin. Amin.

 

 

Sapte zile de cultura a bucuriei in Spania

Pentru ca darul de a calatori in Spania a fost atat de uimitor si neasteptat, am adunat aici cateva amintiri:

Proiectul:

http://episcopiaspanieiportugaliei.es/109-evenimente-in-anul-2013/mai-2013/551-proiectul-cultural-sapte-zile-de-cultura-a-bucuriei-in-episcopia-spaniei-si-portugaliei

Filmuletul:

„Fenomenul” de la Prislop

Dragii mei dragi
Ieri am primit un mare dar pe care doresc să-l împart cu voi: binecuvântarea de la crucea Părintelui Arsenie de la Prislop. Nu mi-am dorit să ajung, nu am vrut să mă duc, ci am fost „luată pe sus” şi iată-mă acolo. Când am ajuns acolo am făcut ochii cât cepele de mare mirare: Doamne ce este asta să meargă atâta lume spre o simplă cruce de pe un mormânt? Eu n-am mai văzut aşa ceva şi de aceea am numit acest articol „Fenomenul de la Prislop” pe care încerc să-l înţeleg, nu înainte de a vă povesti câteva crâmpee din viaţa mea şi din copleşitoarele daruri ce le-a revărsat asupra mea Doamne al meu (Domnul Hristos).

M-am născut în „partea Moldovei” şi când am început a pricepe cele ale credinţei a fost un timp cum nu se poate mai prielnic, căci era chiar după căderea interdicţiilor. Îmi amintesc că la un moment dat am auzit la radio că imediat se apropie 14 octombrie şi credincioşii de pretutindeni sunt aşteptaţi la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva. Aveam vreo 14 ani pe atunci.. şi tare am vrut să merg şi eu la Iaşi…, dar nu s-a putut. Dar după câtva timp după acest moment mi-a spus cineva că dacă îţi doreşti să mergi la Sfânta Parascheva şi nu reuşeşti totuşi să ajungi, Sfânta va veni la tine, ţi se va arăta în vis. „Aaa, minunat, mi-am zis! Ce bine, că atunci pot şi eu „săraca de mine” s-o văd!”. Şi neliniştea şi mâhnirea că nu m-am putut duce la Cuvioasa s-au spulberat. Anii au trecut şi a rânduit Domnul să ajung, nu o dată la Iaşi la Cuvioasa, ci de zeci de ori. Sfânta „m-a susţinut” în liceu şi mi-a dat mult ajutor. Cum voi putea oare mulţumi vreodată?

Tot când eram la liceu am auzit şi de Părintele Cleopa şi cu darul lui Dumnezeu am ajuns şi la sfinţia sa de mai multe ori, dar niciodată nu am avut posibilitatea să fiu doar eu cu Părintele. Tot timpul erau oameni în jurul chiliei. Dar o dată am urcat la chilia Părintelui şi Părintele nu era în ea. Atunci l-am căutat „disperată” prin împrejurimi, dar nu l-am găsit. Când să plec, numai ce apare Părintele de după o căpiţă cu fân. Doamne, n-am să uit niciodată imaginea aceea! Un omuleţ cu barbă albă şi cu metaniile acelea cu boabe mari unse de atâta folosinţă! Când m-a văzut, m-a binecuvântat şi s-a bucurat că am venit. M-a întrebat de unde vin şi ce fac şi eu i-am povestit despre mine. La plecare Părintele m-a binecuvântat şi mi-a spus atunci un cuvânt pe care l-am păstrat în inimă, chiar dacă viaţa a luat o altă cotitură departe de „proorocirea” Părintelui.

După ce am terminat liceul, am venit aci, în inima ţării, în Sibiu. Aci au avut loc multe transformări. Poate v-a rândui Domnul să scriu pe îndelete cum „am reuşit” să mă acomodez, eu o moldoveancă printre ardeleni. Nu vă spun ce greu am reuşit să mă acomodez şi să am stare în biserică şi să aud „muzica cunţănească”. În fine, asta e o altă poveste…
Dar acum vorba noastră este despre Părintele Arsenie…

De câţiva ani am auzit şi eu de Părintele Arsenie, deşi cred că nu este român care să nu fi auzit de sfinţia sa şi despre mormântul său de la Prislop, dar nu l-am prea „băgat în seamă”. Nu mă puteam apropia deloc de acest Părinte. Privirea lui mă săgeta şi mă mustra de fiecare dată şi nu-l puteam privi. Mă înfioram de fiecare dată când îi priveam chipul şi de aceea îl evitam. Dar, „ca un făcut”, Părintele tot insista să stea cu mine. Mi s-au oferit de câteva ori iconiţe cu chipul Părintelui, iconiţe de care scăpam repede, dăruindu-le mai departe.

Mi se părea un Părinte prea dur. Mai ales după ce am citit cartea „Ridicarea căsătoriei la nivelul de Taină”, mi s-a părut de-a dreptul imposibil să mă apropii de sfinţia sa, pentru că Părintele vorbea atât de categoric despre lucruri atât de înalte şi greu de realizat…
Şi mă gândeam: Părintele Cleopa avea un alt duh, era mai blând, dădea speranţă…, dar părintele acesta e prea dur .. şi privirea lui e atât de rece… Părintele Arsenie şi privirea lui semăna cu a unui părinte de care eu nu m-am putut apropia cândva…nu-mi amintesc bine, dar cred că avusesem eu o rană sufletească în legătură cu acel părinte, care se deschisese la privirea Părintelui Arsenie şi se cerea vindecată…

Dar iconiţele cu Părintele Arsenie nu conteneau să vină către mine…
… şi într-o zi „l-am primit” pe Părintele şi l-am aşezat în colţul de jos în dreapta ecranului de la calculator. Şi uitându-mă azi la chipul Părintelui, şi uitându-mă mâine, privirea lui a început să se îmblânzească şi chiar a început să-mi devină drag şi să-l sărut. Dimineaţa în zori îi spuneam săru’mâna şi pupam chipul şi apoi treceam la lucru… Aşa se scurgeau zilele de parcă erau clipe…

Şi iată-mă acum aci la mormântul Părintelui: Doamneeeeeee ce de flori!!! Persoanele care m-au adus au dorit să urce „la peşteră”, dar eu am vrut să stau şi să privesc mormântul încărcat de crini şi lungul şir de oameni care se apropia încetişor de cruce cu ghivece de flori în mână pe care i le ofereau Părintelui.

M-am rezemat de copacul de după gardul din dreapta mormântului şi am început „să vorbesc” cu Părintele. I-a spus multe acolo şi i-am cerut binecuvântare să continui ce am început, deşi până să ajung acolo mă îndoisem că ar fi de folos cuiva lucrarea aceasta şi îi ceream să-mi arate un semn, ca să ştiu ce să fac….
Mă uitam la acea mulţime de oameni care „curgea” către mormânt, deşi mormântul e pe deal. Şi mă întrebam: de ce-or fi venind atâţea oameni aici?

Şi ca să-mi astâmpăr curiozitatea am întrebat pe câţiva. O doamnă mi-a zis că a venit pentru ajutor la copii, o tânără, din judeţul Sibiu, mi-a spus că a uzit că multă lume vine aici şi a vrut şi ea să vină şi să vadă. Altă doamnă mi-a spus că a venit pentru linişte. De fapt mai multe persoane mi-au spus că au venit pentru liniştea deosebită de acolo (păi culmea, cum să nu fie liniştea mai mare la Prislop, faţă de capitală!). Altă doamnă mi-a spus că a venit ca să mulţumească Părintelui că a ajutat-o ca în două luni de la prima vizită să se căsătorească cu omul cu care stătea demult. Un domn mi-a spus: „Păi cum să nu vin, când e aşa de frumos?!” Şi apoi a mai adăugat: ”Şi dacă tot vreţi să scrieţi despre Prislop, spuneţi oamenilor că Ţara aceasta are atâtea frumuseţi pe care nu le valorificăm, ci mergem pe aiurea prin străinătăţuri .. …şi apoi a continuat: şi eu am fost în străinătate, dar ca la noi nu este nicăieri!”
Da, aşa este!, am răspuns eu.

Şi după ce am vorbit cu acel domn, singura persoană care mi-a vorbit cu mult entuziasm şi-i strălucea faţa ….., am reflectat un pic la cuvintele lui, aprofundându-le:

Privind mulţimea aceea de oameni care a venit şi ea acolo că „a auzit” că aici e ceva deosebit, dar nu se sinchisea să fumeze, sau să mânce „pită cu salam”, deşi era vineri…, „dar e frumos aci”….. „şi am venit să ne ajute…”.
Da, e mare har acolo la Prislop, dar ce faci cu el după ce pleci? Dacă locurile sfinte ne-ar transforma pur şi simplu…, ce bine-ar fi! Dar ele nu ne transformă pur şi simplu, ca prin magie, ci e nevoie de lucru susţinut la tine, lucru zilnic, clipă de clipă, dimpreună cu harul. Putem să mergem oricât de des acolo la Prislop, sau la nuştiu ce evenimente extraordinare de aducere de icoane făcătoare de minuni sau sfinte moaşte sau sfinte masluri cu nuştiu câţi preoţi, dar dacă nu ne îndurăm să facem ceva cu ce primim, adică să începem o lucrare serioasă cu noi, cu lăuntrul nostru îmbâcsit de rele, nu se va întâmpla nimic, vom rămâne aceeaşi. Şi vorba Părintelui meu duhovnicesc: „un ardei iute pus pe sfântul mormânt, tot ardei iute este….!”

Mă gândeam: aci vin zeci de mii de oameni, dar bisericile din cartier sunt aproape goale la sfânta liturghie, şi e pe gratis, e la doi paşi…. şi aici oamenii fac atâta efort…. şi cheltuială …. Domnul ne cheamă în fiecare zi, la fiecare sfântă liturghie să cinăm cu El, dar noi îl refizăm politicos că nu suntem vrednici … că de fapt ne place mai mult senzaţionalul şi fugim de greul luptei lăuntrice, al curăţirii, al iertării….

Da, cu darul lui Doamne, am înţeles şi eu acestea… Le-am înţeles cam greu, ce-i drept, dar mulţumesc că mai bine mai târziu decât niciodată… Mulţumesc că Doamne m-a primit şi e cu mine şi nu-mi mai doresc să merg undeva anume…..că mi-e destulă bisericuţa noastră, unde cerul coboară zilnic şi minunile sunt la ordinea zilei…

Acum îi înţeleg pe aceşti oameni şi nu mă mai minunez… Cândva am fost dornică de senzaţional şi căutătoare de „minuni”, căci nu lipseam de la niciun eveniment sau hram, dar după aceea trecea veselia şi rămâneam eu cu mine… şi povara dinlăuntru era apăsătoare şi atunci iar căutam să ies în afară…. Dar acum am renunţat să mai caut nuştiu unde ceea ce am aci la doi paşi. Aci, la sfânta liturghie am şi Ierusalimul, şi pe Cuvioasa, şi pe Părintele Cleopa şi pe Părintele Arsenie (mai ales că e şi pictat!) … Aci am totul! Şi acum îl cred pe Părintele meu duhovnicesc care mi-a zis: „atunci când renunţi, când te lepezi de voia ta, de o plăcere, când n-o mai cauţi cu ardoare, ţi se oferă” (aceasta are mai multe înţelesuri, eu le-am descoperit şi le-am experimentat pe două dintre ele: ţi se oferă ca să faci exerciţiu de înfrânare; ţi se oferă când dai dovadă că eşti mulţumit cu puţin).
Când am renunţat să mai doresc a merge neaparat la Ierusalim, Acesta mi s-a descoperit aci în biserică..

Şi cam atât am vrut să-ţi împărtăşesc!

Iar spre final, permite-mi să-ţi spun un secret: dacă cumva nu ai reuşit să ajungi la Prislop, nu-i bai! Te poţi întâlni cu Părintele oricâd şi oriunde, dar mai cu seamă în bisericuţa din cartier, aceea de la doi paşi de tine … şi mai cu seamă în zilele de rând când nu se îmbulzesc prea mulţi, „că încă n-au deprins obiceiul. Îndrăzneşte tu să-l faci şi cheamă şi pe alţii acolo, căci Domnul stă cu braţele deschise ….
Sfinţii sunt cu noi. Părintele Arsenie „e viu şi lucrător” şi este gata mereu să te ajute, dacă tu te hotărăşti să-ţi schimbi viaţa după voia lui Doamne. Este destul să priveşti fotografiile celor care au fost la Prislop şi să încerci să te rogi şi să trăieşti comuniunea sfinţilor înainte de a ajunge într-un loc renumit.

Fotografiile cu mormântul Părintelui Arsenie sunt adevărate…

mormantoriginal

eu am văzut, eu am fost acolo! Dar oare la ce folos că am fost acolo? Că tot aşa mi-am pierdut răbdarea cu copilaşii şi m-am răstit la ei… şi tot nu mi-am oferit răgaz să mestec şi am înfulecat din nou, şi tot am pălăvrăgit, dând sfaturi altora…..
Lucrarea mântuirii e mult mai profundă decât a merge la nuş’ce locuri fenomenale depărtate. Atâta timp cât la Sfânta liturghie, care se face zilnic, bisericile sunt aproape goale, zecile de mii „de credincioşi”, care merg la Prislop, nu-mi spun prea mare lucru……

deoarece

10259743_515678508561431_7985575577563480097_n

O Părinte Arsenie, Roagă-te şi pentru mine şi pentru tot neamul meu cel românesc!

Un an de la calatoria in Spania cu Parintele meu si cartea Indraznesc sa traiesc sanatos

Buna dimineata dragii mei

astazi revazandu-l pe parintele meu spiritual, Parintele Prof. Vasile Mihoc, slujind minunat, cum numai sfintia sa o face, mi-am amintit de marele dar pe care l-am primit acum un an: calatoria misionara dimpreuna cu sf. sa in Spania.

De ma intrebati cum s-a facut, nu stiu a va raspunde. Totul a fost si este dar, cadou, oferit mie, un bot cu ochi din Sibiu, prin mana unor oameni minunati, cum sunt Parintele Sebastian, initiatorul proiectului, PS Timotei, cu a carei binecuvantare s-au plinit toate, si toti parintii din parohiile in care am fost.

Vizionand filmuletul, am retrait in 10 minute o saptamana incarcata de binecuvantari.

Multumim PS Parinte.

Multumim Parinte Sebastian.

Multumim tuturor pentru aceste momente unice!

Aici aveti filmuletul cu calatoria noastra:

Alte detalii:

http://basilica.ro/stiri/proiectul-cultural-iapte-zile-de-cultura-a-bucurieii_6929.html

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Bucurie, dargii mei!

Indrazniti! Doamnul a spus: Daca veti avea credinta, mai mari decat acestea veti vedea…!