Arhive etichetă: cartile doinei blaga

Proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragii mei dragi,

Iată au trecut patru ani de la începutul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

poster

Am demarat acest proiect pentru că am descoperit o bogăţie care ni se oferă, care aşteaptă să fie primită şi valorificată: darurile primite în Biserica noastră dreptmăritoare şi hrana cu plante integrale.

Am „gustat şi am văzut că Bun este Domnul”. De asemeni am mâncat și am simțit că bună şi vindecătoare este hrana cu plante integrale.

V-am împărtăşit din bucuria mea prin intermediul cărţilor pe care le-am scris.

V-am făcut poftă de pâinicile mele din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi din lăpticurile din seminţe în cadrul Seminarului de nutriţie.

Dar iată-mă într-un moment în care simt că…

A mânca şi a trăi sănătos în zilele noastre este un lucru deloc uşor. Suntem asaltaţi de pretutindeni de forţe potrivnice. Eu însămi de multe ori m-am împiedicat şi am căzut. Mulţumesc Domnului că m-a ridicat şi m-a ajutat s-o iau de la capăt. Iară şi iară.

De multe ori am căzut şi iar m-am ridicat cu ajutorul lui Doamne. Câteodată, am fost cuprinsă de o amorţire, un fel de paralizie interioară. Deşi frigiderul era plin de legume, nu am avut râvna şi puterea să pregătesc şi să mănânc o salată de crudităţi. Am mare binecuvântare cu soţiorul meu…, care m-a susţinut și mă susține mereu, și la bine și la greu, el rămânând întotdeuna pe poziţie. Adesea, pregătind  salată pentru el, mă îndemnam şi eu să mănânc din salată.

Uneori, mâncarea supergustoasă din magazine m-a ademenit, iar alteori m-a biruit. Pâinea moale, albă şi atât de accesibilă m-a atras şi n-am mai avut chef să mai plămădesc dis de dimineaţă, să frământ, să aştept până seara să crească, să se coacă şi abia apoi, să mănânc pâine…

De când am cochetat cu ideea „să mănânc din toate cu mulţumire”, m-am îngrăşat. De la 62-64 kg am ajuns din nou la 70-74 de kg…, mai ales că lucrez mai mult la birou.

Am ajuns la o concluzie: cu mâncarea obişnuită, pe care o găteşte majoritatea sau care se găseşte de cumpărat, n-ai cum să-ţi menţii kilogramele… Doar mâncând hrană pregătită simplu din plante integrale se menţine greutatea pe aceeaşi linie…

Adesea, îmi sună în cap: la ce bun? Sau mi se face lehamite…, mă cuprinde descurajarea acceptând gândul că oricât m-aş strădui, tot mai gustoasă şi mai apetisantă este mâncarea obişnuită şi cu animaliere … şi tot industria alimentară are cei mai mulţi adepţi…

Uneori, mă simt singură pe baricade, deşi ştiu şi cred că Domnul are alţi „7000 de aleşi”… Mă mai mângâi din când în când cu câte un semnal pozitiv de la câte un cititor al blogului.

Mi se rupe inima că noi ortodocşii avem atâta bogăţie de care n-avem habar şi pierim de foame, umilindu-ne în faţa medicamentelor şi formelor fără fond ale mâncărurilor industriale.

Putem să trăim sănătos! Hrana vegetală este cea care ne susţine sănătatea. Avem nevoie de post, de mâncare de post. Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipseşte adesea tragerea de inimă…

Suntem burduşiţi cu informaţii, care mai de care mai senzaţională, dar unii suntem neputincioşi în a face schimbările necesare şi a le menţine. De aceea avem nevoie sa ne susţinem unii pe alţii!!!

Am ajuns la concluzia că pentru a putea reuşi să ne schimbăm stilul de viaţă şi a-l menţine toată viaţa avem nevoie de câteva lucruri:
– Credinţa în ajutorul lui Doamne
– Motive clare pentru a aduce schimbările necesare
– Conştientizarea obstacolelor şi deprinderea abilităţilor de a le înfrunta

-Înţelegem că alunecările fac parte din vindecare. (O bătălie pierdută nu anulează câştigarea războiului)
– Încrederea că ceea ce facem este bine
– Bucurie în suflet
– Scopul ostenelilor să fie îndreptat spre vieţuirea în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii
Sprijin şi încurajare.

Ei, iată aici e buba: Sprijin şi încurajare!

Experienţa mea o aveţi scrisă în aceste cărţi.

afis-m

coperta

Dar cărțile nu sunt destul. E nevoie să ne întâlnim să lucrăm împreună, să ne încurajăm. Iată eu sunt deschisă către voi cei interesați să trăiți sănătos sufletește și trupește.

Astăzi, Domnul mi-a spus în Evanghelie: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini…” şi eu i-am răspuns: „Iata-mă, Doamne! Trimite-mă pe mine!”.

Mă ofer să vă încurajez, să vă entuziasmez…, să ne urnim sufletele amorţite pentru a lucra în via Domnului.

E nevoie de un spaţiu unde să preparăm împreună pâinicile, lăpticurile, salatele. Un spaţiu unde să mâncăm împreună şi să ne încurajăm să trăim sănătos.

Mă puteţi contacta prin e-mail: doinablaga (@) gmail. com

Dragii mei cititori dragi, să știți că, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să trăiesc sănătos cu Domnul nostru Iisus Hristos în Biserica Sa, oricât de grea va fi lupta. Voi continua să postesc „sănătos”, mâncând din toate roadele pământului la timpul lor, oricâte căderi vor fi, atâtea ridicări vor urma. Dacă ați gustat și v-ați convins că toate ce vi le-am împărtășit sunt adevărate și de dorit, folosiți-le cu încredere. Doar harul Duhului Sfânt ne ține verticali în această lume. Scopul vieții noastre de creștini este dobândirea Duhului Sfânt în Biserică. Și postul ne ajută în acest sens…

Bucuria, pacea şi binecuvântarea Domnului să ne umple inimile!

 

Anunțuri

Cu prilejul zilei internaționale a cărții și a dreptului de autor

Salutare, dragilor!

Știați că în fiecare an în data de 23 aprilie, se sărbătorește ziua internațională a cărții și a dreptului de autor?

A, nu-i bai că nu știați. Nici eu n-am știut… Am aflat astăzi, în timp ce răsfoiam ziarul local distribuit gratuit…

Ah, cărțile, prietenele mele credincioase!

Mă opresc un moment și mă întreb cu strângere de inimă: Ce ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost cărțile? …cărțile bune…???

Da, există cărți bune și cărți rele. Cărți care zidesc suflete și cărți care scrântesc minți și pierd suflete.

Aș vrea să pot cuprinde în sărmanele mele cuvinte mulțumirea și recunoștința față de Doamne, Care m-a iubit atât de mult și mi-a dăruit atâtea daruri încă de când am făcut ochi pe acest pământ.

Printre minunatele daruri primite, se numără și cărțile bune, multele cărți bune, prin care Doamne mi-a călăuzit viața. Și asta fără niciun merit. Nu? Ce merit să fi avut eu, un boț cu ochi dintr-un sătuc uitat de lume, dar atât de binecuvântat de Dumnezeu…?

Niciun lucru nu mi-a plăcut mai mult pe lumea asta mai mult decât cărțile. Pe acestea le-am iubit pătimaș. Ele au fost singurele de care-mi lipeam inima… Până într-o zi, în care le-am dăruit aproape pe toate… Toți cei trei saci cu cărți, singura avere cu care m-am căsătorit, a luat drumul unei biblioteci dintr-un alt sătuc uitat de lume… Cine știe, poate se va mai naște o Doină…

După trebușoara asta, am răsuflat ușurată. Sufletul se despovărase de lipirea pătimașă de acele cărți, cărți cumpărate cu atâta jertfă (căci investisem uneori banii destinați hranei, căci îmi ziceam: „O carte o ai o viață, pe când dacă sari o masă-două, nu-i bai…!”.)

Și culmea… N-a trecut prea mult timp, că alte zeci de cărți au venit către mine, umplând rafturile din căsuța noastră…

Dăruiesc cărți și primesc cărți.

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

Eu nu știu să fie vreun alt dar material mai prețios în afară de cărți… Când cineva îmi vorbește despre vreo carte sau îmi recomandă vreun titlu, nu am liniște până nu o găsesc și o citesc.

Când primesc o carte bună, sufletul meu se bucură ca de cea mai mare bogăție și pe dată se apucă cu sete s-o devoreze. Așa s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Am trecut pe la niște prieteni și, când să plecăm, mi-a pus în mână o plasă plină cu cadouri pentru copii. Când am ajuns acasă și am dat să scot cadourile, am găsit și o carte. Când am văzut-o, primul gând care mi-a inundat mintea a fost:

„Cartea asta este trimisă de Dumnezeu. Am s-o citesc din scoarță în scoarță. În ea, voi afla răspunsul la întrebările care mi-au chinuit sufletul în ultima vreme”. Și așa am făcut. Deși era o săptămână plină, plină, pândeam orice minuțel „liber”. Mă strecuram într-un colț și sorbeam cuvintele pline de har. Așa am primit răspunsurile căutate, dorite, cerute…

Da, au fost și ispite. Satana urăște cărțile bune și faptul că le citim, chiar și numai dacă le citim, căci măcar un timp, fie el chiar și atât de scurt, tot ni se înmoaie inima și tot ne mai gândim la Doamne și la semeni…și tot punem un nou început bun…

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Mă opresc din scris și mă uit la raftul ticsit cu cărți din stânga biroului. Mângâi cu privirea fiecare cărticică… Nicio carte de aici n-am pus-o în raft înainte s-o citesc cu mare atenție, s-o subliniez, s-o adnotez. Îmi sunt atât de dragi toate! Iată și cartea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, prima ediție! O iau în mâini și o răsfoiesc. E mult mai subțire… E adevărata carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, e materia brută neprelucrată, nealterată de „științe”… E cartea mea scrisă pentru suflete simple… Ating filele, rememorez nopțile albe…, o strâng la piept…, aduc mulțumire.

O răsfoiesc din nou. Găsesc între file un calendar care are pe spate imaginea căpuțului unui copilaș cu ochii mari și într-o parte scrie: „Dăruiește o speranță!”.

Continui să scriu:

Dăruiește măcar o carte bună unui om… Ea va face lucrarea pe care tu ți-o dorești pentru acel suflet.

Îți dăruiesc aceste cărți.

afis-m

 

Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea de suflete. Amin.

Să mă pomeniți și pe mine în ruga voastră, dragii mei dragi.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

De vorbă cu cititorii

Salutare, prieteni dragi!

Aici la noi, este o după masă mohorâtă pe care o petrecem în casă, carecumvrea…

De ceva vreme, doream să găsesc un timp să vă mai scriu. Iată-l!

După 11 ani de întrerupere, iată-mă din nou la serviciu…! Ajunsesem într-un punct în care nu-mi mai vedeam rostul, nu-mi mai găseam starea acasă…, micuțele crescuseră…

Mi s-au ivit două alegeri…: nutriția și lucrul cu copiii. L-am ales pe cel din urmă…

Într-o zi, am stat și m-am gândit la acești 11 ani…, la tot ce a fost, la experiențele prin care am trecut. Apoi, m-am gândit la cititorii cărților scrise cu prilejul proiectului meu de suflet Îndrăznesc să trăiesc sănătos…

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

 

și unora am reușit să le scriu și să-i întreb de sănătate și unii mi-au răspuns.

Răspunsurile îmi confirmă că nu a fost în zadar nimic. De fapt, așa se întâmplă mai mereu: când nu mai văd rostul a ceea ce fac, se ivește un feedback apreciativ și atunci, iar mă entuziasmez să continui.

Așadar, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să fac de toate, chiar dacă și lucrez part time…

Am selectat câteva răspunsuri de la unele dintre prietenele mele dragi:

„Ce dragut din partea dumeavoastra ca mi-ati trimis acest e-mail, m-ati surprins foarte tare!

Sunt mamica a trei copilasi si toata ziua sunt preocupata cu ingrijirea lor, nu prea mai am timp de nimic!

Inca sunt preocupata de ce mancam, dar tot nu suntem acolo unde as vrea sa fim!

Pe langa toate acestea, trecem si printr-o criza, suntem tulburati, confuzi, parca ne indepartam de Dumnezeu, nu stiu ce este cu noi! Ne proiectam prea mult in viitor si traim prea putin prezentul!

Mi-ar placea sa mai  vorbim, asa multa nevoie am!

Vreau sa ma intaresc in credinta, sa fiu o mama si sotie crestina adevarata!

Suntem caldicei si orbi!

Doamne ajuta!”

„Buna, Doinita scumpa!

Multumesc pentru gandul tau frumos, m-am bucurat mult ca mi-ai scris!

Asa este, n-am mai scris si recunosc ca ma straduiesc sa folosesc mai putin calculatorul, macar acum in perioada postului. Si totusi, iti citesc postarile cu aceeasi curiozitate de fiecare data si iti consider fiecare postare un dar pentru noi, mamele, care impreuna vietuim pe Cale.

Eu sunt bine, incerc sa trec postul cu folos, sa mai las din lumesc ca sa ma ocup mai mult de suflet. Citesc, ca si tine, cat pot de mult.

Emotionant, ce viata plina de poezie si de Dumnezeu traiau sfintii. Si cand ma gandesc cum cresc copilasii nostri, cu cate tentatii spre o viata superficiala…, dar cu noi este Dumnezeu, nu?…

Zi-mi de tine, te rog. Mai pregatesti vreo carte? Cum merge scoala fetitelor? Cum iti mai organizezi timpul?

Iti transmit toata dorirea de bine si o stransa imbratisare!

Doamne ajuta!!!”

„Imi pare tare bine ca v-am descoperit si va doresc mult succes in continuare, de fapt sa va ajute Dumnezeu sa faceti cat mai multe din cele folositoare sufletului Dvs, cat si semenilor! (…)

Am cartile Dvs in casa de ceva timp, le-am mai frunzarit. Acum insa am dat iar peste ele si m-am apucat mai serios de studiat! Si asa am gasit si blogul si am vazut ca aveti mai multe carti scrise care mi s-au parut f interesante dupa titlu si nu numai…

Va multumesc f mult pt toate!

Doamne ajuta!”

„Buna seara, doamna Doina!

M-am bucurat foarte mult cand am primit mesajul dvs, astfel ca va multumesc pt ca v-ati amintit de mine.

Cartea dvs Indraznesc sa traiesc sanatos m-a ajutat sa pun bazele unei alimentatii sanatoase. Inca mai am multe de invatat si multi pasi de facut. Simplitatea in toate, acestea sunt cuvintele care ma ghideaza in aceasta perioada.

Slava Domnului, sunt bine in general! Din mila Lui, pot scrie acest mesaj, traiesc.

Recunosc ca sunt din ce in ce mai detasata de mediul online, motiv pt care am accesat destul de rar blogul dvs.

Am, in schimb, o prietena care va urmareste postarile cu interes…

Va multumim pt informatiile utile postate pe blog.

Prietena mea este mamica unei fetite pe care incearca s-o hraneasca sanatos…

Sper ca mesajul meu va gaseste in pace, in sanatate.

Va imbratisez cu drag, doamna Doina!”

Vă mulțumesc, dragi prieteni dragi!

NB: Deoarece timpul s-a condensat…pentru mine, vă scriu mai des pe Facebook. Acolo, postez zilnic poze si idei…Imi este mai la indemana si pot face asta cu ajutorul telefonului..

De multe ori, imi zic: la le folos să tot scriu…?, dar mă gândesc la voi, dragi mamici si prietene.. Si apoi, informatia trebuie sa circule și pica unde gaseste teren bun…

Acum, mă preocupă relațiile, cele maritale, cele cu copii si cu tot omul… Vreau să fiu de folos. Desigur că intervin și ispitele. De aceea, Îl rog pe Doamne să potrivească bine lucrul mâinilor mele, să facă ceva bun din toată zdroaba mea…

Vă îmbrățișez cu drag mult.

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Filmuletul cu lansarea cartii Firimituri de Iubire

Salutare, dragilor!

Sunt atat de entuziasmata incat nu ma pot abtine sa nu va impartasesc trairile ce dau sa-mi crape sarmana-mi viata…

Iata va daruiesc inca o carte…, care a ajutat Doamne s-o lansez la Targul de carte religioasa

doina-coperta

O va prezenta minunata mea prietena Odeta Vestemean

Aici aveti filmuletul:

Va imbratisez cu drag mult!

Lansarea cărților semnate de Doina Blaga în 2016

Dragilor

Vă invit să fiți dimpreună cu mine

Vineri 4.10.2016, ora 13.30 la Biblioteca Astra din Sibiu în cadrul la Târgului de Carte și Revistă Religioasă

La lansarea cărții „De vorbă cu Omuleț

coperta1

Prezintă Părintele Constantin Necula,

iar actrița Raluca Ștefania Răduca va pune în scenă, cu ajutorul păpușilor,

două dintre poveștile din carte.

Vineri 4.10.2016, ora 17.30

Lansarea cărții „Firimituri de Iubire– Teologie și bucătărie pentru omul simplu; din articolele de pe blogul îndrăznescsătrăiescsănătos”

doina-coperta

Prezintă doamna jurnalist Odeta Veștemean

afis-m

Cuprinsul cărții „Firimituri de Iubire”-Teologie și bucătărie pentru omul simplu

Salutare, dragilor!

Cu ajutorul lui Doamne, am întocmit o carte cu articolele de pe blogul îndrănescsătrăiescsănătos. Am adus corecturi și adăugiri la articole, pe ici pe colo

și am numit-o Firimituri de Iubire -Teologie și bucătărie pentru omul simplu

doina-coperta

Acesta este cuprinsul

Cuvânt înainte

Istoria blogului indraznescsatraiescsanatos

Frumuseţea Sfintei Liturghii de seară

De ce nu putem posti?

Mai este acum necesar postul?

Mâncarea vegetală ne reaminteşte de Rai

Ce mai mănâncă unii în post?

Cum reduc timpul petrecut în bucătărie?

Strategii pentru a evita excesele alimentare de Sărbători

Hrană pentru suflet: slujbele Bisericii

Sparanghel cultivat în România

Doamne, Ţie îţi dau grijile mele!

Dacă îl slăvim pe Dumnezeu, El ne hrăneşte

Cum găsim soluţiile cele mai bune

Ajutorul binecuvântat al uneltelor de bucătărie

De ce să meargă copiii în tabere?

Nectar de dude presat la rece

Moara de cereale

Doamne, ajută-mă să-mi văd de treaba mea!

Încă mai putem face alegeri bune de mâncare zilnică!

Puterea minunată a apei şi a consumului ei zilnic

Un nou început de viaţă la început de an bisericesc

Colivă din grâu integral făcută în 20 de minute

„Fenomenul” de la Prislop

Cum să eviţi chinuitoarele cure de slăbit?

Când ai o trebuinţă, pune-o înaintea Domnului şi aşteaptă cu răbdare

Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!

Căsătoria se cultivă

Altădată făceam foame în post…

Fii deschis la oportunităţi!

”Şi ei n-au priceput nimic”

Suntem nevrednici, dar primiți cu braţele deschise!

Viaţa: spectacol sau dar al Domnului?

De ce nu spunem „nu” mâncărurilor nesănătoase?

Cum ne păzim fecioria

Vindecarea de frica abuzului sexual

Cu poftele nu-i a glumă!

Încă o minune: Dobrogea şi comorile ei!

Despre Seminarul Să ne vindecăm iertând

De ce vindecarea prin iertare?

Un prieten a plecat la Domnul

Cât de neputincioşi suntem şi cât de grabnic ne ajută Domnul!

Atitudinea ne determină altitudinea

Poziţia trupului ne influenţează starea sufletului

Sfânta Liturghie e salvarea noastră!

”Tot ce veţi cere, în numele Meu, lui Dumnezeu veţi primi!”

Pentru mămicile care stau acasă cu copilaşii

Mulţumiri la ceas aniversar

Meniu pentru o zi specială

Cu râvnă am râvnit pentru Domnul…

27 iulie: Pomenirea Sfântulului Pantelimon

Iată, Doamne, eu şi pruncii pe care mi I-ai dăruit

Pentru prietenele mele mămici

Nu te teme de…schimbare!

Trăind sănătos, murim frumos

Mărturie despre cartea „Mă bucur că sunt femeie

Ce să ne mai luăm în traistă de mâncare

Azi, am lepădat frica

Puterea de a fi tu însuţi şi a trăi fericit

Hm, e nevoie să ne îngrijim şi de sănătatea dinţişorilor!

Cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui

Cum mi-am înfruntat stresul

Răspunsuri la neliniştile şi fricile legate de cele ce se întâmplă în lume

”Marto, Marto, te sileşti şi te ingrijeşti de multe!”

Un substitut super reuşit al brânzei moi de vaci

Mâncarea nepotrivită face ravagii

Cum îmi ”conving” copiii să mănânce sănătos?

Încurajări pe Cale

Domnul mi-a spus astăzi un cuvânt tulburător

Seminar gratuit de nutriţie cu demonstraţii culinare

Întrebând sincer, primeşti răspuns de fiecare dată!

Cost meniu zilnic, săptămânal, lunar?

”Doamne, la Tine am scăpat…!”

Lupta cu dependenţa de nefericire

Cum armonizez pasiunea şi vocaţia cu datoriile

Două răspunsuri

Răspuns la ”provocarea lui Hristos”

În sfârşit, avem şi noi blender profesional!

Cea mai reuşită pâinică cu maia

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” – sprijin pe Cale

Exemplu minunat: Sfântul Policarp

Să fim priveghetori și activi, dragilor!

Alimentaţia sănătoasă chiar contează!

Ce şi cum mâncăm în timpul postului

Un răspuns fantastic!!!

Osteneala pentru frate este răsplătită de Dumnezeu

Doamne, dă-mi o picătură din iubirea Ta nemărginită!

Legume de supermarket – legume din piaţă – legume din grădină

Bamele iraniene vs păstăile de bob moldoveneşti

Totul pleacă de la gând

Să nu ne fie frică să rostim ”Te iubesc!”

Reţeta fericirii soţiei

La mare cu Blendy

Cum se face pesmetul

Am pierdut încă un om drag!

Cu ce să hrăneşti musafiri apăruţi instant?

De la Feramis la Logorism şi ”viţăvercea”

Am început din nou şcoala…în forţă

Utilitatea Internetului pentru un creștin ortodox

Mai presus de naţionalităţi, credinţe şi religii

Biscuiţi de toamnă

Mă impresionează cum trăieşte Jonathan Jackson Ortodoxia

Confuzia- ultima ”sminteală”

Naşu, bătrânu’, Părintele Aurel Suciu din Braşov, a plecat la Doamne

La înmormântarea Părintelui Aurel Suciu din Braşov am trăit moartea ca Nuntă

În loc de încheiere –cuvântul Dr. Bogdan Tofan

Textul de pe spatele coperții:

Bine ai venit pe blogul îndrăznescsătrăiescsănătos! Aici, îţi voi împărtăşi din gândurile şi experienţa mea din bucătărie și din Biserică.

Ajunsesem la Întâlnire cu multă întârziere… Locurile la Masă se ocupaseră deja… Stăteam și priveam cu jind, sorbind cu dor de departe fiecare linguriță pe care o primeau cei harnici…și șopteam: Domnuțul meu, iartă-mă…, iartă-mă și ajută-mă mâine să fiu și eu harnică. Doamne, Te rog să-mi dai și mie o firimitură din iubirea Ta de oameni și mi-e destul. Și, o minune! O bătrânică, de care, până acum, nu am reușit nicidecum să mă apropii de sufletul dânsei, căci o vedeam încruntată, închistată, tăcută, retrasă, absentă la strădaniile zâmbetelor mele…, după ce a primit Păpica cea minunată, vine, târșâindu-și picioarele, spre mine și-mi întinde mâna plină de firimiturile de la Masa Stăpânului, de la Marele Banchet celest…

Când o văd că se îndreaptă spre mine, casc ochii mari și întreb: Doamne, oare vine spre mine? Spre mine?! Același chip, chiar mai sobru ca niciodată, vine spre mine…, mă țintește, se apleacă cu greutate, picioarele i se încurcă în covor, se descurcă… Scheletul se apleacă și o mână tremurândă îmi întinde movilița cu firimituri… Am un moment de ezitare… Întind degetele cu sfială și…ating firimiturile…și zic: e real, nu am vedenii. E pentru mine…!? Mi se oferă dragostea pe-un taler viu… Mă înclin și prind între degete o firimitură. O ating, o prind, o duc la gură și mestec. Mestec îndelung… și tot mestec… și dragostea curge peste mine, în mine, prin mine și plâng și râd și salt și strig din toate bucățelele, din toate celulele, din toate fibrele sufletului: ”Mulțumesc că m-ai primit…, pe mine cea întârziată, moșcolită, împotmolită, mocirlită, năclăită… M-ai primit și m-ai încredințat că M-ai primit, trimițându-mi un semn al nemărginitei Tale iubiri prin acest chip al măreției Tale, prin această icoană, această femeie, acest trup uscățiv picat parcă din peșterile asceților… aspri, tăcuți, ridicați deasupra zvârcolirilor, hlizirilor și entuziasmelor cărnii…Te-am pipăit și acum strig cu nădejde și încredințare: Exiști și eu contez pentru Tine! M-ai văzut și M-ai primit. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Doina Blaga

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Impresii de la Targul de Carte si Revista religioasa de la Sibiu

Dragilor

iata cu ajutorul lui Dumnezeu, a mai trecut o editie a Targului de Carte si Revista religioasa de la Sibiu!

A fost minunat! Cu ajutorul lui Doamne, mi-am mai fortat puterile, la care Domnul a adaugat harul Sau si asa ne-am bucurat de carti si painici.

Despre painica, toata lumea a facut ochii mari, a fost o surpriza sa vezi intre carti bucatele de painica taiata precum anafura…. Le-a placut tuturor painica mea si astfel putina osteneala a fost ras-rasplatita….

O doamna mi-a spus ca o astfel de painica a mai mancat la manastirea Essex din Anglia, unde este o maica nemtoaica care avea o moara si face si ea painica din faina integrala proaspat macinata..

Minunat!

alta doamna mi-a spus ca painica mea ii aduce aminte de prescurile de la  manastirea Sfantul Ioan Casian din Constanta..

Minunat!

Un domn nu se mai oprea din gustat... iar sotia mi-a spus ca el e foarte pretentios la paine si daca manaca asade cu pofta inseamna ca-i place mult painica dvs.

Alt domn mi-a spus ca a citit multe despre coptul painii si un timp a mancat o paine nedospita si a slabit mai multe kilograme… E foarte important ce fel de paine mancam , mi-a spus acel domn.

Slava lui Dumnezeu! Daca macar unul dintre cei care au gustat painica mea se vor apuca sa coaca paine in casa, tot e un castig enorm!

Targul de Carte si Revista religioasa de la Sibiu este unul dintre evenimentele cele mai importante . Cu prilejul lui, ma intalnesc cu prietenii mei din tara si petrecem 4 zile minunate, culminand cu o agapa frateasca pe cinste… Parca mai ieri a fost anul trecut… ;i ca maine va fi anul viitor… Doamne ce repede trece timpul… si de aceea doresc sa pun marcaje….sa ne amintim aceste momente. Multumesc Lui Lucian ca anul acesta a filmat si a fotografiat si astfel va puteti bucura si voi, dragii mei cititori.

Aici aveti tot ce s-a petrecut la Targ:

http://targdecartereligioasa.ro/index.php/editia-xv-2015/

Aici aveti festivitatea de inchidere, precedata de cantece minunate.

Cât eşti dispus să investeşti în meniul zilnic sănătos?

Dragii mei dragi

Încerc astăzi, cu ajutorul lui Doamne, să răspund la rugămintea care mi-a fost adresată cu vreo două săptămâni în urmă de către un cititor al blogului, doctorul B., şi la care nu am reuşit să răspund. Îmi cer iertare pentru întârziere. Mulţumesc.

Doctorul B. mi-a scris:

Oare aţi putea să scrieţi un articol despre costurile unei zile, cu meniurile respective? Sau/şi pe lună. Măcar aproximativ, pentru că majoritatea celor cu care vorbesc aduc ca şi contraargument stilului de viaţă vegetarian costul mare. Mai cu seamă dintr-un salariu…!”

Aşa cum scriam în titlu, meniul poate costa atât cât e dispus fiecare să investească.

Noi suntem doi adulţi şi trei copiii (de 14, 9,6 ani) şi avem un salariu puţin peste o mie de lei. Astfel, e nevoie să chibzuim bine, bine bănuţii. Nu-mi stă în fire socotelile şi nici chibzuiala, aşa că a trebuit să le învăţ şi, cel mai bine, am învăţat exersând mereu.

De vreo 15 ani, tot învăţ cum să mă gospodăresc….

În cărţile mele, şi mai ales în cartea „Slujirea din bucătărie”,

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

şi mai mult în ediţia nouă, v-am dezvăluit câteva secrete cu privire la gospodărire. Aici, vreau să vă spun că pentru a trăi sănătos şi a te hrăni cu adevărat, nu este nevoie să cheltui mii de lei pe lună. Ideea e că acum pot să cumpăr o hrană mult mai benefică şi mai îndestulătoare cu banii pe care îi dădeam cândva pe animaliere ….

Important e să am în minte nevoile trupului, care sunt mici, raportat la cât ne-am obişnuit să-i oferim!

Grija mea pentru familie, pentru copii, este să le asigur nutrienţii necesari şi pot face asta oferindu-le alimente integrale diversificate din toate cele 5 grupe de alimente strict necesare: cereale, leguminoase, seminţe şi nuci, legume şi fructe.

Mă străduiesc să le asigur câte o sursă minimă pentru fiecare nutrient necesar: un fel de leguminoase pentru proteine, un fel de seminţe sau nuci pentru grăsimi bune, un fel de cereale pentru carbohidraţi complecşi.

Cerealele şi leguminoasele au un cost mai redus. Pe noi ne ajută foarte mult moara de cereale

Picture1

şi astfel cu doar trei lei fac două tăvi de chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb din care mâncăm aproape o săptămână.

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

Apoi leguminoasele (năut, linte, mazăre galbenă, soia, bob), per total pe kilogram nu depăşesc 10 lei, fiind chiar mai ieftine decât fasolea obişnuită. Aşadar, cu mai puţin de 5 lei pe zi cumpăr 500 grame de leguminoase (proteinele), pe care le pregătesc zilnic pentru toţi.

Legumele sunt şi ele accesibile. Un 1 kg de morcovi (dintre cei mai faini) costă acum 3 lei. Zilnic mâncăm ceapă şi usturoi.

Costurile cele mai mari sunt la oleaginoase: migdale, nuci, susan, avocado, măsline.

Acum migdalele sunt cele mai scumpe (60 lei kg). Eu fac din 100 grame de migdale 500 ml lapte concetrat, pe care îl adaug în cerealele fierte de dimineaţă. Mai găsim şi variante mai ieftine de migdale, cam dezhidratate ce-i drept, dar punându-le la înmuiat, iese un lăptic excelent, pe care il fac cu ajutorul storcătorului cu melc:

HH-Elite-gri-2.

Mai accesibil e susanul. cu 2,5 lei le asigur un lăptic minunat bogat în calciu, pe care tot cu ajutorul storcătorului cu melc îl prepar.

La amiază, adaug seminţe de floarea soarelui sau dovleac sau măsline sau avocado. Noi cumpărăm măsline naturale care costă în jur de 12 lei/kg. Un kg. ne ajunge vreo 2 săptămâni, ţinând cont că nu mâncăm zilnic măsline, ci le rotim cu celelalte oleaginoase. Avocado e mai scump. Un avocado costă 4 lei şi ne ajunge pentru toţi. Unul, o dată pe săptămână, merge….

O nucă de cocos costă 2,50 de lei şi din ea fac 1 litru de lapte delicios.

Gustări: fructe – 2 kg -5 lei sau chifle din cereale – 1 leu.

În linii mari, cam cu 50 de lei pe săptămână pot să ofer hrana de bază.

Desigur, sunt şi zile în care cheltuim mai mult: când preferăm cireşe multe, pepene sau alte delicii.

Apoi, dacă vreau să mănânc mai mult caju sau goji sau quinoa, amaranth sau alte bunătăţi exotice, costurile se ridică.

Până acum, nu am socotit „la sânge” banii pentru mâncare, dar e nevoie s-o fac. A fost un timp în care am exagerat foarte mult cu fructele. Acum, am început să ne focusăm pe legume şi observ că au mai scăzut costurile…

Îmi rezerv întotdeuna un minim 150-200 lei strict pentru mâncarea pe lună şi cu ei reuşesc să ne hrănim suficient de bine.

Când mă gândesc că în urmă cu 10 ani atâta costa doar abonamentul lunar la laptele de vacă!!!!!, care era de fapt baza hranei noastre atunci…. E un progres enorm!!!!!

Însă performanţa cea mai mare este că atenţia mea s-a mutat acum de la mâncare la pacea interioară… Aici mă străduiesc să investesc cel mai mult, cea mai multă energie şi atenţie. Căci, dacă am pace şi dragoste, Domnul poate pune în păpică plusul care mai trebuie şi aşa e foarte bine, dar dacă nu am pace, şi cea mai „bio” mâncare devine acidă, acră, „ca mine” în clipe stresante, cum îi place să mă tachineze câteodată soţiorul….

Mulţumesc lui Doamne al meu, Mântuitorul meu drag, că m-a izbăvit de obsesia pentru mâncarea sănătoasă. Experienţele din ultima vreme, mai exact din tot acest an, mi-au adus un mare plus de înţelegere dincolo de litere.

Când Domnul a spus „Nu numai cu pâine va trăi omul”, a vrut să ne atragă atenţia că dincolo de trup avem un suflet care nu se hrăneşte cu pâine, cu mâncare sensibilă….

Am avut multe frământări şi multe nelinişti…. , dar din toate acestea m-a izbăvit Domnul. Am trecut prin încercări şi deznădejde. Am plâns neputincioasă şi am pus întrebări … Acum mulţumesc Domnului pentru pacea Lui, care-mi mângâie inima şi trăiesc minuni, minunile trăirii cu şi din mila Stăpânului.

Asta vreau să vă transmit şi vouă: să ne străduim să primim credinţa, pacea şi bucuria Domnului şi toate vor prinde spor….

Azi dimineaţă după slujbă, m-am dus în zona pieţii cu fetiţele cele mici ca să rezolv o problemă şi fetele au văzut pepene şi m-au întrebat dacă luăm pepene şi le-am răspuns că aş vrea să luăm, dar acum nu am cu ce să-i iau, nu am banii necesari, dar cred că va rândui Doamne să cumpărăm şi pepene …. „Aveţi credinţă!”, le-am spus. M-am uitat la chipurile lor şi am văzut că au înţeles, căci faţa lor nu s-a umbrit.

Eu nu am salariu, tot ce primesc e dar. Şi bănuţii din salariul soţiorului sunt darul Stăpânului nostru Care ne poartă de grijă. Primind toate ca dar, am observat că toate sunt binecuvântate şi au spor, nu ne lipseşte nimic din ce e necesar. Obişnuiesc să fac lista cu ce ne trebuie şi o pun în rugăciune înaintea Domnului şi El rânduie la vreme să primim…. Uneori, e nevoie să aşteptăm o vreme…, cu nădejde, nu cu stres, nu cu ţinere morţisă…. şi vin de fiecare dată toate cele trebuitoare, aşa cum rânduie El …. Eu nu cer bani, ci îi spun ce am nevoie: morcovi, ceapă, mobilă de bucătărie…Toate sunt darurile Domnului, căci El ne ajută să lucrăm. Sănătatea e darul Lui şi nu rodul străduinţei noastre. Desigur şi noi ne facem partea noastră, mâncând alimentele adecvate trupului.

Astfel ieri, Doamne a rânduit în mod minunat să primesc pe la amiază bănuţii necesari pentru pepene şi încă ce pepeni, şi ieftini, şi pe ales!

Mulţumim, Doamne şi mulţumim dăruitorilor.

Că să ne hrănim sănătos, pe lângă bani, mai e nevoie şi de credinţă, şi de chibzuială, şi de înţelepciune şi de cunoştinţe. Să ne ajute Doamne să le cerem, să le primim şi să lucrăm cu ele!

Domnul să ne dăruiască pacea Sa şi dorirea cea bună.

Şi acum vă întreb: Voi cât sunteţi dispuşi să investiţi în meniul zilnic pentru hrana şi sănătatea voastră?