Arhive etichetă: catina

Ce bunătăți de toamnă mai mâncăm?

Va salut din nou, dragii mei dragi

și vă poftesc, din nou, să gustați bunătățile toamnei. Dar ce zic eu să gustați, ci să vă hrăniți și să vă desfătați cu ele, voi și noi și copii noștri!

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dărnicia oamenilor de la sate, care împart cu noi din rodul ostenelii lor și din dulceața roadelor din grădina lor.

Sâmbătă am fost în piața agroalimentară, care este o mare binecuvântare pentru noi!

Aici în piață, erau tot felul de bunătăți, care mai de care mai atractive. Setată fiind să caut lucruri valoroase nutritiv, și nu gustoase și atractive, ochii au și zărit de la distanță ceva bun: porumbele.

Nici n-apucai să fac un pas spre tejghea că doamna precupeață și începu a mă îmbia:

„Hai doamnă, ia porumbele, a căzut bruma peste ele, sunt numai bune de mâncat!”.

img_20161022_164518

Cumpăr 2 kg, cu gând să facem o cură de porumbele pentru fier (conform prescripțiilor terapeutului nostru). Dar acum, citind pe internet, am aflat că mâncând câteva porumbele zilnic, te afli muuult mai câștigat. Iată ce câștigi:

Fructele au acțiune astringentă și diuretică, și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare și ca dezinfectant al căilor urinare și in tratamentul artritelor.

Conținutul mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, care acționează asupra imunității organismului, le conferă porumbelor calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde acționează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave și ajungând în stomac, unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.

Porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală și gripă, tonifică oasele, dinții și unghiile, potrivit bzi.ro. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe crește pofta de mâncare (http://www.stiripesurse.ro/de-ce-e-bine-sa-consumam-porumbe_969477.html).

Apoi, ochiii mi-au căzut pe cătină. Am luat și din asta. Apoi pe dovleac. O bunătate dovleacul ăsta. Era tăiat și am luat o bucățică de gust. O dulceață mai mare de dovleac nici că mai gustasem.

Și când să plec, dau cu ochii de… mazăre verde.

img_20161022_160744

Văzusem și în vară mazăre verde, dar nu m-am îndurat să cumpăr, căci bănuții erau drămuiți pentru altele mai necesare, dar acum mi-am zis că asta e ultima strigare pe anul acesta și hai să cumpăr 2 kg să fac o mâncărică de mazăre. Durerea a fost cu desfăcutul din coajă…

img_20161022_160751

Noroc cu aghiotanții mei…

Am împărțit porumbele în punguțe și le-am băgat în ladă. Am lăsat cât mâncăm o săptămână.

Cătina am stors-o cu Huromel și am combinat-o cu mierucă pentru prițesuțe…

Iar dovleacul l-am copt și în dimineața asta, am mâncat regește: mei cu dovleac.

img_20161024_093808

Doamne parcă îm „mulțumesc” nu încape tot ce simt acum. Iubire și recunoștință pentru aceste valoroase daruri.

Sâmbătă, am bucătărit toată ziua. Am recuperat săptămâna de lipsă…

Printre bunătăți, am reușit să coc niște mini pzza dublă pentru pachețelele călătorilor..

Iată-le ce faine-s!

Siropul de muguri de brad şi ceaiul de seminţe de fructe de pădure m-au ajutat să ies mai repede din răceala care a năvălit peste mine

Dragilor

zilele acestea am fost cuprinsă de o răceală interesantă.

Da ştiu, e o consecinţă a unor greşeli de-ale mele. Asta e, îmi trag ponoasele! Partea proastă a situaţiei e că, atunci când eram tare sleită de puteri, parcă bucuria nu mai era cu mine. Vedeam totul în negru. Viaţa mă solicita mereu, rolurile trebuiau îndeplinite, ca mămică nu-ţi poţi lua nici măcar o zi liberă! Am avut totuşi şansa că s-au nimerit şi câteva zile de sărbătoare şi am putut să stau puţin şi în pat.

Însă de mare ajutor mi-a fost siropul din muguri de brad, pe care l-am făcut prin presare la rece şi despre care v-am povestit în articolul Din trăsnăile DoineI Blaga.

AICI AVETI IMAGINEA CU SIROPURILE. CEL DIN MIJLOC ESTE SIROPUL DE BRAD:

SIROPURILE IMG_5394

Chiar mă gândisem, în timp ce-i culegeam, că de ce o fi mugurii de brad la sfârşitul lunii mai când de fapt noi răcim mai mult în toamnă sau iarna? Ce rost are să fierbi mugurii şi să-i faci sirop sau să-i congelezi jumătate de an ca să-i poţi folosi când eşti răcit şi înfundat la nas? Eu cred că toate plantele comestibile au fost făcute să le consumăm la vremea „coacerii” lor, nu să ne facem provizii, căci mai demult nu erau nici congelatoare şi nici zahăr ….

Şi uite cum mi-a întărit Doamne gândul meu. Da aşa este să mâncăm la timp toate fără să intervenim în schimbarea compoziţiei lor cu ceva. Aşa m-a ajutat sucul stors din muguri şi cu un pic de miere… Şi chiar dacă nu suntem răciţi, o cură cu suc de muguri de brad cade bine organismului.

Şi încă ceva m-a ajutat: făina din seminţe de fructe de pădure. Anul trecut am făcut tot felul de cure cu tot felul de fructe de pădure: cu afine, coacăze, mure, zmeură, cătină. Am folosit mult storcătorul cu presare la rece şi am băut doar nectarul din fructe, iar seminţele le-am uscat. Aşa s-au adunat o mulţime de borcane. În iarnă am tot făcut făinuri din ele, cu ajutorul râşniţei, şi le-am adăugat la budinca de mere, dar tot mai aveam borcane şi mă gândeam ce o să fac cu ele că imediat apar fructele de pădure şi vom sări cu gura pe ele…Şi mi-a venit ideea să le râşnesc şi să le pun în apă călduţă să iasă din ele ce are de ieşit. Aşa am făcut aşa zise ceaiuri din aceste seminţe. Dar au o culoare aşa de frumoasă şi sunt aşa de plăcute la gust şi dacă mai pui şi un pic de mierie, cum spunea micuţa anii trecuţi, e o adevărată desfătare.

Da, Doamne mulţam!

Pastă de măceşe de toamnă târzie şi ce mai găsim prin piaţă la ora asta

Dragii mei
Astăzi am trecut prin piaţă. O mare schimbare, se vede că se apropie iarna: ardeii capia s+au rărit, verdeţurile la fel, în schimb e multă varză şi mulţi cartofi şi mere. Mi-am făcut plinul cu legume rădăcinoase şi când mă căzneam să le pun în maşină, apare ca din senin p bătrâncică din altă lume parcă: „ia maică măceşele acestea, ca să iau şi eu două pâini”. Avea două pungi, două kilograme cu 10 lei. Hm ce să fac? M-a prins mila de tanti şi deşi aveam alte socoteli cu banii, i-am dat 10 lei şi am luat măceşele. Pomană curată! Îmi aduc aminte cât mai înţepat să adun câteva mâini de măceşe, dar nici nu prea erau şi biata bătrână a cules atâtea!
După acest „incident” m-am întors în piaţă ca să iau fructe. Am trecut prin zona fructelor de pădure să caut porumbele. Doar o singură precupeaţă avea porumbele. Anul acesta nu s-au făcut porumbelele. Anul trecut au fost aşa de multe şi am luat şi cu 2 lei kg iar anul acesta era cu 10 lei kg. Am luat o jumătate de kg ca să mâncăm aşa câte 5 în fiecare zi timp de o săptămână.
Apoi am văzut cătină. Ultima cătină cu 30 lei kg. Curios, anul acesta am văzut în luna iulie cătină cu 10 lei kg. Niciodată nu am văzut cătină în iulie şi mai ales cu aşa preţ. Am luat atunci de vreo două ori câte un kg dar nu mi-o trecut prin cap că n-o să găsesc în toamnă mai multă. Se spune că e bună după ce cade bruma, dar şi preţul e pe măsură. Ce să fac Doamne? M-am târguit ca de obicei şi am luat 2 kg cu 25 de lei, dar nu-mi pare rău căci are atâta bogăţie în ea, faţă de alte fructe. Şi în frigiser se ţine bine vreo câteva săptămâni, aşa că o sa le dau copilaşilor dimineaţa câte un suculeţ cu mierucă. Mă gândesc să adaug o mânuţă de cătină la sucul de măr, o fi bine? ce spuneţi?
În altă ordine de idei, am găsit altă bătrânică care voia să plece acasă şi a lăsat din preţuri, aşa că am luat morcov cu 50 de bani kg şi pătrunjel cu 1,5 lei. Am găsit şi spanac şi am luat o jumătate de kg, ca să adaug la sucul de rădăcinoase. Şi am luat şi câteva legături de frunze de pătrunjel verde şi ţelină.
Am luat şi ceapă roşie, aşa vreo 5 kg, ca să ne ajungă. Am descoperit şi eu ce bună e ceapa roşie şi acum mă îndur s-o cumpăr, deşi e mai scumpă decât cea albă.
Ei bine, am ajuns acasă. Am depozitat toate cu bună rânduială. Am făcut spanacul buchet şi l-am pus în apă într-o caserolă şi apoi l-am depozitat în frigider. La fel am făcut şi cu pătrunjelul.
Apoi am făcut
Pasta de măceşe
Am pus la fiert apa şi când a stat să fiarbă, am pus măceşele şi le-am lăsat să fiarbă la foc mic vreo 30 de minute. pentru că a fost nevoie să plec, le-am lăsat în oală acoperite. La întoarcere erau deja răcite şi le-am dat prin storcătorul meu rudimentar cu melc din fontă şi apoi l-am strecurat prin tifon şi sită deasă. Am avut de lucru, dar acum ştiu şi eu ce conţine pasta de măceşe, ca să nu mai port pică pe comercianhţi cum că ar pune făină să se îngroaşe. Oricum, pasta de măceşe ce am făcut-o eu are alt gust faţă de cea pe care o cumpăram. Am mai făcut odată pastă de măceşe în octombrie şi am băut vreo două săptămâni. Am îndulcit-o cu un pic de suc de struguri negri. Nu ştiu dacă a fost bine, dar nu am avut miere la îndemână.
E atâta bogăţie în lumea asta vegetală. Îmi plac aşa de mult toate produsele din piaţă! Dar e adevărat că pentru a le predăti şi oferi familiei e nevoie de ceva timp, pe când animalierele le iei repede de la magazin şi ai linişte o jumate de zi. Dar legumele şi fructele se digeră mai repede, dar rezultatul digestiei este mult mai bun. Am făcut şi eu diferenţa zilele acestea când nu prea am apucat să mănânc prea multe legume crude. Atăt de greu se mişcă mâncarea gătită şi atât de greu e trupul, dar cu crudităţi deşi îţi e foame mai repede, te simţi aşa de uşor….
Nu pot să mulţumesc îndestul ce binecuvântare este piaţa! Să ai tu toate la îndemână şi atât de lesne!
Doamne mulţumesc!
Vă doresc un post binecuvântat!
Şi vă invit să treceţi prin piaţă.
Am uitat să vă spun că am mai găsit şi dovlecel. Ce-i drept că era din solar, dar era „de la noi”, nu era din import sau de la angrosişti…