Arhive etichetă: cereale intergale

CUM COACEM NOI PÂINICA CEA DE TOATE ZILELE?

Pâinea este pentru noi forma cea mai plăcută şi mai la îndemână de a consuma cerealele. Ne-am obişnuit cu textura, mirosul şi imaginea ei maroniu-deschisă. Când ne este foame, luăm repede o bucată (o felie) de pâine şi cu încă ceva pe lângă ea şi gata, foame ni se „stâmpără”.

De-a lungul timpului, omul a folosit mult inteligenţa şi fantezia creatoare în prelucrarea şi prepararea cerealelor. Aşa, avem acum o multitudine de forme pe bază de cereale, care mai de care mai atractive. Durerea este că multe din acestea sunt doar forme cu miresme îmbătătoare diferite.

În prelucrarea cerealelor, am şi eu istoria mea!

Îmi amintesc cât de fascinată eram când o vedeam pe mama frământând aluatul. Mă uimea rapiditatea cu care împletea acei colaci buni şi hrănitori. Aveau miez şi aromă inedită. Erau simpli, doar făină de grâu, puţină sare şi apă de la fântănă şi multă dragoste şi dedicare din partea mamei.

Cred că din toată slujirea din bucătărie, să coc pâine şi colaci, mi-a plăcut şi-mi place cel mai mult. Acum, îndrăznesc să spun că am devenit expertă. Dar am exersat foarte mult. Îmi amintesc de o vacanţă la mănăstire când am primit „ascultarea” de brutar. Prima covată cu un aşa zis aluat am aruncat-o. Primul cuptor de pâine, la fel. Au fost groaznice pâinile nefrământate şi necoapte bine. Dar mă fascina procesul de preparare şi-mi plăcea nespus de mult pâinica coaptă în cuptor cu lemne. Aşa că mi-am dat toată silinţa şi, din intuiţie şi din ceea văzusem la mama, am învăţat cum să ard cuptorul, cum să-l pregătesc pentru coacerea pâinii, cum să frământ bine aluatul. Cum să pun aluat potrivit în fiecare tavă şi cât să-l las la copt.

Încet, încet, am deprins, prin multa exersare, toate secretele facerii unei pâini de casă bune. Era o mare bucurie să fac pâine! Vara aceea a fost cea mai tare vacanţă. Reuşisem să fac pâine atât de bună, încât însuşi patriarhul, pe atunci mitropolit, m-a lăudat. Era prima mea reuşită cu mine însămi! Eu care până atunci credeam că nu sunt bună de nimic!

Adesea, până să se coacă pâinea, făceam turte (luam puţin aluat, îl întindeam în foarmă rotundă subţire) şi le coceam în gura cuptorului. Mama mea, ce bunătate! În vara aceea m-am „rotunjit” bine!

După ce m-am căsătorit am reluat această plăcere de a face pâine. Cu timpul mi-am îmbunătăţit tot mai mult procesul. Am început să folosesc făinuri integrale şi maia sau aluat în loc de drojdie. Acum nu ne mai săturăm de pâine, aşa este de bună şi hrănitoare!

Este atât de diferită pâinica noastră faţă de oricare produs de panificaţie din comerţ pe care l-am mâncat, încât n-am cuvinte să vă descriu exact. Difernţa calităţii şi bogăţiei nutrienţilor este incomparabilă. Nu vorbesc acum de „nocivitatea” pâinii sau a covrigilor din comerţ! Am auzit şuşoteli că s-ar adăuga la pâine şi la covrigi şi alte ingrediente, nemenţionate pe etichetă, cum ar fi zahărul sau alte chestii, ca să ne placă şi să mai dorim să cumpărăm. Eu am simţit diferenţa dintre o pâine naturală şi una din comerţ…!

Acum sunt foarte interesată cum să prepar cerealele sub formă cât mai integrală.

Am o maşină de făcut pâine. O am, cred, de vreo 3-4 ani. Am făcut multă pâine în ea. Am observat că pâinea făcută din făină integrală nu prea creştea şi nici nu se cocea bine pe programul indicat, rămânea tot cleioasă.

Într-o zi, „cetind” eu mai atent în cartea de instrucţiuni a maşinii, am descoperit că are un program de prelungire a cocerii cu câte 10 minute. „Uraaa!, am strigat, Am descoperit soluţia!”.

Pâine în casă din făină integrală de grâu

Aşa că acum pun seara ingredientele în maşină (apa, bucata de aluat de la ultimul aluat şi făina), o las să frământe, apoi o opresc. Iau o bucată de aluat şi-l grijesc pentru pâinea următoare, punându-l într-o caserolă la rece. Las aluatul în cuva maşinii să dospească toată noaptea. A doua zi, dis de dimineaţă, setez maşina pe programuil de coacere (la mine e programul 10). În 70 de minute e gata. Unicul inconvenient este că tot la 10  minute trebuie să fiu atentă să prelungesc programul. Dar iese o pâinică „de te lingi pe botic”! N-o dăm pe niciun preparat comercial!

Specialiştii spun că şi numai pâinica pe care o mâncăm zilnic de ar fi „sănătoasă”, ar fi o diferenţă enormă în starea generală de sănătate a populaţiei.

Ei bine, vă spuneam că ne place mult pâinea. Ne-a obişnuit cu ea şi nu trece o zi în care să nu o mâncăm

Dar acum îmi doresc să profit cât pot din bogăţia cerealelor. Aşa că am inventat

Turticile din cereale integrale coapte pe plită (pe aragaz) la foc mic

Spăl bine grâul, deoarece grâul pe care îl am e cumpărat de la ţărani şi e foarte murdar!

Fac o paranteză să vă povestesc o experienţă care mi-a lăsat un gust foarte amar: Într-o zi am cumpărat făină integrală de grâu de la un magazin bio. Am venit acasă şi am desfăcut punga de hârtie. M-a şocat culoarea făinii, era aproape neagră. Îmi era foame rău şi am luat o lingură de făină, am inmuiat-o bine şi am făcut un fel de clătită. Când a fost gata, am muşcat din ea. Am avut impresia că era jumătate făcută din pământ, scârţia în dinţi nisipul şi pietricelele! Măi, măi! Ce mă fac? Ne trebuia pâine şi mi se gătase sacul. Nu avusesem bani şi timp să merg la moară şi am cumpărat 2 kg de la acel magazin şi uite ce oribilă e această făină. Ce fac cu ea? Ce să fie oare cu făina asta, m-am întrebat? Aveam în casă grău şi aşa murdar cum era, l-am pus în râşniţă şi l-am râşnit îndelung. A ieşit o făină frumoasă, deschisă la culoare, nu se asemăna deloc cu ce cumpărasem eu! Aşa că, am pus-o într-o punguţă, am luat punga cu făina cumpărată şi m-am întors într-un suflet, fierbând de nervi (că dădusem şi „o groazuă de bani pe ea”) la magazin.

De cum am intrat, am întrebat-o pe vânzătoare: „dvs aţi văzut cum arată făina de grâu?”. Da, mi-a răspuns aceasta mirată.” I-am arătat punga desfăcută şi am întrebat-o din nou: „Asta e făină de grâu?”. „Da, aşa arată. Eu o vând de mult timp”. Şi m-am gândit atunci: „Măi, ori eu sunt proastă, ori ceva nu e în regulă cu făina asta!”. Mi-am stăpânit nervozitatea şi am continuat discuţia. „Uitaţi-vă stimată d-nă cum arată făina de grâu! Am râşnit boabele acasă”. A făcut ochii cât cepele şi mi-a luat făina şi mi-a dat banii înapoi.

Oricum, a fost ultima dată când am călcat într-un magazin „bio”! Vă imaginaţi dacă făina arăta aşa, apoi ce mai pun în pâine…

Dar să revin. După ce spăl bine grâul (5 măini de boabe), îl pun la înmuiat o zi în apă călduţă. A doua zi îl clătesc bine şi dacă îl vreau germinat, îl mai las o zi, după care iar îl clătesc şi-l râşnesc în râşniţă bine. Îl amestec cu puţină făină (din fulgi) de ovăz. Încălzesc puţină apă şi în ea zdrobesc 4-5 curmale. Adaug apa peste grâul măcinat şi fac un aluat închegat bine. Formez nişte pifteluţe subţiri dreptunghiulare şi le pun la copt, într-o tigaie care nu lipeşte, la foc mic. Ies nişte biscuiţi excelenţi. Fetiţele mele sunt foarte încântate să le mânânce la grădiniţă şi la şcoală.

Turţiţe sau biscuiţi din hrişcă cu făină de ovăz

Spăl hrişca (5 mâini de boabe – porţia familiei noastre!), o pun la înmuiat de seara în apă calduţă. A doua zi o clătesc bine şi o scurg de apă. Râşnesc o mână de fulgi de ovăz şi adaug peste hrişca scursă. Dacă vreau să fie „dulce” adaug puţină pastă de curmale (vezi mai sus cum se face!). Fac să fie compoziţia legată şi modelez „biscuţii” şi-i pun la uscat ( copt) în tigaie la foc mic. Sunt nişte batoane de cereale foarte hrănitoare şi energizante!

Turtiţe cu mei şi ovăz

La fel ca în reţeta de mai sus, numai că meiul se fierbe înainte bine!

Aceste turtiţe sunt foarte hrănitoare şi le pot face din timp, le pot lua cu noi oriunde mergem.

Am de gând să experimentez facerea turtiţelor din leguminoase. În articolul următor vă voi povesti ce „minuni” mi-au ieşit.

Până atunci, numai bine şi sănătate!

Şi un sfat prietenesc: Cumpăraţi-vă o râşniţă şi cereale integrale.

Puţeţi folosi şi fulgii de grâu, secară, orz, ovăz. Îi puneţi la înmuiat în puţină apă de cu seara, iar a doua zi îi scurgeţi de apă şi îi amestecaţi cu puţină făină de ovăz, ca să se lege. Adăugaţi căteva bucăţele de curmale sau stafide (dacă preferaţi dulce – deşi la adulţi combinaţia nu e indicată, chiar nerecomandată! Puteţi adăuga un condiment, gen busuoc, chimen, mentă..), formaţi biscuiţi, chiftele sau turţiţe subţiri şi puneţi-le la uscat în tigaie la foc mic. Le coaceţi bine şi pe o parte şi pe alta şi obţineţi cele mai valoroase sendvişuri sau cornuri pe care le puteţi consuma la serviciu. Dacă mai luaţi şi câteva frunze de salată sau 2-3 ridichi, e excelent!

O zi binecuvântată!