Arhive etichetă: cirese

Povestea unui pateu sănătos şi delicios de fasole verde

Dragilor

Ca să aflaţi povestea vă avertizez că această poveste e cam încurcată…nădăjduiesc să aveţi răbdare s-o lecturaţi cu răbdare până la final…

Vă spuneam în ultimul articol că joi am avut o zi tare neplăcută.

Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă,

iar eu vă spun că, dacă accepţi un gând denemulţumire în clipa când deschizi ochii dimineaţa sau când te ridici din pat, toată ziua e întoarsă pe dos…

Aşa a fost şi în cazul meu joi. V-am povestit un pic despre aceasta în ultimul articol, iar acum reiau şirul poveştii, ca să vedeţi ce s-a mai întâmplat.

Joi pe la ora 16.45 am dus-o pe mezinuca la înot şi am zis că într-o oră, cât stă copilul la înot, am timp să dau o fugă în piaţă, să cumpăr legume şi fructe, că „bătea vântul” prin frigiderul meu.

Zis şi făcut. Îi spun instructoarei că am de gând să plec în piaţă şi dacă, Doamne fereşte, se întâmplă ceva şi nu sunt aici, să facă cumva ea ceva.

Am plecat ca vijelia. Am ajuns în piaţă. Am cumpărat o lădiţă de cireşe (la ofertă: cu 6 lie kg) Apoi m-am învârtit pe la legume. Tot uitându-mă pe tarabe, dau ochii cu o tanti, de la care iau adesea legume şi pepeni. O tanti care mă ştie şi pe care o ştiu, vorba ceea. O salut şi mă uit pe tejghea şi văd că are fasole verde cu 4 lei, deşi peste tot am văzut cu 5-6 lei. Am întrebat-o cum de are fasole cu 4 lei şi mi-a zis că vrea s-o dea că mâine îi aduce alta bărbatul. „Aş lua şi eu”, îi zic. „E fragedă?”. „Da, e bună”, spune tanti şi eu am crezut-o pe cuvânt. Mi-a fost jenă să iau o păstaie de fasole şi s-o rup şi să văd dacă nu cumva are aţe. Şi apoi, conform setării mele „mult ca să ajungă”, i-am cumpărat toată fasolea, 9 kg, fericită că o săptămână-două o să fac o cură de fasole verde fragedă.

doge-5000-seminte-fasole-pastaie-lata_5742

Bun. Duc fasolea la maşină şi mă întorc după alte legume. Mă învârt iar prin piaţă şi văd pe altă „prietenă” de-a mea. Aceasta avea Zuchini, dovlecel Zuchini… Nu văzusem până atunci şi i-am spus să-mi pună şi mie un kg, dar să fie atentă să-mi dea marfă bună, fragedă, nu veştejită.
„Da, da”, zice…

Merg mai departe…Într-un colţ, dau cu ochii de o bătrânică, de care m-am ataşat de curând, ea are numai produse autentice. De la ea luasem nişte morcovi delicioşi şi nişte legături de pătrunjel verde, din acela de frunze, cu acel miros puternic. Am scotocit în grămada de legături şi am mai găsit şi de data aceasta frunze de pătrunjel din acelea care-mi plac mie cel mai mult.

frunze-verzi

Voiam să iau şi morcov, dar voiam mai mult, nu o legăturică, voiam mult şi ieftin dar şi românesc…
Aşa că am început iar să mă învârt şi s-o găsesc pe tanti de la care luasem, tot acum câteva zile, morcov la kilogram. De data asta avea kg de morcov cu 4 lei. Îmi plăcuseră cei de data trecută şi acum nu m-am mai gândit că de ce sunt 4 lei kg şi nu cu 5 cum au fost data trecută.

Iau morcovii şi apoi mai iau şi 3 gulii, şi câteva legături de ceapă verde, şi o grămăjoară de usturoi şi plec. Când pornesc maşina, văd că deja era 18 fără 20 şi la fix ieşea mămăruţa din bazin. Am stat un pic să mă gândesc pe unde s-o iau, că se lucrează la podul de peste Cibin … Înconjur un pic şi ajung la intersecţie şi era să fac roata din nou pe celălalt mal al Cibinului, în loc să merg drept înainte ca să ajung spre bulevardul Victoriei… Şi astfel, în plină intersecţie, dau cu spatele, blochez traficul o secundă şi mă pun pe drumul „ăl” bun. Ajung numa’ bine, fericită că am făcut „două dintr-o lovitură”.

Ajung acasă şi mă apuc să pun în rânduială cumpărăturile.

Când spălam cireşele, am observat puncte negre pe unele dintre ele. „A, e clar, nu-s româneşti, mămăliga lor….” … şi starea de necăjeală se accentuă.

„Ei, asta e…, mă consolez eu, data viitoare o să fiu mai atentă…!”.

Scot Zuchini…, toţi vestejiţi….

Scot morcovii, la fel…
––-
Şi azi fac fasolea…. Toată plină de aţe…

Şi toate astea atrase de acel gând de nemulţumire primit joi dimineaţă.

Dar, ieri şi azi, a răsărit soarele…

Deşi ieri dimineaţă aveam motive să fiu indispusă, am ridicat braţele spre Doamne şi am cerut bucurie şi am mulţumit pentru acea noapte dormită pe jumătate…şi pentru toate acele „incoveniente”…pentru care mă îmboldea răul să fiu nemulţumită.
Şi ziua a fost minunată şi plină de multe binecuvântări! Seara, am fost din nou la înot cu mămăruţa şi în timp ce ea a stat la lecţia de înot, eu am citit în cartea „Uşor de iubit, greu de disciplinat”, pe care soţiorul mi-a dăruit-o de ziua mea, după ce până acum mi-a dat-o o zi s-o răsfoiesc, că o împrumutase, apoi a făcut nişte copii la nişte pagini importante din ea, iar acum iată mi-a cumpărat-o şi mi-a făcut-o cadou…!

Am citit câteva pagini. Şi tot uitându-mă peste drum la supermarketul „bătător la ochi”, mi-a venit, aşa, o poftă de ceva dulce. Primul gând a fost să mă duc să-mi iau ceva, dar apoi a început duelul între raţional şi iraţional: „Mă duc să iau ceva dulce”, spune pofta, dar raţiunea zice: „Ce să iei?, toate nu-s decât făină albă, ulei sau margarină şi zahăr… şi pe deasupra şi costă bani..
n-ai ce să iei…

Şi în plus ai mâncat tocmai când ai plecat…”.

Între timp, mi-am adus aminte că citisem într-o carte despre interpretarea poftelor şi zicea că pofta de dulce ascunde o nemulţumire… Am început să-mi analizez pofta, ce mesaj ascunde…dulce, nevoie de iubire, de băgat în seamă… Care o fi acea nemulţumire…? A…era o rămăşiţă de nemulţumirea de ieri…poate…şi am început să invoc Iubirea, Pacea, Dragostea, pe Dumnezeu…., să mă iert, să mă accept că sunt atât de neputincioasă, că ceea ce vreau să fac eu în această perioadă a anului trebuie să mai aştepte, că acum prioritar e să stau cu copiii şi să fac cele stringente ale momentului…

Am citit şi apoi, la un moment dat , am zis să mă duc totuşi la supermarket. Intru şi dau direct în raionul cu fructe şi legume. Văd salata verde, care tocmai fusese adusă din magazie… Văd avocado cu doar 2,75 lei… Iau câteva salate şi câţiva avocado. Mă mai uit în jur şi dintr-o dată vine un nene cu un cărucior cu 3 lădiţe cu cireşe. Răstoarnă o lădiţă şi văd cât de frumoase erau: cu codiţele verzi, proaspete, proaspete şi numai la 5,75 de lei kg. Îl întreb pe acel domn dacă pot să iau o lădiţă şi acesta îmi spune că pot. Mi-o cântăreşte, 6 kg… „Mai puneţi-o şi pe cealaltă, îi mai zic… omul acela ia lădiţa şi o cântăreşte: Tot 6 kg…

Pun lădiţele în coş şi mă uit la ceas. Era aproape 18 fix! Mă îndrept spre casa de marcat. Îmi fac socotelile… Nu-mi ajung banii… Îmi aduc aminte că am cardul pe care se virează alocaţia fetelor, 80 şi ceva de lei, e tocmai suma care-mi trebuia…Dar nu-mi aminteam pinul…În fine, fac câteva combinaţii şi-l nimeresc…

Ies fericită…Una, că am biruit pofta, a doua, că am luat şi eu ceva bun cu adevărat la fete din alocaţia lor ….

Transfer cumpărăturile în portbagaj şi fug repede să o usuc pe păr pe mămăruţă…

Ajung în sala unde trebuia să vină copila. Nu ieşise încă. Aştept. Între timp, două doamne vorbeau despre copiii care merg la şcoală în limba germană. Una dintre ele povestea că nepoata ei s-a descurcat bine „la nemţi”, chiar dacă „mă-sa şi tat-s-o” nu vorbesc germana…

Mă gândeam cu bucurie şi mulţumeam Domnului că şi fetiţa mea cea mare a terminat cu bine clasa a VIII-a tot la nemţi…

Într-un final, apare mămăruţa.. cu o bombonică în mână, colorată frumos, galben. „E de lămăie mami…, adică cu gust de lămâie, că la unii le-a dat cu altă culoare”…”Da, spun eu, e numai zuahăr şi culoare … Uite, dacă renunţi la această bombonică, o să-ţi treacă mucişorii mai repede….şi, în plus, am şi o surpriză când ajungem acasă…

Când am ajuns acasă, m-am ţinut de cuvânt de data asta şi i-am făcut repede la storcătorul cu melc un nectar de cireşe, proaspăt cumpărate.

„Mami e aşa de bun…, e delicios..!”, a spus mămăruţa.

Desigur că am avut pregătit şi de la buni o surpriză…: : Găluşte cu gem de caise…. (am gustat, dar nu era după principiile mele…: făină albă, pesmet călit în ulei.. şi am sfătuit-o pe fetiţă să nu o ia şi pe a doua… şi a ascultat copilul….)

Seara, înainte de somnic, am întrebat-o să-mi spună ce a fost mai bun din cele trei: bombonica, pe care o servise în fiecare zi după terminarea lecţiei de înot, nectarul de cireşe proaspăt sau acele forme interesante şi dulci…aşa zise găluşte…? Desigur, copilul a ştiut ce este mai bun: Nectarul de cireşe… „Şi mi-o fost o haznă, de numa!”.

Bun. Dar să revin la şirul poveştii despre pateu. Vă spuneam că azi am făcut fasole verde şi am văzut că era numai aţe…Am luat mixerul vertiucal şi am mixat-o bine., apoi am dat-o prin sita rară, aceea cu care „vântur” grâul….

Apoi am făcut un lapte gros de susan cu storcătorul cu melc, am pus şi două căpăţâni de usturoi, tot în storcător şi am făcut un sos de susan delicios. L-am amestecat cu acea pastă de fasole şi a ieşit deliciosul pateu de fasole verde, despre care v-am anunţat în titlu.

Apoi, am spălat o legătură de pătrunjel şi am tocat-o mărunt. Am luat farfuriile, am aşezat câte o bucată de drob de soia (un drob făcut din pulpa de soia rămasă de la laptele de soia), am adăugat câte două-trei linguri de pateu de fasole verde, am presătat pătrunjel vrede, am tăiat o roşie în fiecare farfurie, am adăugat câte o ceapă verde pe marginea farfuriei şi câteva frunze de salată şi

„Poftiţi la masă…!”.

Doamne mulţam, că bun o mai fost prânzul!

Încă o săptămână de cireşe

Dragilor,

cura de cireşe continuă!

Sâmbătă am găsit în piaţă o ofertă de cireşe la 5 lei kg. Am luat mai multe kilograme şi zilnic ne desfătăm cu câte un bol mare de cireşe.

80600

Sunt atât de bune şi de gustoase, sunt o prăjitură perfectă făcută de Doamne al nostru iubitor!

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a portofelului soţiorului, vom continua cura de cireşe şi săptămâna aceasta.

Apoi, vor veni coacăzele negre.

Am observat că au apărut şi vişinile.

visine-proprietati

Ele sunt mai acre şi nu prea le plac copiilor…

O să cumpăr să le mai fac câte un compoţel. Azi mă gândesc să încerc să fac pentru mâine un tort de vişine cu tapioca.

CU TORTUL 8 Martie (29)

Să vedem ….

Dar parcă nu-mi mai vine să deteriorez prin prelucrare şi combinaţii grele aşa bunătate de fructe.
Noi ne străduim să mâncăm cu îndestulare fructe şi legume proaspete de sezon, abţinându-ne să dăm banii pe alte „ispite”.

Din experienţa anilor trecuţi, am observat că, făcând acest lucru, suntem feriţi de răceli şi alte viroze sau alte boli şi în plus avem aşa o voiciune care am văzut că lipsea atunci când ne concetram pe multă mâncare gătită şi pe animaliere.

Şi în plus, e atât de simplu şi de rapid să pregăteşti masa…. şi digestia e atât de bună….

Mulţumim ,Doamne, pentru toate roadele pământului cu care ne bucuri în fiecare sezon al anului!

Cura mea preferată: cura cu cireşe

Salutare, dragilor!

Astăzi, am cumpărat primele kilograme de cireşe. Cam scumpe cireşele, 10-12-13 lei! Învârtindu-mă prin piaţă, am găsit o ofertă cu 7 lei şi m-am mirat de acel preţ.

M-am dus la o cunoştinţă, de la care iau mai mereu mere româneşti şi acum avea căpşune aromate şi cireşe, dar le avea cu 12 lei, şi am întrebat-o: Ce au cireşele acestea pe care le-am luat cu 7 lei şi tu le ai cu 12, căci arată la fel? Păi, uitaţi-vă că sunt lipicioase, deja sunt vechi..”.

Aha!

Măi, măi…!

Cireşele au fost bune.

Am cumpărat 8 kilograme de cireşe, pe care le-am pus la rece în frigider

IMG_20170615_104634

Ne vor ajunge pentru 2-3 zile. Nădăjduiesc să mai scadă puţin preţurile…

Pe cireşe, merită să dai bani, numai că nu-ţi garantează nimeni că nu sunt stropite cu nu ştiu câte prafuri…

Eu nu-mi mai fac gânduri. Dau slavă lui Dumnezeu şi fac sfânta cruce pe trupul meu şi pe ce bag în gură şi mulţumesc pentru aceste minunate fructe, cireşele.

Chiar mă gândeam: Când eram copil, nu aveam habar de nimic pe lumea aceasta şi ce bucurie aveam când mergeam la tanti Mariţa şi îi ceream voie să mă lase să mă urc în copacul cu cireşe „hultoane” (pietroase) de iunie,

pt coperta cartii DE CE MNCAMPT COPERTA

iar acum să ajung să-mi fie frică să mănânc hrana naturală pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, dar pe care omul o modifică în fel şi chip???!!!

Nu, nici pomeneală!

Durerea mea e că nu mai pot să merg la tanti Mariţa să-mi umplu sânul de cireşe şi să-mi pun, pe deasupra, şi cercei de cireşe…

Ce fain arătam!!!

Ei, accept cu smerenie ceea ce nu pot schimba… Şi cumpăr cireşe din piaţă….

Şi vreau să cumpăr şi să mănânc cât ţine sezonul, nu mai cumpărăm alte fructe, ci ne concentrăm pe ce-i mai valoros nutritiv.

V-am povestit în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos

coperta 1

ce rezultate excelente mi-au ieşit la analizele de sânge după o cură de cireşe de două săptămâni.  Ce scădere de colesterol fantastică…!

Cura cu cireşe cade nemaipomenit de bine acum în postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel care cade întotdeuna în iunie. Anul acesta ţine 3 săptămâni… Să tot mănânci cireşe…! Iar când te roade stomăcelul, să-l amăgeşti cu o chiflă din făinuri integrale

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

şi gata cu mâncarea din ziua respectivă!

Post uşor!, că greu nu poate fi cu aşa bunătăţi cum sunt cireşele…!
Preţurile acestea ridicate la cireşe mă obligă să învăţ filosofia bunicii soţiorului: „Puţân şi bun!!!”.

Nectar de dude presat la rece

Dragii mei
Astăzi am fost în piaţă după cireşe. Nu prea am fost încântată de ce am găsit, preţul puţin ridicat şi cireşe puţine. Ieri fiind duminică, nu au mers la cules oamenii şi astfel nu era oferta prea mare.
Tot învârtindu-mă prin piaţă am dat peste tanti Maria care avea ceva de vânzare. Am salutat-o şi m-am uitat pe tejgheaua dânsei. Mirată îi zic:
– Tanti Maria s-au copt deja murele?
– Ce mure, draga mea, sunt dude.
– Ei, numai spune, chiar aşa?
– Da, sunt de la noi din dudul din curte. Gustă.
Şi am gustat dudele negre, care de la distanţă semănau cu murele. Un deliciu! Imediat mi s-a deschis cutiuţa cu amintiri şi m-am întors în copilărie când mă murdăream toată pe faţă de negreala dudelor, pe care le mâncam din copacul lui tanti Mariţa de peste drum. Ehehei, minunată copilărie la ţară!
Am luat dude şi desigur că nu m-am mărginit doar la o dudă de gust, până acasă am tot ciugulit din pungă. Când am ajuns acasă le-am chemat pe mămăruţele mele să vadă minunea. Au gustat şi nu au fost încântate precum mă aşteptam. Şi le-am zis să aştepte puţin. Atunci am montat repede componentele storcătorului Hurom şi am făcut într-un minut 2 pahare de nectar negru şi aromat pe care fetiţele mele l-au dat peste cap cât ai zice peşte, zicându-mi: „E bun acest nectărel de dude!”.
A ieşit un nectar foarte bun, doar seminţele au fost scoase, pulpa a intrat în suculeţ. Culoare neagră, mireasma, gustul, toate fac din acest nectar ceva inedit.
E prima dadă când am găsit în piaţă dude. Când eram copil mâncam în fiecare an pe dude săturate. Le mâncam cu mămăligă rece….
Venind la oraş, am rupt legătura cu ritmul natural al naturii. Înconjurată de case şi blocuri, rareori am posibilitatea să văd copaci şi grădini cu legume. Anul trecut am găsit un dud pe marginea unei străzi în zona gării. Erau dude albe, dar cu greu am reuşit să ajung la câteva dude, căci era înalt copacul.
Acum suntem în plină vară. Cireşele, vişinele, zmeura, dudele, caisele şi piersicile sunt fructele de sezon care nu trebuie să ne lipsească de la masa de fructe. Ele conţin vitamine, minerale şi enzime care ne revigorează organismul.
Din nefericire dudele au un preţ ridicat în piaţă şi mulţi nu se îndură să dea 10 lei pe 1 kg de dude sau 35 de lei pe unul de zmeură. Eu prefer să iau fructe de pădure decât roşii şi castraveţi. Chiar dacă sunt scumpe, merg pe ideea „puţin şi bun”.
O cură cu aceste fructe este foarte benefică pentru sistemul nervos, vascular şi imunitar. Ele combat oboseala cronică produsă de stres, deshidratare şi alimentaţie deficitară.
Nimic nu egalează o porţie de cireşe sau dude. E drept că dudele sunt mai puţin cunoscute şi consumate, însă proprietăţile lor sunt de neegalat.
Ce conţin dudele?
Conform spuselor specialiştilor, dudele conţin apă (83%), zaharuri (9,4%), acizi (0,95%), proteine (1,2%), grăsimi (0,6%), celuloză (2%), substanţe minerale (0,84%, cum ar fi potasiu, mangan), vitamina C (50-199 mg la 100 g), provitamina A, vitaminele B1, B2, B3, PP, acid folic, etc.
Dudele îmbunătăţesc absorţia fierului în organism, sunt energizante, combat insomniile, nevrozele şi ajută la buna oxigenare a creierului. De aceea dormeam buştean când eram la ţară în nopţile de vară după atâta alergare şi atâta mâncat la dude şi cireşe.
Dudele au şi efect bactericid (antibiotic) şi antiinflamator.
Aşadar avem toate motivele să mâncăm dude, să nu le lăsăm la gâşte şi la raţe, aşa cum face o cunoştinţă de-a mea de la Vâlcea. Uneori parcă mi-e „ciudă” pe cei care trăiesc la ţară care „s-au domnit” şi nu le mai plac dudele cu mămăligă, ci aleg „saleam” şi roşii „dă solar” şi alte împacheturi… Păcat! O mână de dude e superioară oricărei fructe sau legume crescute forţat. Şi culmea roşiile s-au vândut bine şi la 10 lei kg…

Storcatorul de la Hurom
Anul acesta am făcut cura de căpşune pentru prima dată. In fiecare dimineaţa, timp de aproape două săptămâni, am oferit un pahar de nectar de căpşune copilaşilor şi soţiorului. Până acum ocoleam căpşunele, nu ne plăceau că erau acre şi aveau seminţele acelea care sunt suspecte de alergie, dar anul acesta am făcut nectar cu storcatorul de la firma Hurom pe care l-am cumpărat vara aceasta şi aşa copilaşii au băut cu plăcere nectarul de căpşune.
Mare binecuvântare sunt aparatele de stoarcere la rece! Noi facem laptic de migdale şi de susan foarte des şi lapte de soia. Iese un lapte atât de bun (şi o brânzică grasă de soia) şi e proaspăt şi aşa ştiu ce beau….
Storcătorul a costat, ce-i drept, multicel, dar cu ajutorul lui pot oferi copilaşilor sucuri de legume proaspete cu tot cu pulpa şi lăpticuri de seminţe şi de nuci atunci când ei doresc.