Arhive etichetă: cititori

Care este secretul angajaților care merg la lucru cu bucurie

Bună dimineața, dragilor!

Este o mare bucurie pentru mine să pot împărtăși cu voi experiențele de zi cu zi!

Astăzi, vă voi împărtăși ceva care m-a impresionat foarte mult ieri. Vă voi împărtăși secretul angajaților mulțumiți

angajati-multumiti

Pentru a afla aceasta, ca de fiecare dată, vă invit să aveți răbdare să citiți până la final toată povestea…

Azi dimineață, când am deschis e-mailul, am văzut că cuvântul de azi a lui John Maxwell este „mulțumesc” și l-am ascultat cu interes. În timp ce ascultam, s-au suprapus câteva scene petrecute ieri. Vi le voi prezenta pe rând.

M-a impresionat în primul rând, că despre cuvântul  „mulțumesc” a cerut să se vorbească o gospodină (o „homemum”- mămică de casă sau mămică care stă acasă…), care i-ar plăcea -nu-i așa?- să audă, după o zi de osteneală în bucătărie, un ”Mulțumec, mami” sau „Mulțumesc, draga mea!”, dar, de cele mai multe ori, nu aude nimic asemănător, ci adesea, multe nemulțumiri…

„Mulțumesc” este un cuvânt atât de important. De ce? Pentru că toți vrem să fim recunoscuți, apreciați…

Aseară, după ce venisem de la lucru, după ce pregătisem ceva de mâncare, după ce îi servisem pe toți și mâncasem împreună, mai trebuia să adun din bucătărie, să spăl vasele și dușumeaua, am simțit așa o stare de copleșire, eram foarte obosită… Toți se scuzară că mai au încă ceva de făcut până la culcare și…rămăsesem singură… Atunci, m-a cuprins parcă o stare de revoltă, acum, când și eu merg la lucru în afara casei… Da, femeia are două norme…(Asta e?! ) și am zis că nu-i corect și că vreau să am și eu numai o treabă de făcut, nu atâtea…dar, în clipa aceea, har Domnului, a venit în minte un alt gând, un gând despre slujirea din bucătărie.., despre cuvintele Domnului cu privire la cel care slujește, că slujitorul, după o zi de lucru, se încinge și slujește la masă pe celălalt și apoi se gândește la el… Însuși Domnul a venit ca slujească… Și în clipa când am acceptat aceste lucruri, osteneala s-a risipit și am terminat repede și cu bucurie toate și m-am așezat cu mulțumire la somnic.

John mai vorbește în acel video despre faptul că foarte greu spunem mulțumesc. Și are dreptate, căci am băgat de seamă asta la mine și la cei din jur…

Ieri, o rugasem pe mama soacră să-mi fiarbă niște salată pentru a pregăti o ciorbă și când o să mă întorc de la lucru, doar să dreg ciorba și sărmana a făcut…, chiar dacă i-a fost greu… M-am bucurat. Am luat oala și am urcat sus și am mâncat. În timp ce mâncam, mă gândea cât de bine prinde să vii acasă flămând după o zi de muncă și să găsești ceva păpică pregătită… După ce am mâncat, am coborât la mama și am întrebat-o dacă nu vrea și ea ciorbiță și mi-a spus că a mâncat deja altceva mai devreme… Când să ies, mi-am amintit că nu i-am spus mulțumesc și mi-a fost rușine. M-am întors și, fără să pot s-o privesc în ochi, i-am mulțumit că mi-a fiert salata și că a ieșit o ciorbiță bună și că noi am mâncat cu placer. Și ea mi-a spus să ne fie de bine.

Tot în timp ce-l ascultam pe John, mi-am amintit de ceva care m-a impresionat ieri. Participasem la un eveniment al unei Asociații înființate de niște străini. La finalul evenimentului, ceva, ieșit din comun pentru mine, mi-a atras atenția. Mă uitam cum președintele Asociației spunea, într-o română hazlie, tuturor angajaților Asociației în parte: „mulțumesc pentru acest eveniment”! Fiecăruia în parte! Până și femeii de serviciu! Îi numea pe nume și le mulțumea și-i îmbrățișa. Văzându-l, mi-am amintit de timpul când am fost și eu angajată și niciodată angajatorul meu nu mi-a spus un mulțumesc, un mulțumesc special adresat mie, așa cum făcea acel străin cu fiecare angajat în parte…

Da, da!!! Ne este greu multora dintre noi (mai ales nouă românilor!) să spunem că suntem recunoscători, să spunem „mulțumesc”. Dar e nevoie să exersăm să spunem „mulțumesc” tuturor pentru toate. Să începem de azi să spunem „mulțumesc” , chiar dacă la început o să spunem așa…, fără trăire. Credeți-mă spunând „mulțumesc”, va conta foarte mult.

Personal, persoanelor care-mi mulțumesc, le dăruiesc cu și mai mult drag…, căci am certitudinea că nu le dăruiesc și ei aruncă, ci prețuiesc ceea ce dăruiesc…

Lasă și tu, cititorule, un semn că ai citit acest articol și atunci…, alte zeci de articole utile și minunate se vor naște.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

multumesc

Sursa foto: http://moldova9.com/2017/01/11/11-ianuarie-ziua-mondiala-a-cuvantului-magic-multumesc/

angajati-multumiti

P.S: Aici aveți video despre mulțumesc:

http://johnmaxwellteam.ro/multumesc2

De vorbă cu cititorii

Salutare, prieteni dragi!

Aici la noi, este o după masă mohorâtă pe care o petrecem în casă, carecumvrea…

De ceva vreme, doream să găsesc un timp să vă mai scriu. Iată-l!

După 11 ani de întrerupere, iată-mă din nou la serviciu…! Ajunsesem într-un punct în care nu-mi mai vedeam rostul, nu-mi mai găseam starea acasă…, micuțele crescuseră…

Mi s-au ivit două alegeri…: nutriția și lucrul cu copiii. L-am ales pe cel din urmă…

Într-o zi, am stat și m-am gândit la acești 11 ani…, la tot ce a fost, la experiențele prin care am trecut. Apoi, m-am gândit la cititorii cărților scrise cu prilejul proiectului meu de suflet Îndrăznesc să trăiesc sănătos…

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

 

și unora am reușit să le scriu și să-i întreb de sănătate și unii mi-au răspuns.

Răspunsurile îmi confirmă că nu a fost în zadar nimic. De fapt, așa se întâmplă mai mereu: când nu mai văd rostul a ceea ce fac, se ivește un feedback apreciativ și atunci, iar mă entuziasmez să continui.

Așadar, cu ajutorul lui Doamne, voi continua să fac de toate, chiar dacă și lucrez part time…

Am selectat câteva răspunsuri de la unele dintre prietenele mele dragi:

„Ce dragut din partea dumeavoastra ca mi-ati trimis acest e-mail, m-ati surprins foarte tare!

Sunt mamica a trei copilasi si toata ziua sunt preocupata cu ingrijirea lor, nu prea mai am timp de nimic!

Inca sunt preocupata de ce mancam, dar tot nu suntem acolo unde as vrea sa fim!

Pe langa toate acestea, trecem si printr-o criza, suntem tulburati, confuzi, parca ne indepartam de Dumnezeu, nu stiu ce este cu noi! Ne proiectam prea mult in viitor si traim prea putin prezentul!

Mi-ar placea sa mai  vorbim, asa multa nevoie am!

Vreau sa ma intaresc in credinta, sa fiu o mama si sotie crestina adevarata!

Suntem caldicei si orbi!

Doamne ajuta!”

„Buna, Doinita scumpa!

Multumesc pentru gandul tau frumos, m-am bucurat mult ca mi-ai scris!

Asa este, n-am mai scris si recunosc ca ma straduiesc sa folosesc mai putin calculatorul, macar acum in perioada postului. Si totusi, iti citesc postarile cu aceeasi curiozitate de fiecare data si iti consider fiecare postare un dar pentru noi, mamele, care impreuna vietuim pe Cale.

Eu sunt bine, incerc sa trec postul cu folos, sa mai las din lumesc ca sa ma ocup mai mult de suflet. Citesc, ca si tine, cat pot de mult.

Emotionant, ce viata plina de poezie si de Dumnezeu traiau sfintii. Si cand ma gandesc cum cresc copilasii nostri, cu cate tentatii spre o viata superficiala…, dar cu noi este Dumnezeu, nu?…

Zi-mi de tine, te rog. Mai pregatesti vreo carte? Cum merge scoala fetitelor? Cum iti mai organizezi timpul?

Iti transmit toata dorirea de bine si o stransa imbratisare!

Doamne ajuta!!!”

„Imi pare tare bine ca v-am descoperit si va doresc mult succes in continuare, de fapt sa va ajute Dumnezeu sa faceti cat mai multe din cele folositoare sufletului Dvs, cat si semenilor! (…)

Am cartile Dvs in casa de ceva timp, le-am mai frunzarit. Acum insa am dat iar peste ele si m-am apucat mai serios de studiat! Si asa am gasit si blogul si am vazut ca aveti mai multe carti scrise care mi s-au parut f interesante dupa titlu si nu numai…

Va multumesc f mult pt toate!

Doamne ajuta!”

„Buna seara, doamna Doina!

M-am bucurat foarte mult cand am primit mesajul dvs, astfel ca va multumesc pt ca v-ati amintit de mine.

Cartea dvs Indraznesc sa traiesc sanatos m-a ajutat sa pun bazele unei alimentatii sanatoase. Inca mai am multe de invatat si multi pasi de facut. Simplitatea in toate, acestea sunt cuvintele care ma ghideaza in aceasta perioada.

Slava Domnului, sunt bine in general! Din mila Lui, pot scrie acest mesaj, traiesc.

Recunosc ca sunt din ce in ce mai detasata de mediul online, motiv pt care am accesat destul de rar blogul dvs.

Am, in schimb, o prietena care va urmareste postarile cu interes…

Va multumim pt informatiile utile postate pe blog.

Prietena mea este mamica unei fetite pe care incearca s-o hraneasca sanatos…

Sper ca mesajul meu va gaseste in pace, in sanatate.

Va imbratisez cu drag, doamna Doina!”

Vă mulțumesc, dragi prieteni dragi!

NB: Deoarece timpul s-a condensat…pentru mine, vă scriu mai des pe Facebook. Acolo, postez zilnic poze si idei…Imi este mai la indemana si pot face asta cu ajutorul telefonului..

De multe ori, imi zic: la le folos să tot scriu…?, dar mă gândesc la voi, dragi mamici si prietene.. Si apoi, informatia trebuie sa circule și pica unde gaseste teren bun…

Acum, mă preocupă relațiile, cele maritale, cele cu copii si cu tot omul… Vreau să fiu de folos. Desigur că intervin și ispitele. De aceea, Îl rog pe Doamne să potrivească bine lucrul mâinilor mele, să facă ceva bun din toată zdroaba mea…

Vă îmbrățișez cu drag mult.

Vă cer o părere

Salutare, dragilor!

Așa după cum vă spuneam, lucrez la cartea în care adun articolele de pe blog. Mai am muuult de lucru, dar vremea lansării bate la ușă….

Acum, am o dilemă, trebuie să mă decid între două titluri.

Când ați citi articolele de pe blog, ce ați simțit, ce titlul ar fi mai potrivit:

Firimituri de iubire sau

Firicele de iubire?

Argumentați

Mulțumesc tuturor celor care mi-ați împărtășit părerea despre blog. o puteți încă face, mai e spațiu la capitolul Impresii

Ultima zi a Târgului de Carte şi Revistă religioasă

Dragilor

Iată-ne în ultima zi a Târgului de Carte şi Revistă religioasă!

Mai avem încă câteva ore de desfătare spirituală în mijlocul sutelor de cărţi minunate, pe care le deschid, le mângâi şi le sorb frumuseţea.

Acum, când ştiu cum se „plămădeşte” o carte, cu câtă străduinţă se scrie, cât de solicitant se machetează, se tipăreşte şi se leagă……, preţuiesc fiecare cărticică pe care o văd pe aceste rafturi ale Târgului. Vreau să le mut la mine în mansardă, să mă închid acolo şi să să mă apuc să le devorez ca un înfometat. Suntem flămânzi şi nesătui, până ce ne vom odihni în Doamne, aşa cum spunea Fericitul Augustin ….

Dragilor, să profităm de această oportunitate şi să ne facem provizii cu cărţi.
Îmi amintesc de anii de liceu. Făceam foame a trupului şi-mi cumpăram cărţi. Prima carte pe care mi-am cumpărat-o în clasa a IX a fost Tâlcuiri la Evanghelia după Matei a Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care am devorat-o zi şi noapte preţ de vreo două săptămâni până ce am terminat-o de citit, cu sublinieri, cu adnotări, pe care revăzându-le acum, după mai bine de 20 de ani, mă minunez de profunzimea aspectelor surprinse….

Poate sunt un caz fericit? Nu, toţi suntem cazuri fericite, numai că nu toţi ne-am deprins să ne ierarhizăm priorităţile, să punem hrana sufletului mai întâi…

Lumea ne atrage în fel şi chip.., cu iluzii şi sclipituri…, mai ales pe tineri…

O carte bună e un far, o oază, o fântână.

Doamne ai milă de tinerii noştri! Ajută-i să găsească Calea.
Ieri, la Târg, la momentul Părintele Necula, îi priveam pe tinerii din Organizaţia Tinerilor ortodocşi din Sibiu cât de minunat cântau Maicii Domnului…

Dar erau puţini…, dar e destul ..o plămadă

Unde sunt tinerii sibieni? Veniţi, dragilor, să vă stâmpăraţi setea şi foamea sufletului, să deschideţi o carte şi să citiţi un rând proniator….

Astăzi, la Târg, va fi un moment minunat cu Mirona, doamna cu poveştile, pe care am cunoscut-o ieri când a spus câteva poveşti minunate copiilor. Astăzi, va spune poveşti tinerilor şi adulţilor, aşa că azi, treceţi neaparat pe la Târg, pe la Bibliotzeca astra, iar cei care sunteţi departe, urmăriţi on line.

Aici: http://targdecartereligioasa.ro/index.php/editia-xv-2015/

Vă aşteptăm cu drag pe toţi! Haideţi, că e mult până la anu’!

Mai avem pâinici:

Şi cărţi

Un întreit Feedback la cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragilor

Zilele acestea, am primit câteva rânduri care mi-au bucurat sărmana mea inimă şi m-a impulsionat să continui osteneala de a scrie mai departe.

Vi le împărtăşesc aşa cum le-am primit:

„multumesc, multumesc
am primit cartea azi, am inceput sa citesc cartea si ma descopar atat de mult in ea, incat ma doare!! S-au deschis iar ranile …

Atatea framantari, si nelinisti si suferinte pe care le tin in mine, pe care nu le pot exprima in cuvinte scrise sau orale nimanui pentru ca as simti ca nu intelege, nu as vrea sa incarc pe altcine cu toate acestea doar pentru ca eu nu stiu sa traiesc frumos, ca le merit ca o consecinta a pacatelor mele…

Sunt binecuvantata cu un Parinte duhovnic deosebit, caruia simt ca ii pasa de mine, cu un sot bun si cald si cu copii … Unde este bucuria mea?
De unde sa incep vindecarea, ca vindecandu-ma sa nu mai ranesc pe cei care ma iubesc si pe cei care ma iubesc mai putin?

Acest dar pe care mi-l trimite Mangaietorul acum si care esti tu vine intr-o perioada in care simt nevoia sa vorbesc, sa scot raul din mine, sa iert si iar sa iert si caut omul care sa ma arunce in scaldatoare..

Nu e drept fata de tine sa te coplesesc in felul acesta cu durerile unei copilarii fara copilarie, a unei tinereti plina de pacate, a unei vieti fara bucurie!! Iarta-ma! am scris repede si trimit mesajul fara sa-l r4ecitesc inainte de a ma inchide din nou
iertare, A. (in speranta ca voi ramane bucuria ta si dupa acest e-mail si ca nu-ti voi rapi din bucuria ta)
……………………………..
citesc, citesc printre treburile zilnice si ma regasesc tot mai mult … sunt ganduri de-ale mele asternute pe hartie…

Ma tot framant: am eu dreptul sa-ti tulbur ziua revarsand din inima, din minte, din suflet trairi ..? sa intru in viata ta cu tavalugul durerilor mele..?
Doamne -Doamne sa te binecuvanteze!
………………………………
Doamne ajuta!
pentru ca eu nu am darul de a scrie, am primit aceasta carte (Îndrăznesc să trăiesc sănătos) in viata mea ca si cum ar fi fost scrisa de ingerul meu pazitor.

coperta 1

O carte care-mi raspunde la intrebari, pe care nu am avut cui sa le pun sau nu am avut curajul sa le formulez sau nu am avut pur si simplu mintea suficient de luminata ca sa mi le adresez chiar si mie. O carte -prietena-calauzitoare care-mi da speranta si curaj ca si eu pot deveni un om care sa se bucure, sa se bucure… in preajma caruia semenii sa-si gaseasca pacea.

Am pornit de putin timp pe acest drum al alimentatiei vii (starea de sanatate fiind jalnica) si am intalnit oameni atat de frumosi si ma tot framant daca ii merit …

Te imbratisez strans-strans cu dragoste crestina
iarta-ma ,A. „

Draga mea dragă prietenă A.

Eu mă întreb dacă am vreu-un merit în toată lucrarea asta…N-am! Îndrăznesc să spun, aşa cum spunea măicuţa mea Siluana, care m-a născut la viaţa nouă în Doamne, că sunt un fir ce permite trecerea darului, a energiei necreate, a harului divin care ne umple de viaţă şi bucurie.

Te îmbrăţişez şi eu strâns-strâns!

Doina

Domne, mulţam că, în sfârşit, m-am dumirit şi eu cum e cu mâncatu’ sănătos în realitatea reală în care trăiesc!

Dragii mei prieteni cititori

Azi am primit o nouă carte de la soţiorul meu. Un dar ceresc, care a venit să-mi aducă cele din urmă lămuriri pe care le căutam zilele acestea.

Cei care aţi citit cărţile mele

carti-DB

îmi ştiţi povestea deja…

Pentru cei care încă nu aţi reuşit să parcurgeţi cele 4 cărţi, aduc câteva lămuriri:

Sunt o femeie simplă care s-a apucat, în disperare de cauză, să caute să se trateze altfel decât cu medicamente.

Astfel, în disperarea mea, am scormonit şi am dorit să aflu cum e bine să trăiesc sănătos. Am pornit să aplic cele ce am aflat şi mi-a fost bine şi am început, în entuziasmul meu nativ, să povestesc cu prietenii.

Aşa am scris prima mea carte: Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Ea a ajuns şi în mâna „specialiştilor” şi aceştia mi-au spus cam aşa:

Doina, dacă tot vrei să înveţi pe oameni cum să mănânce sănătos (ceea ce eu nu făceam, adică eu nu învăţ pe nimeni, eu spun cum am făcut şi fac eu în unele aspecte ale vieţiii), spune-le adevărul…, spune-le cum e corect să gătească…,

Spune-le că oala sub presiune nu e bună, cuptorul cu microunde, de asemenea, amestecarea fructelor cu cerealele, la fel nu e bună…. Uite, citeşte cărţile astea şi-mi dă o listă cu vreo câteva c cărţi printre care: Alimentaţia inteligentă, Adevărul despre alimentaţie şi 365 de meniuri…, Nu hrăni cancerul

No, şi m-am apucat şi am citit disperată acele cărţi care m-or clătinat de la aşezarea mea în alimentaţia sănătoasă, terapeutică…

Fiind perfecţionistă, am început să fac cum scrie acolo.. Eram într-o stare de tensiune cu noile schimbări de nedescris….

am tot rescris la cartea Îndraznesc să trăiesc sănătos, de am ajuns la a 4-a ediţie…
Voiam perfecţiune de la mine şi pentru că nu reuşeam întocmai, aşteptam măcar de la „specialişti”…, dar m-au dezamăgit…

Să vezi fază: îi dau unui „naturist” odată nişte dovleac plăcintar copt, copt simplu în cuptor, fără adaosuri de miere şi mirodenii.. Eu eram atât de încântată de gustul acelui dovleac, ca el, acel naturist, să ia o gură şi să facă o strâmbătură că nu-i dulce…

Altă fază: citesc o carte a unui autor despre teoria alimentaţiei sănătoase şi mai citesc în altă carte, de acelaşi autor, reţete cu ingrediente şi combinaţii obişnuite, nu conform teoriei susţinute cu ardoare şi m-am nedumerit.. şi mi-am luat inima în dinţi şi am suna pe autor să mă lămurească şi acesta îmi spune că numai dacă e caz de boală … că mai putem să ne facem câte-o poftă… că nutriţie e grea şi pentru specialişti…

No, iar dezumflare pe mine….

Ideea e că voiam să mănânc sănătos, dar nu mai ştiam cum e să mănânci sănătos…, că toată lumea mâncă altfel de cum scriu cărţile amintite mai sus ..

Am fost atât de disperată să nu mai trec şi cu celelalte copile prin ce am trecut cu prima, că eram dispusă să mânc orice, numa’ să nu mai facem moldamin şi antibiotice şi vaccinuri… şi îndesam în copii la sălături din Grădina Ursului „de numa numa”.

Ideea e, şi mă tot repet…, că nu mere…, nu se poate să mânci exact ca la carte, să faci prea de tot faţă de majoritatea…, te sclinteşti…mai ales dacă eşti luptat de pofte ca mine…şi mai ai şi copii pofticioşi ca ai mei…, dar tot se poate câte ceva… noi am schimbat multe chestii.., dar mai avem multe …, dar mulţumesc Domnului că mi-a ridicat disperarea …

Şi mi-am revenit în fire…

Şi mă ţin de rânduiala binecuvântată a Mamei noastre, Sfânta Biserică dreptmăritoare cu cele 4 posturi, desigur că nu-i obligatoriu să mâncăm peşte tot timpul când scrie în calendar… şi ne axăm pe roadele pământului la vremea lor şi nu-i foc dacă mai mânc din când în când şi o prăjiturică din aia cremoasă….care mă tot ispiteşte…

Vă sunt datoare cu încă două cărţi şi apoi închei „subiectul mâncare…” (De ce nu putem mânca şi trăi sănătos şi Mănânc sau nu mănânc. Mănânc şi plâng).

Vă rog să vă rugaţi să reuşesc să închei treaba asta cu mâncatul şi să trecem la alte lucruri „mai serioase”, vorba unei prietene şi foste colege de liceu care acum locuieşte în Italia şi mă stimulează să învăţ şi eu italiana, păi, dacă eu tot mâncare am în cap…, când să mai învăţ italiană…, în schimb am dat în vorbiri în limbi străine cu nutriţia mea….

După ce voi aduce acele lămuriri promise, cu ajutorul lui Doamne, voi aborda alte subiecte, cum e subiectul relaţiei părinte-copil.

Vă îmbrăţişez şi doresc ca pacea Domnului să domnească în inimile noastre, ori de mâncăm, ori altceva de facem….

„Mă bucur că sunt femeie”- o carte autobiografică plină de învăţăminte

Bună dimineaţa, dragilor!

Azi dimineaţă, la biserică, prietena mea, Marieta, mi-a dat o hârtiuţă. Îi dăruisem cartea „Mă bucur că sunt femeie” şi după un timp am întrebat-o cum i-a plăcut şi când găseşte un prilej, să-mi scrie câteva rânduri.

Iată, ce mi-a scris:

„Cartea „Mă bucur că sunt femeie” a doamnei Doina Blaga

coperta

este o lucrare autobiografică plină de învăţăminte ce cuprind toate problemele cu care ne confruntăm, care ne pot face să suferim, pentru că suntem slabi duhovniceşte.

Autoarea ne învaţă, cu mult tact, cum să le rezolvăm, invocând Duhul Sfânt şi rugăciuni de iertare pentru noi şi pentru cei care ne-au rănit.

Concluzia pe care o tragem este că în viaţă trebuie tot timpul să ne raportăm la Dumnezeu, Care coordoanează tot ce formează rostul vieţii.

Am citit cartea cu multă bucurie, pentru că, de multe ori, a adus atingere vieţii mele”.

Cu stimă, Marieta C.

Noi mărturii despre cartea „Mă bucur că sunt femeie”

Dragilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă apropii încet de finalul lucrului la ediţia a doua a cărţii „Mă bucur că sunt femeie”.

coperta

Am rugat pe prietenele mele, care au avut şansa şi fericirea să citească cartea în prima ei variantă, cea scrisă, cu atâta intensitate de trăire …, pentru evenimentul din 8 martie de anul acesta, să-mi scrie câteva rânduri cu impresiile avute după lecturarea cărţii.

Am primit câteva mărturii. Sunt atât de frumoase şi nu mă rabdă inima să le ţin doar pentru mine.

Aşa că, vi le împărtăşesc:

„Cartea „Mă bucur că sunt femeie” se citeşte foarte uşor. Nu-mi vine să cred că, într-un timp atât de scurt, deja am parcurs mai bine de un sfert din ea. Incă de cum am sosit acasă de la poştă, m-am aşezat şi am început să „absorb” cartea. Îmi place mult stilul dumneavoastră de a povesti, poate şi pentru că seamănă destul de mult cu al meu, şi, deci, mi se pare uşor de „digerat”.

Ştiu, că nu v-am urmat instrucţiunile din e-mail-ul trimis de dumneavoastră (cu ce anume să încep), dar pur şi simplu nu m-am putut opri din citit, odată ce m-am apucat! Iniţial am zis că citesc doar introducerea, dar n-am reuşit să mă limitez la ea.(…)

O să vă mai scriu un alt e-mail în care voi detalia cum am perceput cele citite, dar deocamdată, vreau să termin şi partea a II-a şi să mai reflectez asupra celor din viaţa mea şi să vad unde mai trebuie să pun „iertare”. Oricum, deja am stat şi m-am gândit şi am identificat câteva „gâlme”!

Va pup şi vă îmbrăţisez cu drag!

Doamne ajută! (Alexandra, Bucureşti)

„Cartea, pe care aţi scris-o, este umitoare. Cunoscându-vă de atâta timp, nu am bănuit prin câte aţi trecut şi cât de grea v-a fost copilăria în Moldova. Acum, că vă văd atât de hotărâtă şi pregătită pentru a vă lansa în lumea scriitorilor, sunt mândră că vă cunosc personal.

Cartea dumneavostră m-a impresionat şi m-a învăţat să mă iubesc oricum aş fi, deoarece Dumnezeu le rânduie pe toate. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat indirect acest lucru, mie şi la o mulţime de femei din toată ţara”. (Raluca din Sibiu, 15 ani)


„Sunt mămica a cinci copilaşi, care zilnic sunt o provocare pentru mine. Viaţa pare mult prea grea dacă nu-L ai pe „Doamne”.

Mulţumesc doamna Doina, pentru cartea aceasta minunată! Mi-aţi adus aminte că numai cu Hristos povara devine mai uşoară. Mulţumesc că mi-aţi făcut lumină în căpşorul şi sufletul meu. Am plâns citind acele pasaje despre părinţi, căci viaţa mea se aseamănă cumva cu a dumneavoastră.
Mulţumesc că mi-aţi adus aminte că avem un remediu duhovnicesc extraordinar: IERTAREA. Da. Este o provocare mare să nu ne judecăm parintţi. Doar cu „Doamne” vom reuşi să ne schimbăm vieţile.

Cartea „Mă bucur că sunt femeie” m-a învăţat să mă bucur că sunt femeie.
Cu drag, NINELA” (Călăraşi)


„Mare lucru e să-ţi vorbească cineva „de la om la om”, să-ţi împărtăşească experienţa lui personală, care, poate, seamănă, în multe aspecte, uimitor de bine cu a ta!…

Mă bucur că am cunoscut-o pe Doina, că i-am citit cărţile. Mă bucur că am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă, pas cu pas, alături de ea. Îi doresc să păstreze bucuria şi să nu se oprească nicicând din a-şi astâmpăra setea, bând din Izvorul dătător de viaţă, Care este Hristos Domnul.

Veniţi, aşadar, să luăm bucurie unii de la alţii şi împreună să învăţăm cum să fim vii în trăirea noastră!”  Ana Maria, Roman)


„Pendulând între ludic şi profund, Doina Blaga abordează, într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor, cele mai importante probleme cu care femeia ortodoxă, mamă şi soţie, se confruntă zilnic în societatea în care trăim.

Aspirând spre urmarea căii creştine de formare şi pregătire a copiilor şi preocupată totodată de o alimentaţie sănătoasă, tradiţională, în era consumismului şi a „junk-food-ului”, cartea Doinei poate fi privită atât ca un ghid de bune practici, cât şi ca o lectură relaxantă.

Stilul confesional al cărţii şi parcurgerea de la „depresie” la „bucurie” a drumului spre cunoaşterea şi acceptarea de sine, lasă, în final, în sufletul cititorului, sâmburele nădejdii”. (Odeta, Sibiu)


„Dragă Doina,
Apreciez curajul tău de a scrie o asemenea carte! Cu siguranţă multe femei se vor regăsi în paginile ei!”. (Mihaela, Sibiu)


„Draga mea Doina,

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că te cunosc, că am avut şansa să citesc cărţile tale şi în special „Mă bucur că sunt femeie”. Am citit-o pe nerăsuflate şi cu drag o recomand şi o ofer de câte ori am ocazia. Eu, în afară de Maica Siluana, nu am mai întâlnit nicăieri acest mod de explicare al vieţii trăite în mod concret cu Dumnezeu; prin binecuvântarea a toţi şi toate, prin Liturghia iertării; învăţătura pe care atât de simplu şi pe înţeles o prezinţi în cartea ta „Mă bucur că sunt femeie”.

„Mă bucur că sunt femeie” este o carte care îţi dă nădejde!
„Mă bucur că sunt femeie” este o carte pe care aş citi-o şi reciti-o!

Cuvintele mele sunt prea mici pentru a exprima „cât bine mi-a facut mie Dumnezeu” prin această carte scrisă de tine, Doiniţa!

Îţi mulţumesc că existi în viaţa mea!

Cu mult drag, Alina (Bucureşti)


„Mesajul transmis de această carte este scris cu o naturaleţe autentică. Cartea este uşor de citit, plăcută şi deosebit de sugestivă. Este relevată conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în fiecare clipă din viaţa fiecăruia dintre noi”. (Monica, Sibiu)


„Bună ziua
In primul rând, să ştiţi că nu sunt o doamnă, sunt doar Maria (şi sunt ţărancă, în sensul propriu al cuvântului).

Încep cu rugămintea de a fi îngăduitoare cu mine, pentru că nu mă am cu ale scrisului.
Am citit cartea „Mă bucur că sunt femeie” şi m-am regăsit şi eu în ceea ce aţi povestit. La mine nu a fost atât de greu totul, dar trăirile au fost aceleaşi. Urcuşurile şi coborâşurile, le-am trecut şi eu.

Pierderile de identitate şi regăsirile, momentele de depresie şi neputinţă, prin toate am trecut. Am trăit acelaşi sentiment de frustrare când am venit de la şcoala din sat la liceu în oraş. Încă mi-a rămas viu gustul neacceptării în colectiv. Am rămas cu îndoiala că nu sunt suficient de bună, îndoială care încă se găseşte în suflet şi care a crescut în timp, lucru ce a dus la neputinţa de a spune cuiva ce simt şi cu ce probleme mă confrunt.

Ce am făcut eu diferit este faptul că am încercat să fiu pe placul tuturor, al părinţilor, al socrilor, al soţului, al societăţii. Dar să ştiţi că nici aşa nu e bine. M-am pierdut pe undeva pe drum şi acum am ajuns la o cumpănă: pendulez între a fi eu şi a face pe plac celorlalţi. Trebuie să învăţ cum să ţin echilibrul între acestea două. Încă sunt în căutări şi cartea „Mă bucur că sunt femeie” mi-a dat puterea de a trece la un alt nivel, acela de a încerca să mă regăsesc pe mine, fără a mă considera egoistă.

Sper că drumul descris de dumneavoastră să-l străbat şi eu cât mai repede şi am credinţa că-mi va aduce liniştea sufletească.

Îmi pare foarte bine că v-am găsit, ca v-am citit şi vă doresc în continuare multă putere de muncă şi sănătate.

Cu drag, Maria” (Maramureş)

Dragii mei dragi,

Mai aştept mesajele voastre.

Aştept să descopăr identitatea cititorilor blogului, folosul lecturării cărţilor şi articolelor.

Confirmarea venită din partea dumneavoastră îmi dă putere să continui lucrarea începută, care nu e uşoară.

Rugaţi-vă şi pentru mine.

Vă asigur că şi eu vă pomenesc pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi.
Împreună suntem puternici să facem faţă dificultăţilor parcurgerii Căii spre Doamne.

Vă mulţumesc!

Cu drag mult, Doina

Impresii de la cititorii cărţilor mele şi mai ales despre cartea Mă bucur că sunt femeie

„Draga mea Doiniţa,

Cu bucurie în suflet, am terminat toate cele 4 cărţi ale tale.

carti-DB

Sunt pline de informaţii şi sfaturi pentru femeia creştină, la care să mă tot străduiesc să iau aminte! Mi-am subliniat pe cărţi multe dintre idei, căci şi acum, după terminarea lor, am tendinţa să mi le iau din bibliotecă şi să le mai răsfoiesc. Am prins drag de ele şi de tine.

Iţi mulţumesc pentru truda ta în împărtăşirea bucuriei. Este de mare ajutor pentru suflete rătăcite, aşa ca mine (…).

Îţi multumesc pentru simplitatea, sinceritatea şi bucuria cu care ai scris aceste cărţi, pentru oameni mici, aşa ca mine”. (Cristina)

„Cărţile tale mă inspiră şi mă fac să nu abandonez lupta, oricât de greu ar fi sau oricât de obosită m-aş simţi”. (Irina)

„Doamna Doina Blaga, nu se poate!!!! Cartea Mă bucur că sunt femeie este ca şi cum ar fi scrisă de mine!!! Nu-mi vine să cred……….!!!!!!!!!! (…).

coperta

Toată cartea e despre mine: copilarie, adolescenţă, relaţia cu sotul, copil, antibiotic, teme, lipsuri, neînţelegeri, carnet de sofer, ITP, dorinţa de o mobilă de bucătărie…. Toate sunt ale mele!”. (Nicoleta)

„Dragă Doina,
am terminat de citit cartea Mă bucur că sunt femeie de câteva zile şi mă gândesc să reîncep citirea cărţii Îndrăznesc să trăisesc sănătos, pentru că sunt convinsă că s-o înteleg mult mai bine. Am citit cartea pe nerăsuflate. Am plâns, am râs, mi-am adus aminte de „Amintiri din copilărie” şi am trăit, parcă, împreună cu tine toate acele momente.

Este o carte de suflet, pe care orice femeie adevărată ar trebui să o aibă în bibliotecă. Îi mulţumesc lui Doamne (aşa cum îţi place ţie să zici, şi mai nou şi mie) pentru că te-am întâlnit şi pentru toate sfaturile pe care le-am primit din cărţile tale. Am pus în aplicare şi chiar funcţionează.
Iţi mulţumesc pentru că Mă bucur că sunt femeie!!!”. (Monica)

„Bună,
vreau să îţi spun că mi-a plăcut foarte mult cartea Mă bucur că sunt femeie. E scrisă cu foarte multă sinceritate şi cred că e foarte puţin probabil ca o femeie (creştină) să nu se regăsească în cele scrise. Recunosc şi eu că foarte multe pagini parcă au fost scrise de mine. Oricum, mi-a fost de mult folos cartea în mai multe privinţe. Mulţumesc frumos!”. (Bianca)

„Am descoperit cu mare bucurie şi nădejde blogul dvs. prin intermediul unei colege (…).
Cum mă gândeam, în ultimul timp, că nu cred să mai existe vreo carte care să mă mai trezească/ ajute, iată că am descoperit o carte minunată scrisă de o femeie harnică care a izbândit prin Seminarul iertării să descopere meşteşugul bucuriei şi să se menţină pe Cale, oferind o minunată mărturie de asumare, curaj, sinceritate, voinţă, … (…).

Am citit cu mare bucurie şi folos cartea revelatoare Mă bucur că sunt femeie, prin care simt că Doamne nu m-a uitat şi nu m-a abandonat (…) şi îmi trimite încă un colac de salvare.

Întrebarea care m-a frapat în primul rând în această carte este ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta şi ce să fac mai departe?’’.

În timp ce lecturam cartea, plângeam şi mă regăseam şi repetam mereu această întrebare ,,Doamne, ce vrei să-mi spui prin aceasta…?’’, gândindu-mă la copilul meu bolnav şi m-am cutremurat când am dat peste un răspus neaşteptat. (…).

Vă mulţumesc din suflet pentru darul minunat şi salvator oferit celor ca mine care se află în una din următoarele situaţii: care nu cunosc, nu înţeleg Bucuria, nu se pricep să ajungă la ea, să o păstreze sau care nu au curaj să răspundă chemării: ,,Veniţi de luaţi Bucurie!’’ (Otilia).

„Nu ştiu exact cum m-a ajutat această carte, dar simt o uşoară schimbare la mine, o dorinţă de a „sluji” cu drag familiei mele. Dacă până să citesc cartea Mă bucur că sunt femeie, mă mai chinuia gândul să abandonez, să mă despart de soţul meu, după ce am citit-o, mi-am dat seama că eu nu m-am rugat pentru el deloc şi nu m-am rugat să fie linişte în căsnicia mea.

Cartea Mă bucur că sunt femeie rămâne cărticica mea de suflet, chiar dacă am citit, şi îmi plac, şi celelalte volume.

Cartea Mă bucur că sunt femeie e scrisă atât de natural şi sincer şi pe alocuri te face să zâmbeşti, pentru că autoarea şi ştie să glumească frumos. Cred că orice femeie se poate regăsi în ea. De aceea am recomandat-o prietenelor şi o voi oferi, cu drag cu sau fără vreo ocazie, celor din jurul meu. Aşa cum a ajuns la mine, cu o recomandare călduroasă, şi eu voi încerca s-o recomand mai departe, pentru că nimeni nu o să piardă timpul citind-o”. (Liliana)

Ce mi-am cumpărat de la Târgul de carte şi revistă religioasă

Dragii mei
Când m-am văzut în mijlocul miilor de cărţi m-am aruncat cu sete pe ele. Mama mea, ce să cumperi şi ce nu. Toate cărţile sunt minunate. În fiecare an mi-am tot promis să-mi fac un cont pentru cumpărăturile de la Târgul de carte şi revistă religioasă ca să pot să-mi iau ce-mi doresc. Anii s-au scurs şi desigur niciodată nu au fost în acest cont bani destui pentru doririle mele. Întotdeauna îmi doream să iau multe cărţi, că doar au un preţ atât de avantajos şi apoi unde le mai găseşti pe toate la un loc. Dar de fiecare dată a fost nevoie să renunţ la câte o carte râvnită.
Anul acesta fiind implicată mult mai mult în desfăşurarea Târgului, a trebuit să fiu prezentă non-stop în toate cele 4 zile ale Târgului şi am putut să mă uit atentă pe la fiecare stand: în fiecare dimineaţă când încă nu apăreau vizitatorii mergeam pe la standuri şi cercetam cărţile. Mă interesau cărţile practice şi izvoarele. Am pus ochii pe câteva şi urma ca în ultima zi să mă decid pe care să le iau. Între timp fetiţa mea cea mare a dorit şi ea 3 cărţi şi asta mi-a schimbat socotelile, dar m-au uimit şi m-au şi bucurat alegerile ei. nu-mi vine să cred ce maturitate are la 13 ani. Mulţam Doamne pentru asta!
Ei bine, mi-am luat până la urmă câteva cărţi:
Gena Geamănu, Spovedanie neterminată
Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mal tânăr
Un serafim printre oameni: Sfântul Serafim de Sarov
Prescură şi Artos – aici e descris cum să faci maiaua cu busuioc
Desigur că am primit cărţi şi în dar
Makarios – calea de a deveni un om fericit
Jurnalele dnei Oproiu
O revistă de la Lumea credinţei şi una de la Familia ortodoxă
Şi CD-uri, pe unele, spre surprinderea mea, le primisem şi anul trecut şi le-am găsit în raft nedesfăcute din folii.
Ei bine, am progsesat anul acesta! M-am mărginit la cărţi cheie… şi acum nu ştiu pe care s-o citesc mai întâi. Sfaturile … şi Makarios le-am început la Târg, dar „mor de curiozitate” să văd cum privea lucrurile maica Siluana înainte de încorporarea în Biserică. Aşa că, cel mai probabil, mai întâi voi citi Spovedanie neterminată…
În altă ordine de idei, Târgul de carte şi revistă religioasă este o mare binecuvântare pentru noi sibienii şi pentru toate editurile de carte religioasă. E un prilej extraordinar pe care abia acum, la cea de-a XIV ediţie în conştientizez.
E o mare pierdere să nu-l valorificăm!
Aşadar, dragii mei, pregătiţi-vă de pe acum pentru acest Târg. În calitate de cumpărători, umpleţi cât puteţi contul special deschis pentru treaba asta, iar ca edituri şi scriitori spor la lucru întru pregătirea a câtor mai multe cărţi minunate.
Domnul Lucian coca şi echipa dânsului vă aşteaptă cu braţe calde şi primitoare.
Mulţumesc tuturor care m-au umplut de bucurie în zilele Târgului.
Să fim binecuvântaţi cu toţii!