Arhive etichetă: comunitate

Încurajare pentru a continua proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos

Dragii mei dragi,

Iată au trecut patru ani de la începutul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

Am demarat acest proiect deoarece am descoperit o bogăţie care ni se oferă, care aşteaptă să fie primită şi valorificată: darurile Bisericii noastre dreptmăritoare şi hrana cu plante integrale.

Am „gustat şi am văzut că Bun este Domnul”. De asemeni, am mâncat și am simțit că bună şi vindecătoare este hrana cu plante integrale ;i v-am împărtăşit bucuria mea prin intermediul cărţilor pe care le-am scris.

V-am făcut poftă de pâinicile mele din făinuri integrale şi din lăpticurile din seminţe în cadrul Seminarului de nutriţie

poster

Dar iată-mă într-un moment în care simt că…

A mânca şi a trăi sănătos în zilele noastre este un lucru deloc uşor. Suntem asaltaţi de pretutindeni de forţe potrivnice. Eu însămi de multe ori m-am împiedicat şi am căzut. Mulţumesc Domnului că m-a ridicat şi m-a ajutat s-o iau de la capăt. Iară şi iară.

De multe ori am căzut şi iar m-am ridicat cu ajutorul lui Doamne. Câteodată, am fost cuprinsă de o amorţire, un fel de paralizie interioară. Deşi frigiderul era plin de legume, nu am avut râvna şi puterea să pregătesc şi să mănânc o salată de crudităţi. Am mare binecuvântare cu soţiorul meu…, care m-a susţinut și mă susține mereu, și la bine și la greu, el rămânând întotdeuna pe poziţie. Adesea, pregătind  salată pentru el, mă îndemnam şi eu să mănânc din salată.

Uneori, mâncarea supergustoasă din magazine m-a ademenit, iar alteori m-a biruit. Pâinea moale, albă şi atât de accesibilă m-a atras şi n-am mai avut chef să mai plămădesc dis de dimineaţă, să frământ, să aştept până seara să crească, să se coacă şi abia apoi, să mănânc pâine…

De când am cochetat cu ideea „să mănânc din toate cu mulţumire”, m-am îngrăşat. De la 62-64 kg am ajuns din nou la 70-74 de kg…, mai ales că lucrez mai mult la birou.

Am ajuns la o concluzie: cu mâncarea obişnuită, pe care o găteşte majoritatea sau care se găseşte de cumpărat, n-ai cum să-ţi menţii kilogramele… Doar mâncând hrană pregătită simplu din plante integrale se menţine greutatea pe aceeaşi linie…

Adesea, îmi sună în cap: la ce bun? Sau mi se face lehamite…, mă cuprinde descurajarea acceptând gândul că oricât m-aş strădui, tot mai gustoasă şi mai apetisantă este mâncarea obişnuită şi cu animaliere … şi tot industria alimentară are cei mai mulţi adepţi…

Uneori, mă simt singură pe baricade, deşi ştiu şi cred că Domnul are alţi „7000 de aleşi”… Mă mai mângâi din când în când cu câte un semnal pozitiv de la câte un cititor al blogului.

Mi se rupe inima că noi ortodocşii avem atâta bogăţie de care n-avem habar şi pierim de foame, umilindu-ne în faţa medicamentelor şi formelor fără fond ale mâncărurilor industriale.

Putem să trăim sănătos! Hrana vegetală este cea care ne susţine sănătatea. Avem nevoie de post, de mâncare de post. Avem tot ce ne trebuie, dar ne lipseşte adesea tragerea de inimă…

Suntem burduşiţi cu informaţii, care mai de care mai senzaţională, dar unii suntem neputincioşi în a face schimbările necesare şi a le menţine. De aceea avem nevoie sa ne susţinem unii pe alţii!!!

Am ajuns la concluzia că pentru a putea reuşi să ne schimbăm stilul de viaţă şi a-l menţine toată viaţa avem nevoie de câteva lucruri:
– Credinţa în ajutorul lui Doamne
– Motive clare pentru a aduce schimbările necesare
– Conştientizarea obstacolelor şi deprinderea abilităţilor de a le înfrunta

-Înţelegem că alunecările fac parte din vindecare. (O bătălie pierdută nu anulează câştigarea războiului)
– Încrederea că ceea ce facem este bine
– Bucurie în suflet
– Scopul ostenelilor să fie îndreptat spre vieţuirea în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu semenii
Sprijin şi încurajare.

Ei, iată aici e buba: Sprijin şi încurajare!

Experienţa mea o aveţi scrisă în aceste cărţi.

afis-m

Dar cărțile nu sunt destul. E nevoie să ne întâlnim să lucrăm împreună, să ne încurajăm. Iată eu sunt deschisă către voi cei interesați să trăiți sănătos sufletește și trupește.

Astăzi, Domnul mi-a spus în Evanghelie: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini…” şi eu i-am răspuns: „Iata-mă, Doamne! Trimite-mă pe mine!”.

Mă ofer să vă încurajez, să vă entuziasmez…, să ne urnim sufletele amorţite pentru a lucra în via Domnului.

E nevoie de un spaţiu unde să preparăm împreună pâinicile, lăpticurile, salatele. Un spaţiu unde să mâncăm împreună şi să ne încurajăm să trăim sănătos.

Mă puteţi contacta prin e-mail: doinablaga (@) gmail. com

Bucuria, pacea şi binecuvântarea Domnului să ne umple inimile!

 

Mulţumesc, Doamne, pentru darurile primite!

Dragilor
la sfârşitul săptămânii trecute am primit câteva daruri care m-au copleşit. Aceasta a fost, aşa, o mângâiere după duşul rece primit un pic mai înainte…

Cum voi putea oare să mulţumesc Domnului pentru toate câte ne dăruieşte nouă?
Am ajuns vineri seara în Constanţa şi am mers direct la o slujbă a Sfântului Maslu care a început la ora 21 şi s-a terminat aşa în jur de ora 1 noaptea…

A fost ceva unic…
… şi oamenii aceia minunaţi, adunaţi în jurul preoţilor şi mai minunaţi, şi căldura aceea, şi fizică, şi sufletească, care mi-au umplut fiinţa…

Apoi sâmbătă…
Acatistul celor adormiţi cântat aşa de minunat de acel părinte…
O Dumnezeule!

Îmi doresc să fi avut ceva de filmat…., să vă fi putut transmite în direct acele momente…
Da, Dumnezeu lucrează atât de minunat pentru fiecare om, potrivit râvnei lui…
Acolo în Constanţa, se construieşte o biserică minunată, dar nu oamenii din „parohie” vin la slujbe, ci alţii, de te miri de pe unde…

Şi e acolo, o obşte creştină minunată, cum rar mi s-a dat să întâlnesc…, dar totuşi există… şi totuşi se pot face lucruri atât de minunate…! Şi Domnul mi-a îngăduit şi mie nevredinicei să le cunosc şi să mă „înfrupt” din ele…

Dar lucrurile acestea minunate se întâmplă pentru că oamenii îşi doresc aşa ceva, caută aşa ceva şi fac jertfă să primească aşa ceva…

Eu m-am minunat cum străbat unii zeci de kilometri (45 până la Mănăstirea Casian, sau Biserica Sf. Ecateriana de la marginea Constanţei…) ca să ajungă la un izvor de apă dulce… şi mie de multe ori mi-a fost lene să merg la biserica ce se află la câţiva paşi de mine…

Data trecută când am mai fost în Constanţa m-a invitat Părintele Adrian de la sf Ecaterina să vin la Sf. Maslu, dar când am auzit la ce oră se face şi că se află la marginea oraşului şi eu eram şi puţin obosită…, am refuzat, nu am realizat ce mare preţ avea acea invitaţie, dar acum îmi pare rău că am pierdut acea ocazie, dar Doamne m-a iertat şi mi-a dat îndoit acum…

Săru’-mâna Doamne…

Săru’ mâna Părinte Adrian

Săru’ mâna Părinte Liviu

Săru’ mâna surioarelor care ne-aţi pus merinte pe drum…

Mulţumesc Miha’, mulţumesc Elena şi ţie Costel, mulţumesc Irina, mulţumesc tuturor celor pe care v-am cunoscut acolo…, în acea minunată obşte creştină.

Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie!