Arhive etichetă: concediu

BUCURIA RĂSĂRITULUI

Bucuria Răsăritului

Întotdeuna va fi un nou răsărit de soare.

Va împrăștia norii și va aduce bucuria.

Va umple inima de sprenață și căldură.

Marea va continua să depene, unul după altul, valurile…

Înainte de răsărit, stai chircit pe mal și aștepți…

Soarele se lasă așteptat, chemat, întâmpinat…

Își trimite mai întâi o bucățică de unghiuță de la degetul cel mic, apoi vârful degetului,

Peste o altă bucată de vreme, își scoate un milimetru din pletele-i roșiatic-aurii…

și, dintr-o dată, pe neașteptate, se ridică din somn ca un viteaz amețit de vin…

se scutură și se întinde pe cer în toată splendoarea

și noi ne minunăm…

El râde la noi și noi la el…

și ziua începe bine

Slavă, Ție, Doamne pentru toate și pentru această zi minunată!

Câteva rânduri în răgazul acestor zile pline, pline

 

Salutare, dragii mei dragi prieteni de aproape și de departe!

 

IMG_20170722_162811

După cum v-am anunțat în articolul precedent, strada Doinei a intrat în lucru.

IMG_20170624_180502

Sunt lucrări intense pe mai multe planuri, atât în interior, cât și în afară… Ce va ieși și când va ieși? Mila Domnului! Voi continua să nădăjduiesc că peste toate străduințele mele, Harul va lucra și va desăvârși.

Sunt momente frumoase în această lucrare, dar sunt și momente grele, în care lucrările îngheață pur și simplu.

Da. E bine să mai iei și o pauză. Să lași totul și să pleci

IMG_20170720_185055

la…munte.

IMG_20170718_210537

 

Însă, ține minte, ori unde pleci, te iei și pe tine cu tot ce ești…, dar ai posibilitatea ca acolo să întâlnești și oameni minunați

 

IMG_20170729_155426

de la care să primești o nouă zvâcnire, un nou elan și astfel, cu bateriile încărcate, să te apuci din nou de lucru, de acolo de unde ai rămas…

Fiecare zi are provocarea ei. Am început să stau cu sufletul la gură așteptând ce mi se va oferi după ce deschid dimineața ochii. Și e uimitor ce mi se oferă. Uneori notez aceste minunății de fiecare zi. Mai fac și poze, pe care le puteți vedea pe pagina mea de Facebook…

Să știți că mă gândesc la voi în momentele de răgaz…

IMG_20170720_180125

 

Mi-e dor de voi, prieteni de departe cu trupul, dar atât de prezenți în inima mea!

Sunt tare prinsă perioada asta, așa că nu știu când voi mai scrie. Voi mai posta pe Facebook de pe telefon câte o poză cu câte ceva util…

Vă îmbrățișez cu drag și dor!

Pomeniți-mă în ruga voastră către Doamne. Mulțumesc.

La mare cu Blendy

Buna gasit tuturor!

Iata cu ajutorul lui Doamne, ne-am intors de la mare.

A fost minunat, dar f f f obositor pentru noi, care nu suntem obisnuiti cu forfota lumii…

Pe Facebook, am postat zeci de poze cu imagini superbe.

Din camera hotelului, vedeam marea…

IMG_20160719_154431

A fost un mare dar mergerea noastra la mare.

Sotiorul a fost trimis in misiune de la lucru si ne-a carat si pe noi cu -mnealui.

Ca sa fiu sigura ca nu mor de foame, l-am ascuns pe Bleny (Omniblend) in bagaj.

IMG_20160719_154338

Cu ajutorul lui, am preparat supe creme la minut

Gingerata

IMG_20160721_173119.jpg si lapticuri vegetale.

Toate aceste bunataturi, mancate cu pesmet, au fost mana cereasca.

Multumim! Multumim! Multumim!

 

Concediul din 2015: o experienţă de „restructurare”

Dragii mei dragi

Poate vă ve-ţi fi întrebat de ce n-am mai scris…

Sau poate nu…

Am plecat şi eu (ca „unii”) în concediu…… Am vrut să scap şi eu două săptămâni de gătit, de târguit…, de toate… Am vrut să ies şi eu din Sibiu, să mai schimb locul, să mă odihnesc, dar mai mult am vrut să scap de făcut salate, chifle, lăpticuri… Da am vrut „să scap”…, ăsta e cuvântul…., dar n-am vrut să plec singură, ci i-am „târât” şi pe ai mei după mine….

Am crezut că munţii Neamţului sunt mai munţi decât munţii Sibiului şi apa mării e mai apă decât cea din Ocna Sibiului…., că alţii o să-mi gătească în locul meu…., dar m-am amăgit şi, ca atare, m-am dezamăgit şi am revenit acasă, aici, unde, în bisericuţa mea din cartier, la numai 10 minute distanţă, găsesc tot ce-mi trebuie pentru suflet, unde în crăticica mea de fontă îmi prepar cea mai bună păpică, unde în cuptoraşul meu îmi coc cea mai bună pâinică şi unde munţii Răşinarilor, la numai 12 km distanţă de casă, sunt cei mai munţi… şi lacul întins, Ocniţa, de la Ocna Sibiului, e cea mai mare mare….

După dezamăgirea concediului, din nou eşuat din lipsa confortului pentru trup şi atmosferă duhovnicească pentru suflet, iată-mă acasă…, luând-o „da capo al fine”, trezindu-mă din copleşeala trăirilor la glasul Domnului rostit azi în Sfânta Evanghelie prin Părintele meu:

De ce eşti atât de fricoasă? Cum de nu ai credinţă?” (Marcu 4, 35-41)

şi vânturile şi valurile vieţii ce se ridicaseră deasupră-mi au fost apoi certate şi s-a făcut linişte mare.

Doamne, ajută-mă să fructific această linişte şi darurile pe care mi le dai zilnic aici, în imediata apropiere. Ajută-mă să învăţ să fiu mai credincioasă peste acest puţin pe care mi l-ai dat şi să aştept cu răbdare şi încredere multul pe care mi-l DOResc…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Vă îmbrăţişez cu drag şi dor muuult!

Mă bucur că sunt femeie,
Slujesc în bucătărie şi
Îndrăznesc să trăiesc sănătos

copertacoperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta 1

Pentru mămicile care stau acasă cu copilaşii

Dragile mele mămici,

Iată, a început vacanţa de vară!

O mare bucurie pentru copiii noştri şi o mare provocare pentru noi, mămicile care stăm acasă cu ei toată ziua.

Dacă în timpul anului şcolar mai aveam un timp de răgaz pentru noi, cât timp ei erau la şcoală, iată-ne acum, împresuraţi toată ziulica de 3 sau mai mulţi copiii. Nu ştiu ai voştri copilaşi cum sunt, dar ai mei sunt tare energici: vorbesc tare, se agită şi se hârâie unii cu alţii. Ce să mai zic? E o mare provocare să-mi păstrez cumpătul, pacea şi bucuria în „atare situaţiune”.

Până nu demult, simţeam o mare apăsare statul acasă cu copiii, mai ales că nu avem unde să-i las „să zburde”, să-şi consume energia, ci stăteau în jurul meu şi se agitau, iar eu eram cu capul plin de lucruri de făcut: ba examen de titularizare, ba vreun alt examen, ba vreun proiect de realizat, ba o carte de finalizat la termen limită.

Vara aceasta însă, mi-am propus să las totul deoparte şi să intru în pielea copiilor. În seara aceasta voi completa programul de vacanţă.

De mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, începem cursul de înot. Voi învăţa alături de mezinuca mea să înot. Voi lăsa grijile lui Doamne şi, timp de o lună, o să ne bucurăm de bălăceală în apă.

Apoi, dacă se vor înscrie suficiente persoane, vom face o tabără în 3-7 august. Dacă nu facem tabără, în august ne ducem la Văratec la tuşi’.

Între timp, o să mergem în parc şi o să ne jucăm cu alţi copii. Dacă vreţi să veniţi cu noi în parc, vă aşteptăm! Vom merge şi prin împrejurimile oraşului să descoperim frumuseţea localităţilor vecine (cu ocazia aceasta nădăjduiesc să descoper un loc minunat pentru tabără). O să facem tot felul de activităţi minunate. Abia aştept!

O să vă povestesc din când în când din „realizările” noastre.

Vara aceasta vreau să mă bucur de fiecare clipă petrecută cu copilaşii mei mici, căci, ca mâine, n-o să mai vrea să mai stea cu mami. Mă uit la prinţesa mea cea mare: tânjesc s-o mai pot ţine în braţe sau pe genunchi şi să ne jucăm de-a „aşa călărăsc prinţesele, domniţele şi haiducii”.

Apropo, luni, marţi şi miercuri (22, 23, 24 iunie) are examenele pentru admiterea la liceu. Vă rog să vă rugaţi pentru ea, pentru Steliana, steluţa mea strălucitoare!

Mulţumesc Domnului că, în sfârşit, am o vară liberă, că am făcut efortul să mă debarasez de multe alte lucruri care voiau să-mi fure timpul de a fi cu copilaşii mei, de a fi prezentă şi cu mintea lângă ei.

Azi am avut o mare revelaţie.

Deşi am acceptat să stau cu copilaşii acasă, totuşi uneori mă mai bântuiau gândurile că aş putea face şi altceva, că aş putea şi eu să lucrez undeva şi să câştig bani. Simţeam cumva că nu fac mare lucru că stau cu copii acasă. Făceam lucrurile ce trebuie făcute în casă şi cu copii, dar lipsea ceva…, aşteptam ceva de la soţ ….

Şi azi, citind în cartea, care mi-a pus-o sub nas soţiorul meu minunat, cartea „Uşor de iubit, greu de disciplinat”, am înţeles ce aşteptam: nu aşteptam ca soţul să-mi mulţumească pentru ce făceam, ci aşteptam o confirmare că ceea ce făceam era preţios, valoros… Dar pentru a primi acea confirmare de la alţii, era nevoie să mi-o ofer chiar eu, să conştientizez eu mai întâi că ceea ce fac e valoros şi e util pentru familie, pentru soţior şi copilaşi.

Şi iată, că abia azi, Domnul a rânduit să înţeleg că sunt o persoană valoroasă, că, prin ceea ce fac, contribui la buna funcţionare a familiei mele, la creşterea şi dezvoltarea membrilor ei, că şederea mea acasă e importantă şi folositoare, că lucrul meu e preţios, pentru că ajută membrilor familiei mele. Şi pe bună dreptate. Să mă gândesc numai la cât de mare e faptul că le fac în fiecare zi păpică proaspătă şi sălăţică şi mă străduiesc să le procur fructe proaspete de sezon, că zilnic povestesc cu fetiţele ce au învăţat la grădiniţă şi la şcoală, că atunci, când soţiorul meu vine acasă, eu îl întâmpin cu bucurie.

Ce mare binecuvântare este că pot sta acasă cu copilaşii! Mulţumesc Domnului pentru aceasta!

Astăzi, am mers la bisericuţa pentru surdo-muţi şi a rânduit Doamne să vină să slujească acolo Părintele profesor Dumitru Abrudan, fostul meu profesor de Vechiul Testament, pe care l-am salutat cu mare bucurie.

La finalul slujbei părintele Abrudan ne-a spus un cuvânt în care a povestit de bunicul său, care în anul 1913 a plecat în America, într-o zi de duminică, după ce şi-a botezat cel de-al 6-lea copil. A plecat departe, peste oceane, lăsându-şi nevasta singură cu cei 6 copii. De acolo i-a trimis bani cu care ea le-a rânduit copiilor cele trebuitoare şi a căsătorit fetele.

În timp ce povestea părintele, mă gândeam ce vrednice erau femeile de odinioară: să rămâi cu 6 copii, să lucrezi pământul, să fii puternică şi să înfrângi atâtea temeri câtă tărie de caracter trebuie să fi avut? Iar eu, cu atâta confort, sunt atât de slabă uneori.

Da. da. E bun confortul, dar îţi moleşeşte caracterul….

În schimb, provocările şi răspunsurile la provocări te fac puternică.

Foarte importantă este pacea sufletească. Să ştii că ai un rost şi ai o valoare în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor tăi. Oamenii sunt cu slăbiciuni, cu lipsuri… De aceea, raportarea noastră trebuie să fie la Dumnezeu. Şi azi, în evanghelia zilei, Domnul ne-a spus să nu ne îngrijim de ce vom mânca…, ci să „Căutăm mai întâi Împărăţia cerurilor, dreptatea şi toate se vor adăuga nouă”, adică să ne împlinim chemarea de femeie, să dăm, în primul rând, ajutor soţului şi copilaşilor… şi făcând acestea, săvârşim un lucru mare. Să ne bucurăm de momentele prezente, de ceea ce este şi să nu zicem. „Dacă aveam şi eu…, dacă …dacă…”.

Nu, ci să împlinim cele ale momentului respectiv, adică acum când sunt mici copilaşii să fim cu ei trup şi suflet, iar soţilor noştri să le oferim atenţia şi disponibilitatea noastră şi lucrurile se aşază altfel atunci în familia noastră şi în sufletul nostru. şi printre picăţele să ne culltivăm mintea şi sufletul prin lecturi, rugăciuni şi meditaţii şi să nu ratăm oportunităţile de perfecţionare continuă. (Apropos, eu fac, printre altele, un curs de bucătar).

Nădăjduiesc să „prindeţi” ideea.

Vă doresc o vacanţă plină de pace şi bucurie dimpreună cu puiuţii voştri şi cu soţiorii voştri.
Vă îmbrăţişez cu drag mult, mult!

Nu vă îngrijiţi (îngrijoraţi) ce veţi mânca…. şi despre Informaţii cu privire la Tabăra de nutriţie şi spiritualitate ortodoxă la Sibiu pentru părinţi şi copii

Dragilor

am început să scriu aseară acest articol, am început să scriu despre tabăra pe care doresc s-o organizez aici la Sibiu, dar nu am mai fost în stare să-l termin. Era deja trecut peste ora 24 şi eu încă nu ştiam ce să fac cu tabăra. Capul mă durea îngrozitor.

Am salvat ce am scris aseară, am stins calculatorul şi i-am spus Domnului că iar mă aflu în mare încurcătură şi că numai El poate să mă scoată la liman. În capul meu se învălmăşeau toate…dar peste toate era aşa o teamă… şi m-am întins în pat cu mulţumire pentru ziua care se încheiase, dându-i grija zilei celei de mâine Domnului.

Dimineaţă, m-am trezit cu greu. Ca prin somn, am făcut un suc de morcovi, sfeclă şi frunze de ţelină şi pătrunjel şi le-am dat puiuţilor, ca să-şi spele grăsimea de la lăsat de sec…
Am făcut şi plămada pentru chifle, am clătit repede storcătorul meu Hurom, care mă ajută enorm, şi am fugit cât am putut de repede, trăgând-o după mine pe micuţa ce trebuia să ajungă la grădiniţă.

Când am trecut prin faţa bisericii, tocmai începea cântarea Heruvicului. M-a cuprins neliniştea că am întârziat, dar nu am lăsat mâhnirea să-mi umple inima, ci am privit partea bună a situaţiei şi am zis: „A, ce bine că mai e slujbă!” şi am cântat în gând Heruvicul până la grădiniţă şi înapoi.
Am intrat în biserică şi am început să cânt încetişor. Gândurile au dat năvală: „Ai întârziat…, nu eşti în stare să te mobilizezi mai repede…, să nu care cumva să te apropii de Sf. Potir… Lasă… mâine… ca şi mâine se face….”.

Cântam şi priveam cum trec gândurile…. La un moment dat am început să-i spun lui Doamne: „Doamne Tu eşti scăparea mea…Uite-mă, am venit şi eu în ultimul ceas… Da, ştiu, dacă le-aş fi lăsat toate acolo baltă, mai prindeam ceva mai mult… Recunosc că sunt tare neputincioasă… Primeşte-mă şi dă-mi putere… Eu vreau să fac multe, dar sunt limitată… Nu mă îndreptăţesc, ci cer doar mila Ta… Şi, Doamne, am nevoie de dragoste…dă-mi dragoste ca să-mi iubesc copilaşii şi soţiorul, să-mi jertfesc dorinţele mele pentru ei….
Şi, Doamne, spune-mi ce să fac cu tabăra….?”.

I-am spus oful meu lui Doamne şi apoi m-am dus la binecuvântare, spunându-i Părintelui că am întârziat şi-l rog să mă primească la masa bucuriei… şi Părintele m-a primit…
Mulţumesc Mulţumesc. Mulţumesc.

La sfârşit, Părintele a spus câteva cuvinte:

„Săptămâna trecută a început să se citească din Evanghelia de la Matei din Predica de pe Munte a Mântuitorului (capitolul 6).

Astăzi s-a citit despre purtarea de grijă a Tatălui ceresc, despre faptul că noi trebuie să ne încredem în această purtare de grijă. Mântuitorul spune: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca sau cu ce vă veţi îmbrăca, căci ştie tatăl cel ceresc că aveţi trebuinţă de ele. Această încredere în Tatăl ceresc îl caracterizează pe omul credincios şi el (omul credincios) nu se teme de viitor, nu se teme de lipsă, nu se teme de ce s-ar putea întâmpla, pentru că ştie că toate sunt rânduite prin voia şi prin lucrarea lui Dumnezeu, el încrezându-se în Dumnezeu.

În pericopa de astăzi s-a luat un text şi din capitolul 7, ca să completeze această învăţătură. Spune: Care dintre voi, dacă cere copilul pâine, îi va da piatră, sau dacă cere peşte, îi va da şarpe?” Ei cu atât mai mult, Tatăl Ceresc dă cele bune celor care le cer de la El.

Dumnezeu să primească sfânta liturghie şi să ne miluiască. Amin”.

Să trăiţi Părinte!

Aşa că am acceptat totuşi să termin acel articol început aseară şi să vi-l trimit.

Iată-l:

„Dragilor

Am început să mă gândesc la tabără.

Am însă o strângere de inimă în legătură cu mâncarea. Eu am renunţat de mult să gătesc forme şi gusturi. Mă concentrez pe alimentul integral şi îl prepar cât mai simplu şi mai uşor.

Întrebarea mea este:

Oare o să vă placă mâncarea gătită de mine, de fapt gătită împreună, dar după indicaţiile şi aprovizionările mele?

Eu pun foarte mare accent pe fructe proaspete, din care o să mâncăm o masă separată dimineaţa, şi pe legume de sezon.

Vom fierbe doar ce nu se poate mânca crud, vom face un singur fel de mâncare la masă. Nu va fi desert, nu va fi zahăr…. Vom îndulci un pic lăpticurile cu pastă de curmale..
Vor fi chifle integrale.. de fapt vom face împreună chifle din făinuri integrale măcinate la moara mea…

Picture1

Voi găti aşa cum am scris în Cartea de bucate pe anotimpuri

coperta1 cartea de bucate

Îmi doresc să fie o tabără accesibilă pentru familie şi să fie pus accentul pe împreună şedere în bucurie dimpreună cu copii noştri. Să nu punem accentul mare pe nutriţie, ci pe sufleţel şi joacă.

Vom avea un timp de rugăciune împreună, de discuţii despre nutriţie şi viaţă sănătoasă sufleteşte şi trupeşte.

În săptămâna 3-7 august am înscrise două familii cu câte 4 copii fiecare. În această serie este Schimbarea la faţă şi vom merge la vecernie în seara de 5 şi la sfânta liturghie.

Mă gândesc şi la doi invitaţi: la doctorul meu nutriţionist şi la Părintele meu…, să vedem dacă vor fi în Sibiu în săptămâna respectivă.

Schema meniului unei zile:

Dimineaţa: cereale integrale: ovăz, orz, mei, în două variante boabe integrale fierte sau fulgi integrali cu un lapte de seminţe sau nuci, îndulcitor la alegere: pastă de curmale sau stafide sau chifle integrale cu pastă dulce de seminţe şi ceai.

Prânz leguminoase: năut, linte, soia, mazăre; fasole verde şi cartofi cu salaltă de legume crude

Cină: legume fierte înăbuşit, cum ar fi brocoli, conopidă, o budincă de orez, o hrişcă, o salată de legume crude cu chifle din făină integrală.

Chiflele le vom face din făină de grâu, secară şi porumb.

Liniile mari ale Programului
Trezirea
Înviorarea
Rugăciunea
Masa de fructe
Mic dejun – cel târziu ora 9.30
Joacă
Discuţii cu copii
Discuţii cu părinţii
Pregătirea salatei pentru prânz
Prânzul între orele 13-14
Timp liber, odihnă
Drumeţii
Cina ora 18.30-19
Joacă
Rugăciunea de seară – ora 20.30
Povestea de seară (viaţa sfinţilor din ziua urmţătoare)
La  nănică– ora 21

O să „fabricăm” ceva pentru amintire, fie o brăţară, fie o cruciuliţă din aţă, fie o felicitare din seminţe … O să mă mai gândesc.
Aştept înscrierile voastre.

Costul estimat este de 500 lei şi copii sub 5 ani au reducere la jumătate.

Dacă până la sfârşitul lunii iunie nu se completează locurile pentru măcar o serie, măcar cea din 3-7 august, nu voi mai ţine această tabără.

Dacă Domnul vrea ca să fac ce am gândit, se vor rândui toate.

Mi-a venit în gând că, dacă nu se fac înscrieri suficiente până la sfârşitul lunii iunie, voi înţelege că nu este să fac eu treaba aceasta.

Mai multe detalii pe email: doinablaga@gmail.com