Arhive etichetă: concert simfonic

Tinerilor pe care i-am întâlnit ieri și tuturor tinerilor pe care îi voi mai întâlni pe Cale

Dragii mei dragi tineri,

păstrez și acum vie în inima și în mintea mea chipurile voastre frumoase și minunate.

Concertul simfonic, pe care l-am urmărit aseară împreună la Filarmonică, ne-a unit și ne-a înălțat sufletele într-o negrăită comuniune.

Deși vă vedeam pentru prima dată, mi se părea că vă știu de-o veșnicie…

Cred că vă amintiți că v-am spus dintru început cât de dragi îmi sunteți…

Urmăream concertul și pe furiș vă sorbeam frumusețea care reflecta de pe fețele voastre. Doream să mi-o imprim adânc în suflet, ca să șterg durerea care m-a izbit în față cu câteva ore mai devreme la vederea altor tineri, care s-au purtat atât de necuviincios în parc…

Vă priveam și mulțumeam în taină Domnului pentru darul de a vă întâlni, pentru asigurarea că mai există tineri care iubesc frumosul…

Vă priveam și întorceam filele propriei vieți, revăzând chipurile colegelor mele dragi de liceu…, de la școala asemănătoare cu a voastră… O, ce chipuri luminate, vesele, pline de viață și creativitate!!! Ce tablou minunat aveam în față, în acest șir de tineri, ce stau cuminți și ascultă acest superb concert…!!!

Dar ceilalți tineri, sărmanii, care se îngrămădeau și se pupau în parc… O, ce durere!!! Câtă suferință, câtă singurătate intipărită pe acele chipuri buhăite de plăceri prea devreme înfulecate…

Vederea voastră, dragi tineri frumoși de aseară de la concert, mi-a adus o rază de nădejde că tinerețea va rezista, că frumusețea va răzbi…în lumea aceasta care parcă a luat-o razna de tot…

O, Ileana mea, minunată, să continui să scrii poezii. Te voi susține în ruga mea și nădăjduiesc să ne reîntâlnim cât de curând.

O, Alice, să știi că Rafaela va păstra cu grijă brățăruca uitată pe mânuța ei și o să ți-o înapoieze la următoarea întâlnire…

Fiți binecuvântați, dragi tineri frumoși. Domnul și Măicuța Domnului să vă ajute să rezistați pe baricadele frumosului și a luminii, a creativității și prieteniei curate.

Vă îmbrățișez cu drag mult.

Iar pe voi, tineri din parc, care vă manifestați goliciunea dinăuntru și urlați după iubire, vă rog să mă iertați că v-am ocărât și alungat. Acum, plâng și implor mila dumnezeiască, care să vă trezească din această beție a desfrâului, a hăului ce vă atrage și vă momește să vă încătușeze.

Prin vederea acelui grup de tineri de la concert, Domnul mi-a întărit speranța că lumea copilăriei și a tinereții frumoase va supraviețui, că va ține piept tăvălugului întunericului, care vrea să înghită totul în cale.

E speranță, dragi tineri dragi, să trăim frumos în mijlocul acestei lumi desacralizate…numai de veți crede și veți contribui și voi cu partea voastră de lucrare frumoasă.

Fiți binecuvântați!

Cinste mămicilor voastre și tăticilor voștri care v-au născut și v-au iubit și vă iubesc și vă îndrumă cu dragoste!!!

Cinste profesorului care v-a însoțit la concert!

Darul muzicii simfonice live

Hai, repede, repede! Peste cinci minute începe concertul, draga mea!

O, stai, mami, că nu pot merge așa de repede ca tine, doar știi că am febră de la genuflexiunile alea afurisite de la înot….

O, da, … Într-un fel bine că am întârziat…, vom prinde bilete cu reducere… și ne vom putea alege și locul…

Super! Vom putea merge iar acolo în fața, aproape de orchestră, să vedem fața dirijorului, să-l vedem cum sare….

Da, da

Coborâm în grabă scările și pătrundem în holul salii Thalia…

Două bilete, vă rog, spune Pantelimona cu satisfacția permisiunii de a juca rolul adultului.

Avem doar fără loc.

Uau ce bine, ne mai rămân bani, doar 16 lei două bilete, spune Pantelimona entuziasmată și cu subânțeles (cu gând la înghețata mult râvnită”)!

Luni să veniți să luați bilete gratuite pentru finală, vor fi cei mai buni, adaugă doamna care înmâna biletele.

(???- nu prea am înțeles despre ce este vorba exact. Cred că este un festival sau un eveniment muzical în parteneriat cu Bucureștiul și finala va fi aici la noi, la Sibiu vinerea viitoare, în 20 mai și treaba asta va fi gratuită doar că e nevoie să venim să luăm din timp biletele gratuite/ asta am înțeles. Așa că luni, la 12 fără ceva, o să mă postez la ghișeu!)

Înfăcăm biletele și ne repezim spre scări, nu înainte de a înmâna biletele la rupt, spre repetata mirare a Pantelimonei care întreabă: de ce le-o fi rupând?

Hai să mergem repede acolo unde am fost ultima dată…

Urcăm ca vântul. Instrumentele au început să cânte fiecare în legea ei… Se făcea încălzirea…

Încurcăm nivelurile, coborâm. Ajungem în fața dirijorului.

Mami, mami, în seara asta e un dirijor tânăr!

Da, da, observ și eu!

Ocupăm un loc. Dar nu se vede bine și Pantelimona se duce în față, lângă balustradă. Mă duc lângă ea. Eram chiar deasupra tobelor și xilofonului. Îi tot arăt de unde vin sunetele, îi tot arăt cum ”sare” dirijorul și cum strânge pumnul și toba bate puternic și ea se miră: ”Uau ce fain gesticulează dirijorul!”.

13151651_991618910952294_4412032122109783087_n

Prima piesă e un preludiu…

Apoi, intră în scenă o violonistă celebră din Rusia…

Eu continui să dau explicații copilului și să arăt discret câte o direcție.

La un moment dat, apare un domn și ne arătă două locuri pe laterala din dreapta, strâgând nervos din buze: ”Ocupați aceste locuri, am primit reclamații din sală!!!”

Ups!  Ne așezăm și tăcem chitic.

La finalul primei părți, violonista ne oferă o piesă fără portativ, așa cadou….

Scârțăiala parcă nu se mai sfârșește.

Îți place Pantelimona?

Hm…, nu prea…. dar dirijorul e fantastic!

După o lungă așteptare, scârțăiala corzilor viorii tace.

Aplauze furtunoase.

Cineva îi oferă chiar un buchețel drăguț de flori frumoasei violoniste…

Aplaudăm și noi fără oprire, până-și face cele trei ture de plecăciuni….

Urmează pauza.

Mami, mami, hai să vorbim cu fata aceea, cu Teodora….

Înainte să intrăm la concert, ne întâlnisem cu Teodora Oprișor, o pianistă tânără, pe care am cunoscut-o la festivalul de pian…

O găsim în hol și povestim nițel.

Apoi, urcăm spre toaleta de la primul etaj. În față, descoperim intrarea artiștilor….

Un domn iese pe ușă și intrăm în vorbă cu el…

Cântați?

O, nu, m-a invitat dirijorul, care mi-e prieten…

A interesat, glăsuii eu.  E un dirijor nou… și e tânăr

Da, are sub 30 de ani…

Dirijorul ăsta m-a fascinat  de-a binelea.

Da, da, treaba asta cu muzica e o treabă serioasă, mai spuse acel domn zâmbind…

Mulțumim pentru dialog și plecăm.

Urcăm.

În curând, va începe partea a doua. Va fi Beethoven (știu asta pentru că am reușit să trag cu ochiul într-un pliant al unei doamne din fața mea…)

Când urcam, dăm nas în nas cu domnul care ne-a mustrat în prima parte…

”Să stați într-un loc, să nu vă mai tot mișcați… Mi-a atras atenția din sală”…!!

” Da, da….”.

Mergem direct la locurile indicate… Aici e chiar ok, suntem mai aproape de dirijor.

Tădădădăm … debutează furtunos prima piesă

Trupul zvelt aș tânărului dirijor saltă și coboară pe ritmul notelor… Iar mâinile trag firele magice ce leagă sunetele în acel buchet minunat…

E suficient să-l urmărești pe dirijor și toată orchetra e în ochii tăi!

E fenomenal! N-am mai trăit ceva asemănător!

Din locul unde m-am tupilat, îl văd pe dirijor în toată splendoarea sa..

Constantin-G-950x633

La semnul lui, instrumentele prind viațăca prin minune.

Unele tac, altele cântă. Ochii tuturor artiștiulor sunt pe portative și la mâinile dirijorului.

Omulețul acesta mă fascinează tot mai mult.  Își unduie brațele și întreg corpul după fiecare sunet. Sunt momente în care devine muzică de-a binelea.. Mi-am țintuit atenția la el și trăiesc ceva fantastic prin mâinile lui….

13151651_991618910952294_4412032122109783087_n

13239337_991618820952303_7259543341320915834_n

Urmăresc și sunetele și le identific cu instrumentul ce-l scoate… N-am habar cum se numesc…

Observ că în această a doua parte, harfele tac… Ba lipsesc și doamnele ce cântau la flaut. În locul lor, e doar un singur domn care cântă la flaut…

Au mai plecat și cei doi care zdrăngăneau din tobițe… A rămas doar domnul cu acel păr alb…. care bate cu două ciocănele firave în tobe și ele scot niște sunete așa de puternice…

Mă fascinează sunetul instrumentelor acelora de suflat, lungi și roșii… Cim s-o fi numid?  O să mă documentez cum se numesc….

Beethoven, ah Beethoven, nimeni nu poate rezista să nu vibreze …, chiar și una atât de afonă precum sunt eu…..!!!

Cele 30 de minute au trecut ca o clipă.

Aplaudăm frenetic

O iau pe Pantelimona de mână și fugim.

Hai, poate-l întâlnim pe dirijor!

Ajungem în fața ușii artiștilor. Îndrăznesc să mă apropii și deschid ușa ușor. În hol, zăresc un artist… care-mi zâmbește.

Îl căutăm pe dirijor…

Pe maiestru?

Da, da.

E în cabina dânsului.

Dar oare avem voie să intrăm?

A zâmbit din nou, a clătinat puțin capul și a spus că da…

Intrăm cu sfială… Ah, ce aer, ce atmosferă vibrează aici. Te împiedici de artiști.., de aceste ființe delicate și suave….

Privirile ne urmăresc de pretutindeni… și parcă spun: ”Intruși la bord!”.

Le răspundem și spunem: Îl căutăm pe maiestru.

E acolo…

Maiestru aude și ise..

Ah,maiestre,  am îndrăznit să venim…, n-am mai rezistat! Pur și simplu, voiam să vă atingem și să urlăm ”este!”. Ne-ați fascinatde-a binelea! Vă mulțumim și l-am îmbrățișat.

A, nu eu, Filarmonica…, s-a apărat maestrul smerit…

Apoi, i-am prezentat-o pe artista mea:

Ea e Pantelimona, fetița mea. A studiat la pian vreo trei ani și apoi s-a lăsat, dar de un timp încoace i s-a aprins din nou beculețul și mă tot cară pe la concerte… Sper că într-o zi va cânta sub bagheta dvs magică.

Și eu sper ca după această seară să se apuce din nou de studiul pianului, spuse maiestrul zâmbind..

Pe unde vă mai putem întâlni?

Uitați numărul meu de telefon….

Între timp, apare prietenul dirijorului, domnul acela simpatic cu care povestiserm în pauză..

Toate se leagă…

Și e fascinant

Mulțumim, mulțumim, repetăm noi în cor.

Ieșim din holul din fața cabinelor artiștilor și plecăm, val vârtej, uitănd să-i adresez întrebarile ce-o frământau pe Pantelimona: câți ani are și la ce instrument a cântat când a fost mic și cum de știe cum cântă toate instrumentele de le poate dirija….

Eram atât de entuziasmate încât nici nu știu cum am urcat scările și ne-am trezit pe aleea din parcul cetății.

Feeric… Oseară feerică… specială..

Și câte astfel de seri speciale nu s-or fi perindat pe aci, fără ca noi să le fim martore…. Au trecut nebăgate în seamă atâtea seri de minunate…, nebăgate în seamă, nemestecate, nemetabolizate…

Dar iată în seara asta, am putut vedea darul la care am fost târâtă, pe care era cât pe ce să-l ratez, căci intenționasem să-l trimit pe soț, deoarece la ultimul concert mă plictisisem, nefiind în stare să ingerez acea bucată de tort din trei nuanțe: pian, flaut și vioară…

Acum, a început să-mi placă să merg la concert… și mă bucur că-i place și Pantelimonei… Aștept să descoper taina…., să văd rezultatul serilor de concerte…

Oricum ar fi, dragi părinți, mergeți cu copiii peste tot și mai ales acolo unde insistă să îi duceți… Veți descoperi minunea sufletului lor…. și oportunitatea de a crește, de a vă tot perfecționa mereu și mereu. Eu una, acum tre să mă apuc să-mi fac o oaresce cultură muzicală, că-s tare pe lângă..

Privesc acele doamne în vârstă care etalează cochetețea la fiecare concert și mă rușinez de  gheboșenia și încruntarea mea….

E vremea să înfloresc din nou… , așa ca pe vremea studenției, să depășesc cumplita criză de la 40 de ani ce vrea să se instaleze….

Vă voi ține la curent….

Până una alta, vă dau întâlnire la sala Thalia…Joi, va fi Mozart și vineri, ”finala”….

Bucurie!

si in timp ce scriam, am ascultat asta: