Arhive etichetă: CONDIMENTE

Meniu pentru o zi specială sau Mulţumiri la ceas aniversar – Partea a II-a

Dragilor

Astăzi am bucuria să vă prezint două reţete pentru zi specială (?).

Săptămâna trecută, fetiţa mea cea mare mi-a spus într-o zi. Ua, mami, săptămâna viitoare am examen, dar e şi ziua ta…o să ne faci tort de tapioca ? ?? … (un zâmbet) Da să ne pui biscuiţi. O să ne faci şi ardei umpluţi cu sos de pastă de măceşe? Nu mai am pastă de măceşe…O să văd ce o să fac…

Drept să vă spun că nu-mi mai vine să prelucrez foarte mult bunătate de alimente integrale sau să fac combinaţii grele, dar de dragul fetiţei mele, că şi aşa mă roagă atât de rar să-i fac vreo favoare, am decis să fac tort de tapioca, deşi mi-am promis ultima dată când l-am făcut şi a trebuit să spăl vasele de acea gelatină lipicioasă…

Tort de tapioca cu vişine şi biscuiţi

De data aceasta am zis să încerc o combinaţie nouă, să pun doar un singur fel de fructe şi am ales vişinile. Aşadar, ieri pe la ora 17 iată-mă în piaţă. M-am învârtit de vreo câteva ori, dând târcoale tarabelor cu fructe. Am ochit câteva oferte şi în cele din urmă am ales-o pe cea mai faină…nişte vişine coapte frumos…Am luat 5 kg.

Am cumpărat şi 10 ardei imenşi…, o jumătate de kg de dude şi 2 kg de roşii
În drumul de întoarcere, m-am aoprit la prăvălie şi am luat 2 kg de biscuiţi simpli
şi am venit acasă…

Aici, de la ora 18 până la ora 21, am tot lucrat în bucătărie …noroc cu ajutorul fetiţelor mici că altfel mi se acrea la desfăcut sâmburii din vişine…

Dar a ieşit două tavi mari şi una mai mică de tort… şi culkoarea aceea roz a vişinelor…. şi gustul dulcve acrişor….a compensat toată osteneala.
Reţeta o aveţi în cartea mea de bucate.

coperta1 cartea de bucate

Trebuie să fug undeva urgent… că v-o scriam…dar voi ştiţi că eu sunt vorbă lungă…

În fine, a ieşit vreo 8 kg şi ceva de tort…pentru tăt neamu’

Tava mică am dus-o la biserică şi am sărbătorit cu comunitatea din biserică

Altă tavă o voi lua acum la colegii de la cursul de bucătar…

Şi altă tavă, cea mai mare am început s-o mâncăm la masa de dimineaţă…
Ardei umpluţi cu legume, seminţe şi orez integral şi gratinaţi cu sos de turmeric
Nu vă spun reţeta..

O găsiţi în carte

Ideea e că de data asta am adăugat seminţe de afine…şi nu am pus soia…

Şi m-au ajutat mămăruţele să tai dovlecelul şi să spăl ardeii şi să le scot sâmburii…

E interesantă culoarea vineţie ce a dat-o seminţele de afine….

Am făcut şi un sos din făină integraslă de secară şi grâu cu supa în care au fiert ardeii şi am adăugat o linguriţă de turmeric care i-a dat o culoare portocalie.

O minunăţie şi o bunătate…

Dar tot nu mi-i haznă că am fiert seminţee de dovleac, nuci…Ei, dar o dată-n an e ziua mea…
Ce s-au mai bucurat fetiţele…

Mulţumim, Doamne!

Şi săru’ mâna pentru masă!

PS: Nădăjduiesc să rânduie Domnul să primesc un aparat de fotografiat… ca să vă arăt şi poze cu reţetele mele …”necanonice”…

Cum întrebuințăm pulpa de soia rămasă de la lapte şi zerul de la brânza de soia

Salutare, dragilor!

Când preparăm laptele și brânza de soia rezultă ale două subproduse: pulpa (numită și ocara) și zerul.

Dacă fierbem laptele cu tot cu pulpă, le avem gata de consumat pe amândouă, atât pulpa, cât și laptele. Eu, de multe ori, arunc pulpa, căci a ieșit aproape totul din ea. Uneori, adaug o parte din această pulpă la sarmale, ardei umpluți sau chiftele.

O rețetă faină este smântâna de soia din pulpă de soia cu orez fiert, ulei și usturoi.

Am adăugat o dată pulpă la brânza de vaci și o dată la brânza vegetală și am copt pască…

IMG_20170413_213741.jpg

Odată, am inventat o formulă rapidă prin care să valorific pulpa de soia rămasă de la laptele de soia:

Am adăugat peste pulpa de soia fiartă o linguriţă de sare, una de mix de condimente şi 10 linguri de pulbere de tapioca şi 3 pahare de apă şi le-am amestecat bine.

Am uns cu ulei de măsline o tavă și am răsturnat compoziţia în ea. Am nivelat-o bine cu mâna. Am aprins cuptorul şi l-am fixat la 180 grade cu ventilator și am copt compoziția timp de 45 de minute.

Cum am întrebuințat zerul de la brânza de soia:

Am spălat o plăsuţă de lobodă, pe care o primisem de la o prietenă, şi am aşezat-o într-o cratiţă şi am turnat zerul fierbinte, care îmi rămăsese de la brânzica de soia şi l-am lăsat la foc potrivit să dea câteva clocote.

Din zerul rezultat de la brânza de soia, mai prepar și supă instant cu chimen, adică adaug o lingură de chimen măcinat şi un vârf de linguriţă de sare în zer şi amestec bine. Acopăr cu capacul. După 10 minute, bem supica. Resturile de brânzică de soia dau aspect de găluşte sfărmate…

Mai adaug zerul la ciorbe. Excelent gust capătă ciorba de fasole verde sau de varză de Bruxelles:

IMG_20161212_151415.jpg

Doamne, mulţam!

Ce mai fac eu cu ajutorul morii de cereale

Dragilor

În după masa aceasta am bucătărit ceva mai mult.
Am făcut lapte de soia şi chiftele din pulpa ce a rămas de la stoarcerea laptelui.

Am făcut lăpticul de soia cu ajutorul storcătorului cu melc de la Hurom.

HH-Elite-gri-2

Până să avem acest storcător, ani la rând am făcut lăpticul de soia cu belnderul.

Aici aveţi filmuleţul în care veţi vedea cum făceam eu laptele de soia cu ajutorul blenderului:

De multicel n-am mai făcut lăptic de soia!

Am băut cu atâta plăcere o cană mare de lăptic cald îndulcit un pic cu pastă de curmale. Am adăugat şi un pic de pulbere de vanilie. Un deliciu!

Nu ştiu altora cum li se pare, dar mie mâncarea din vegetale îmi cade atât de bine şi este atât de uşoară. Însă aceasta are un neajuns: nu are gust îmbietor, dacă nu ştii s-o condimentezi.

Ei şi aici voiam să ajung: la condimente!

Făcând chiftelele de pulpă de soia, mi-au trebuit condimente şi am constatat că mai era puţină pulbere din mixul meu de condimente, aşa că am luat repejor un bol şi am adunat câte o mânuţă din fiecare condiment şi le-am amestecat.

Am pus de toate: boabe, sau mai bine seminţe de coriandru, condimentul meu preferat, boabe de ienupăr, de ienibahar, de schinduf, de muşar, busuioc, maghiran, oregano, isop şi nu mai ştiu ce mai era prin acele punguţe îngrămădite în cutia cu condimente. Le-am amestecat bine pe toate şi apoi le-am pus în moara de cereale

Picture1

şi le-am mărunţit într-un minut. Doamne mulţam!

Mare binecuvântare îmi sunt aceste unelte în bucătărie! acum îmi doresc mult un malaxor pentru frământat aluatul, unul aşa pentru vreo 5-6 Kg de aluat. Şi îmi mai doresc un blender mai puternic pentru a face paste mai fine din resturile de lăpticuri.

Deja i le-am pus pe listă la doamne şi aştept cu multă răbdare. Vor veni la timp.

Doamne mulţam că m-ai ajutat să-mi cumpăr o oală de fontă!

Hai să vă spun ceva tare vesel…!

Dragilor

mie nu-mi place să stau în bucătărie…, ci printre cărţi…asta e patima mea…, dar de gătit tre’ să gătesc…, că îmi m’âncă urechile puiuţii…

În dimineaţa asta, după ce am venit de la Doamne, am gândit să fac o fasole verde scăzută, căci mi-am amintit că mai am câteva pungi în congelator. Zis şi făcut… !
Pun la încălzit apa în oala mea minunată de fontă emailată…

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

(Doamne cât mi-am dorit-o şi cât a trebuit să aştept până am strâns bănuţii pentru ea…căci a costat, nici mai mult, nici mai puţin de 200 de lei…o avere1 dar mă salvează de fiecare dată de statul să mestec în oală…!)

Aşa.. să revin, am pus apa la încălzit, apoi am pus fasolea când a început să se înfierbânte apa şi am amestecat şi am plecat să vă scriu câteva rânduri…, dar ştiţi cum e cu/la calculatorul…: un fir fără sfârşit…o pagină deschide alte pagini…tot mai interesante…tot idei…tot frumuseţi, tot bucurii… iar fasolea mea fierbe…liniştită, la foc mic…

Biroul meu e undeva sus la cucurigu…, iar bucătăria jos…, vă daţi seama că durează ceva timp să ajungă mirosul sus şi uneori apa scade… scade…dar Domnul ajută să cobor la timp…, înainte ca ultima picătură să se evapore..

Aşa s-a întâmplat şi acum..

Într-un răstimp, am simţit miros de fasole. .şi mi-am amintit… „Aoleu, fasolea mea!” …şi am coborât în grabă… Fasolea se făcuse aşa fain… Am stins focul, am adăugat condimentele, sare, un pic de grăsime şi am amestecat şi am pus capacul.

Când o să mă întorc cu prinţesele de la grădi şi de la şcoală, fac o mămăluguţă şi … ne lingem pe „deşte”… Na că v-am spus şi ce mâncăm la amiază…! Sper că nu sunteţi în pofte….
O zi bucuroasă în continuare…şi puneţi bani deoparte pentru o oală de fontă… vă poate ajuta să găsiţi timp …pentru citit….

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

MAI ESTE ACUM NECESAR POSTUL?

Bună

Astăzi permite-mi să-ţi pun o întrebare care mi-a fost pusă în urmă cu câteva săptămâni de un prieten bun, medic nutriţionist: Dacă nu ar fi rânduiala impusă de Biserică ai mai posti?

Te las un timp să meditezi înainte să răspunzi.

……………………………………………………………….

Eu am răspuns că da, eu aş mai posti. De ce?

Pentru că am experimentat de câteva ori ce înseamnă să mănânci animaliere („de dulce”) în toate zilele timp de o săptămână. Ştiţi în acele săptămâni de harţi dinainte de Postul Mare şi de alte posturi.

Ultima dată când am mâncat o săptămână zilnic animaliere, adică: luni, marţi, joi, sâmbătă şi duminică din toate animalierele, inclusiv carne, iar miercuri şi vineri peşte, mi-au trebuit trei săptămâni să-mi revin, să-mi aduc organismul la echilibrul lui normal. Şi ţineţi cont am mâncat normal, am mâncat o săptămână mâncare gătită aşa cum se găteşte în România în mod obişnuit, tradiţional în bucătăria multor familii, în restaurante, în cantine sau în bucătării mănăstireşti, adică cu prăjeli, cu combinarea tuturor animalierelor, fără niciun principiu de digestie uşoară! Am vrut să văd cum e să mănânci „normal”, cumpătat din toate, eu care mâncam „ciudat”: multe fructe şi multe salate de crudităţi şi mai puţine animaliere (odată pe săptămână din fiecare).

Iată cum arată un meniu obişnuit, în general, la mesele din România:

Meniu de dimineaţă: platou cu ou, brânză, şuncă, unt/margarină marmeladă şi pâine albă proaspătă

Amiază: ciorbă cu carne – se schimba felul cărnii, fie porc, fie vită, fie pui; felul II: carne cu ceva, fie cartofi, fie ore, fie mazăre şi pâine albă proaspătă. Desert: ceva dulce – gogoşi

Seara: ceva cu carne, fie pizza, fie o tocană, şi felul II: o budică dulce de orez sau gris, sau gogoşi

Nici pomeneală de cereale integrale, de fructe proaspete, de alte lucruri „rare”.

(dar, de aşa am apucat, aşa mâncăm, aşa trăim ….Nu de alta, dacă am fi sănătoşi, nu mai avem de ce ne văita!)

Şi cum vă spuneam, săptămâna aceea am mâncat din ce mi s-a pus dinainte. Multă mâncare gătită, salate cu oţet, nu-mi amintesc dacă au fost fructe, poate doar un fruct. Ei bine, când am ajuns acasă, am bolit 3 săptămâni, pur şi simplu când vedeam animalierele, mi se făcea rău. Nu mai simţeam nevoia să le mănânc şi de atunci am şi renunţat la ele.

Am constatat pe pielea mea cât de mult rău se face prin mâncare pregătită fără să se ţină cont de legile de funcţionare a trupului, ci mai mult doar de gustul apetisant.

Îmi place postul. Îmi place mâncarea din vegetale. E o binecuvântare postul!

Postul e diferit de dietă. Dieta o ţinem pentru trup, postul îl ţinem şi pentru trup şi pentru suflet. Nu poţi să postzeşti dacă nu ţii legătura cu Doamne. Dieta satisface egoismul, dar postul presupune jertfă, renunţare, nu numai ca să slăbeşti, să ai un corp sănătos, ci ca să-ţi ajuţi sufletul să se ridice de la nivelul psihismului, pe înălţimile duhului, dar toate acestea nu se pot face cu un trup greu şi nu fără de Duhul Sfânt, Care pe toate le face lesne pentru neputincioşii de noi.

Şi ştiţi ce e mai fain să mănânci „de post”? E foarte simplu şi sunt costuri mult mai mici. Citeam undeva că pentru a hrăni un pui până el ajunge în farfuria unei familii, e nevoie de atâţea bani, daţi pe cereale şi pe apă pentru curăţenia mizerii ce o face puiul respectiv şi spălarea cărnii înainte de a fi ambalată, încât aceştia ar fi suficienţi să se hrănească aproximativ 10 familii timp de o lună.

Aşadar pentru a mânca un singur pui se risipesc atâtea resurse! Şi carnea lui nu este nici pe departe un aliment de neînlocuit! Unde mai pui că dacă nu ar fi condimentele şi prăjitul în ulei, n-ar avea niciun gust carnea, fie ea şi de fazan! Pe când o salată de legume cu o mână de nuci, aduc în organism mai mult decât suficientă proteină şi grăsime, şi se asimilează uşor şi fără problemele bine ştiute ale fripturii de pui sau alte cărnuri.

Durerea este că nu ştim sau nu vrem să ştim, să ne pregătim mâncarea zilnică şi asta ne costă, şi bani, şi timp şi suferinţă, şi depresie, şi nesomn, şi burtă grea şi solduri dizgraţioase, dar ce să-i faci? Ne place mult mâncarea preparată „ aşa cum am apucat” şi ne e greu să renunţăm la ea!

Astăzi postul este mult mai necesar ca niciodată. Postul e salvarea noastră. Aşa că, în loc să îngrăşăm porcii sau puii, ar fi de preferat să ne străduim să consumăm noi cerealele şi dovlecii …

Mă minunez gândindu-mă la mama cum mergea la sapă toată ziua cu un borcan de ciorbă, 2 cepe şi o bucată de mămăligă. Sau alteori îşi lua vreo 10 nuci, mămăligă şi ceapă. Şi săpa în soare toată ziua, iar când venea acasă trebăluia până la miezul nopţii să facă curat, să spele hainele şi să facă mâncare pentru a doua zi. Şi a lucrat aşa 64 de ani. Şi noi cu toate bunătăţile sub nas, nu putem posti, mâncăm de toate, dar nu facem faţă la oboseală şi, ce-i mai rău, e risc să „dăm colţul” pe la 40-45 de ani. Avem multe exemple de oameni care au murit de cancer la 39- 40 de ani.

Şi acum îl cred pe cel care adesea spune: „De nu veţi trăi CA ÎN CER, veţi muri de CANCER!”

Şi asta să n-o luăm ca pe o ameniţare ieftină. Asta e realitatea!

E dovedit ştiinţific că consumul de animaliere nu este benefic sănătăţii noastre, mai ales pentru „stilul static” al majorităţii.

Şi apoi mai e o pacoste, semipreparatele industriale. Să ne ferim ca de foc de ele. Mă gândeam la un aspect zilele acestea când am auzit povestea cu minunea colivei făcută de Sfântul Teodor. Oare nu aşa e situaţia şi acum cu alimentele împachetate? Ce putem noi şti ce pun acolo cei ce pun? Şi mai dăm şi mulţi bani pe ele. Oare e nevoie să vină iar Sf. Teodor să ne spună că acele alimente nu sunt bune pentru noi? Dar oare putea-vom să rezistăm, să ne ţinem sătui cu câteva linguri de grâu fiert, noi care suntem obişnuiţi cu atâtea?

Şi atunci vă întreb din nou: este oare necesar postul acum?