Arhive etichetă: conopida

Un substitut superreuşit al brânzei moi de vaci

Dragii mei dragi

De un timp încoace, lucrez la cartea despre mâncat.

Fiind la un moment de platou în ce priveşte subiectul mâncare şi mâncat sănătos, am simţit nevoia să mă dumiresc de ce eu nu pot (şi nici alţii) să mănânc sănătos tot timpul; a mânca sănătos însemnând mâncare preparată simplu din plante integrale,.

Astfel, m-am apucat să citesc monografii culinare. Am început cu cartea lui Mihai Lupescu, Din bucătăria ţăranului român, pe care am savurat-o într-o oră şi jumătate în biblioteca judeţeană în timp ce mi-am lăsat copiii la secţia de copii. Mi-a fost dor de lectura în bibliotecă, în acel spaţiu privilegiat, acest sanctuar în care mă refugiam în copilăria-mi ostilă….. Lectura acestei cărţi a fost o incursiune minunată în propria-mi copilărie, în acel spaţiu unic… În timp ce lecturam cartea, mi-am amintit cum stăteam, când eram copil, seara lângă sobă şi priveam cum fierbe mămăliguţa….. Dacă era mămăligă, era păpică…. Mi-am amintit cum priveam cum sar picurii de terci pe plită şi ochii mi se închideau, de atâta trudă, într-un somn fără vise…. şi mă gândeam la copilaşii mei, sărmanii mei copilaşi asaltaţi şi bulversaţi de forme fără fond de mâncare….

Dumnezeule, ce râpă mare între copilăria mea şi cea a copiilor mei….!!! Eu nu aveam adesea păpică, iar eu am fost în situaţia să stau ca poliţaiul printre copilaşii mei ca să nu mănânce „porcării”…..

Chiar azi, înainte de a veni la bibliotecă, în timp ce aşteptam la rând la un ghişeu, după ce le-am hrănit pe fetiţele mele cu câte 2 chiftele super hrănitoare, o bătrânică „a găsit de cuviinţă” să le de-a fetiţelor mele, drăgălaşe şi cuminţi, câte o bucăţică de corn…. super arătos şi ispititor şi super gustos care, desigur, nu se compara cu ceea ce au mâncat, nu prea cu tragere de inimă, şi care pe loc le-a scurtcircuitat şi zgâlţâit creieraşele cu apetenţii incluşi….

Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre faptul că alegerile noastre alimentare sunt determinate de chestiuni mult mai puternice decât sărmana noastră raţiune….
Iată cum şi pe mine, cu atâta teorie clară în cap despre mâncatul cu adevărat sănătos, încă mă mai bântuie fantopmele gusturilor:

Una dintre mâncărurile pe care le-am râvnit şi după care mi-am lins întotdeuna degetele, a fost mămăliguţa cu brânză…, multă brânză cu multă mămăligă… să mă satur şi eu odată de brânză, căci, deşi eram a lui Brînză, parcă tot nu ajungea brânza…..

646x404

De când am renunţat să mai cumpăr animaliere, am încercat mai multe substitute: brânza de soia, brânză de migdale, de nuci caju…, dar nici una mulţumitoare pe deplin…, una dintre inconveniente fiind şi costurile.

În cele din urmă, am revenit la brânza de soia. A fost o vreme în care n-am mai făcut….
Dar de două săptămâni, am începutsă fac din nou brânză de soia şi am observat că a început să le placă şi celorlalţi. Aşa că, las la înmuiat soia vreo 3-5 zile (îi schimb apa la 8 ore) şi apoi fac laptele cu ajutorul storcătorului cu melc. Iese o brânză foarte bună. Aspectul este asemănător brânzei grase de vaci. Săptămâna trecută, am încercat o nouă reţetă: în loc de zeamă de lămâie, am turnat în laptele clocotind suc de cătină şi am adăugat, după ce s-a răcit, pastă din seminţe de floarea soarelui înmuiate. A ieşit o pastă de brânză bună, bună de tot.

Am descoperit că pot fierbe laptele şi în altă oală decât cea specială de lapte şi astfel pot să fac mai multă şi să dau şi altora…..

Aseară, am făcut iar brânză de soia. De data asta, am adăugat seminţe râşnite dedovleac, pe care nu am mai apucat să le pun la înmuiat, căci am uitat. Gustul a ieşit altfel… nu prea ne-a plăcut, dar a fost bună şi am mâncat-o cu ceapă roşie şi mămăliguţă, pe care am făcut-o de data asta cu zerul brânzei. Tot din zer, am mai preparat şi o supă cremă de păstârnac şi conopidă.
Săptămâna trecută, din zerul de la brânză am făcut o delicioasă ciorbiţă cu varză de Bruxelles, la care am adăugat păstârnac care dă un gust dulceag, pe care am „dres-o” cu sos de soia făcut de mine şi pătrunjel verde tocat fin. Mâncată cu o chiflă integrală, a fost o masă atât de hrănitoare!

Mulţam Domnului pentru masă!

Doamneeee…. ce să mă mai fac cu mestecatu’ ăsta?

Dragii mei
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am răbdare să mestec..N-am răbdare şi nici stare şi nici vreme să mănânc liniştită mai mult de 10 minute…
Mănânc cu bucurie mâncarea gătită, că se rostogoleşte pe gât..mănânc cu repeziciune o jumate de pepene, dar să mestec un bol de legume, asta nu! Mă apucă năbădăile.
Nu vă mai spun ce mă apucă când văd această nerăbdare a mea se oglineşte atât de bine în odraslele mele dragi. Îmi „scot” sufletul până reuşeşte mezinuca să mănânce 2 linguri de salată…
Au trecut ceva ani şi am ajuns la fundul sacului cu răbdarea… pur şi simplu mă apuca „toate alea” când mă gândeam că la amiază copii şi noi toţi „trebuie” neaparat să mâncăm o porţie mare de crudităţi. No, Doino, apucă-te de spală, de şterge, de usucă, de răzuie cât mai fin legume pe ales.. ca apoi „prinţesuţele” să facă nazuri şi să stai după ele ore-n şir să „pape”.
Mă tot gândeam ce să fac, cum să fac cu legumele ca să le poată mâca mai repede. Le făceam suc la storcătorul cu centrifugă, dar se pierdea prea mult din legume. Am folosit un timp blenderul, dar se făcea o papaleaşcă nu prea atrăgătoare şi în plus nu mă puteam împăca cu mixarea aceea la atâtea rotaţii .. că se prea agitau nutrienţii acolo…
Ei dar nu am renunţat să caut soluţii…. şi pe când lucram la ediţia a III-a cărţii Îndrăznesc să trăiesc sănătos, am găsit într-o carte cum că ar exista un storcător prin presare. Aşa că am scris despre existenţa acestui storcător şi că sunt în căutarea lui. Zarurile au fost aruncate! O cititoare mi-a vândut un pont şi am achiziţionat astfel o maşină manuală de presat fructe. La numai 45 de lei am cumpărat o maşină grea de fontă prin care am început să fac suculeţe. Ieşeau nişte nectare de fructe de mai mare plăcerea să le bei. Aşa am putut face cura de căpşune fără teama că vor face puiuţii alergie. Aşa am descoperit minunăţia sucului de muguri de brad făcut la jucăria noastră. Dar când era să fac legume, îmi mâncam nervii nu alta.. căci maşinuţa se mişca în toate părţile.
Dar nu mă lăsam. Dar într-o zi am observat că de atâta folosire se tocise melcul şi când în spălam ieşea ceva negru din el..se oxidau fructele…
Mai mai.. ce să fac.
Soţiorul meu era şi el foarte preocupat de această trebuşoară şi ca atare a căutat o altă soluţie. A găsit pe internet un alt storcător manual, dar care costa vreo 250 de lei…A rămas să ne mai gânmdim.
Într-o zi, discutând cu o prietenă, mi-a spus că mai eficiente sunt storcătoarele cu melc vertical cu care poţi face mai multe, printre care şi lapte de soia, pe care eu îl făceam o dată pe săptămână. Da, bun, e minunat storcătorul vertical cu melc, dar costă atâţea bani….
Îmi doream un storcător cu presare, cu melc.. Am pus înaintea Domnului dorirea mea şi aşteptam.
La timpul potrivit au venit şi banii. Au venit nişte bănuţi la care nu mai speram să vină, o plată veche…şi astfel am putut cumpăra
STORCĂTORUL HH ELITE gri
Iată descrierea acestei minunăţii:
1. Ax melcat dublu –ax melcat cu două emisfere pentru optimizarea cantității și calității sucului obținut. Acum, o rotație completă a axului melcat înseamnă tăiere dublă, astfel, viteza de stoarcere va fi comparabilă cu a unui storcător din generația anterioară. Forma nouă face și ca axul melcat să fie mai ușor de curățat
Ax melcat HH vs Ax melcat HH Elite
2. Sită nouă, tehnologie revoluționară – Noul model de sită oferă o stoarcere perfectă, mai mult suc, este mai durabilă, mai simplu de montat și întreținut. Este fabricată din același material ultra-rezistent ULTEM și oțel inoxidabil.
3. Stoarcere ultra-lentă (43 de rotații pe minut) – Generația a doua de storcătoare HUROM HH stoarce ultra-lent, la 43 de rotații pe minut, reducând astfel, la minim reacțiile oxidative. Sucul nu se încălzește, nu este amestecat cu aerul, sucul obținut are o textură uniformă, este sănătos, conține tot ce este mai bun în fructele, legumele și frunzele pe care le stoarceți.
4. Ambele site din ULTEM – spre deosebire de modelele anterioare, HH Elite beneficiază de două site din ULTEM (sită grosieră și sită fină), însemnând că acum, chiar și rădăcinoasele sau legumele cu o textură mai dură pot fi procesate și cu ajutorul sitei grosiere. Mai mult, puteți utiliza sita grosieră pentru a obține delicioase smoothies, puteți încerca diverse combinații sau chiar inventa dumneavoastră o combinație care să vă poarte numele.
5. Clapetă pentru controlul evacuării resturilor – Noutate absolută, clapeta conferă acestui storcător excepțional și valențe de smoothie-maker, în măsura în care, blocând gura de evacuare a sucului dar și evacuarea resturilor, puteți obțineți smoothies din combinații interesante de fructe proaspete sau congelate, lapte, iaurturi, lapte de soia, migdale, nuci, etc.
6.Suport pentru păstrarea și uscarea pieselor storcătorului Hurom HH Elite.
Specificații tehnice:
Tensiune de alimentare: 230-240 V
Frecvență: 50 Hz
Consum: 150 W
Rotații pe minut: 43 rpm
Dimensiunea bolului: 500 ml
Lungimea cablului: 1,4 m
Motor: cu inducție, monofazat
Greutate: 5,4 kg
Dimensiuni:
Lungime: 223 mm
Lățime: 159 mm
Înălțime: 418 mm
Durată recomandată de funcționare: continuu, maxim 30 de minute
Garanție: 10 ani pentru motor, 2 ani pentru restul părților
Era ceea ce îmi trebuia. În sfârşit stresul meu cu mestecatul a scăzut uimitor.
Astăzi am făcut o păpică excelentă: mazăre galbenă cu sos de conopidă şi seminţe de floarea soarelui şi dovleac. O bunătate!
Cum am procedat?
Foarte simplu!
Am spălat conopida şi am pus-o la scurs şi apoi într-un ştergar de bumbac ca să se absoarbă toată apa. Am spălat o mână de frunze de pătrunjel şi le-am pus şi pe ele la scurs şi apopi în ştergar.
Am luiat cănuţa în care am pus dimineaţă la înmuiat o mână de seminţe de floarea soarelui şi dovleac şile-a pus în sorcător să fac lapte din el. apoi am luat bucheţelele de conopidă şi le-am pus pe rând în storcător. Am pus vreo 4 căţei de usturoi şi apoi frunzele de pătrunjel. A ieşit un suc excelent. L-am amestecat cu pulpa rezultată şi a ieşit un sos incredibil de bun. Lângă mâncărica mea de mazăre galbenă subţiată cu un pic de lapte de soia a fost o mâncare foarte hrănitoare pe care au mâncat-o copilaşii în 15 minute…
Ce să mai zic acum? Decât
Doamne mulţumesc!