Arhive etichetă: copii

Cum le-am făcut poftă copiilor de… legume crude?

Salutare, dragi mămici și tătici de copii voinici!

Zilele acestea, am trăit o mare bucurie pe care doresc să v-o împărtășesc..

Ani la rând, m-am tot chinuit să „înfund” în copii legume crude… Un chin. Cu cât insistam să mănânce legume crude, cu atâta se moftureau sau se mârâiau mai tare…

Obosisem…

A fost un timp în care le-am lăsat în „plata Domnului…”.

În cele din urmă, m=am îndurat să aplic și metoda sugerată de Omu meu.

Am început să mâncăm noi doi legume cu poftă, fără a le pregăti și lor…

IMG_20150220_083504

Ba mai mult, am început a decora farfuriile…

Aici este pastă de urzici cu leurdă și semințe de bostan (dovleac) decorată cu rondele de morcov și feliuțe de ridiche roșie:

IMG_20150220_082858

Și ca să fie și mai hazlie treaba, am halit un ochi…

IMG_20150220_082912

Amuzament general!

Pe dată s-au pornit pe mâncat.

În seara aceea, am mâncat atât de multe legume crude, ca niciodată și cu cât de multă plăcere. Se întreceau să-și decoreze farfuriile și sandvișurile…

IMG_20150221_081001

IMG_20150221_080623

Am bucătărit împreună… și am cocărit:

Mucenici

IMG_20150209_204112

IMG_20150209_204139

Plăcințele cu dulceață și fulgi de cocos:

IMG_20150218_094543

În plin martie, ne-am desfătat cu o bunătate de devleac dulce ca mierea…

 

Fundițe din făină integrală cu brânză de soia…

IMG_20150213_175320

Am descoperit și laptele de susan negru integral…: O bunătate bună de tot!

IMG_20150216_071557

Ș-apoi, cu asemenea bunătăți, ce putem să facem decât să… înflorim:

IMG_20150223_092214

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Îmbrățișări cu bucurie!

Pornind pe o nouă cărare…

Salutare, dragilor!

Astăzi, este 1 martie! Știți deja! Vestea sosirii lui s-a dat de ceva vreme…

Mare bucurie în sufletele noastre este începutul primăverii! Pentru mine, ziua aceasta este de-a dreptul copleșitoare!

De unde voi începe a vă împărtăși darurile primite până acum? Voi începe cu începutul…

Cred că știți că ziua liturgică începe de cu seara…!?

Da, mare taină este începerea asta a zilei de cu seara…!!! Început, pe care încă mă străduiesc să-l deprind…, început al zilei de cu seara, în care să-mi pregătesc lucrurile, să mă organizez pentru lunga zi care-mi stă înainte

img_20160625_154353

și…care, poate, este cea din urmă zi…

În începerea și pregătirea zilei de cu seara, am un model și o mare binecuvântare, îl am pe iubitul meu soțior,

eu-cu-nicu-img_20160501_131308

care, ca de fiecare dată, și acum, și-a făcut bine temele pentru a doua zi, și la acest nou început de drum, la acest superb 1 Martie 2017, m-a surprins prin spontaneitate și creativitate…

Un alt dar minunat primit la începutul acestei zile speciale, a fost din partea cumnatului meu drag și prețios… El este tot timpul atent la detalii „precise”…și astfel, aseară, a trecut, special în acest scop, pe la noi și mi-a lăsat un mărțișor special…

 

Dar ceea ce m-a copleșit au fost fetițele mele speciale, omuleții mei, care mă uimesc mereu în multe rânduri și-n multe chipuri…!!!

16998973_1247628975351285_5699423803006405237_n

16864578_1247629005351282_1855605188453865566_n

 

16998712_1247629095351273_4317739207827450560_n

17098270_1247629058684610_1056946675316551144_n

În altă ordine de idei, iată-mă la mijlocul vieții, când criza de la 40 de ani a trecut de ceva vreme cu bine, îndreptându-mă pe un nou făgaș, pe o nouă cărare…!!!

Pe deoparte, am mari emoții în acest nou început iar pe de alta, darul oferit și primit mă copleșește. Ce poate fi mai minunat decât să te joci cu copiii și să înveți, prin joc și activități plăcute, să trăiești viața minunat?!

Vă mulțumesc tuturor, vouă celor care m-ați smuls din ghearele inerției, indeciziilor și oscilațiilor mele și mi-ați deschis o nouă perspectivă. Fiți binecuvântați!

Dragii mei dragi prieteni și cunoscuți,

vă doresc ca Doamne să fie cu voi cu toți în tot ceea ce veți lucra de acum înainte și până la finalul vieții!

Iată ni se dăruiește o nouă primăvară, un nou prilej să aruncăm semințele. Noi să ne străduim să arăm, să aruncăm semințele, iar Cel care le udă și le face să crească este Doamne, Cel Care face să răsară soarele și să plouă și peste cei buni și peste cei răi și ne dă toate la bună vreme. Astăzi îmi exprim suprema recunoștință față de doamne al meu minunat și Îi mulțumesc pentru toate, pentru tot ce mi-a dăruit, pentru toți acești ani plini, plini…!!!

Iată, azi, mă deschid spre această nouă provocare din viața mea și cu ajutorul lui Doamne, pornesc pe acest nou drum, alături de o echipă minunată și binecuvântată!

Îl rog pe Doamne să fie cu noi și să facă EL să răsară, să crească și să rodească semințele, pe care noi le vom semăna.

Dragii mei dragi,

Îndrăzniți să trăiți sănătos dimpreună cu Doamne și cu toți cei din jurul vostru!

La acest nou început de drum, doar asta îi cer lui Doamne-Doamne:

Fă-mă, Doamne, martora bucuriei și Învierii Tale în fața tuturor celor cu care trăiesc, lucrez, mă întâlnesc și mă voi mai întâlni de acum înainte! Amin. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Și vouă

Vă Mulțumesc! Vă Mulțumesc! Vă Mulțumesc!

Vă iubesc! Vă iubesc! Vă iubesc!

Și

Vă îmbrățișez cu drag mult, mult!

La mulți și rodnici ani, dragii mei dragi și prețioși prieteni!

 

Am golit contul pentru biciclete și am deschis contul pentru aparatul foto

Salutare, dragilor!

Se pare că ieri, a fost o zi specială! A fost specială și pentru că în sfârșit, am decis să facem ultimii pași spre împlinirea unui vis a omuleților mei: bicicleta.

De câțiva ani buni, fetițele mele îmi tot spuneau că-și doresc biciclete. Le-am tot amânat împlinirea dorinței, căci alte lucruri au fost prioritare. Acum trei ani, pe listă au fost pătuțurile și saltelele. Anul trecut, au fost dulapurile de haine și rafturile pentru cărți…, „dar la anu, dragii mei omuleți, vă vom cumpăra biciclete. Uite, deschidem un cont unde veți aduna bănuț cu bănuț până se va strânge suma necesară pentru biciclete”.

Așa a dat Doamne și bănuții s-au strâns. Bănuții de la colindă, ce au dat nășicile, ce au dat tușicile… Au fost ispite să intrăm în ei. Am avut nevoi stringente chiar, dar de fiecare dată le spuneam, și-mi spuneam și mie:

– „De acei bănuți nu ne atingem. Ați văzut că funcționează metoda. Dacă nu suntem hotărâți să strângem bănuți special pentru bicicletă, nu veți avea bicicletă. Ce preferați. Să vă cumpărați acum o plăcere de o clipă, de câteva ore sau de o zi sau preferați să răbdați puțin și să vă bucurați câțiva ani de bicicleta mult dorită?.

– Bicicleta! Vrem bicicleta!

– Ok. Atunci adunăm bănuț, nu cheltuim…”.

Ieri, am mers la cumpărături și iată-le cu biciclete!

16806697_1236144889833027_8316750058819485154_n

Au fost atât de entuziasmate, încât nici mâncare nu le-a trebuit până seara. Au uitat și de teme… Erau în stare să se culce cu bicicletele în pat…

Doamne, mulțam, Doamne, mulțam. Doamne, mulțam. Iaca, s-o împlinit și trebușoara asta!

Dar.., există totuși un dar…, adolescenta mea s-a supărat…și mi-a spus cu năduf:

  • „Lor le-ai luat biciclete și mie, care-mi doresc de atâta timp un aparat de fotografiat, …”.
  • Îți înțeleg supărarea…, mai e nevoie încă de răbdare… Va veni și timpul aparatului tău de fotografiat!”.

Așa am deschis ieri un alt cont: CONTUL PENTRU APARATUL „PERFORMANT” DE FOTOGRAFIAT PENTRU FETIȚA MEA CEA MARE.  Am depus primii bănuți și azi, am trimis un mesaj clar și special Sfântului Nicolae: Sfinte Nicolae am deschis un cont pentru aparatul de fotografiat pentru Steli. Ție ți-l încredințez. Grija de achiziția aparatului ți-o încredințez ție, iar pentru mine și soțiorul meu să ceri de la Doamne pacea Lui și înțelepciune și putere de lucru. Mulțumesc.” Gata. Treaba e ca și rezolvată, numai că mai e nevoie de ceva vreme… Știi, la Dumnezeu o zi ca o mie de ani și o mie de ani e ca o zi… e doar o chestiune de perspectivă asupra timpului… Doar atât. Deja am certitudinea că aparatul va veni…la vremea potrivită…

Să revin la biciclete. Ieri m-am uimit cum Pantelimona deja știe să meargă… s-a dat de câteva ori pe bicicletele copiilor din preajmă și acum deja știe… mă uimesc cât de repede învață copiii! Îi ajuți un pic și apoi ei îi iau pur și simplu zborul…, așa pe nepregătite parcă. Îmi amintesc cât de mult m-am necăjit câteva zile s-o învăț să se dea pe trotinetă…și într-o zi a luat singură trotineta și s-a dus…și încă pe o vale destul de mare…

Acum o să urmeze câteva zile în care o voi ajuta pe mezinuca să meargă pe bicicletă…și apoi, gata… Le voi privi cum zboară. Așa-i că-i minunat?

Da, da!

Doamne, mulțam!

Tinerilor pe care i-am întâlnit ieri și tuturor tinerilor pe care îi voi mai întâlni pe Cale

Dragii mei dragi tineri,

păstrez și acum vie în inima și în mintea mea chipurile voastre frumoase și minunate.

Concertul simfonic, pe care l-am urmărit aseară împreună la Filarmonică, ne-a unit și ne-a înălțat sufletele într-o negrăită comuniune.

Deși vă vedeam pentru prima dată, mi se părea că vă știu de-o veșnicie…

Cred că vă amintiți că v-am spus dintru început cât de dragi îmi sunteți…

Urmăream concertul și pe furiș vă sorbeam frumusețea care reflecta de pe fețele voastre. Doream să mi-o imprim adânc în suflet, ca să șterg durerea care m-a izbit în față cu câteva ore mai devreme la vederea altor tineri, care s-au purtat atât de necuviincios în parc…

Vă priveam și mulțumeam în taină Domnului pentru darul de a vă întâlni, pentru asigurarea că mai există tineri care iubesc frumosul…

Vă priveam și întorceam filele propriei vieți, revăzând chipurile colegelor mele dragi de liceu…, de la școala asemănătoare cu a voastră… O, ce chipuri luminate, vesele, pline de viață și creativitate!!! Ce tablou minunat aveam în față, în acest șir de tineri, ce stau cuminți și ascultă acest superb concert…!!!

Dar ceilalți tineri, sărmanii, care se îngrămădeau și se pupau în parc… O, ce durere!!! Câtă suferință, câtă singurătate intipărită pe acele chipuri buhăite de plăceri prea devreme înfulecate…

Vederea voastră, dragi tineri frumoși de aseară de la concert, mi-a adus o rază de nădejde că tinerețea va rezista, că frumusețea va răzbi…în lumea aceasta care parcă a luat-o razna de tot…

O, Ileana mea, minunată, să continui să scrii poezii. Te voi susține în ruga mea și nădăjduiesc să ne reîntâlnim cât de curând.

O, Alice, să știi că Rafaela va păstra cu grijă brățăruca uitată pe mânuța ei și o să ți-o înapoieze la următoarea întâlnire…

Fiți binecuvântați, dragi tineri frumoși. Domnul și Măicuța Domnului să vă ajute să rezistați pe baricadele frumosului și a luminii, a creativității și prieteniei curate.

Vă îmbrățișez cu drag mult.

Iar pe voi, tineri din parc, care vă manifestați goliciunea dinăuntru și urlați după iubire, vă rog să mă iertați că v-am ocărât și alungat. Acum, plâng și implor mila dumnezeiască, care să vă trezească din această beție a desfrâului, a hăului ce vă atrage și vă momește să vă încătușeze.

Prin vederea acelui grup de tineri de la concert, Domnul mi-a întărit speranța că lumea copilăriei și a tinereții frumoase va supraviețui, că va ține piept tăvălugului întunericului, care vrea să înghită totul în cale.

E speranță, dragi tineri dragi, să trăim frumos în mijlocul acestei lumi desacralizate…numai de veți crede și veți contribui și voi cu partea voastră de lucrare frumoasă.

Fiți binecuvântați!

Cinste mămicilor voastre și tăticilor voștri care v-au născut și v-au iubit și vă iubesc și vă îndrumă cu dragoste!!!

Cinste profesorului care v-a însoțit la concert!

Lansarea cărților semnate de Doina Blaga în 2016

Dragilor

Vă invit să fiți dimpreună cu mine

Vineri 4.10.2016, ora 13.30 la Biblioteca Astra din Sibiu în cadrul la Târgului de Carte și Revistă Religioasă

La lansarea cărții „De vorbă cu Omuleț

coperta1

Prezintă Părintele Constantin Necula,

iar actrița Raluca Ștefania Răduca va pune în scenă, cu ajutorul păpușilor,

două dintre poveștile din carte.

Vineri 4.10.2016, ora 17.30

Lansarea cărții „Firimituri de Iubire– Teologie și bucătărie pentru omul simplu; din articolele de pe blogul îndrăznescsătrăiescsănătos”

doina-coperta

Prezintă doamna jurnalist Odeta Veștemean

afis-m

Am pierdut încă un om drag!

Dragii mei dragi,

nu știu voi cum sunteți, dar eu tare mă mai atașez de oameni și mai ales de oamenii care mi-au oferit un ajutor real atunci când am avut nevoie. Așa s-a întâmplat cu o doamnă doctor.

Pe doamna doctor despre care ste vorba aici am cunoscut-o în urmă cu peste zece ani. Am dat de ea într-o noapte când am alergat cu fetița cea mare la urgență. După câteva experiențe mai puțin plăcute cu medici pediatri în disperarea noastră de părinți tineri, iată de data asta am întâlnit un medic altfel. Deși era noapte târzie, doctorița aceasta ne-a vorbit atât de cordial, ne-a lămurit și ne-a dat alternative; ne-a ajutat să ne ridicăm deasupra fricilor și ne-a salvat copilul de șirul de antibiotice lunare….

Anii au trecut. Puiul nostru a crescut, au venit încă alți doi pui. În toți acești ani, am tot vorbit la telefon cuaceastă doamnă doctor. Îmi plăcea s-o sun de ziua onomastică a fetiței dumneaei. Anul trecut, am sunat din nou, dar n-a răspuns nimeni… M-am tot gândit la ea… Mi-era dragă doctorița aceasta, cum rar mi se întâmplă să-mi fie dragă vreo doctoriță!

În seara aceasta, mă aflam la Spitalul de copii cu mijlocia mea, cu Pantelimona, ca să primească ajutor pentru a-și ține spatele drept și doctorul s-a mirat de numele ei și a spus: ”Pantelimona?! Ce nume rar!…”.  În acel moment, așa dintr-o dată, mi-am adus aminte de mirarea doamnei doctor, despre care am povestit mai sus, când a văzut fișa Pantelimonei imediat după ce am născut-o. Ea mi-a spus atunci: ”Vai, ce nume i-ai pus!”. Desigur, i-am spus povestea numelui, cum Sfântul Pantelimon ne-a salvat prunca și că eu am încredințat-o lui s-o păzească toată viața. I-am povestit acelui doctor, fără să-mi dau seama de ce fac asta, faza cu mirarea doamnei doctor… Atunci, doctorul mi-a spus:” Oare știți că a murit? ??? ”.

Am rămas fără grai… Nu știam. Și nici nu credeam că poate fi adevărat. Era tânără, avea în jur de 45 de ani… și era așa plină de viață de fiecare dată când o vedeam. Era imposibil să moară. Îmi aduc aminte de o întâlnire la bazinul de înot când a venit s-o ia pe fiica ei… Deși era ora 19, nu am văzut la ea nicio urmă de oboseală din aia în care respingi discuțiile… O priveam cu cât drag o ajuta pe fiica ei să se îmbrace…, cum se apleca în toată măreția ei și cu toate acele podoabe și în acea ținută elegantă….

Dar acum, Doamne, ea a murit…, a plecat… Nu-mi vine să cred! Refuz să cred asta.

Am ajuns acasă și i-am povestit soțului…., apoi am căutat pe internet despre ea… , să mă conving că e adevărat că a murit. Am găsit-o în lista medicilor de la Spital… și într-o listă de întâlnire cu colegii la 25 de ani de la absolvirea liceului.  Doar atât….. Nicio poză, niciun comunicat de presă, niciun rând despre ea….

Am sunat pe cineva care o cunoștea mai bine și mi-a spus că într-adevăr doamna doctor a murit anul trecut, în toamnă, căci avusese probleme cu ficatul… Așadar, doamna doctor pediatru, doctorița mea de nădejde, nu mai este, n-o s-o mai aud, n-o s-o mai văd, dar o să-i păstrez amintirea și recunoștința!

Această veste m-a provocat la meditație…, la multă meditație…  mai ales că am visat-o aseară și pe mama, care e moartă de 4 ani… și care în vis înviase și mă luase de mână și pluteam…. și pentru prima dată am simțit atât de profund dragostea ei de mamă…. și cum m-a mângâiat pe obraz….

Și mă gândesc acum: Da, oricând pot muri… Dar durerea mea nu e că voi muri, durerea mea e că nici n-am apucat să trăiesc…., să trăiesc cu adevărat din toată inima, fără să mă las dominată de frici și îngrijorări…

O doamna doctor! Ce-i viața asta? După atâta faceri de bine, la atâțea oameni, ce imagine aveți acum? Cine-și mai amintește de dumneavoastră? Familia, da familia! Și restul?

Veșnică să vă fie pomenirea! Dumnezeu să vă ierte!

Mai dragilor, de-o fi să mor așa, pe nepusă masă, să mă pomeniți în rugăciunile voastre, căci dragostea e mai puternică decât frica și deschide cerul.

Pomeniți-o și pe doctorița care mi-a deschis și alte perspective asupra tratării bolilor copiilor…. Mulțumesc

 

Darul muzicii simfonice live

Hai, repede, repede! Peste cinci minute începe concertul, draga mea!

O, stai, mami, că nu pot merge așa de repede ca tine, doar știi că am febră de la genuflexiunile alea afurisite de la înot….

O, da, … Într-un fel bine că am întârziat…, vom prinde bilete cu reducere… și ne vom putea alege și locul…

Super! Vom putea merge iar acolo în fața, aproape de orchestră, să vedem fața dirijorului, să-l vedem cum sare….

Da, da

Coborâm în grabă scările și pătrundem în holul salii Thalia…

Două bilete, vă rog, spune Pantelimona cu satisfacția permisiunii de a juca rolul adultului.

Avem doar fără loc.

Uau ce bine, ne mai rămân bani, doar 16 lei două bilete, spune Pantelimona entuziasmată și cu subânțeles (cu gând la înghețata mult râvnită”)!

Luni să veniți să luați bilete gratuite pentru finală, vor fi cei mai buni, adaugă doamna care înmâna biletele.

(???- nu prea am înțeles despre ce este vorba exact. Cred că este un festival sau un eveniment muzical în parteneriat cu Bucureștiul și finala va fi aici la noi, la Sibiu vinerea viitoare, în 20 mai și treaba asta va fi gratuită doar că e nevoie să venim să luăm din timp biletele gratuite/ asta am înțeles. Așa că luni, la 12 fără ceva, o să mă postez la ghișeu!)

Înfăcăm biletele și ne repezim spre scări, nu înainte de a înmâna biletele la rupt, spre repetata mirare a Pantelimonei care întreabă: de ce le-o fi rupând?

Hai să mergem repede acolo unde am fost ultima dată…

Urcăm ca vântul. Instrumentele au început să cânte fiecare în legea ei… Se făcea încălzirea…

Încurcăm nivelurile, coborâm. Ajungem în fața dirijorului.

Mami, mami, în seara asta e un dirijor tânăr!

Da, da, observ și eu!

Ocupăm un loc. Dar nu se vede bine și Pantelimona se duce în față, lângă balustradă. Mă duc lângă ea. Eram chiar deasupra tobelor și xilofonului. Îi tot arăt de unde vin sunetele, îi tot arăt cum ”sare” dirijorul și cum strânge pumnul și toba bate puternic și ea se miră: ”Uau ce fain gesticulează dirijorul!”.

13151651_991618910952294_4412032122109783087_n

Prima piesă e un preludiu…

Apoi, intră în scenă o violonistă celebră din Rusia…

Eu continui să dau explicații copilului și să arăt discret câte o direcție.

La un moment dat, apare un domn și ne arătă două locuri pe laterala din dreapta, strâgând nervos din buze: ”Ocupați aceste locuri, am primit reclamații din sală!!!”

Ups!  Ne așezăm și tăcem chitic.

La finalul primei părți, violonista ne oferă o piesă fără portativ, așa cadou….

Scârțăiala parcă nu se mai sfârșește.

Îți place Pantelimona?

Hm…, nu prea…. dar dirijorul e fantastic!

După o lungă așteptare, scârțăiala corzilor viorii tace.

Aplauze furtunoase.

Cineva îi oferă chiar un buchețel drăguț de flori frumoasei violoniste…

Aplaudăm și noi fără oprire, până-și face cele trei ture de plecăciuni….

Urmează pauza.

Mami, mami, hai să vorbim cu fata aceea, cu Teodora….

Înainte să intrăm la concert, ne întâlnisem cu Teodora Oprișor, o pianistă tânără, pe care am cunoscut-o la festivalul de pian…

O găsim în hol și povestim nițel.

Apoi, urcăm spre toaleta de la primul etaj. În față, descoperim intrarea artiștilor….

Un domn iese pe ușă și intrăm în vorbă cu el…

Cântați?

O, nu, m-a invitat dirijorul, care mi-e prieten…

A interesat, glăsuii eu.  E un dirijor nou… și e tânăr

Da, are sub 30 de ani…

Dirijorul ăsta m-a fascinat  de-a binelea.

Da, da, treaba asta cu muzica e o treabă serioasă, mai spuse acel domn zâmbind…

Mulțumim pentru dialog și plecăm.

Urcăm.

În curând, va începe partea a doua. Va fi Beethoven (știu asta pentru că am reușit să trag cu ochiul într-un pliant al unei doamne din fața mea…)

Când urcam, dăm nas în nas cu domnul care ne-a mustrat în prima parte…

”Să stați într-un loc, să nu vă mai tot mișcați… Mi-a atras atenția din sală”…!!

” Da, da….”.

Mergem direct la locurile indicate… Aici e chiar ok, suntem mai aproape de dirijor.

Tădădădăm … debutează furtunos prima piesă

Trupul zvelt aș tânărului dirijor saltă și coboară pe ritmul notelor… Iar mâinile trag firele magice ce leagă sunetele în acel buchet minunat…

E suficient să-l urmărești pe dirijor și toată orchetra e în ochii tăi!

E fenomenal! N-am mai trăit ceva asemănător!

Din locul unde m-am tupilat, îl văd pe dirijor în toată splendoarea sa..

Constantin-G-950x633

La semnul lui, instrumentele prind viațăca prin minune.

Unele tac, altele cântă. Ochii tuturor artiștiulor sunt pe portative și la mâinile dirijorului.

Omulețul acesta mă fascinează tot mai mult.  Își unduie brațele și întreg corpul după fiecare sunet. Sunt momente în care devine muzică de-a binelea.. Mi-am țintuit atenția la el și trăiesc ceva fantastic prin mâinile lui….

13151651_991618910952294_4412032122109783087_n

13239337_991618820952303_7259543341320915834_n

Urmăresc și sunetele și le identific cu instrumentul ce-l scoate… N-am habar cum se numesc…

Observ că în această a doua parte, harfele tac… Ba lipsesc și doamnele ce cântau la flaut. În locul lor, e doar un singur domn care cântă la flaut…

Au mai plecat și cei doi care zdrăngăneau din tobițe… A rămas doar domnul cu acel păr alb…. care bate cu două ciocănele firave în tobe și ele scot niște sunete așa de puternice…

Mă fascinează sunetul instrumentelor acelora de suflat, lungi și roșii… Cim s-o fi numid?  O să mă documentez cum se numesc….

Beethoven, ah Beethoven, nimeni nu poate rezista să nu vibreze …, chiar și una atât de afonă precum sunt eu…..!!!

Cele 30 de minute au trecut ca o clipă.

Aplaudăm frenetic

O iau pe Pantelimona de mână și fugim.

Hai, poate-l întâlnim pe dirijor!

Ajungem în fața ușii artiștilor. Îndrăznesc să mă apropii și deschid ușa ușor. În hol, zăresc un artist… care-mi zâmbește.

Îl căutăm pe dirijor…

Pe maiestru?

Da, da.

E în cabina dânsului.

Dar oare avem voie să intrăm?

A zâmbit din nou, a clătinat puțin capul și a spus că da…

Intrăm cu sfială… Ah, ce aer, ce atmosferă vibrează aici. Te împiedici de artiști.., de aceste ființe delicate și suave….

Privirile ne urmăresc de pretutindeni… și parcă spun: ”Intruși la bord!”.

Le răspundem și spunem: Îl căutăm pe maiestru.

E acolo…

Maiestru aude și ise..

Ah,maiestre,  am îndrăznit să venim…, n-am mai rezistat! Pur și simplu, voiam să vă atingem și să urlăm ”este!”. Ne-ați fascinatde-a binelea! Vă mulțumim și l-am îmbrățișat.

A, nu eu, Filarmonica…, s-a apărat maestrul smerit…

Apoi, i-am prezentat-o pe artista mea:

Ea e Pantelimona, fetița mea. A studiat la pian vreo trei ani și apoi s-a lăsat, dar de un timp încoace i s-a aprins din nou beculețul și mă tot cară pe la concerte… Sper că într-o zi va cânta sub bagheta dvs magică.

Și eu sper ca după această seară să se apuce din nou de studiul pianului, spuse maiestrul zâmbind..

Pe unde vă mai putem întâlni?

Uitați numărul meu de telefon….

Între timp, apare prietenul dirijorului, domnul acela simpatic cu care povestiserm în pauză..

Toate se leagă…

Și e fascinant

Mulțumim, mulțumim, repetăm noi în cor.

Ieșim din holul din fața cabinelor artiștilor și plecăm, val vârtej, uitănd să-i adresez întrebarile ce-o frământau pe Pantelimona: câți ani are și la ce instrument a cântat când a fost mic și cum de știe cum cântă toate instrumentele de le poate dirija….

Eram atât de entuziasmate încât nici nu știu cum am urcat scările și ne-am trezit pe aleea din parcul cetății.

Feeric… Oseară feerică… specială..

Și câte astfel de seri speciale nu s-or fi perindat pe aci, fără ca noi să le fim martore…. Au trecut nebăgate în seamă atâtea seri de minunate…, nebăgate în seamă, nemestecate, nemetabolizate…

Dar iată în seara asta, am putut vedea darul la care am fost târâtă, pe care era cât pe ce să-l ratez, căci intenționasem să-l trimit pe soț, deoarece la ultimul concert mă plictisisem, nefiind în stare să ingerez acea bucată de tort din trei nuanțe: pian, flaut și vioară…

Acum, a început să-mi placă să merg la concert… și mă bucur că-i place și Pantelimonei… Aștept să descoper taina…., să văd rezultatul serilor de concerte…

Oricum ar fi, dragi părinți, mergeți cu copiii peste tot și mai ales acolo unde insistă să îi duceți… Veți descoperi minunea sufletului lor…. și oportunitatea de a crește, de a vă tot perfecționa mereu și mereu. Eu una, acum tre să mă apuc să-mi fac o oaresce cultură muzicală, că-s tare pe lângă..

Privesc acele doamne în vârstă care etalează cochetețea la fiecare concert și mă rușinez de  gheboșenia și încruntarea mea….

E vremea să înfloresc din nou… , așa ca pe vremea studenției, să depășesc cumplita criză de la 40 de ani ce vrea să se instaleze….

Vă voi ține la curent….

Până una alta, vă dau întâlnire la sala Thalia…Joi, va fi Mozart și vineri, ”finala”….

Bucurie!

si in timp ce scriam, am ascultat asta:

 

 

Între haos şi rigiditate; între bucătărie şi Biserică

Dragii mei dragi

Viaţa aceasta este fascinantă. Pe zi ce trece, descopăr tot mai multe minunăţii ale ei şi am parte de experienţe uimitoare!

Zilele acestea, lecturând cărticica pusă sub nas de către soţiorul meu, am avut revelaţia minţii mele, cum creierul e alcătuit din mai multe părţi, două emisfere: dreapta şi stânga. Dreapta cu emoţiile şi trăirile intense şi stânga cu raţionamentele şi planificarea şi organizarea…. Două părţi inferioară şi superioară, cum de multe ori ne lăsăm conduşi de creierul de la parter…..

Am descoperit şi am înţeles mecanismele de funcţionare ale minţii şi m-am minunat.

Slavă Domnului că încă mă mai minunez!!!

Am descoperit că până mai ieri, m-am zbătut între pasiuni şi datorii, între haos şi rigiditate, între haosul din mine şi cel proiectat în jur şi pe ceilalţi, între haosul dorinţelor mele, a pasiunilor mele şi rigiditatea împlinirii Legii, a literei Legii, a împlini toate „ca la carte” (perfecţionism).

Chin şi iar chin…

m-am zbătut pentru a împlini slujirea din bucătărie (care nu-mi place, dar trebe) şi slujirea preoţească universală (dimpreună cu preotul în biserică şi în lume).

Chin şi iar chin

Copii au nevoie de păpică gustoasă care să le stimuleze papilele gustative bulversate de mâncarea supergustoasă (mâncare pe bază de zahăr, grăsimi şi sare, cu care marketingul ne asaltează).

Eu mănânc orice, eu, care, după cum le spun câteodată copiilor mei, nu aveam nicio fărâmitură de mămăligă când veneam acasă de la şcoală, iar ei au întotdeuna frigiderul ticsit cu de toate; eu care nu aveam un măr pe zi, iar ei au fructe cu lădiţile…

Chin şi iar chin…

M-am zbătut între a împlini repede treburile din bucătărie şi a fugi apoi la slujbă cu frica că n-o mai prind, că iar ratez întâlnirea, că poate nu mai prind spoveditu….

Chin şi iar chin

Când stau în bucătărie, capul meu e altundeva…

Zilele trecute vorbeam cu cineva pasionat de bucătărie şi-i ziceam: eu când stau în bucătărie, scriu cărţi… sau sunt cu gândul la cartea pe care am început-o cu două zile în ceainăria librăriei Humanitas şi abia aştept să se facă joi să merg s-o termin….

Îmi place să mănânc de toate, dar nu am răbdare să gătesc sofisticării, nu le văd rostul….

În mine se duce luptă între pofte şi nevoile nutriţionale adevărate ale corpului….

Gata! Nu mai vreau să trăiesc în acest chin, mă lepăd de el!

Gata! Stop! Ajunge zilei răutatea ei!

Soluţia?

Integrarea minţii! Calea de mijloc, calea împărătească a Sfinţilor Părinţi şi dragostea.

Să fac efortul de a fi prezentă acolo unde sunt. Să simplific cât pot şi să nu regret nimic…..

Să slujesc puiuţilor mei şi Domnului din toată inima.

Puiuţii mei vor creşte şi apoi, voi avea timp să mânc posmagi şi să rod cărţile….

Aşa să-mi ajute Bunuţul meu Doamne, Amin!

 

Îngheţată cu „noaptea-n cap”!

Salutare!

Nici n-au făcut bine ochi, că au şi năvălit ciripelele (fetiţele mele mici) în bucătărie zicând:

„Şi ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?”

Înainte de post, am mers la cumpărături cu fetele şi mi-au cerut îngheţată. Am cercetat cu deamănuntul prin vitrinele magazinului, doar, doar voi găsi ceva accesibil. Ochii mi-au sărit pe o etichetă roşie. Era reducere mare, de la 14 la 4 lei. Ingheţată vegetală!!!  : Lapte de soia, unt de cocos, zahăr, extract de vanilie şi vreo câţiva E. Am luat două cutiuţe. Delicios. Cum altfel să fie? Tot ce e cu zahăr şi arome e delicios.

Le-am promis că o să le fac şi eu îngheţată din asta. Duminică seara le-am preparat-o rapid şi am strecurat-o în congelator şi ieri dimineaţă le-am făcut surpriza.

Desigur că le-a plăcut. Drapt dovadă, azi dimineaţă, s-au trezit cu gândul la ea.

Ne dai îngheţată?

Ş-apoi ce să faci?

Le aminteşti că există un „ritual” al dimineţii….

„Hm”!, zice Pantelimona. Hai tu, Rafi. să bem apă…!!!

Le-am pregătit apa călduţă şi de data asta le-am stors şi puţină lămâie, dacă tot am cumpărat atâtea lămâi!

„Dar la ea (la P) ai pus mai puţină lămâie….”, zice Rafaela.

Măi, măi… parcă era vorbă să înmulţim dragostea! Astea sunt cuvinte de dragoste?

  • Gata, am băut apa!
  • Mergeţi să vă îmbrăcaţi!

…..

  • Ne-am îmbrăcat. Ne dai îngheţată?
  • După ce beţi sucul de rodii… Până atunci, citeşte-ne ceva Pantelimona.
  • Ba nu, o să fac nişte exerciţii la mate, că azi am test!!!!
  • Bun!
  • Pot să te ajut la desfăcut bobiţele de rodii?, zice Rafaela.
  • Da, da, chiar te rog.
  • IMG_20160321_063645
  • IMG_20160321_063655
  • Primul pahar:
  • IMG_20160321_063747
  • Mneamni ce bun e! Şi nici nu e acru, ca ieri…, zice aceeaşi Rafaela, alintându-se!
  • Vreau şi eu!, zice Pantelimona.
  • Un pic de răbdare!
  • …….
  • În cor: Şi acum, ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?
  • Da, vă dau după ce trece sucul.
  • Ăăăăăăă!
  • Ia vedeţi, ce mai aveţi dă făcut. Ghiozdănelul e gata? Ia vedeţi, aveţi apă în sticluţe?

Rafaela: – Eu nu pot să văd. Sticla nu-i în ghiozdan. Cred că a rămas la şcoală….!

Mama: Hm! Caută altă sticlă.

  • Gata am făcut ghiozdanul. Ne dai îngheţată?
  • Iat-o!
  • IMG_20160322_065625
  • Mniamni!!! Ce bună-i!!!

Îngheţată vegetală

Un pahar cu lapte

2 linguri de unt de cocos

2 linguri de miere (de mană!)

Un praf de vanilie

Blendurite şi turnate în forme şi congelate.

Mulţumim, mami! Te iubim!!!

Un răspuns decisiv

Dragilor

în ultima vreme, mă tot gândeam la care e voia lui Dumnezeu pentru mine vizavi de misiunea în lume, la cum să lucrez la înmulţirea talanţilor, la îmbinarea datoriei cu dorinţa, pasiunile mele, la lucrarea mea în general pe acest pământ. Şi parcă tot nu eram mulţumită cu ce mi-a spus maica mai demult, am dat iar căutare şi iată am găsit un raspuns mai pe-nţeles, mai simplu şi mai clar.

Ascultând-o pe maica atunci când explică despre binele bine şi binele aparent, m-am dumirit: atâta vreme cât am un interes şi-mi face plăcere, nu e bine binele lucrat de mine….Ehehei, mai am de lucru!!!!!
Dar mai bine hai să o ascultăm pe maica şi s-o reacultăm, ca să ne lămurim bine, bine!

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/maica-siluana-vlad-ia-aminte-la-tine-insuti-ai-copil-invata-sa-fii-parinte-expunere

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/maica-siluana-vlad-ia-aminte-la-tine-insuti-ai-copil-invata-sa-fii-parinte