Arhive etichetă: copii

În loc de Cenuşăreasa, am găsit asta

De 8 martie era o piesa de teatru gratuita: Cenusareasa.

Hai sa mergem, mama!, au zis copiii.

…..

Hai sa terminam temele…, am zis.

Hai sa cautam cuvintele de tradus…

si cautand pe internet, am gasit un filmulet interesant care ne-a facut sa uitam de …Cenusareasa.

Iata-l:

Doamne, am ajuns să mâncăm „gunoaie alimentare”!

Dragilor

Permiteţi-mi să vă povestesc revelaţia pe care am avut-o aseară.
Zilele acestea fetiţele mele mi-au sugerat că ar avea poftă de un iaurt (din magazin) cu fulgi de porumb…
Şi aseară, am intrat într-un magazin mare (supermarket) ca să aleg ceva bun….

Când vine vorba să aleg mâncare din magazin, am o stare foarte ciudată….
Iată-mă în faţa raionului de lactate….: o sumedenie de cutiuţe şi pahare de tot felul de mărimi şi culori şi dedesuptul lor preţurile. Sar în ochi preţurile cu roşu….. M-am uitat să iau o cutie mai mare, „ca să ne-ajungă”! Astfel, am luat la rând găletuşele de iaurt şi le-am sucit pe toate părţile şi le-am citit etichetele. Cea mai ieftină găletuşă de iaurt de 900 de grame costa 3,33 lei, apoi urmau celelalte: la 4 lei şi ceva, la 5 lei şi ceva, la 6 lei şi ceva, la 7 lei şi ceva şi la 8 lei. Acelaşi produs, iaurt, la acelaşi gramaj, dar la diferite preţuri. Cu cât era mai scump, cu atât formularea ingredientelor era mai „altfel”. Şi m-am întrebat: „De ce-o fi 8 lei ăsta? Ce-o fi având în plus?”.
La un moment dat, văzusem pe un păhărel scris : „iaurt natural” şi m-am gândit: „oare numai acela e natural?”…

Acestea şi multe alte gânduri mi-au trecut prin cap preţ de 15 minute petrecute în faţa raftului cu iaurturi….
Într-un final, mi-am pierdut răbdarea şi am „înşfăcat” iaurtul cel mai ieftin şi am plecat să caut fulgi de porumb gândind: „măcar n-o să-mi fie ciudă că am dat bani mulţi”.

La fulgi, aceeaşi diversitate…, dar aici ştiu cu siguraţă că n-am ce alege… decât fulgii simpli la kg….

Am ajuns acasă şi le-am oferit fetiţelor iaurt cu fulgi. După ce au mâncat, m-am aşezat să mănânc şi eu. Între timp, pregătisem o mămăliguţă din făină de porumb proaspăt măcinată cu moara noastră de cereale… O bunătate, care m-a ajutat să renunţ la „pofta” de fulgi de porumb…
Văzându-le pe fetiţe cum mănâncă, parcă mi se făcuse şi mie poftă de …. iaurt…, iaurt cu mămăliguţă. Astfel, am adunat şi eu ce a mai rămas pe fuldul găletuşei….

Ce gust oribil…, indefinit…, o ceva care se întinde…..!!!!

Şi mi-am amintiti că tocmai citisem în cartea „De ce mi-e foame”:
Societatea noastră e absurdă: îşi etalează gunoaiele alimentare ispititoare,

processed_foods_aisles_37711900

multiplicând totodată avertizările în privinţa lor.

E greu, tare greu, să îţi educi copiii într-un astfel de context”!!! (p. 176)

Şi m-am ridicat şi am deschis frigiderul şi am scos borcănelul cu pastă de susan şi pe cel de smântână vegetală (preparată din lapte de soia făcut de mine, un cartof, o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece, zeamă de lămâie şi un praf de sare).

12651268_927188357395350_4668736266195278451_n

Am luat două linguri de smântână şi una de pastă de susan şi le-am amestecat.

Am obţinut aceeaşi textură cremoasă… dar un cu totul alt gust ….minunat, de m-am lins pe degete…. şi am plâns de neputinţă …., că eu însămi mai poftesc câteodată „gunoaiele alimentare”….. şi iată ce bunătăţi avem…, „dar nu sunt ca alea din magazine….”…..

Am mâncat şi am plâns şi am nădejde că vom birui….., că va face Doamne milă cu noi să înţelegem odată pentru totdeuna că n-avem a mai cumpăra mâncare industrială, că ceea ce pregătim în casă din alimente integrale naturale sunt bune şi de dorit.

Rugaţi-vă şi pentru noi, ca să scăpăm din nevoi!

Mulţumesc!

Masă aniversară în zi de post

Dragii mei dragi

Iată a trecut şi aniversarea mijlociei mele! Ieri, mare bucurie şi mari şi multe daruri!

Dis de dimineaţă am primit Darul Cel Mare, pe Însuşi Vistierul tuturor darurilor.

ComuniuneaApostolilor4StPaul

 

Mare bucurie! Minunat au mai cântat studenţii şi minunat că l-am văzut pe Pr. Ică slujind….!!!

Apoi, am fugit la seminarul Uraniei.

cu Urania IMG_20160127_092231LA SEMINAR IMG_20160127_121847
Am luat în fugă cărţile ei şi le-a strecurat într-o punguţă şi le-am dăruit micuţei mele Pantelimona, care acum, la 9 anişori, ştie şi ea să citească „ca mami”…., dar tot îi place mai mult s-o asculte pe mami să citească….
Cărţile Uraniei mi-au oferit o nouă cărare în scriitura mea, pe care de altfel, Părintele Necula mi-o sugerase acum doi ani, să scriu pentru copii…. Cer darul acesta…, că e nevoie…

Am ajuns acasă şi nu ştiam pe ce pune mâna… Deşi lucrasem ieri toată ziua în bucătărie, mai erau multe de făcut… Ah şi sarmalele, preferatele sărbătoritei…. Nu mai e timp să le învelesc.., aşa că le-am lăsat „dezvelite”…

Apoi, fuga la înot….

Şi deja a venit timpul mesei festive….

Au fost de toate…

La loc de cinste a fost pâinica…

panea coapta IMG_20160121_150905
Pasta de susan preparată de prietena mea Lili…
Şi …
Un tort ceva mai reuşit…

tortul cu cocos IMG_20160127_205714

tort de nucă de cocos cu curmale şi cremă de caju….

COCOS 12333249_1512931995667031_1848545645_o

Ne-am întâlnit din nou după câţiva ani de întrerupere a acestor fel de evenimente de mare anvergură…, vreo 16 copii şi tot atâţea adulţi…

Mare binecuvântare că e generoasă bucătăria noastră…
Am mai învăţat ceva…

Simplificarea e secretul bucurie comuniunii…

De luat aminte pentru data viitoare…!

Mulţumim

Daruri şi daruri..

Cel mai mult m-am bucurat că Pantelimona a primit cartea

Povestea fetiţei care joacă jocul bucuriei…
Am văzut şi filmuleţul…

Mulţumim, Doamne! Mă copleşeşti cu atâtea daruri… şi eu am dăruit atât de puţin…

Ajută să ies din comoditate, să-mi lărgesc tot mai mult inima. Dă-mi har, ca să fiu harnică. Amin.

Mulţumesc! Mulţumesc!, Mulţumesc!

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

„Da capo al fine”

Dragilor
Astăzi este începutul mântuirii noastre!”, cântăm în sfânta noastră Biserică.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi punem un nou început vieţii sănătoase, vieţii depline, începând cu prima slujire, fiind credincioşi peste noi, peste emoţiile noastre şi peste toate ale noastre, armonizându-le cu voia lui Dumnezu, slujind celor din familie, fiind credincioşi peste puţinul încredinţat şi, dând dovadă de gestionare eficientă, vom primi multul, după care tânjeşte inima noastră…. Împlinind datoria, dând ajutorul necesar celor din casă, mii de oameni din întreaga lume, pe care dorim să-i ajutăm, vor veni înspre noi de la sine……. Şi vor fi cu lângă şi împreună cu noi… pe targă…(pe pomelnic) în faţa Doctorului şi Dătătorului a tot Binelui.

Tendinţa este să ai multul de la început, să arzi etapele, dar nu se poate…..

Personal, tocmai am testat asta …. şi acum suport arsurile…
E greu să rezişti ispitei…, mai ales când e aşa de atractivă…. (să-ţi şi vezi deja visul împlinit, fără toţi paşii necesari parcurşi ….

La un moment de răscruce…., Opreşte-te şi întreabă: „Ce să fac, Doamne, acum astăzi? Pe unde să apuc?”

Şi răspunsul vine atât de repede…, numai să iei aminte şi să-l pui în lucrare imediat

Acesta a fost răspunsul primit astăzi: „Exersăm iubirea …., punându-ne în situaţia celui de lângă noi. (…) Nu e vorba de ascultare, de supunere, ci mai degrabă de sfătuire…, de conlucrare…”.

Şi acesta,
din apostolul zilei ade astăzi:
„Fiule Tit, toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi şi la orice lucru bun, netrebnici.
Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.
Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare; bătrânele de asemenea să aibă în înfăţişare sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, ca să înţelepţească pe

cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.

Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.

Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu. (Epistola către Tit 1, 15-16; 2, 1-10)

Şi acesta, din Evanghelia zilei de astăzi:
„În vremea aceea cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe Iisus în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. Şi L-au întrebat, zicând:
„Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu.

Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un dinar! Al cui chip şi scriere are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“. Şi El a zis către ei:

„Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!“

Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi, mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. (Evanghelia de la Luca 22, 19-26)

Şi …. acesta:
„daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!”
Sunteţi israeliţi, puteţi foartebine să le faceţi pe amândouă: să fiţi supuşi autorităţii şi să slujiţi pe Dumnezeu întru adevăr. Această învăţătură este valabilă dintotdeuna: oricare ar fi stăpânirea, credinciosul poate să slujească pe Dumnezeu, dând stăpânirii ce se cuvine, dar nu ce nu se cuvine.

Adică, dacă stăpânirea te obligă ca să nu-l slujeşti pe Dumnezeu, atunci, sigur, că alegi slujirea lui Dumnezeu. Răspunsul acesta îl avem în Faptele Apostolilor, când sinedriştii îi opreau pe Sfinţii Apostoli să vestească Evanghelia şi Sfântul Apostol Petru dimpreună cu Sfântul Apostol Ioan răspund: „Socotiţi voi înşivă: dacă se cuvine să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu?”. (a explicat Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc)

Acest răspuns e cel mai greu…: să le faci pe „amândouă”, şi pasiune, şi vocaţie, şi datorie….

Cum?

Mai întâi cele ale lui Dumnezeu…
Şi apoi celelalte…
Şi pe acestea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi…

Prima dată datoria către familie, apoi pasiunile… şi alte doriri…, vocaţii…, visuri…, nebunii..

Prima dată credincioşia peste puţinul încredinţat, cele ale tale, trupul tău, emoţiile tale… făcând armonie cu tine şi cu Doamne… şi cu ai tăi…
Opreşte-te un timp din multul, multele ce le faci pe jumătăţi…, pe fugă…, de musai…

Şi începe astăzi să fii credincios peste puţin, să te sincronizezi cu tine, cu copii, cu soţul….cu gătitul…, să te organizezi, să prioritizezi … şi între timp, pregăteşte-te pentru multul ce va veni…la timpul potrivit….

„Cred, Doamne, ajută-mă să împlinesc Cuvântul Tău!”. Amin
Vă port în plânsul şi în strigătul meu ….:
Fă-mă Tată ca unul dintre argaţii tăi!

PS: iertaţi greşelile de scriere, de voie şi de nevoie…. Tre’ să zbor spre şcoală… am dor-it doar să vă dau un bip…uf şi ce greu e toată exprimarea asta „corectă”….

Revedeţi contextul slujirilor.. din articolul

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/

 

Cum să-mi conving copiii să mănânce sănătos?

Dragilor

Mă tot întrebaţi cum îi conving pe copiii mei să mănânce sănătos…

Nu-i conving. Mă rog Domnului ca să-i ajute să facă alegerile bune. Vorbesc mult cu ei, le tot explic, dar cel mai mult are efect exemplul nostru, al părinţilor. Dar dacă eu mă „ţâpam” pe prăjituri mai de hai ca ele….?!

Eu cred că mâncărurile astea ispititoare din industrie sunt ca mâncărurile idoleşti din vremea mucenicilor din epoca primară.

Nouă ni se pare un lucru mic mâncatul acestor produse din industrie, dar nu este, e o întreagă lucrare diabolică…., dar de data asta foarte luminoasă şi colorată.

Azi, am recunoscut în faţa copiilor că şi mie îmi plac dulciurile, dar mă străduiesc să mă mulţumesc cu fructele, şi chiar şi astea mai puţine, în favoarea legumelor, pe care le-am neglijat un pic în ultima vreme.

Le-am rugat să facem echipă pentru a birui ispitele şi au primit asta cu mare bucurie. Le tot spuneam: vă amintiţi ce dulci au fost strugurii în târg azi? Ce miros minunat au avut?…mă tot lupt să mă conving pe mine că alimentele integrale vegetale sunt cele mai bune pentru noi…Îmi repet ca să mi se întipărească, pentru a scoate din auz reclamele la „bunătăţurile” industriei…
Ce mai, e o întreagă luptă mucenicească şi numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem rezista pe baricade.

Ei, bine, în toiul acestor lupte, iată ce am primit prin de la un prieten de-al meu, medic creştin ortodox, care practică naturopatia:

„În acea vreme cumplitul împărat întru atît se ridicase asupra creştinilor, încît ucidea şi pe pruncii cei mici ai lor, la fel ca un al doilea Irod, şi, vrînd să-i pîngărească pe prunci cu mîncăruri jertfite idolilor, a poruncit să li se dea cu de-a sila din acele mîncăruri. Iar ei, povăţuindu-se de Duhul Sfînt şi fiindu-le scîrbă de acea mîncare, nu voiau să primească şi pentru aceea îi ucidea.

Şi s-a întîmplat de i-au adus doi prunci de neam bun, amîndoi de un tată şi de o mamă, iar aceştia fiind învăţaţi de părinţii lor şi mai ales de Dumnezeu se mîhneau tare mult de închinarea idolilor.

Pe aceştia, chemîndu-i judecătorul, îi amăgea cu cuvinte şi cu mîncăruri dulci din cele jertfite idolilor, că doar-doar s-ar împărtăşi de mîncărurile lor cele diavoleşti. Ei însă se împotriveau şi lepădau mîncărurile, zicînd:

Părinţii ne-au poruncit nouă să nu gustăm din aceste mîncăruri, pentru că de va mînca cineva din acestea, acela mînie pe Hristos”. Atunci judecătorul a poruncit să-i bată fără cruţare cu vergi, iar ei, ca nişte bărbaţi desăvîrşiţi, nu au băgat seama de acestea. Dar un sofist, stînd înaintea împăratului, i-a zis:

„Ruşine ne-ar fi nouă dacă pruncii cei mici, nu demult dezlegaţi din scutece, ar putea, prin răbdarea lor, să biruiască pe împăratul roman. Deci, o, mare împărate, să mi-i dai în mîinile mele şi eu îi voi învăţa pe ei să-i cinstească pe zei”. Atunci împăratul

i-a dat lui pe acei prunci, iar el făcînd alifie din muştar iute şi răzîndu-le părul de pe capetele lor, i-a uns cu alifia aceea iute şi le-a pus capetele într-un vas fierbinte şi, înfierbîntîndu-se capetele lor, ardeau ca de o văpaie de foc ca şi cum erau loviţi de fulger. Şi amîndoi copiii au murit în acele chinuri. Întîi a căzut mort cel mai mic, iar cel mai mare, văzîndu-l pe fratele lui mort, a strigat: „Ai biruit, fratele meu, ai biruit! Dumnezeu îţi este ţie de ajutor”. După aceea, sărutînd trupul fratelui mort, şi-a dat şi el duhul.

Acestea s-au petrecut în Nicomidia, unde era dus şi prea fericitul Lucian la chinuri.”

Acestea s-au petrecut în Nicomidia, unde era dus şi prea fericitul Lucian la chinuri.” (Vieţile sfinţilor din 15 octombrie)

Şi după aceste rânduri, acest medic se întreabă:

„Oare nu se poate spune asta şi despre alimentaţia din 2015? Oare se mai găsesc asemenea părinţi, să-şi înveţe pruncii, mânaţi de Duhul, în acelaşi mod, adică să se lepede de toate „atracţiile gastrimarghice şi lemarghice” ale lumii acesteia decăzute?”

Mami, eu n-am stiut ca Sfanta Cruce este arma…

Dragii mei dragi,

Multumesc Domnului ca pot sa va scriu din nou!

Aseara, dupa ce le-am citit viata sfintilor mucenici de astazi, am povestit mult cu fetitele mele mici.

La un moment dat, mezinuca mi-a spus:

Mami, eu n-am stiut ca sfanta cruce e arma …

Ce vrei sa spui, copilul meu?

La cateheza, doamna ne-a povestit ca sfanta cruce e arma care ne pazeste de cel rau.

Da…?

Da, mami… Si a facut ochii asa de mari a uimire….!!!

Am povestit in continuare despre mucenici care au patimit si acum sunt in cer si se bucura cu Domnul si ca e nevoie ca si noi sa urmam exemplul lor.

Domnul ne pazeste si ne va pazi. Trupul este trecator, sufletul este vesnic. Cand ne este teama, sa facem sfanta cruce si sa ne rugam sfintilor mucenici. Ei sunt grabnici ajutatori. Domnul le-a dat acest har mucenicilor ca sa ajute si pe fratii si surorile mai mici de pe pamant. Nu avem a ne teme. Avem exemple si ajutoare puternice. Il avem pe Sfantul Mamant, a carui mama a murit in temnita dupa ce l-a nascut, dar Dumnezeu i-a purtat de grija… Ii avem in ajutor pe toti sfintii mucenici. O avem pe Maica Domnului…, il avem pe sfantul nostru inger pazitor. Sa ne rugam lor si vor fi cu noi.

Sa fim bucurosi si multumiti, dragii mei copilasi!

Dumnezeu va fi cu noi mereu. Durerile din aceasta lume trec. Toti care stapaneau candva popoarele si le asupreau au murit si nimeni nu-si aminteste cu drag de ei, dar pe sfintii lui Dumnezeu ii pomeneste cu sarbatoare lumea intreaga.

Indrazniti! Eu am biruit lumea!, ne-a spus Domnul.

Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si dersavarsit, adauga Sfantul Apostol Pavel (Romani 12, 2)

Sa faceti sfanta cruce corect.

mana-pentru-inchinare

Răspunsuri la neliniştile existenţiale din ultima vreme

Dragilor,

Nu obişnuiesc să urmăresc ce se întâmplă în lume, grija mea vizavi de semeni este cum să mă rog pentru ei, căci la ce mi-ar folosi să ştiu că au probleme, dacă nu fac măcar o scurtă rugă pentru ei???

Dar luni, am fost nevoită să stau la o coadă mai bine de un ceas în picioare… (a fost cea mai mare performanţă de acest gen… , impusă de data asta, căci mă enervasem destul în cele trei dăţi când am stat în aceeaşi instituţie ca să rezolv o problemă „aranjată” mie de „alţii”) şi drept în faţa mea era un ecran şi tocmai se derulau ştirile …. Mi-a atras privirea imaginile cu refugiaţii….. Înduiosător… şi mă gândeam: şi ei sunt oameni, şi ei sunt copii lui Doamne….
Toată ziua m-am gândit la ei, la acei copii speriaţi şi flămânzi. M-am gândit la cât de nestatornică este viaţa aceasta pământească…

M-au încercat nelinişti şi întrebări şi frică…. I le-am spus Domnului meu pe toate, dar puţina mea credinţă n-a reuşit să împrăştie total neliniştea…. I-am împărtăşit o parte din ea şi soţiorului… Şi chiar dacă s-a arătat neputincios la început, Domnul a lucrat prin el mângâierea sufletului meu şi m-am liniştit o vreme.

Aseară iar mi-am adus aminte de refugiaţi şi am căutat să mă lămuresc ce s-a întâmplat de fapt, ce este cu aceşti refugiaţi, de cine fug, ce vor…. Am citit pe internet câteva pagini. M-a înduioşat la un moment dat când am citit că mai multe sunt femei, că 12% din femeile refugiate sunt însărcinate…, că unele au născut pe drumul , în fugă… O ce sentimente m-au încercat! Şi dacă nu l-aş avea pe Doamne, dacă nu aş crede în cuvintele spuse de El că va fi cu noi până la sfârşit, aş pieri de durere….

Eu tot ce văd, ce aud, transpun la mine şi mă întreb: eu ce aş face în situaţia aceea?, ce aş gândi?, ce aş vorbi….? şi învăţ din fiecare clipă a vieţii câte ceva.
Am închis calculatorul, nu înainte de a asculta o parte din recenta conferinţă a măicuţii mele Siluana…

http://www.sfintiiarhangheli.ro/multimedia/conferinte/despre-personalitate-si-omul-nou

Vocea ei mi-a mângâiat sufleţelul…

Apoi am discutat cu soţiorul…

După ce el a plecat să ajute la transportul mătuşii la spital, am început să caut un document rătăcit prin casă, gândindu-mă la accidentul mătuşii soţului…Biata femeie! Un suflet chinuit, singur…
Căutam documentul dar şi răspunsuri, încă mai voiam răspunsuri la întrebările inconplet formulate …
(Un răspuns îl găsisem în cartea „Spovedanie neterminată”, pe care am reuşit s-o termin de lecturat miercuri în zori. La un moment dat, era acolo scris că în mijlocul realităţii ce ne înconjoară, în mijlocul bolilor, răboiului, foamei…, Domnul ne dă pacea Lui, dar nu o pace cum dă lumea….)

într-un dulap, am găsit cartea „Taina suferinţei”. Am deschis-o la nimereală…. şi am găsit şi acolo un răspuns la valul de nelinişti din ultimile zile: Dumnezeu face din toate ceva bun…, victimile războiului al doilea mondial nu au fost vinovate, dar Dumnezeu le-a primit în Rai…, asta a fost mântuirea lor… Din perspectiva lui Dumnezeu întâmplările au un alt înţeles….

Da. vorba soţiorului meu, teroriştii, cine sunt ei… ? Totul e o marionetă a puternicilor lumii…. şi noi părem nişte gângănii în mâinile lor…, dar nu este aşa, totul e sub privirea lui Dumnezeu şi noi cei credincioşi suntem în grija Lui …. Nu avem a ne teme, căci mai mult de a ne dezbrăca de acest trup, nu pot să ne facă sau cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, cuvinte cu care s-a încheiat subcapitolul pe care l-am citit din cartea „Taina suferinţei”: „dacă omul nu se vatămă pe sine, nimic nu-l poate vătăma”. Cu alte cuvinte, dacă noi nu abdicăm de la credinţă, de la legătura noastră sufletească cu Doamne, dacă nu fugim din braţele Lui protectoare, nimic şi nimeni nu ne poate afecta sufletul. Că ne e frică de durere? E adevărat. Dar am primit şi pentru asta un răspus chiar din viaţa sfântului de ieri, a sfântului Mamant, care a fost născut în temniţă. Părinţii lui s-au temut că nu vor putea să rabde chinurile şi din pricina asta să fie în pericol să se lepede de Hristos şi de aceea au rugat pe Domnul să le ia sufletele şi Domnul i-a ascultat şi i-a luat la El şi pruncul a rămas singur în temniţă…. La prima vedere, ne contrariem, cum să laşi un bebeluş singur…? Dar nu l-au lăsat singur, ci în braţele Domnului, care a rânduit ca el să fie crescut de o altă femeie… şi apoi acest Sfânt să facă brânză din laptele ciutelor sălbatice şi să hrănească săraciii…

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mucenic-mamant

Ce lucruri neînţele şi tainice…pentru sărmana noastră înţelegere!!!!
Şi să mă mai mir că în aceste timpuri de mare confort pentru unii, alţii se află pe drumuri fugind din ţara lor? Ce înţelesuri sunt şi astea? Şi ce folos să le înţeleg, dacă eu nu mă îndur să iubesc pe aproapele meu????, pe semenul meu: omul???

Numai iubirea e sensul…, iubirea şi iertarea… şi credinţa că nu Răul are ultimul cuvânt…
Să ne lipim de Doamne, chiar singuri de-am rămâne… Domnul e neschimbabil şi de neclintit…, omul e schimbăcios şi neputincios…, nu vă lipiţi de oameni, ci de Domnul! Pe oameni să-i iubim şi să ne rugăm pentru ei… şi, desigur, dacă putem să-i ajutăm cu ceva, s-o facem.
Pacea Domnului să se reverse în sufletele noastre! Amin.

Mulţumesc, Doamne pentru aceste înţelesuri. Vorbeşte Tu inimilor prietenilor mei şi revarsă peste ei pacea Ta! Mulţumesc!

Invitaţie pentru mămici, mai ales pentru cele din Sibiu

Dragi mămici

Iată-ne, în sfârşit în vacanţă….!!!

Vă invit cu drag la … Ocna… la baie…

Am fost două zile şi e grozav… : copii s-au bălăcit în cele două piscine şi s-au jucat în parc….

2011-09-16_media_ocna-sibiu-2__79411

În sfârşit au fost şi ei fericiţi şi în lumea lor!!! Au scăpat din legătoare şi strâmtoare… Doamne, ce s-au mai jucat! Au sărit în apă, au înotat pe sub apă.. tot felul de giumbuşlucuri…şi de chestiii tari… Nu mi-aş fi închipuit cât de mult se pot autodepăşi copii atunci când îi văd pe alţii că reuşesc să facă „ceva grozav”.

Dacă ajută Doamne, săptămâna asta ne vom duce la Ocna Sibiului după masă… E mai fain după masă, căci prindem şi aerosolul de la ora 20 şi stăm până la ora 22… Să te tot joci, frate!!!

Şi din 17, tot dacă ajută Doamne, mergem în tabără cu Ioana de la Cluj (o puteti contacta la nr de tel: 0754674179)…, tocmai în Bihor…Să vezi acolo frumoseţi şi noutăţi… şi joacă

Vă aştept să veniţi şi voi cu noi.

Vă doresc vacanţă binecuvântată şi în pace şi bucurie!

Vă pup cu tăt dragul ce mi-la dat Doamne pentru voi.
Doina
0757574503

Dezlegare la ……. cartofi prăjiţi

Dragilor
De mult timp fetiţele îmi cer cartofi prăjiţi…şi în seara asta… am zis să le fac pofta…, că tot e dezlegare …. la peşte şi tot n-am apucat „să fac rost” de o coadă de peşte…, n-a tras la nadă…asta e!

Aşa că, m-am pornit să le fac cartofi prăjiţi…a Am sacrificat jumătate de litru de ulei de măsline, ca să le fac o poftă…, dar nu au ieşit perfecţi…, căci n-a fost destul ulei…

Uf, uf, că tot timpul m-am zgârcit la ulei….

Dar bare-mi au înţeles şi fetiţele că nu se merită să strici atât de mult ulei, ca să faci nişte cartofi prăjiţi…

Cartofi-prajiti

”Gata mama, mie nu-mi plac cartofii prăjiţi. Punct. Tot mai buni sunt cum îi faci tu de obicei, înăbuşiţi …., a spus Rafaela.

Da, da….!!!