Arhive etichetă: craciun

E vremea colindelor!!!

Zurgălăul de Nicolae Labiş

Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind…

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,
Un zurgălău mai răsuna stingher,
Poate-un copil întârziat de ceată
Şi-mpleticit printre nămeţi, prin ger,
Suna c-o nefirească dăruire,
Împrăştiindu-şi clinchetele-n stol…
Pălind, cuprins de-o veche amintire,
Am stat cu ochii duşi pe geam, în gol.

… Eram firav, parcă bătut de vânt,
Iar tata dus în marşul surd, de chin,
Poate-n tranşeu, ori poate în mormânt,
Oricum departe, în pământ străin.
De groaza avioanelor, prin sate,
S-au tras peste ferestre foi de cort.
Orbeau ferestrele întunecate
Ca într-un sat de multă vreme mort.

O cetină c-un fir de lumânare
Şi c-o mărgică smulsă din suman
Vestea că, pe vântoase reci, călare,
Din viaţa noastră-a mai trecut un an.
Zăvozii nu lătrau în bătătură,
Ci scheunau cu vântul pe sub uşi.
Flăcăii nu mai ajungeau să ure
Pe la fereşti, de unde erau duşi.

Plutea încremenită o tăcere…
Nici urători, nici câini, nimic, pustiu,
Când, deodată, ca o adiere,
Cu glas scâncit, tremurător şi viu,
S-a auzit un zurgălău cum sună
Îndepărtat, cum sună subţirel,
https://Versuri.ro/w/pj17
De parcă nopţii ar fi vrut să-i spună
Durerile ştiute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,
Şi vântul îneca în răbufniri,
Parcă plângea încet metalul, moale,
În palmele-ngheţate şi subţiri.
Şi mama sta aşa cu faţa udă,
Cu gândul dus la tata, ascultând
De unde-i el, nu poate să audă
Şi poate nu va auzi nicicând,
Că poate-acolo, în această clipă,
Învăluită-n viscol uriaş,
Vreo pasăre de noapte, rece, ţipă
Lângă bocancii aspri de ostaş…

Am ascultat până spre dimineaţă
Cu fruntea rezemată de uşor
Şi mama şi-a dus palmele la faţă
Şi mi-a părut că râde-ncetişor.
Îl auzeam la geamuri şi la uşă,
Afară, undeva în infinit…
Cutremurat de friguri şi de tusă,
În clinchetele lui am adormit.
……………..
E Anul Nou. Ştiam noi ce mâine fi-va
Şi ce-o să mai aducă anul nou?
Un zurgălău stingher din nou porni-va
Prin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pământului, uitarea
S-a aşternut pe sânge, scrum şi fier?
N-aţi cunoscut ce-nseamnă aşteptarea
Şi ce înseamnă-un zurgălău stingher?

  • Am cunoscut cu toţi durerea ce e.
    Avem la masă câte-un scaun gol.
    Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steie
    Ei, alchimiştii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrăşa ogoare
Aşa cum ei ne văd în visul lor,
Prin bălării de foc, nimicitoare,
Sub pălării de foc, nimicitor.

Sculaţi, voi, boieri mari, s-arată zorii,
Voci tragice pe vânturi se aprind.
Treziţi-vă, vă vin colindătorii,
Acuzatorii, asprul lor colind

Oaspeţi cu azur în gene

Versuri de Nichifor Crainic

Oaspeţi cu azur în gene

Şi zăpadă pe opinci

Se iviră la fereastră

Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,

Înfloriri de ghiocei

Umbre mari ţineau isonul

Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi

Şi miros de tămâieri

În colindă mi se-ngână

Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară

Şi plecară ca un dor,

Strălucea un puf de înger

Risipind pe urma lor.

Şi era o pace albă, –

Ca ninsoarea, şi era

O sfială ce din stele

Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:

Astăzi lupii ţin ajun,

Porumbeii nu visează

Vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii şi dulăii

Să mai lărmuie se tem,

Boii rumegă cu botu-n

Ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche

Ca s-auzi, bătrân pamânt:

Sus, în leagăn prins de stele,

Gângureşte Pruncul Sfânt.


����������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������

Anunţ: Ultimul dovleac şi-a dat obştescul sfârşit

Dragii mei

vă anunţ cu durere şi mare părere de rău că ultimul meu dovleac a sfârşit înfulecat.

Săracul meu dovleac!

Înainte de sărbători prietena mea de la ţară mi-a adus 3 dovleci rotofei. Am mâncat cu îndestulare din ei. Am făcut şi cozonaci pentru Crăciun, am copt şi la cuptor. Doamne ce bunătate! Mulţam frumos!

Am gândit ca un dovleac să-l mai păstrez şi să adaug câte o felie la salata de rădăcinoase. Desigur că de Crăciun nu am avut timp de dovleac.

Dar după Crăciun am observat că începe să se strice dovleacul în frigider. Aşa că jumătate l-am tăiat bucăţi mari şi l-am pus la fiert în aburi la foc mic.

Cealaltă jumătate, care era intactă, am înghesuit-o în frigider pe un raft mai jos din frigider. Azi am dat peste el şi deja avea porţiuni afectate. L-am curăţat cu grijă şi l-am pus la fiert cu tot cu coajă şi apoi am savurat o felie mare. Doamne mulţumesc din nou! Ce bun este dovleacul fiert şi copt, dar crud nu e aşa de gustos. Iată am mâncat o felie mare cât puneam de obicei la salata pentru toată familia.

Dumnezeule, ce multă mâncare mâncăm, când ea e preparată la foc! Îmi crapă stomacul şi nu mă mai satur de dovleac! E atât de gustos!
l-am mâncat cu atâta „haznă”, ştiind că a fost cultivat natural într-o zonă atât de curată şi cultivat de oameni atât de cumsecade.

Ultimul dovleac din iarna asta? Poate! În piaţă nu prea sunt şanse să mai găsesc. Poate sunt, dar pe gerul ăsta nicio şansă să fie la fel de delicios ca acesta.

Aşa că am mai îndesat puţin, dar n-a mai intrat…Oricum a avut cine să-l termine, că şi ciripelele cele mici ale mele se dau în vânt după dovleac. În schim ciripica cea mare nu vrea să audă. Ea e emancipată: ”Lasa-mă mami cu dovleacul tău, că doar nu-s porc să mănânc dovleac!” I-am arătat îngăduinţă de data asta. E singura mâncare pe care n-o mănâncă, în rest nu face nazuri la salatele de crudităţi. O dacă ar şti de câte ori am fraierit-o adăugând pe şustache dovleac în cerealele fierte de dimineaţă sau în mâncarea de fasole verde. Dar nu a fost problemă. Dar dovleac aşa „gol” copt sau fiert nu mâncă nici s-o sau să-l ungi cu miere.

Ei, asta e! Mie îmi place dovleacul şi gata! Aş mânca în toate zilele tot dovleac dulce copt. Dar s-a gătat. Ăsta e ulttimul, aşa că „mânânc şi plâng, mănânc!”. Plâng de mulţumire, dar şi că se gată şi mai plâng şi de durerea îmbuibării, dar mănânc. Şi oricum, este o biruinţă că am mâncat dovleac până să-mi pocnească burta, decât platoul acela de prăjituri la care salivam….

Să-mi fie de bine şi „veşnica” lui (a dovleacului) pomenire!

Cozonac „mai sănătos” din care poţi mânca „ pe săturate”!

Dragilor

Dacă cumva, încă nu aţi reuşit să faceţi cozonacul, permiteţi-mi să vă dau o idee de câţiva înlocuitori de îngrediente tradiţionale.

Cred că ştiţi ce oroare este de sărbători cu frica de acumulare de kilograme în plus. Eu nu prea am fost muncită de frica asta. Eu am alte frici, printre care este frica de ingredientele nesănătoase puse în preparatele supergustoase cu care ne-am obişnuit de sărbători. Personal am renunţat la câteva mâncăruri aşa zis tradiţionale, dar cu unele mă mai luptă pofta din când în când. Ca să nu mă biruie pofta, nu mai fac acele preparate. Dar nu e o soluţie ideală, căci mergând pe la alţii „cu colinda”, „ochiul vede şi inima pofteşte!” aşa că am învăţat să fac şi eu precum face industria alimentară, să fraieresc privirea şi gustul şi astfel folosesc ingrediente identice cu cele obişnuite de majoritatea.

Uitaţi spre exemplu, ne place culoarea aceea portocalie dată de oul de casă pus în aluat, ei bine anul acesta l-am înlocuit cu…. ce? Cu preferatul toamnei… cu dovleac plăcintar. Am primit de la o prietenă un dovleac din acela dulce de tot.. mi-a spus ca are sămânţa adusă din Germania, ştiţi acel „curbis” nemţesc… şi cu acel dovleac am făcut un drăguţ de cozonac de ne-am lins pe degete… da l-am degustat deja, că are ingrediente „de post”:

Făină 650
Tărâţe de grâu fine
Dovleac
Lapte de nucă de cocos – făcut în casă
Lapte de soia – făcut în casă
Curmale
Ulei de măsline
Maia cu puţină drojdie

Ce mai, o bunătate!

Altădată puneam şi nucă, dar acum nu mă mai îndur să stric prin coacere bunătate de nucă care costă şi 40 de lei kg!

Simplu! Ei, da de unde să fie simplu! Creerul are înregistrat bine acolo gusturile şi texturile mâncărurilor şi nu e uşor de păcălit, dar mai avem şi principiile conştient implementate care ne vin în ajutor şi aşa, „cu mila şi cu îndurările” Cerului ma scăpăm şi anul acesta de ispitele violente ale mâncărurilor , gusturilor, mirosurilor…

Dragilor

Avem nevoie de o armată întreagă de îngeri să ne păzească de ispitele limbii..
Aseară am ieşit să vedem şi noi luminile de pe centru şi am trecut prin „Târgul de Crăciun” din Piaţa mare. Doamne al meu, ce mirosuri, ce sclipiciuri, şi mai toată lumea cu câte ceva în mână de mâncare…Bieţii mei copilaşi! Deşi ne îndopasem cu plăcintă cu mere şi cozonac, totuşi ar fi dorit ceva de acolo…dar le+am amintit înţelegerea făcută de acasă: mergem să ne plimbăm puţin şi să vedem luminile, nu mergem să cumpărăm nimic. Şi au acceptat.

Am cumpărat totuşi ceva. Am cumpărat nişte făină 650 să le mai fac astăzi o reţetă „identică”, cu câteva pogorăminte. Ce o să iasă, o să vă povestesc după aceea.

Până atunci spor la treabă ca să gătaţi repede că vin colindătorii!

Eu îmi iau liber astăzi câteva ore de la slujba din bucătărie şi fug la slujba de ajun.
Apropos! Dacă nu aţi fost niciodată la slujbă în ajun de crăciun, neaparat să mergeţi anul acesta. E o slujbă atât de minunată! Se citesc la paremii textele cele mai frumoase şi mai grăitoare despre mântuirea care a venit…

O de câte ori nu am pierdut eu aşa bunătate, stând toată ziua de ajun şi zdrobindu-mă să gătesc tot felul de mâncăruri care dispăreau într-o clipă în burtici…
Dar masa Domnului e atât de multă şi bună şi se dă pe mai nimic, Nu e osteneală..poţi chiar şedea comod pe scaun…

Vă doresc sărbători fericite, şi fără cozonac şi cu cozonac ..!

Dacă nu apucaţi să faceţi reţeta, treceţi pe la noi să gustaţi. Cât de naturale sunt gusturile alimentelor integrale, ce dulce potolit dau curmalele …. şi dovleacul…dar cât de nenaturali am devenit noi încât nu ne mai satisfac..aceste gusturi…

PS: Gramajul reţetei de cozonac am scris-o în Cartea de bucate pe anotimpuri la capitolul Reţete speciale de sărbători.

Viaţa: spectacol sau dar al Domnului?

Dragii mei,

În noaptea asta, neavând somn, mi-am deschis emailul şi am găsit o scrisoare interesantă, un articol de pe un blog ce-l urmăresc şi mi-a venit ideea să vă scriu câteva gânduri.
Scrisoarea era desre Viaţa ca spectacol.

Iată câteva pasaje din acea scrisore:

„Cu ani in urma, pana sa incep sa „ma trezesc”, pe vremea cand nu eu imi traiam viata ci viata ma traia pe mine, aveam ciudata senzatie ca sunt pe un peron si astept…nu stiu ce asteptam. Dar stiu ca toata viata mea se derula in fata ochilor mei, iar eu nu reuseam sa fiu prezenta…pentru ca eu eram spectatorul de pe margine care astepta ceva, un viitor altfel.
Stii ce inseamna sa nu poti fi prezent in viata ta? Este ca o pierdere de memorie, ca o amnezie…nu retii momente importante, amintiri frumoase (sau rele) din viata ta, se scurge viata pe langa tine cum se zice. (…)

Felul in care ne traim fiecare zi, defineste de fapt felul in care ne traim intreaga viata.

Tu cum iti traiesti fiecare zi? Care e tabloul fiecarei zi din viata ta, zi care una dupa alta, alcatuieste viata ta, felul in care iti traiesti viata?

De ce trebuie sa asteptam Craciunul sa ne gandim daca vrem sa credem sau nu intr-o forma de divinitate? De ce asteptam Craciunul sa devenim mai buni, cu noi si cu ceilalti? De ce trebuie sa ne asteptam sa ne dea firma liber de Craciun ca sa petrecem mai mult timp de calitate cu copiii nostri (daca mai suntem in stare si nu suntem epuizati)? De ce ne ascundem constiinta sub aceste Sarbatori comandate de altii, dirijate de altii si convertite in ceva atat de departe de menirea lor?

De ce ne acoperim golurile si ranile din suflet cumparand compulsiv kitschurile bagate pe gat de comercianti, kitschuri ieftine sau scumpe care ajung la noi cu pretul suferintei femeilor si copiilor-sclavi? De ce cumparam pentru ca altfel simtim ca nu avem valoare?

De ce alergam in turma bezmetici incolo si incoace, calcandu-ne in picioare prin magazine pentru a ne aproviziona cu mancare multa, pe care o mancam compulsiv si apoi umplem camerele de garda ale spitalelor si mesele de operatie ale chirurgilor? Doar pentru ca noi credem ca numai asa ne simtim bine?

De ce bem pana cadem sub mese ca altfel nu simtim ca e Sarbatoare, nu stim sa mai simtim bucuria decat stimulati de alcool?

Sunt multe de ce-uri, dar ma opresc la acestea….asta inseamna sa fii dus de val, sa te traiasca viata, sa iti traiesti viata de-a lungul, zi dupa zi”.

M-am gândit să răspund la acea scrisore:

„Cu mulţi ani în urmă viaţa mea era un chin. Eram copilul unui tată alcoolic şi a unei mame neputincioase in faţa provocărilor vieţii, dar credincioase. De mic copil mama mă lua cu ea la biserică, dar eu nu înţelegeam mai nimic. Din clasa a VII, de la 13 ani, am început să înţeleg lucrurile şi într-o zi, într-o duminică după masă, când m-am întors din sat de la o prietenă şi când l-am văzut pe tata adunând tăieţeii din ciorba risipită după o ceartă cu mama, am înţeles că sunt şi copilul lui Doamne.

Atunci când am plecat cu ochii în lacrimi pe deal şi m-am ascuns în lanul de grâu de disperare, Dumnezeu mi-a spus în suflet că nu sunt doar copilul acelor oameni, a părinţilor mei, ci sunt şi copilul Lui şi că El îmi v-a purta de grijă. Şi iată sunt atâţea ani, 23 de ani, de când mă bucur să fiu călăuzită prin această viaţă de Doamne! Să nu vă închipuiţi că aceşti 23 de ani au fost „ca în sânul lui Avraam”. Nu, ci au fost cu suişuri şi coborâşuri, cu zâmbet şi cu lacrimi amamre, dar am simţit cum Domnul în fiecare zi mă ocroteşte şi mă luminează ce să fac în momentele dificile.

Zilele acestea am trecut printr-o mare încercare, dar am învăţat o lecţie foarte importantă cu mai multe puncte:

Aşa cum aştept eu de la părintele meu spiritual să-mi acorde atenţie şi să-mi răspundă mereu la necesităţile sufletului, nu numai să-mi creeze condiţiile în care să trăiesc spiritual, aşa şi copiii mei aşteaptă să le acord atenţie zi de zi, nu numai să le ofer păpică sănătoasă şi suport material să înveţe… Am învăţat să nu mai am aşteptări de la alţii, ci să ofer eu ceea ce aştept.

Şi apoi am înţeles şi am simţit că noi oamenii putem să nu fim robii (sclavii) nimănui, nici a medicilor, nici a guvernanţilor şi nici a preoţilor. Noi nu suntem doar nişte contribuabili sau nişte cobai sau nişte numere, ci suntem oameni liberi, suntem ai lui Hristos, a lui Dumnezeu… Asta am înţeles-o în zilele acestea!

Şi după ce am înţeles acestea, am simţit aşa o pace şi aşa o libertate pe care n-am mai simţit-o niciodată.

Am înţeles atunci că în aburdităţile şi nedreptăţile lumii, noi oamenii putem trăi cu adevărat liberi şi că avem un Părinte care ne apără şi că oamenii din jurul nostru nu pot să facă ce vor cu noi. Ei pot eventual să ne priveze de anumite lucruri exterioare sau să ne încătuşeze trupurile, dar sufletele ne sunt libere şi asta ne-a arătat Valeriu Gafencu şi mulţi alţi martiri ai închisorilor.

Pentru mine fiecare zi este un dar pe care vreau să-l împart cu familia mea şi cu toţi ai mei dragi.
Pentru mine apropierea Crăciunului nu mai înseamnă demult roboteală prin bucătărie la frământat cozonaci sau învârtit sarmale, ci înseamnă o mare bucurie şi desfătare la Masa Domnului. Şi păstrând bucuria aceasta, simpla păpică ce o pregătesc, are atunci aşa un gust de bun şi colindele au aşa un înţeles de minunat!

Dar aceasta este un dar foarte mare, pe care eu de multe ori l-am ratat în anii trecuţi, fiind atentă la cozonaci şi sarmale sau l-am pierdut prin judecata semenilor, dar anul acesta, cu ajutorul lui Doamne, nu mai vreau să judec pe nimeni.

Trăiască-şi fiecare viaţa cum o vrea!
Dar mă rog pentru toţi oamenii ca Domnul să-i ajute să descopere cât de minunată este viaţa în Hristos. Mă rog ca oamenii să cunoască că potrivnicul (diavolul) ştie că nimic nu e mai preţios decât comuniunea cu Domnul în Biserică şi în familie şi de aceea bagă tot felul de piedici şi zâzanii şi atracţii artificiale.

Dar noi ne lepădăm de cel rău şi alergăm în braţele Domnului să ne nască şi pe noi, odată cu Naşterea Sa, la o viaţă nouă.

Vă îmbrăţizez cu drag!
Crăciun cu bucurie!

„Ispite” la început de post

Dragii mei
Acum la început de post toţi diavolii s-au ridicat asupra noastră şi asupra Bisericii. Uitaţi spre exemplu, au hotărât, prin slujitorii lor, să declare religia predată în şcoli ca fiind neconstituţională, după 25 de ani. Nu este de mirare!
Diavolul umblă ca un leu răcnind neştiind pe cine să mai înghită.
Dar diavolul se ocupă nu numai de lucruri „mari”, ci se ia şi de lucruri mărunte, e cu ochii pe noi şi ne tot înghioldeşte şi apoi se distrează cum reacţionăm.
Uitaţi ce am păţit:
Cineva de la un ziar a dorit să povestim despre post şi în urma discuţiei a scris un articol. Iată că în ziua apariţiei ziarului mă trezesc cu câteva mesaje de la un „cineva” care m-au mirat foarte mult. Mă apostrofa urât de tot. Am rămas fără cuvinte să văd în câte feluri se poate interpreta un text şi la ce legături subconştiente poate duce. Persoana respectivă era atee şi a deranjat-o cele scrise de mine. Frustrată fiind, credea că negând pe Dumnezeu va scapa de judecată sau de întalnirea cu El.
Iată ce-mi scrie la începutul primului mesaj:
„Ce dieta trebuie să ţină pentru cretinism, prostie, bigotism? Desigur, a Dvs.”.
Dragii mei,
postul este de când lumea în toate religiile. El a fost recomandat şi de părintele medicinii, de Hipocrate, ca fiind un remediu foarte bun al bolilor şi este recomandat până astăzi. De ce ne-ar deranja atât de mult?
Postul înmoaie cerbicia noastră şi ne eliberează de patimi, de egoism şi ne vindecă trupul şi sufletul. De ce să nu-l folosim? Şi dacă nu tuturor le place postul, asta nu înseamnă că postul nu este bun şi că le dă dreptul să arunce cu pietre şi să apostrofeze.
Dar cu mila şi cu îndurările Marelui nostru Dumnezeu ne ţinem de rânduielile Bisericii străvechi. Şi să nu ne amăgim că putem posti cu peşte, căci postul înseamnă mult mai mult decât schimbarea bucatelor şi a reţetelor!
Să aveţi un post binecuvântast cu mult folos duhovnicesc şi trupesc!