Arhive etichetă: cumparaturi

Legume de supermarket – legume din piața – legume din gradina proprie sau a unor rude sau prieteni

Dragii mei dragi

Vă salut cu mare drag și în dimineașa aceasta!

Deși am spus de câteva ori cu mâna pe inimă că mă las de subiectul ”mâncare sănătoasă”, iată-mă scriindu-vă tot despre mâncare…., dar de data asta cu gând să aplic vorba aceea ”numai asta și gata”.

Inițial, am vrut să vă scriu despre bame, pe care le-am gustat în dimineața aceasta pentru prima dată, dar cum stilul scriiturii mele este să mă lungesc, vă voi scrie mai întâi despre legume în general și de unde ni le procurăm.

După ”prodigioasa” mea experiență în materie de alimentație sănătoasă / alimentație  benefică/ alimentație hrănitoare, vă pot spune că dintre toate alimentele, consumul de legume crude este esențial, acestea fac minuni în organism, fie ele legume obișnuite sau bio sau mai știu eu cum, important e să fie crude, adică nepreparate termic.

Vă spuneam zilele trecute că am avut o perioadă în care m-au muncit poftele și am preferat doar dulce ….

Mulțam lui Doamne că încep să-mi vin în fire…..

Știi, odată ce guști bunul, binele, chiar dacă mai sari calul, tot acolo revii, cel puțin așa am observat la mine. Am experimentat tot felul de ”stiluri de alimentație”, dar tot la cea vegetală mă întorc, asta fiind de fapt baza alimentației noastre.

Am mâncat câtva timp gătit, dar am început să duc dorul salatelor, bogatelor salate de crudități și astfel, am poftit pe doamna comoditate să-și ia tălpășița.

Ei bine, cu mila Domnului, am revenit la consumul legumelor en-gros și en-detail!

Oooo, dar stai așa…, să vezi o altă ispită, un alt obstacol:

De unde cumpăr legume???

Cum de unde? din piață, nici nu încape vorbă!

 

Dar am avut o revelație uimitoare: legumele bio, crescute natural, ”în grădina proprie” a precupeței sunt pe cale de dispariție.

09_legume_de_primavara

Să vedeți fază:

Mă duc într-o zi în piață la una dintre prietenele mele precupețe (știți eu sunt abonată în piață la legume și fructe și astfel , m-am apropiat de precupețe …, m-am împrietenit cu ele…) și îi cer niște pătrunjel. Nu aștept să mă servească, ci înșfăc eu o legătură faină de pătrunjel, dar ea mă oprește și-mi spune: nu din ăla, stai că-ți dau de-al meu!

Înlemnesc și fac ochii cât cepele!

Precupeața bagă mâna sub teancul de legături de pătrunjel și scoate câteva legături ceva mai firave, dar cu un miros minunat, și mi le pune în plăsuță și mi le dă. Plătesc și plec, tot gândindu-mă la ce-o fi însemnând ”pătrunjel de-al meu”???

Misterul s-a dezlegat:

aproape toată marfa din piață e adusă din marile depozite en-gros din țară sau de la vecini ……….

Păi, cum nevoia să mai câștigi, cum să mai reziști pe piață ca mic producător când giganții vin tăvălug peste tine? Și culmea, nu ai voie să vinzi mai scump decât ei… și atunci ce faci? Te vinzi pe tine (prin minciuni crase că legumele sunt de la tine din grădină ) și cumperi de la ei, pui adaos și vinzi mai departe…., ca să supraviețuiești și tu!

Și atunci, te întrebi: de ce să cumpări aceleași legume super chimizate, nenorocite, secătuite, plasticizate cu preț îndoit sau întreit…???  când poți să mergi direct la supermarket să-ți alegi ce vrei? și să faci asta în cunoștință de cauză, nu în amăgire că ai cumpărat bio??? Acolo, uneori, poți să ai baftă să prinzi ”reduceri substanțiale” (99 bani legătura de morcov sau salata verde, de la 2,49 lei… sau 99 bani kg de păstârnac…. sau 10 bani legătura de leurdă sau leuștean sau kg de sfeclă roșie, în loc de 3 lei kg cum e în piață,  sau….. 1 leu (în loc de 19, 99 lei, 500g de bame, pe care lunea trecută le văzusem cu 9, 99lei), așa cum am prins eu aseară ????

Conștientizând această situație, această stare a lucrurilor, pur și simplu am plâns și mă tot întrebam: De ce preocuparea sau pasiunea asta pentru a face rău, a distruge?

Ăsta e blestemul….. Iată în ce hal am ajuns!

Dacă mai demult nu se găseau alimente, acum abundă de alimente …, dar sunt copii fidele ale alimentelor…, identic naturale….

Iar dacă te apuci de grădinărit, nu poți face producție mare fără chimicale….

Parcă e o situație fără ieșire…

Soluții? Sunt!, dar doamna comoditate prinde putere tot mai multă… De ce să te mai ostenești să cultivi ….

De ce să te mai rogi, de ce să mai stropești grădina cu aghiazmă, de ce să mai faci sfeștanie ca să se binecuvinteze pământul? Mai ușor e să te vaiți sau  să înjuri….

Asta e durerea mea…!

Și ca să nu înnebunesc, m-am aruncat în brațele Milei dumnezeiești.

Iar când nu ajung să cumpăr din piață, de la prietenele mele care mai au o fărâmă de frică de Dumnezeu, cumpăr și de la magazine și …..mănânc și plâng ….. și mulțumesc.

Și Doamne face milă cu noi și, din când în când, o altă prietenă de-a mea îmi dăruiește din multa ei bunătate ce mai cultivă ea prin grădină și atunci, am impresia că un înger se coboară din cer, trimis fiind de Doamne să ne-aducă merinde din Grădina Raiului, așa mireasmă și așa gust minunat au!

Să vă vând un pont: când vedeți reduceri în supermarket la legume împachetate și doriți să luați mai multe pungi, desfaceți una și o răsturnați într-o pungă din aceea de pe rolele ce se află de obicei la raionul de legume, și pipăiți-le să vedeți dacă sunt întregi… și dacă e ok, legați punga, puneți-o în cărucior și adăugați și alte pungi sau caserole. Mie mi s-a întâmplat să iau seara Rucola cu 10 bani și a doua zi, când am desfăcut-o, să fie macerată…., să fie ”balegă”.

Iată cum am procedat aseară când am văzut caserolele cu bame care erau reduse de la 19, 99 lei la 1 leu. Am luat o caserolă, am desfăcut-o și am rupt o păstaie… și am văzut că e tare… Am pus caserola într-o pungă și am legat-o și am cumpărat-o.

 

Îngheţată cu „noaptea-n cap”!

Salutare!

Nici n-au făcut bine ochi, că au şi năvălit ciripelele (fetiţele mele mici) în bucătărie zicând:

„Şi ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?”

Înainte de post, am mers la cumpărături cu fetele şi mi-au cerut îngheţată. Am cercetat cu deamănuntul prin vitrinele magazinului, doar, doar voi găsi ceva accesibil. Ochii mi-au sărit pe o etichetă roşie. Era reducere mare, de la 14 la 4 lei. Ingheţată vegetală!!!  : Lapte de soia, unt de cocos, zahăr, extract de vanilie şi vreo câţiva E. Am luat două cutiuţe. Delicios. Cum altfel să fie? Tot ce e cu zahăr şi arome e delicios.

Le-am promis că o să le fac şi eu îngheţată din asta. Duminică seara le-am preparat-o rapid şi am strecurat-o în congelator şi ieri dimineaţă le-am făcut surpriza.

Desigur că le-a plăcut. Drapt dovadă, azi dimineaţă, s-au trezit cu gândul la ea.

Ne dai îngheţată?

Ş-apoi ce să faci?

Le aminteşti că există un „ritual” al dimineţii….

„Hm”!, zice Pantelimona. Hai tu, Rafi. să bem apă…!!!

Le-am pregătit apa călduţă şi de data asta le-am stors şi puţină lămâie, dacă tot am cumpărat atâtea lămâi!

„Dar la ea (la P) ai pus mai puţină lămâie….”, zice Rafaela.

Măi, măi… parcă era vorbă să înmulţim dragostea! Astea sunt cuvinte de dragoste?

  • Gata, am băut apa!
  • Mergeţi să vă îmbrăcaţi!

…..

  • Ne-am îmbrăcat. Ne dai îngheţată?
  • După ce beţi sucul de rodii… Până atunci, citeşte-ne ceva Pantelimona.
  • Ba nu, o să fac nişte exerciţii la mate, că azi am test!!!!
  • Bun!
  • Pot să te ajut la desfăcut bobiţele de rodii?, zice Rafaela.
  • Da, da, chiar te rog.
  • IMG_20160321_063645
  • IMG_20160321_063655
  • Primul pahar:
  • IMG_20160321_063747
  • Mneamni ce bun e! Şi nici nu e acru, ca ieri…, zice aceeaşi Rafaela, alintându-se!
  • Vreau şi eu!, zice Pantelimona.
  • Un pic de răbdare!
  • …….
  • În cor: Şi acum, ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?
  • Da, vă dau după ce trece sucul.
  • Ăăăăăăă!
  • Ia vedeţi, ce mai aveţi dă făcut. Ghiozdănelul e gata? Ia vedeţi, aveţi apă în sticluţe?

Rafaela: – Eu nu pot să văd. Sticla nu-i în ghiozdan. Cred că a rămas la şcoală….!

Mama: Hm! Caută altă sticlă.

  • Gata am făcut ghiozdanul. Ne dai îngheţată?
  • Iat-o!
  • IMG_20160322_065625
  • Mniamni!!! Ce bună-i!!!

Îngheţată vegetală

Un pahar cu lapte

2 linguri de unt de cocos

2 linguri de miere (de mană!)

Un praf de vanilie

Blendurite şi turnate în forme şi congelate.

Mulţumim, mami! Te iubim!!!

Cât eşti dispus să investeşti în meniul zilnic sănătos?

Dragii mei dragi

Încerc astăzi, cu ajutorul lui Doamne, să răspund la rugămintea care mi-a fost adresată cu vreo două săptămâni în urmă de către un cititor al blogului, doctorul B., şi la care nu am reuşit să răspund. Îmi cer iertare pentru întârziere. Mulţumesc.

Doctorul B. mi-a scris:

Oare aţi putea să scrieţi un articol despre costurile unei zile, cu meniurile respective? Sau/şi pe lună. Măcar aproximativ, pentru că majoritatea celor cu care vorbesc aduc ca şi contraargument stilului de viaţă vegetarian costul mare. Mai cu seamă dintr-un salariu…!”

Aşa cum scriam în titlu, meniul poate costa atât cât e dispus fiecare să investească.

Noi suntem doi adulţi şi trei copiii (de 14, 9,6 ani) şi avem un salariu puţin peste o mie de lei. Astfel, e nevoie să chibzuim bine, bine bănuţii. Nu-mi stă în fire socotelile şi nici chibzuiala, aşa că a trebuit să le învăţ şi, cel mai bine, am învăţat exersând mereu.

De vreo 15 ani, tot învăţ cum să mă gospodăresc….

În cărţile mele, şi mai ales în cartea „Slujirea din bucătărie”,

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

şi mai mult în ediţia nouă, v-am dezvăluit câteva secrete cu privire la gospodărire. Aici, vreau să vă spun că pentru a trăi sănătos şi a te hrăni cu adevărat, nu este nevoie să cheltui mii de lei pe lună. Ideea e că acum pot să cumpăr o hrană mult mai benefică şi mai îndestulătoare cu banii pe care îi dădeam cândva pe animaliere ….

Important e să am în minte nevoile trupului, care sunt mici, raportat la cât ne-am obişnuit să-i oferim!

Grija mea pentru familie, pentru copii, este să le asigur nutrienţii necesari şi pot face asta oferindu-le alimente integrale diversificate din toate cele 5 grupe de alimente strict necesare: cereale, leguminoase, seminţe şi nuci, legume şi fructe.

Mă străduiesc să le asigur câte o sursă minimă pentru fiecare nutrient necesar: un fel de leguminoase pentru proteine, un fel de seminţe sau nuci pentru grăsimi bune, un fel de cereale pentru carbohidraţi complecşi.

Cerealele şi leguminoasele au un cost mai redus. Pe noi ne ajută foarte mult moara de cereale

Picture1

şi astfel cu doar trei lei fac două tăvi de chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb din care mâncăm aproape o săptămână.

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

Apoi leguminoasele (năut, linte, mazăre galbenă, soia, bob), per total pe kilogram nu depăşesc 10 lei, fiind chiar mai ieftine decât fasolea obişnuită. Aşadar, cu mai puţin de 5 lei pe zi cumpăr 500 grame de leguminoase (proteinele), pe care le pregătesc zilnic pentru toţi.

Legumele sunt şi ele accesibile. Un 1 kg de morcovi (dintre cei mai faini) costă acum 3 lei. Zilnic mâncăm ceapă şi usturoi.

Costurile cele mai mari sunt la oleaginoase: migdale, nuci, susan, avocado, măsline.

Acum migdalele sunt cele mai scumpe (60 lei kg). Eu fac din 100 grame de migdale 500 ml lapte concetrat, pe care îl adaug în cerealele fierte de dimineaţă. Mai găsim şi variante mai ieftine de migdale, cam dezhidratate ce-i drept, dar punându-le la înmuiat, iese un lăptic excelent, pe care il fac cu ajutorul storcătorului cu melc:

HH-Elite-gri-2.

Mai accesibil e susanul. cu 2,5 lei le asigur un lăptic minunat bogat în calciu, pe care tot cu ajutorul storcătorului cu melc îl prepar.

La amiază, adaug seminţe de floarea soarelui sau dovleac sau măsline sau avocado. Noi cumpărăm măsline naturale care costă în jur de 12 lei/kg. Un kg. ne ajunge vreo 2 săptămâni, ţinând cont că nu mâncăm zilnic măsline, ci le rotim cu celelalte oleaginoase. Avocado e mai scump. Un avocado costă 4 lei şi ne ajunge pentru toţi. Unul, o dată pe săptămână, merge….

O nucă de cocos costă 2,50 de lei şi din ea fac 1 litru de lapte delicios.

Gustări: fructe – 2 kg -5 lei sau chifle din cereale – 1 leu.

În linii mari, cam cu 50 de lei pe săptămână pot să ofer hrana de bază.

Desigur, sunt şi zile în care cheltuim mai mult: când preferăm cireşe multe, pepene sau alte delicii.

Apoi, dacă vreau să mănânc mai mult caju sau goji sau quinoa, amaranth sau alte bunătăţi exotice, costurile se ridică.

Până acum, nu am socotit „la sânge” banii pentru mâncare, dar e nevoie s-o fac. A fost un timp în care am exagerat foarte mult cu fructele. Acum, am început să ne focusăm pe legume şi observ că au mai scăzut costurile…

Îmi rezerv întotdeuna un minim 150-200 lei strict pentru mâncarea pe lună şi cu ei reuşesc să ne hrănim suficient de bine.

Când mă gândesc că în urmă cu 10 ani atâta costa doar abonamentul lunar la laptele de vacă!!!!!, care era de fapt baza hranei noastre atunci…. E un progres enorm!!!!!

Însă performanţa cea mai mare este că atenţia mea s-a mutat acum de la mâncare la pacea interioară… Aici mă străduiesc să investesc cel mai mult, cea mai multă energie şi atenţie. Căci, dacă am pace şi dragoste, Domnul poate pune în păpică plusul care mai trebuie şi aşa e foarte bine, dar dacă nu am pace, şi cea mai „bio” mâncare devine acidă, acră, „ca mine” în clipe stresante, cum îi place să mă tachineze câteodată soţiorul….

Mulţumesc lui Doamne al meu, Mântuitorul meu drag, că m-a izbăvit de obsesia pentru mâncarea sănătoasă. Experienţele din ultima vreme, mai exact din tot acest an, mi-au adus un mare plus de înţelegere dincolo de litere.

Când Domnul a spus „Nu numai cu pâine va trăi omul”, a vrut să ne atragă atenţia că dincolo de trup avem un suflet care nu se hrăneşte cu pâine, cu mâncare sensibilă….

Am avut multe frământări şi multe nelinişti…. , dar din toate acestea m-a izbăvit Domnul. Am trecut prin încercări şi deznădejde. Am plâns neputincioasă şi am pus întrebări … Acum mulţumesc Domnului pentru pacea Lui, care-mi mângâie inima şi trăiesc minuni, minunile trăirii cu şi din mila Stăpânului.

Asta vreau să vă transmit şi vouă: să ne străduim să primim credinţa, pacea şi bucuria Domnului şi toate vor prinde spor….

Azi dimineaţă după slujbă, m-am dus în zona pieţii cu fetiţele cele mici ca să rezolv o problemă şi fetele au văzut pepene şi m-au întrebat dacă luăm pepene şi le-am răspuns că aş vrea să luăm, dar acum nu am cu ce să-i iau, nu am banii necesari, dar cred că va rândui Doamne să cumpărăm şi pepene …. „Aveţi credinţă!”, le-am spus. M-am uitat la chipurile lor şi am văzut că au înţeles, căci faţa lor nu s-a umbrit.

Eu nu am salariu, tot ce primesc e dar. Şi bănuţii din salariul soţiorului sunt darul Stăpânului nostru Care ne poartă de grijă. Primind toate ca dar, am observat că toate sunt binecuvântate şi au spor, nu ne lipseşte nimic din ce e necesar. Obişnuiesc să fac lista cu ce ne trebuie şi o pun în rugăciune înaintea Domnului şi El rânduie la vreme să primim…. Uneori, e nevoie să aşteptăm o vreme…, cu nădejde, nu cu stres, nu cu ţinere morţisă…. şi vin de fiecare dată toate cele trebuitoare, aşa cum rânduie El …. Eu nu cer bani, ci îi spun ce am nevoie: morcovi, ceapă, mobilă de bucătărie…Toate sunt darurile Domnului, căci El ne ajută să lucrăm. Sănătatea e darul Lui şi nu rodul străduinţei noastre. Desigur şi noi ne facem partea noastră, mâncând alimentele adecvate trupului.

Astfel ieri, Doamne a rânduit în mod minunat să primesc pe la amiază bănuţii necesari pentru pepene şi încă ce pepeni, şi ieftini, şi pe ales!

Mulţumim, Doamne şi mulţumim dăruitorilor.

Că să ne hrănim sănătos, pe lângă bani, mai e nevoie şi de credinţă, şi de chibzuială, şi de înţelepciune şi de cunoştinţe. Să ne ajute Doamne să le cerem, să le primim şi să lucrăm cu ele!

Domnul să ne dăruiască pacea Sa şi dorirea cea bună.

Şi acum vă întreb: Voi cât sunteţi dispuşi să investiţi în meniul zilnic pentru hrana şi sănătatea voastră?

La cumpărături cu ….. soţiorul

Dragele mele prietene

de data aceasta vreau să vorbim despre ceva ….mai banal…
Zilele trecute v-am tot ridicat în dimensiuni înalte, dar acum vreau să vă povestesc ceva cotidian: despre cumpărături.

În mod obişnuit, mie îmi place să merg la cumpărături singură, în niciun caz cu soţiorul. Când mă duc la cumpărături în marile magazine, îmi place să mă uit la toate aspectele, să cercetez, să citesc etichetele, să mă socotesc ce-mi trebuie şi la ce-mi trebuie, să-mi socotesc bănuţii şi alte celea… Lui nu-i place. El întotdeuna are clar în cap ce vrea să cumpere şi ia de unde i se pare mai „fain”. Şi se grăbeşte tot timpul. Şi pe bună dreptate se grăbeşte, că chiar n-are timp. Nici eu n-am timp, dar aşa am apucat …să-mi tot fac socoteli, să mă gândesc şi răsgândesc şi apoi să nu cumpăr sau să cumpăr şi apoi să mă simt vinovată că de ce am cumpărat sau n-am cumpărat.
Ei bun. Iată-ne în plină acţiune: „Eu mă duc să-mi cumpăr ceva, vii şi tu?”. Mda… „Vorbeai zilele acestea de o rochie… Poate-ţi găseşti o rochie… ”.

Am plecat. Simţeam o tensiune… ciudată. Am conştientizat-o imediat. Priveam cum schema vizavi de subiectul în discuţie, de a merge împreună la cumpărături, voia să intre în funcţiune. Am început să zâmbesc… Ce interesant…! Iată cum funcţionează schemele astea..intră aşa pe pilot automat şi te subjugă! Dar de data asta n-am vrut să mai intru în joc şi nu am reacţionat după cum îmi venea să reacţionez. Am făcut o rugăciune să rezist de a manifesta acel discomfort şi am început să privesc din alt punct de vedere această provocare şi să-mi zic: Uite am posibilitatea să merg la cumpărături, e o ocazie, de ce s-o ratez pentru că eu nu am chef să-mi tai voia şi să mă pliez pe timpul şi ritmul soţiorului.

Dar ce bine a fost…! Am avut şi consultant şi admirator la rochie…

sot-rochii-sotie1

Ei, ce aş fi ratat….!

Bun, cu rochia am rezolvat.

Acum mergem la raionul de alimente.

shopping-supermarket-2-660x400

Mama mea, ce mirosuri acolo, ce imagini…!

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu când e vorba de mirosuri de mâncare, am o chestie ciudată, mă apucă foamea…, chiar dacă sunt „mâncată”. Şi năvălesc şi poftele de ..ceva dulce…

Am vrut să iau ceva… M-am tot uitat…, dar pur şi simplu nu era ce să iau. Din magazinele mari, nu ai ce lua, dacă citeşti etichetele… Aaa, poţi să iei, să bagi în gură şi, după aia….,vezi tu cum te descurci cu regretele că nu-ţi mai intri în fusta preferată…

Doamne, ce m-a mai luptat pofta să cumpăr ceva, ceva din aceea ce mirosea aşa de îmbietor…!

Dar şi de data asta, cu ajutorul lui Doamne, am rezistat să cumpăr „ispite” şi m-am concentrat pe alimente integrale. Aşa lucrurile sunt simple: măsline naturale, fulgi de cereale integrale, nucă de cocos, migdale, arahide, avocado şi alte alimente integrale ce le-am mai găsit în acel supermarket.

De obicei eu mă aprovizionez cu majoritatea alimentelor din categoria cereale, leguminoase şi seminţe prin comandă la firme ce fac distribuţie acasă. Dar uneori se întâmplă să găsesc şi prin supermarketuri preturi bune. Uite de data aceasta am găsit orz decorticat la preţ bun…

Îmi amintesc de altădată. Ce nebunie era când nu aveam habar ce să iau de mâncare. Înnebuneşti uitându-te la zecile de sortimente de pâine, de făinuri, de zahăr, uleiuri…de toate celea… După ce să te iei? După preţ…cel mai ieftin…dar toate sunt la fel de … rele, şi cele ieftine şi cele scumpe… Uneori un leu în plus e ambalajul…

Am ajuns acasă târziu şi … cu foame… Măslinele au fost salvarea mea. Ce bunătate: măsline cu usturoi, salată verde şi chiflă din făinuri integrale. De data aceasta măslinele naturale sunt aşa de bune! Mai mult se simţea gustul de murat…decât de sare… Doamne mulţam!
Iar noaptea am dormit liniştită, fără să mă simt, ca alte dăţi, vinovată după ce veneam acasă de la cumpărături…

Doamne, mulţam!

Dimineaţă am spălat rochia şi abia aştept să se usuce…

Doamne cât de minunat ai făcut-o pe femeie..ce frumuseţte, ce farmec…şi rochiile…o splendoare…

Abia acum văd şi eu ce bine că sunt femeie şi MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE. Şi mai mult, mă bucur că Domne mi-a dat fete..ce superbe sunt în rochiţe….dar eu nu am avut ochi să văd toate acestea până acum…Cele care mi-aţi citi cartea, ştiţi la ce mă refer.

Rochiile şi fustele măresc farmecul feminin atât de mult..

Poza cu rociile am luat-o de aici:

http://www.agentiadepresamondena.com/paul-brockman-barbatul-care-i-a-daruit-sotiei-55000-de-rochii-in-56-de-ani-de-casnicie/

sot-rochii-sotie1