Arhive etichetă: cuptor

Despre vase și unelte de bucătărie

Bună dimineața, dragilor!

IMG_20160623_083839

Astăzi, vorbim despre vase și unelte de bucătărie.

E o datorie mai veche față de unii dintre voi care m-ați întrebat ce vase mai folosesc în bucătărie, din ce material confecționate…

Se pare că, părerea din urmă a unor specialiști e să ne întoarcem la epoca fierului… Cele mai durabile vase au fost și sunt cele din fier…

Vasele din fier au însă inconvenientele lor… Sunt grele și se ruginesc. Eu le-am tot ars și tot se ruginesc. Mai ales nu-mi place când las cerealele în ele, că se înnegresc. Apoi, dau un gust de fier mâncării scăzute. Am făcut niște cartofi înăbușiți și copiilor nu le-a plăcut gustul de fier… Mie îmi place să fierb cereale în oala de fontă, căci le fierb la foc mic un pic și apoi le las acolo o oră să se umfle bine…

Am căutat alternative. Nu susțin nicio teorie…

În urmă cu doi ani, am cumpărat două cratițe de fontă emailate și iată cum arată acum

Am folosit oale de tablă emailate și se zgârie ușor sau le sare smalțul în timp pur și simplu…

Îmi plac cum se întrețin vasele de inox

IMG_20160913_103334

și îmi place să gătesc ce se lipește de vas în vase teflonate. Dintre acestea, am căutat să fie cât de cât de calitate…, dar nu vă pot recomanda o anumită firmă…, pentru că nu e nimic perfect pe lumea asta…

Am scos din bucătărie oalele emailate ciobite și plasticurile urâțite…

Mi-am cumpărat niște cratițe de inox.

Ulterior, cineva mi-a vândut un pot: poți verifica dacă inoxul e de calitate, așezând un magnet pe el. Dacă stă lipit bine, inoxul e slab… O să verific…, data viitoare…

În privința uneltelor de bucătărie, am făcut investiții financiare mari. Încântată sunt de moara de bucătărie

IMG_20170324_095430

dar are și ea limite: nu face făină fină-fină prea multă odată…

Încântată sunt și de blender. Cu el fac rapid papaleștile din fructe și legume (smoothies-urile?)

, lăpticurile vegetale și pastele de leguminoase și semințe, dar mă deranjează mirosul ce-l prinde capacul, un miros infect… și trebuie să-l pun din când în când în detergent puternic, eu nefolosind detergenți în bucătărie…, doar clătesc vasele cu apă…

Încântată am fost de storcătorul cu melc

IMG_20160715_073651

și l-am folosit la maxim, când făceam suc într-o veselie… Acum nemaiavând legume și fructe valoroase în cantități mari, le mâncăm integral, nu mai facem suc. Îl mai folosesc la storsul fructelor de pădure și la preparatul laptelui de soia…

Durerea mea mare e că am scăpat din mână melcul în chiuvetă și i s-a rupt urechiușa…

Storcător de 2000 de lei. Un melc costă vreo 350. Piesele nu au garanție, doar motorul… Și apoi, trebuia să-l țin bine pe melc… și totuși căderea nu a fost mare…; dar e un plastic de… Pe cât de rezistentă e sita, în care dai cu ciocanul și rezistă, pe atât de sensibil e melcul. E melc, ce să(-i) faci? Se te oftici , ca mine…Cică se poate folosi și așa…și îl folosesc așa…, cu urechea bleagă…

Altă problemă la storcător e că se blochează peria rotativă… Deocamdată, dau în spate și o folosesc încă… Am reclamat problema și aștept remedierea…

Avantajul e că pot vorbi omenește cu cei care mi le-au vândut…

De la ei, am mai luat și presa de ulei.

susan IMG_20160204_143934

Un an, am folosit-o destul de des, dar după aia, am început să consumăm semințele ca atare și am pus-o deoparte. Luna trecută, când a început postul, am dorit să fac ulei de in pentru cura cu urzici și leurdă și când să fac, nu se învârtea melcul. Am trimis-o în service la distribuitor și mi-au reparat-o.

Încântată sunt și de mixerul vertical…

L-am ales să fie din inox partea detașabilă, deoarece îl folosesc și la mixat mâncăruri fierbinți.

Recunoscătoare sunt pentru malaxor, pentru cuptor și pentru toate…

Ideea e că nu se mai fac lucruri pentru o viață.

La Expo GastroPan, vorbeam cu un distribuitor de unelte care-mi spunea că a venit fata unui domn care are un cuptor asemănător celui pe care mi-l prezenta de 25 de ani. La care i-am răspuns. Da și eu am avut o mașină de spălat timp de 15 ani, dar când am cumpărat recent una tot de la firma aia, a ținut cât a fost garanția…

Prețul mare nu e garanția unui produs bun… Și oamenii nu mai sunt cu frica de Dumnezeu să-ți spună adevărul. Scopul lor e să vândă cât mai mult.

Dorința mea e să arăt oamenilor cum ne putem folosi de unelte și de ingrediente ca să ne hrănim și să ne tratăm. În acest scop, am susținut câteva ateliere de nutriție și de pâinici. Firma de la care am achiziționat majoritatea uneltelor ne-a susținut în acest demers. Prin orice unealtă cumpărată de la ei prin intermediul nostru, ne susțineți să continuăm proiectul Îndrăznesc să trăiesc sănătos început în 2013.

Doar împreună putem realiza lucruri minunate!

Vă doresc spor în toate cele bune!

Ținem legătura prin e-mail: doinablaga @ gmail . com

Reclame

Cea mai reuşită pâinică cu maia din câte am copt până acum

Dragii mei dragi

Nu am cuvinte să mulţumesc Domnului pentru toate bunătăţile pe care le-am primit în ultima vreme.

În primul rând, mulţumesc lui Doamne că m-a ajutat să perseverez în coacerea pâinii cu maia.

Sunt atât de bucuroasă de ultima reuşită!!!

paine taiata IMG_20160121_151034

Miercuri dimineaţă, am pregătit maiaua pentru 5 kg de făină integrală proaspăt măcinată la moara de bucătărie astfel:

Am luat 50 de maia mamă+ 225 ml apă+225g făină integrală proaspăt măcinată şi le-am amestecat şi le-am lăsat la crescut.

Au trecut aproape 9 ore. Se făcuse deja târziu…  nu ştiam ce să fac cu maiaua…

La un moment dat, mi-a venit o idée ca să adaug 1500g apă şi 1500 g făină şi să frământ. . Am frământat şi apoi, am pus aluatul acela în frigider.

Pe la ora 1 noaptea, m-am trezit întâmplător şi am verificat şi aluatul din frigider. Crescuse atât de mult, încât ridicase capacul oalei în care l-am pus. L-am împăturat de câteva ori şi i-am pus capacul oalei şi l-am introdus din nou în frigider.

Dimineaţă, era crescut din nou. I-am făcut iar câteva împachetări şi am pornit moara să fac făină.

moara cu mei IMG_20160120_101058

Apoi, am încălzit 2450 g de apă şi am turnat-o în malaxor şi am adăugat aluatul tinut peste noapte în frigider (unii zic că acesta se adaugă după ce amesteci făina cu apa, dar eu am gândit să-l încălzesc un pic…). Apoi, am adăugat treptat 3500 g făină de grâu proaspăt măcinată şi am l-am frământat cu malaxorul 12 minute. Asta se întâmpla joi la ora 7

La ora 9 era plin malaxorul:

aluatul crescut IMG_20160121_095821

Am cântărit aluatul şi am format pâinile:

modelarea painilor si pus in tava IMG_20160121_102814

Mi-au ieşit 8 pâini de câte 1 kg şi ceva fiecare.

După ce am terminat de pus în tavi, am pornit focul în cuptor.

Le-am copt 10 minute pe 240 grade cu ventilatie şi cu aburi şi apoi 25 minute pe 210 grade.

Şi iată ce pâini am copt:

panea coapta IMG_20160121_150905

În paralel, am mai lucrat şi altele:

Am făcut o maia cu 50 g maia mamă+100 g apă +200g făină şi am lăsat-o la crescut. După 8 ore, am adăugat-o la 1 kg de făină şi am frământat-o la mână vreo 5 minute.

Şi au ieşit pâinicile astea foarte bune.

ainicile cu maia 1.2 3IMG_20160120_204304
Apoi, am făcut pentru cineva, care nu-i place pâinea cu maia, pâinici cu plămadă din 2 g drojdie uscată.

Dimineaţă, pe la ora 5 şi ceva, am măcinat 200 g grâu şi am încălzit 200 g apă. Am turnat apa într-un bol, am adăugat 2 g drojdie şi o linguriţă de pastă de curmale şi am amestecat. Apoi, am adăugat cele 200 g făină proaspăt măcinată şi am amestecat temeinic. Am acoperit bolul cu o folie de plastic şi l-a lăsat la crescut la căldurică.

Pe la ora 7 şi ceva, am turnat 500 g apă călduţă în tava maşinii de făcut pâine, am adăugat plămada, care crescuse de dădea din bol, şi am pornit programul de frământat aluatul. Am adăugat treptat 800 g făină şi am lăsat maşina să frământe şi eu am fugit la Doamne.

Când m-am întors, pe la 9 şi ceva, era crescut

aluatul din masina de paine IMG_20160121_095845

şi am modelat repede pâinicile. Le-am lăsat un pic cam mult în tavă şi s-au cam „ploştit”.., s-au lăţit…:

painicile cu plamada IMG_20160120_204443

dar sunt atât de bune….!!!

Poftiţi şi voi la pâinică bună-bună!

Concediul din 2015: o experienţă de „restructurare”

Dragii mei dragi

Poate vă ve-ţi fi întrebat de ce n-am mai scris…

Sau poate nu…

Am plecat şi eu (ca „unii”) în concediu…… Am vrut să scap şi eu două săptămâni de gătit, de târguit…, de toate… Am vrut să ies şi eu din Sibiu, să mai schimb locul, să mă odihnesc, dar mai mult am vrut să scap de făcut salate, chifle, lăpticuri… Da am vrut „să scap”…, ăsta e cuvântul…., dar n-am vrut să plec singură, ci i-am „târât” şi pe ai mei după mine….

Am crezut că munţii Neamţului sunt mai munţi decât munţii Sibiului şi apa mării e mai apă decât cea din Ocna Sibiului…., că alţii o să-mi gătească în locul meu…., dar m-am amăgit şi, ca atare, m-am dezamăgit şi am revenit acasă, aici, unde, în bisericuţa mea din cartier, la numai 10 minute distanţă, găsesc tot ce-mi trebuie pentru suflet, unde în crăticica mea de fontă îmi prepar cea mai bună păpică, unde în cuptoraşul meu îmi coc cea mai bună pâinică şi unde munţii Răşinarilor, la numai 12 km distanţă de casă, sunt cei mai munţi… şi lacul întins, Ocniţa, de la Ocna Sibiului, e cea mai mare mare….

După dezamăgirea concediului, din nou eşuat din lipsa confortului pentru trup şi atmosferă duhovnicească pentru suflet, iată-mă acasă…, luând-o „da capo al fine”, trezindu-mă din copleşeala trăirilor la glasul Domnului rostit azi în Sfânta Evanghelie prin Părintele meu:

De ce eşti atât de fricoasă? Cum de nu ai credinţă?” (Marcu 4, 35-41)

şi vânturile şi valurile vieţii ce se ridicaseră deasupră-mi au fost apoi certate şi s-a făcut linişte mare.

Doamne, ajută-mă să fructific această linişte şi darurile pe care mi le dai zilnic aici, în imediata apropiere. Ajută-mă să învăţ să fiu mai credincioasă peste acest puţin pe care mi l-ai dat şi să aştept cu răbdare şi încredere multul pe care mi-l DOResc…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Vă îmbrăţişez cu drag şi dor muuult!

Mă bucur că sunt femeie,
Slujesc în bucătărie şi
Îndrăznesc să trăiesc sănătos

copertacoperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta 1

Cum întrebuințăm pulpa de soia rămasă de la lapte şi zerul de la brânza de soia

Salutare, dragilor!

Când preparăm laptele și brânza de soia rezultă ale două subproduse: pulpa (numită și ocara) și zerul.

Dacă fierbem laptele cu tot cu pulpă, le avem gata de consumat pe amândouă, atât pulpa, cât și laptele. Eu de multe ori arunc pulpa căci a ieșit aproape totul din ea. uneori, adaug o parte din această pulpă la sarmale, ardei umpluți sau chiftele.

o rețetă faină este smântâna de soia din pulpă de soia cu orez fiert, ulei și usturoi.

Am adăugat o dată pulpă la brânză și am copt pască…

IMG_20170413_213741.jpg

 

Odată, am inventat o formulă rapidă prin care să valorific pulpa de soia rămasă de la laptele de soia. Am adăugat peste ea o linguriţă de sare, una de mix de condimente şi 10 linguri de pulbere de tapioca şi 3 pahare de apă şi le-am amestecat bine.

Am uns cu ulei de măsline o tavă și am răsturnat compoziţia în ea. Am nivelat-o bine cu mâna. Am aprins cuptorul şi l-am fixat la 180 grade cu ventilator și am copt compoziția timp de 45 de minute.

Apoi, am spălat plăsuţa de lobodă, pe care o primisem de la o prietenă, şi am aşezat-o într-o cratiţă şi am turnat zerul fierbinte, care îmi rămăsese de la brânzica de soia şi l-am lăsat la foc potrivit să dea câteva clocote.

Din zerul rezultat de la brânza de soia, prepar supă instant cu chimen, adică adaug o lingură de chimen măcinat şi un vârf de linguriţă de sare şi amestec bine. Acopăr cu capacul. După 10 minute, bem supica.

Resturile de brânzică de soia dau aspect de găluşte sfărmate…

Mai adaug zerul la ciorbe. Excelent gust are ciorba de fasole verde sau de varză de Bruxelles

IMG_20161212_151415.jpg

Doamne, mulţam!

Mâncare de orez întru pomenirea Sfântului Ioan Rusul

Dragilor

după cum mi-am făcut obiceiul, aseară am pregătit păpica pentru azi dimineaţă.

Înainte s-o fac, m-am gândit: „Oare ce să gătesc pentru mâine dimineaţă?

A, mâine este pomenirea Sfântului Ioan Rusul!

images

Voi face orez!”. Zis şi făcut!

Am pus apa la încălzit în cratiţa mea minune din fontă emailată

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

şi apoi am spălat bine orezul. Când apa s-a încălzit bine, am pus orezul şi l-am amestecat bine cu apa caldă apoi am pus capacul. La o jumătate de kg de orez am pus 1,5 litri de apă. L-am lăsat să fiarbă la foc mic.

Între timp, făcusem cu micuţele chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb şi le pusesem la copt.

Am lăsat aragazul, oala şi cuptorul să-şi facă treaba şi eu cu fetele am urcat sus să ne îmbrăcăm în pijamale şi să citim povestea de seară. Povestea a fost lungă, căci au fost 4 sfinţi despre care am povestit: Sfântul mucenic Terapont, Sfântul Mucenic Eladie, Sfântul mucenic Iuliu Veteranul şi Sfântul Ioan Rusul.

Doamne ce frumoase poveşti adevărate!!! Dar cea mai cu impact a fost povestirea cu farfuria cu orez, despre care se spune în viaţa Sf. Ioan Rusul, cum Sfântul Ioan a trimis prin rugăciune o farfurie plină cu orez delicios stăpânului său care era plecat departe de casă…Vă las să citiţi singuri povestea asta…, căci astăzi tarea mă grăbesc…

Dar să revenim la orezul meu! După ce am pupăcit puiuţii, am coborât în bucătărie. Orezul era fiert şi chiflele coapte.

IMG_20160206_184040

Am avut aşa o mulţumire în inimă şi o stare de recunoştinţă pentru atâta confort ce ni l-a dăruit Doamne şi am spus: „Mulţumesc, Doamne! Fii binecuvântat pentru toate câte ne-ai dăruit!”.

Ce uşurinţă, ce binecuvântare!!! Să faci o aşa păpică bună şi hrănitoare într-un mod atât de uşor!

Orezul se desfăcuse aşa de frumos! Am adăugat o mână generoasă de curmale, le-am amestecat bine cu orezul, apoi am pus un praf mic de sare şi am amestecat din nou, apoi am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi am amestecat din nou. Am pus capacul şi l-am pecetluit cu sfânta cruce. Dimineaţă, să-l mănânci cu tot cu oală, nu alta, aşa fain arăta!!!

Am făcut rapid un lapte de susan la Huromel şi apoi am pus orez în boluri prinţeselor, am adăugat un păhărel de lăptic, o linguriţă de carob (praf de roşcove) şi o sfântă cruce şi gata.
Apoi le-am pregătit apa şi siropul de brad şi mierea cu polenul.

Apoi am pus orez într-o caserolă mare. Am tăiat chiflele în felii şi le-am pus şi pe ele într-o caserolă, am înşfăcat o sticlă de vin (tocmai de la neamţ) şi am luat nişte pahare şi o lingură şi dusu-m-am la Doamne.

Aici desfătare! Masa cerească!!!!

După slujbă, Părintele nostru a binecuvântat prinoasele şi apoi eu le-am pus în păhărele câte o lingură de orez şi o feliuţă de chiflă îmbibată în vinuţ. Bucurie şi binecuvântare mare!

Am pregătit bucăţele mici de chifle şi în caserolă mai este orez… Îl rog pe Sfântul Ioan Rusul să vă aducă şi vouă tuturor, fiecăruia în parte dragii mei dragi ştiuţi de mine şi neştiuţi, ştiuţi doar de Doamne.

Deschide uşa!!! Auzi-l pe Sfântul Ioan cum cu bate la uşă (la uşa inimuţei tale!)!!!

Prima zi fără pretenţii

Dragilor

vă spuneam ieri că mi-am propus, cu ajutorul lui Dumnezeu, să exersez săptămâna aceasta să mă lepăd de pretenţii. Uşor de zis, dar dificil de realizat. Obiceiurile mai puţin favorabile par că se înscriu în celulele mele mult mai repede decât cele benefice!

Ieri, am pregătit toate, ca să fac chifle din făină integrală. Le-am pregătit pe rând. Intenţionam să o rog pe mijlocia să-mi aleagă grâul pentru făină, dar mi-am amintit că ultima dată m-am umplut de un car de nervi, deoarece n-a avut chef şi mi-a şi împrăştiat numai grâu pe jos. Aşa că am renunţat. Da, dar mi-am zis: „Dacă n-o pun acum să lucreze, cum va învăţa s-o facă pe viitor?”. „Şi asta e drept, dar acum are şi ea o zi liberă şi şi-a manifestat dorinţa de a-şi face temele de vacanţă şi atunci consider că e mai benefic să-i respect alegerile, şcoala fiind meseria ei principală”.

Bun! Am ales eu repede grâul. Între timp am făcut făina de secară, având secara aleasă de ultima dată când am ales cu fetele. Am pregătit făinurile pentru chifle, făina de secară, de grâu şi puţină de porumb. Apoi am făcut plămada din puţină drojdie proaspătă, 3 curmale zdrobite într-o cănă cu apă călduţă şi făină cât să fac un aluăţel molcuţ. Am lăsat plămada la dospit vreo 3-4 ore. După ce am adus-o pe mezinuca de la grădiniţă, am frământat. Apoi mi-am văzut de alte treburi.

Se făcu deja ora 16 şi trebuia să fugim la sfânta liturghie a darurilor mai înainte sfinţite, dar mijlocia îmi spune: „Mami, dar cu aluatul ce faci, că s-a umplut ligheanul?”.

Ups!, uitasem de aluat. Măi, ce să fac? Primul impuls a fost să fac repede chiflele şi să i le duc mamei soacre să le coacă, mama stând cu noi pe curte, dar mi-am adus aminte că mi-a sugerat de câteva ori că treaba asta o prea solicită, ea fiind în cărucior. Dar cu toate acestea, m-am revoltat: că ce i-o fi greu să scoată o tavă din cuptor şi să pună alta? Am căutat totuşi s-o înţeleg, dar nu puteam. Mă gândeam că sunt zile în care face tot felul de chestii la cuptor. De pildă, sâmbătă a copt plăcintă cu mere, sau alte chestii. Dar le face când are ea dispoziţie şi le face cum vrea ea, din făină albă şi din zahăr şi din alte ingrediente plăcute, nu cum fac eu.

Îmi era parcă ciudă, dar m-am gândit: „Oare nu fac şi eu la fel? De ce să pretind să-mi facă ce vreau, doar aşa ca să mă ajute pe mine? Dacă ei nu-i place sau îi este greu, şi într-adevăr îi este greu, sărmanei, să se aplece din cărucior, eu trebuie să respect aceasta. Oare nu şi mie îmi place să fac când am chef şi cum vreau? Nici mie nu mi-ar plăcea să-mi dicteze cineva cum şi ce să fac”. Cu gândurile acestea am ieşit din casă, lăsând aluatul încă două ore, până ce mă voi întoarce de la biserică, renunţând la utrenie şi stând numai la sfânta liturghie.

Dar când coboram pe scări, m-am uitat să văd dacă mama este în bucătărie, cu gând ca, totuşi, să încerc s-o întreb dacă nu cumva poate să mă ajute, dar văzând-o, am avut aşa o pornire neclară de nuştiu ce exact. De revoltă? De ciudă că nu mă poate ajuta? Nu ştiu exact, dar ştiu că în clipa aceia m-a pornit o durere de frunte care m-a ţinut până ce m-am băgat în pat seara.

Am plecat la biserică dar, desigur, durerea de cap mă sâcâia şi apoi … gândurile la mama mă năcăjeau şi ele aşa de tare … Şi atunci m-am apucat să mă rog pentru mama, să spun „Doamne binecuvinteaz-o pe mama soacră şi o miluieşte! Ajută-mă să accept această situaţie şi să-i fac faţă!”. Am repetat aşa de multe ori. Gândurile s-au dus, dar durerea de cap persista. Dar am încercat să n-o mai bag în seamă şi aşa s-a mai micşorat puţin.

După ce s-a terminat slujba, am venit acasă. Îmi era foame, dar am văzut ligheanul plin cu aluat. M-a apucat aşa o stare, n-aveam chef de el. aşa că am început să mănânc. Capul mă durea în continuare şi-mi venea să mă bag în pat. Mă trezisem pe la ora 2 dimineaţa şi acum parcă nu mai puteam. Dar ce să fac cu aluatul? În fine, am început să fac, aşa în silă, cu sforţare, chiflele şi le-am pus în cuptor. Starea aceea de diconfort mă apăsa şi-mi era tot mai greu. Doream să mă întind pe pat, dar mă gândeam că voi adormi şi chiflele mele vor rămâne făpră supraveghere. M-am gândit cum să mai rezist un pic, cum să mă sustrag din acea apăsare. Mezinuca, simţindu-mă că nu-mi este bine, a venit lângă mine. Atunci am chemat-o şi pe mijlocia şi le-am întrebat dacă nu doresc să le citesc o carte.

Am deschis dulăpiorul cu cărţile lor. Ochii mi s-au fixat pe o carte verzuie pe care mijlocia o primise demult cadou. Venise timpul s-o citim. Era povestea spiriduşului Bach şi a pritenilor săi, ariciul şi bursucii. Fetelor le-a plăcut ideea şi aşa am început să le citesc. La un moment dat firul poveştii a ajuns la capitolul despre gripa nemulţumirii…..Toată suflarea din poiană a fost cuprinsă de această boală: ciocârlia era prea neagră şi nu se mai suporta, Urechilă avea o coadă prea stufoasă…şi tot aşa fiecare îşi vedea tot defectele. Atunci Bach şi prietenii lui s-au gândit să le sară în ajutor acestor fiinţe suferinde de nemulţumire şi au alcătuit o simfonie, simfonia mulţumirii şi au mers în poiană şi au început s-o cânte: „mulţumesc pentru ziua aceasta cu soare, mulţumesc pentru prietenii mei…mulţumescmulţumesc….

Şi, pe nebăgare de seamă, povestea s-a sfârşit, s-a dus şi durerea mea de cap, s-au copt şi chiflele. Apoi copilaşii s-au băgat în pătucuri. Mezinuca a dorit să vin lângă ea şi aşa am adormit mulţumind că a mai trecut o zi, că am mai urcat o treaptă. Nici nu ştiu când m-am „tranferat” în patul meu şi iată-mă acum, pe la ora 4 dimineaţa, povestindu-vă şi domniilor voastre aventura din prima zi fără pretenţii.

Vă doresc o zi senină şi plină de mulţumire şi binecuvântare!

O plăcintă senzaţională şi foarte hrănitoare

Dragilor

sunt foarte încântată de ultima mea invenţie din bucătărie: o plăcintă din soia şi fulgi de ovăz mărunţiţi.

Iată povestea:
Acum vreo 3 zile am pus la înmuiat boabe de soia cu gând să fac nişte mâncare din ea. Am fost tot prinsă şi n-am avut nici chef de ele, aşa că am tot schimbat apa şi le-am lăsat la înmuiat. Dar azi, a patra zi, le-am dat repede prin storcătorul meu minunat Hurom. A trebuit să am puţină răbdare. Am folosit cam o jumătate de litru de apă, pe care l-am tot folosit şi a făcut spume. Puneam o mână de boabe de soia, turnam apa, care se îngroşa tot mai mult. În fine, am terminat de măcinat soia, am luat pulpa de soia şi am pus-o într-un castron şi am adăugat o parte din acel lapte gros. Am pus puţină sare şi o lingură de mix de condimente (coriandru, muştar, isop, ardei dulce, ienupăr, schinduf) şi am amestecat bine. Apoi am adăugat 8 linguri de praf de tapioca, o lingură la fiecare mână de pulpă de soia măcinată sau mai bine stoarsă prin storcătorul cu melc, şi am amestecat din nou. Am modelat chiftelel şi le-am pus în tava în care am pus o foie de copt. Le-am pus la cuptor pe 200 grade timp de 30 minute şi au ieşit nişte chiftele pe cinste. Dar despre aceste chiftele v-am mai spus.

Dar azi e vorba despre minunata plăcintă nou inventată.

mi-a rămas o parte din laptele acela gros şi nu prea ştiam ce să fac cu el, era cam o jumătate de litru. Şi mi-o venit o idee. Ia să pun nişte fulgi de ovăz mărunţiţi şi am pus fulgii şi un praf de sare şi i-am amestecat. Am uns o tavă cu ulei şi am răsturnat acea compoziţie care era ca o compoziţie de chec..am pus-o cu gând să iasă un fel de drob şi după ce s-o copt, după vreo 20 de minute, s-o închegat fain şi după ce s-o răcit, am tăiat o felie de pe margine unde era puţin mai crocantă şi am avut o mare surpriză: era o plăcintă delicioasă cu un gust dulceîmbietor şi era moale. Şi ui’, dintr-un foc, aşa mi-am asigurat mâncare şi pentru mâine….Cu o salată de verdeţuri e o mâncare foarte foarte hrănitoare şi săţioasă şi o nouă idee pentru când mai plecăm de acasă, căci ne-o putem lua în traistă cu salată verde şi ridichi…

Mulţam, Doamne, că bun-o fost mâncarea din sara asta!