Arhive etichetă: curmale

Două reţete noi: Îngheţată de post de vişine şi Pastă de curmale cu arahide (Nutella a la Doina Blaga)

Dragilor

tocmai am terminat de făcut o delicioasă îngheţată de vişine!

De câteva zile, Pantelimonica mea mă tot bâzâie să-i cumpăr o îngheţată, numai una… că tot aşa a trecut postul…

Am tot discutat cu ea, i-am tot explicat din ce e făcută…Nimic…Trecea o zi şi iar îmi spunea că vrea îngheţată.

Duminică, când ne-am întors de la adusul apei din Păltiniş, am trecut prin Răşinari şi am văzut la marginea drumului localnici cu cireşe şi vişine de vânzare. Am oprit şi am început să mă târgui cu ei şi, conform setării mele: „Mult, ca să ajungă”, le-am luat ţăranilor toată marfa, desigur cu un preţ accesibil; au lăsat şi ei la preţ dacă le-am luat toată marfa, logic.

Şi iarăşi, conform programului, am dat-o în bară, căci cireşele, care erau din acelea „albe”, nu au plăcut prea mult copiilor şi, pe deasupra au început a doua zi şi să apară la unele dintre ele puncte maronii de stricat. Aşa că, „mâncă” Doino 8 kg de cireşe, poate te saturi şi tu odată!

Cu vişinile, aceeaşi poveste: omul cerea 8 lei pe kg, dar eu i-am luat toate cele 5kg de vişine cu 6 lei. Le-am luat cu gând să le combin cu cireşele şi să pregătesc un cocteil delicios pentru dimineaţa. Am desfăcut de vreo două ori vişine, dar n-am mai avut răgaz să le mai desfac şi mă tot gândeam ce-o să fac restul. Am zis că voi prepara, în cele din urmă, un compot..

Azi, când ne întorceam acasă de la Doamne, Pantelimona mi-a vorbit din nou de îngheţată…

Astfel, i-am spus că-i fac îngheţată de vişine dacă scoate sâmburii…

visine-proprietati

S-a angajat să-i scoată. A lucrat vreo două ceasuri …, a stropit totul prin bucătărie, s-a necăjit că sora ei, Rafaela, s-a cam „fofilat” şi nu a ajutat-o, dar a reuşit să desfacă cele aproximativ 3 kg de vişine…

Îngheţată de post de vişine

Ingrediente:
Vişine
Zahăr
Avocado
Nuci caju
Vanilie praf

Cum am procedat:

Am pus peste vişine zahăr…, am folosit zahăr pentru că aşa a vrut Pantelimona, ca să fie dulce, ca „aia” de la magazin… Hai, să fie şi zahăr de data asta… !

Am scăpat cam mult zahăr…

Şi am uitat şi să cântăresc vişinele să văd exact….

Am luat un avocado, care nu era chiar copt bine, bine…Data viitoare o să-l lăsăm să se coacă mai bine..
Am curăţat avocado, l-am pus în blender, am adăugat trei polonice de vişine cu zahăr şi două linguri de caju măcinat şi le-am mixat bine. Blenderul meu, săracul, nu mai poate… şi aşa e slab…,şi nu prea a ieşit foarte fină pasta, dar era delicioasă..
Am pregătit 5 pahare de 200 ml şi am răsturnat acea pastă din blender în păhărele. Le-am aşezat în congelator, acoperindu-le cu o folie de plastic.

Nici nu le-am aşezat bine în congelator, că au şi început mămăruţele să întrebe:

Când e gata? Când e gata?

Peste o oră…!

Hm…

No, bun! Dar acum ce fac cu restul de vişine?

Înainte să plec la Doamne, am pus la înmuiat seminţe de dovleac şi de floarea soarelui pentru amiază. De asemenea, am pus la înmuiat şi o pungă de 250 g de arahide crude şi 500g curmale, cu gând să fac o pastă pentru întins pe chifle…

arahide crude:

2590849

Astfel, am mai făcut o porţie de îngheţată din seminţele de dovleac şi floarea soarelui (5 mânuţe din fiecare) şi un avocado şi vreo 4 polonice de vişine cu zahăr şi o jumătate de linguriţă de vanilie (la prima porţie am uita să adaug vanilie!).

Restul de vişine le-am aşezat în caserola la congelat…

Pastă de curmale cu arahide (Nutella a la Doina Blaga)

Ingrediente:
500 g curmale fără sâmburi înmuiate
250 g arahide crude înmuiate
5 linguriţe cu vârf de carob (praf de roşcove

Cum am procedat:
Am verificat să nu fie cumva vreun sâmbure de curmale rătăcit. Am pus un pahar cu apă în blender, am adăugat jumătate din curmale şi jumătate din arahide şi le-am mixat îndelung…, căci blenderul meu nu e puternic…şi tot nu a ieşit fină…Am răsturnat compoziţia într-un borcan de 800g.

Apoi, am mixat şi cealaltă parte de curmale şi arahide cu apă (100 ml). Am adăugat 5 linguriţe de carob şi le-am mai mixat câteva rotaţii

Aceasta a ieşit mai dulce deoarece şi carobul este dulce…

Am umplut un borcan de 800g şi cu restul s-au ospătat prinţesele…, ca să uite un pic de îngheţată…după care mai trebuie să aşteptăm o oră…

Şi uite-aşa, m-am îndulcit şi eu, noroc cu copiii!

Aşa, îmi mai maschez şi eu satisfacerea poftelor, băgându-i pe copii la înaintare… Aşa, am tot lungit-o cu renunţarea la carne…: Cumpăram carne pentru că „maram” au nevoie copiii de ea, dar era pofta mea, de fapt…

E mai dificil să te abţii când pregăteşti chiar tu de mâncare, dar se poate să şi găteşti sănătos dacă vrei…De mine depinde…Secretul e să le fac poftă copiilor de mâncarea sănătoasă, chiar dacă nu are gustul mâncărilor clasice…, tradiţionale.

Ideea e că mie îmi place orice fel mâncare şi mai ales mâncarea pe care o pregătesc eu.. Dar uneori, copiii mai fac mofturi, mai ales când au alternative de gusturi apetisante…

Însă când le este foame cu adevărat, mănâncă şi două porţii de mâncare făcută de mine…Ideea e să-i păzesc să nu primească „darurile” (bombonici, napolitane), cu care îi mai îmbie unii binevoitori…

De data asta, am făcut un compromis cu zahărul.., că ni s-o terminat şi mierea… Dar, de altfel, mă străduiesc să le învăţ şi să le dau exemplu să fie mulţumite cu fructele proaspete, consumate ca atare.

…şi iar un DAR mare…, dacă n-ar fi atâtea tentaţii în jur! Nu-i chip să ieşi din casă, că te năucesc de nas, de ochi…mirosuri, imagini ispititoare..

Aseară am fost din nou în parc. Nici nu poţi să intri bine în parc de dispozitivul pentru făcut popcorn…!!!

Aseară a trebuit să le fac musai popcorn… şi astfel, am „împuţit” toată casa de miros…, pentru că am pus un pic de ulei, căci nu voiau să sară floricele nicidecum fără…

DAR, cu toate astea, tot mă bucur că sunt femeie şi că pot să stau cu copiii acasă, chiar dacă aş prefera să fac altceva…

Mâncare de orez întru pomenirea Sfântului Ioan Rusul

Dragilor

după cum mi-am făcut obiceiul, aseară am pregătit păpica pentru azi dimineaţă.

Înainte s-o fac, m-am gândit: „Oare ce să gătesc pentru mâine dimineaţă?

A, mâine este pomenirea Sfântului Ioan Rusul!

images

Voi face orez!”. Zis şi făcut!

Am pus apa la încălzit în cratiţa mea minune din fontă emailată

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

şi apoi am spălat bine orezul. Când apa s-a încălzit bine, am pus orezul şi l-am amestecat bine cu apa caldă apoi am pus capacul. La o jumătate de kg de orez am pus 1,5 litri de apă. L-am lăsat să fiarbă la foc mic.

Între timp, făcusem cu micuţele chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb şi le pusesem la copt.

Am lăsat aragazul, oala şi cuptorul să-şi facă treaba şi eu cu fetele am urcat sus să ne îmbrăcăm în pijamale şi să citim povestea de seară. Povestea a fost lungă, căci au fost 4 sfinţi despre care am povestit: Sfântul mucenic Terapont, Sfântul Mucenic Eladie, Sfântul mucenic Iuliu Veteranul şi Sfântul Ioan Rusul.

Doamne ce frumoase poveşti adevărate!!! Dar cea mai cu impact a fost povestirea cu farfuria cu orez, despre care se spune în viaţa Sf. Ioan Rusul, cum Sfântul Ioan a trimis prin rugăciune o farfurie plină cu orez delicios stăpânului său care era plecat departe de casă…Vă las să citiţi singuri povestea asta…, căci astăzi tarea mă grăbesc…

Dar să revenim la orezul meu! După ce am pupăcit puiuţii, am coborât în bucătărie. Orezul era fiert şi chiflele coapte.

IMG_20160206_184040

Am avut aşa o mulţumire în inimă şi o stare de recunoştinţă pentru atâta confort ce ni l-a dăruit Doamne şi am spus: „Mulţumesc, Doamne! Fii binecuvântat pentru toate câte ne-ai dăruit!”.

Ce uşurinţă, ce binecuvântare!!! Să faci o aşa păpică bună şi hrănitoare într-un mod atât de uşor!

Orezul se desfăcuse aşa de frumos! Am adăugat o mână generoasă de curmale, le-am amestecat bine cu orezul, apoi am pus un praf mic de sare şi am amestecat din nou, apoi am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi am amestecat din nou. Am pus capacul şi l-am pecetluit cu sfânta cruce. Dimineaţă, să-l mănânci cu tot cu oală, nu alta, aşa fain arăta!!!

Am făcut rapid un lapte de susan la Huromel şi apoi am pus orez în boluri prinţeselor, am adăugat un păhărel de lăptic, o linguriţă de carob (praf de roşcove) şi o sfântă cruce şi gata.
Apoi le-am pregătit apa şi siropul de brad şi mierea cu polenul.

Apoi am pus orez într-o caserolă mare. Am tăiat chiflele în felii şi le-am pus şi pe ele într-o caserolă, am înşfăcat o sticlă de vin (tocmai de la neamţ) şi am luat nişte pahare şi o lingură şi dusu-m-am la Doamne.

Aici desfătare! Masa cerească!!!!

După slujbă, Părintele nostru a binecuvântat prinoasele şi apoi eu le-am pus în păhărele câte o lingură de orez şi o feliuţă de chiflă îmbibată în vinuţ. Bucurie şi binecuvântare mare!

Am pregătit bucăţele mici de chifle şi în caserolă mai este orez… Îl rog pe Sfântul Ioan Rusul să vă aducă şi vouă tuturor, fiecăruia în parte dragii mei dragi ştiuţi de mine şi neştiuţi, ştiuţi doar de Doamne.

Deschide uşa!!! Auzi-l pe Sfântul Ioan cum cu bate la uşă (la uşa inimuţei tale!)!!!

Ce mai mâncăm dimineaţa? Orez integral, fiert în oala de fontă şi lapte de susan obţinut prin presare la rece

Dragilor
mă tot minunez şi mă tot bucur cât de uşor pot să gătesc acum când cunosc cele 5 categorii de alimente necesare. Printre cele 5 categorii, cerealele sunt la putere. Am căuta să le gătesc pe toate prin rotaţie. Aseară am fiert orez integral

Oala de fontă emailată e o adevărată binecuvântare!

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh
Înfierbânt apa, pun orezul, îl las 10 minute să fiarbă la foc potrivit. Îi pun o mirodenie sau un condiment, un pic de sare sau câteva curmale, amestec, pun capacul, tot din fontă, şi apoi sting focul. Şi îl las acolo acoperit cel puţin o oră.

Aseară am pus un pic de praf de vanilie şi câteva curmale. Le-am amestecat bine şi am pus capacul şi l-am lăsat pe aragaz până dimineaţă.

Dimineaţă, de-a mare dragul să priveşti orezul care „înflorise” frumos.

Am făcut un lapte de susan, desigur cu ajutorul storcătorului meu, Huromel,

HH-Elite-gri-2

şi apoi un pic de suc de verdeturi, tot cu Huromel şi am amestecat cu orezul şi Poftă bună.
Simplu?!

Să aveţi poftă bună…cu care să puteţi mânca alimentele integrale.., cu gustul lor atât de minunat!

Ce le mai dau puiuţilor mei de mâncare dimineaţa?

Bună dimineaţa, dragilor!

Poate aţi auzit zicala din popor „Mâncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tânăr!”. Nu ştiu exact ce asemănare o fi între mâncare şi însurătoare, dar ştiu că e bine să mănânci dimineața și să te însori de tânăr.

De ce e bine să mănânci dimineața?

Păi, când faci cel mai mult efort? În prima parte a zilei, nu? Ei, şi tocmai în această parte tu umbli cu rezervorul gol, îl ameţeşti cu un zaţ de cafea…şi numai ce te trezeşti pe la ora 11 că tremuri… Unii specialişti, care se respectă, ne sfătuiesc să mâncăm dimineaţa. Ce este bine să mâncăm dimineaţa? Fructe şi apoi cereale integrale. Bun. Dar dimineaţa avem o problemă cu timpul! Deşi ne culcăm destul de devreme, pe la ora 20-21 maxim suntem în pat şi sforăim, dimineaţa totuşi ”nu ne dăm sculatului”.

Uite, spre exemplu, azi dimineaţă am lăsat să sune ceasul și a tot sunat vreo 20 de minute, dar prinţesele mele nici n-au avut habar de asta. M-am dus la ele şi le-am gâdilat la tălpi. Nimic. Dormeau buştean! Îmi era mai mare dragul să le privesc, ghemuite care mai de care mai haios. Aşa că, a trebuit să găsesc alternative…

Pentru că la ora 7 trebuie să ieşim pe uşă, le-am făcut o budincă de mere în care am pus o linguriţă de praf de seminţe de cătină şi un vârf de cuţit de cuişoare și mâncarea de cereale le-am pus-o în trăistuță, ca s-o mănânce la pauza de masă de la grădiniță și școală.

Rețeta: Budincă de mere cu seminţe de cătină râşnite şi cuişoare

Am spălat merele, le-am curăţat un pic de părţile afectate şi le-am dat prin storcătorul cu melc, la care am pus sita rară. Am luat un borcan de sâmburi şi pieliţe de cătină, (pe care le-am uscat în toamnă, după ce am făcut cura de cătină, storcând cătina tot cu storcătorul cu melc), şi le-am dat prin râşniţă. Am luat apoi, pe rând, câte o cană mare şi am pus-o la storcător să se umple cu pasta aceea fină de mere. După ce s-a umplut, am adăugat o linguriţă de praf de seminţe cătină şi un vârf de cuțit de praf de cuişoare, le-am amestecat bine şi le-am pus cănuţele în faţa prinţeselor pe jumătate „dorminde”.

Era deja ora 06.50! Le-am pregătit repede păpica pentru ghiozdănel. De data aceasta, pe lângă chifla din făinuri integrale, seminţe şi o ridiche, care era păpica pentru amiază, am adăugat şi caserola cu cereale şi câteva curmale (pe care trebuia să le mănânce la o jumătate de oră după mere) pentru masa de la ora 10, când doamnele de la grădiniţă şi de la şcoală le îi vor așeza la măsuţă să mănânce. Şi aşa, am încheiat cu succes misiunea din bucătărie şi m-am scutit şi pe mine de vorbăria de a le grăbi să să mestece că trebuie să plecăm.

Doamne, mulţumim!

Sărut mâna pentru masă!

Vă doresc o zi senină!

 

Cozonac „mai sănătos” din care poţi mânca „ pe săturate”!

Dragilor

Dacă cumva, încă nu aţi reuşit să faceţi cozonacul, permiteţi-mi să vă dau o idee de câţiva înlocuitori de îngrediente tradiţionale.

Cred că ştiţi ce oroare este de sărbători cu frica de acumulare de kilograme în plus. Eu nu prea am fost muncită de frica asta. Eu am alte frici, printre care este frica de ingredientele nesănătoase puse în preparatele supergustoase cu care ne-am obişnuit de sărbători. Personal am renunţat la câteva mâncăruri aşa zis tradiţionale, dar cu unele mă mai luptă pofta din când în când. Ca să nu mă biruie pofta, nu mai fac acele preparate. Dar nu e o soluţie ideală, căci mergând pe la alţii „cu colinda”, „ochiul vede şi inima pofteşte!” aşa că am învăţat să fac şi eu precum face industria alimentară, să fraieresc privirea şi gustul şi astfel folosesc ingrediente identice cu cele obişnuite de majoritatea.

Uitaţi spre exemplu, ne place culoarea aceea portocalie dată de oul de casă pus în aluat, ei bine anul acesta l-am înlocuit cu…. ce? Cu preferatul toamnei… cu dovleac plăcintar. Am primit de la o prietenă un dovleac din acela dulce de tot.. mi-a spus ca are sămânţa adusă din Germania, ştiţi acel „curbis” nemţesc… şi cu acel dovleac am făcut un drăguţ de cozonac de ne-am lins pe degete… da l-am degustat deja, că are ingrediente „de post”:

Făină 650
Tărâţe de grâu fine
Dovleac
Lapte de nucă de cocos – făcut în casă
Lapte de soia – făcut în casă
Curmale
Ulei de măsline
Maia cu puţină drojdie

Ce mai, o bunătate!

Altădată puneam şi nucă, dar acum nu mă mai îndur să stric prin coacere bunătate de nucă care costă şi 40 de lei kg!

Simplu! Ei, da de unde să fie simplu! Creerul are înregistrat bine acolo gusturile şi texturile mâncărurilor şi nu e uşor de păcălit, dar mai avem şi principiile conştient implementate care ne vin în ajutor şi aşa, „cu mila şi cu îndurările” Cerului ma scăpăm şi anul acesta de ispitele violente ale mâncărurilor , gusturilor, mirosurilor…

Dragilor

Avem nevoie de o armată întreagă de îngeri să ne păzească de ispitele limbii..
Aseară am ieşit să vedem şi noi luminile de pe centru şi am trecut prin „Târgul de Crăciun” din Piaţa mare. Doamne al meu, ce mirosuri, ce sclipiciuri, şi mai toată lumea cu câte ceva în mână de mâncare…Bieţii mei copilaşi! Deşi ne îndopasem cu plăcintă cu mere şi cozonac, totuşi ar fi dorit ceva de acolo…dar le+am amintit înţelegerea făcută de acasă: mergem să ne plimbăm puţin şi să vedem luminile, nu mergem să cumpărăm nimic. Şi au acceptat.

Am cumpărat totuşi ceva. Am cumpărat nişte făină 650 să le mai fac astăzi o reţetă „identică”, cu câteva pogorăminte. Ce o să iasă, o să vă povestesc după aceea.

Până atunci spor la treabă ca să gătaţi repede că vin colindătorii!

Eu îmi iau liber astăzi câteva ore de la slujba din bucătărie şi fug la slujba de ajun.
Apropos! Dacă nu aţi fost niciodată la slujbă în ajun de crăciun, neaparat să mergeţi anul acesta. E o slujbă atât de minunată! Se citesc la paremii textele cele mai frumoase şi mai grăitoare despre mântuirea care a venit…

O de câte ori nu am pierdut eu aşa bunătate, stând toată ziua de ajun şi zdrobindu-mă să gătesc tot felul de mâncăruri care dispăreau într-o clipă în burtici…
Dar masa Domnului e atât de multă şi bună şi se dă pe mai nimic, Nu e osteneală..poţi chiar şedea comod pe scaun…

Vă doresc sărbători fericite, şi fără cozonac şi cu cozonac ..!

Dacă nu apucaţi să faceţi reţeta, treceţi pe la noi să gustaţi. Cât de naturale sunt gusturile alimentelor integrale, ce dulce potolit dau curmalele …. şi dovleacul…dar cât de nenaturali am devenit noi încât nu ne mai satisfac..aceste gusturi…

PS: Gramajul reţetei de cozonac am scris-o în Cartea de bucate pe anotimpuri la capitolul Reţete speciale de sărbători.

Colivă din grâu integral fiartă în 15 minute

Salutare, dragilor!

Pentru că mâine se împlinesc doi ani de când mama mea a plecat la Doamne, am decis să fac colivă.

A fost un timp în care fierbeam des colivă din arpacaş, dar după ce am descoperit cât de valoros nutritiv este bobul întreg de grâu, m-am străduit să-l prepar şi să-l consumăm cât mai des.

Dacă aţi urmărit postările mai vechi, aţi văzut şirul poveştii, cum am încolţit grâu, cum m-am chinuit să-l bat într-o piuă improvizată, cum l-am dat prin maşina de tocat carne, dar nu ieşea nicidecum exact ca coliva obişnuită, adică să se desfacă bine bobul.

Astăzi, mulţumesc Domnului că m-a ajutat să fac colivă din grâu integral la fel ca cea din arpacaş!

Cum am făcut?

Simplu:

Dimineaţă am spălat bine grâul şi l-am pus într-o sită pe un grătar în curte. Până spre seară, s-a uscat bine şi apoi, l-am pus în moara de cereale

Picture1

şi am fixat-o pe poziţia foarte grunjos, mai în spate de unde se termină semnul de maxim grunjos şi am zdrobit grâul.

Apoi, l-am cernut de puţina făină ce s-a făcut şi a rămas doar spărtura de grâu, bobul zdrobit în bucăţi.

Între timp, am pus să se încălzească apa în ceaun. Când s-a încălzit bine apa, am pus grâul şi l-am amestecat cu apa fierbinte. Am amestecat mereu, căci pe măsură ce fierbea, se îngroşa. Am pregătit pe aragaz şi apă caldă de rezervă, în caz că mai am nevoie şi am mai adăugat puţină. Apa e nevoie să fie de două-trei ori mai multă decât grâul.

L-am lăsat să fiarbă la foc potrivit cam 15 minute, dar am tot amestecat în el. Între timp, am pregătit pasta de curmale pe care am pus-o în grâul aproape fiert.

Am stins focul după 20 de minute de fiert şi am adăugat un pic de esenţe (că de, aşa pare mai îmbietoare, dar de pe partea mea, nu-s prea de acord, căci nu am esenţă de rom şi lămâie naturală). Şi apoi, am pus capacul şi l-am lăsat la umflat bine acolo în ceaun mai bine de o oră.

Când am deschis capacul şi am gustat, se desfăcuse bine bobul şi mireasma m-a cucerit. Dar am pus prea multe curmale, căci era prea dulce.

Apoi, am râşnit vreo 3 mâini de nuci, le-am adăugat peste grâul fiert şi le-am amestecat bine cu mâna. Dar mi s-a părut că ar mai trebui nuci, dar nu mai aveam în casă şi astfel, am râşnit vreo 3 mâini de seminţe de floarea soarelui, le-am adăugat în colivă şi am amestecat bine. A căpătat un gust de floarea soarelui.

Mi-e îmi place, dar ştiu eu cum o vor primi tantile de la biserică?

De dulce, e dulce, chiar prea dulce, dar are curmale şi seminţe de floarea soarelui, gusturi cu care oamenii nu-s obişnuiţi.

Mă gândesc să o pun pe o tavă şi să iau farfuriuţe şi linguriţe de unică folosinţă şi să le invit să servească, să guste dacă le place şi dacă le place, le voi pune în pahare de unică folosinţă. Hm, cam năstruşnic gând!

E o problemă cu pomenile, căci părintele le sfinţeşte şi e păcat să le arunci, dar nici dacă nu-ţi plac, nu le poţi mânca.

Am să mă mai gândesc…

O soluţie ar fi să fac o tăviţă pentru pomenire şi sfinţire pe care s-o iau înapoi acasă şi s-o mâncăm noi. Şi să pregătesc doar câteva pahare pe care să le dau la doamnele care se hrănesc la fel ca noi şi apreciază calitatea nutritivă…

Ei, e complicat să te armonizezi cu semenii! Dar nu mai pot să gătesc ca mai demult.

Mă tot gândeam azi: Doamne, ce uşor e să te duci la alimentară să cumperi o pâine şi colaci, un suc şi prăjituri şi să le oferi oamenilor. Cu câtă bucurie le primesc, dar colacii mei negrişori din făină integrală

IMG_20170113_194509

şi colivuţa mea maronie cu curmale,

IMG_20170113_213945

IMG_20170113_214038

cui îi va plăcea?

Reţeta de colivă:

Ingredientele pe care le-am folosit:
Grâu integral spart – în jur de 1 kg jumătate
Apă – în jur de 3 litri
Curmale – 1kg
Esenţă de rom şi de lămâie

Pasta de curmale
Am încălzit o cană bună de apă şi am pus-o peste curmale şi apoi le-am zdrobit cu mâna până s-a făcut ca un magiun, ca o pastă. Ca să fie mai fină, am luat mixerul vertical şi am mixat-o puţin.

PS: pomeniţi-o şi pe mama mea, Maria, mâine!
Vă mulţumesc!

Coliva şi pomenirea morţilor de Rusalii

Bună ziua dragii mei

Pentru că duminica aceasta este o aşa mare sărbătoare (Rusaliile), Biserica nu vrea să lipsească de bucurie pe niciun fiu al ei şi astfel ne cheamă pe toţi, vii şi morţi, cu mic cu mare, la acest mare praznic. Şi praznicul ţine trei zile: o zi este înainte prăznuire, o zi prăznuirea şi a treia zi este după prăznuire.

Astfel, mâine, sâmbătă, 7. 06. 2014 este pomenirea de obşte a celor adormiţi. Această pomenire este forte importantă şi nu se admit scuze de neparticipare.

Ne-am obişnuit să nu mergem cu mâna goală la aceste pomeniri ale morţilor, ci să aducem cu noi câte ceva de mâncare sau de băut. Desigur, nu ca să le dăm morţilor, pentru că ei nu mai mănâncă, ci le dăm viilor, care, bucurându-se de daruri, se roagă pentru sufletele pe care le pomenim.

Multe gospodine se întrec în daruri, care mai de care mai sofisticat gătite şi mai dulci, aşa din prea multa lor dragoste pentru cei plecaţi. E de înţeles! Ş-apoi, nici pentru cei care primesc nu sunt de lepădat, se  mai îndulcesc şi ei puţin!

Dar mai demult la pomenirea morţilor se aducea colivă, colaci, vin şi fructe. Se mai aduce şi astăzi, însă mai rar. La mare trecere, acum, sunt prăjiturile. Ele plac tuturor. [Ş-apoi dacă dai de pomană, barem să dai ceva bun], gândesc gospodinele.

Desigur, lucrurile nu sunt întocmai aşa, dar nu schimb eu acum tradiţiile.

Important este să ne ducem la slujbă, cu prescură şi cu pomelnic. Am vorbit despre aceasta mai pe larg în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Aici, vom vorbi despre colivă.

Ce este coliva?
Coliva este grâu fiert cu diferite condimente.

IMG_20170113_213945

Istoria colivei este destul de veche, din primele secole creştine.

În vieţile sfinţilor, se găseşte o istorisire interesantă despre colivă. Această povestire se citeşte în fiecare an în prima sâmbătă din Postul Mare, când se face pomenirea minunii Sfântulului Toader cu colivele.

Se povesteşte că într-o zi păgânii dintr-un oraş au stropit cărnurile din piaţă cu sângele jertfelor idoleşti pentru a spurca pe creştini. Atunci Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Teodor să se arate episcopului acelei regiuni şi să-i spună să anunţe pe creştini nu care cumva să cumpere în ziua aceea carne sau alte alimente din piaţă pentru că sunt spurcate. Îngrijorat, episcopul întreabă cu ce se vor hrăni oamenii în ziua aceea, iar ingerul îi spune că se vor hrăni cu colivă, adică cu grâu fiert.

Aşadar episcopul le-a spus creştinilor să nu cumpere nimic din piaţă în ziua aceea, ci să facă colivă, adică să fiarbă grâu şi să mănânce. Nu ne precizează istorioara dacă creştinii au adăugat la grâul fiert miere sau sare, sau nuci măcinate, aşa cum se obişnuieşte astăzi, dar se precizează că ei au mâncat grâu fiert în ziua aceea şi aşa au dejucat planul diavolesc.

Nu ştim exact de când a început creştinii să aducă colivă la pomenirea morţilor, bănuiesc că tot de atunci din primele secole.

Există şi o simbolistică a colivei. Ea simbolizează trupul mortului, căci grâul este materia principală cu care se hrăneşte trupul omenesc, din grâu se face în mod obişnuit pâine. Bobiţele de grâu adunate în colivă simbolizează şi mulţimea sufletelor credincioşilor adormiţi.

Grâul este un aliment complex foarte hrănitor. E păcat că astăzi nu se mai consumă grâu integral cât ar trebui. Pentru prepararea colivei acum se foloseşte foarte mult arpacaşul, care este mult mai sărac în nutrienţi decât grâul integral.

Mai demult gospodinele preparau coliva din grâu integral. În satul în care m-am născut, nu se săvţrşea parastas fără colivă. Ea era foarte importantă.

Pregătirea colivei era un ritual respectat cu stricteţe. Îmi amintesc cum pregătea mama grâul pentru colivă, cum îl pisa în piuă, îl spăla în 9 ape (interesant acest număr!) şi-l fierbea la foc mic! Nu aveam voie să gustăm din ea decât numai după ce o sfinţea preotul.

Acum, este arpacaşul gata pregătit pentru fiert! Am observat că în oraşul unde locuiesc acum nu se face întotdeauna colivă la parastas!

De obicei, se dau de pomană colaci făcuţi la fabrica de pâine. Unii colaci sunt de-a dreptul elastici.

Ce departe sunt aceşti colaci, frumoşi la arătare, dar goi de conţinut, de colăceii pe care îi primeam la pomenirile morţilor la care am participat în copilărie! Mama mea cocea colăcei în casă în cuptor ars cu lemne. Am vie în memorie scena aceea în care am învăţat să împletesc colaci.

Astfel, la pomenirea morţilor, am ales să coc şi eu colăcei în casă şi să prepar colivă.

CUM PREPAR COLIVA?

Grâul este un aliment complex. El conţine proteine, amidon şi puţine grăsimi. Mai bine de jumătate din conţinutul grâului integral este amidon şi de aceea combinând grâul cu miere sau zahăr se îngreuiază digestia lui şi se ţine pe loc zahărul care, în mod natural, trebuie să treacă repede prin stomac.

Noi ne-am obişnuit să consumăm grâul fiert ca pe o mâncare. „Îl condimentez“ cu puţin mărar sau pătrunjel şi puţină sare şi este o mâncare foarte hrănitoare. Dar pentru că tradiţionala colivă este dulce, fac „un pogorământ“ şi adaug sirop făcut din curmale zdrobite şi praf de roşcove.

Coliva se prepară foarte repede: un kilogram de grâu sau de arpacaş îl punem la înmuiat în apă călduţă cel puţin o jumătate de oră, sau mai bine de seara până dimineaţa.

Apoi, cu un piston îl zdrobesc şi îl pun în apa fierbinte din ceaun la fiert la foc mic. Dacă este muiat bine şi zdrobit în piuă sau într-un vas mai înalt, grâul fierbe în jur de o jumătate de oră.

Îl las la răcit şi apoi adaug siropul şi puţină vanilie lichidă. Dacă urmează să o împart în biserică la credincioşi, e mai practic s-o pun în pahare de unică folosinţă, pe care le ornez cu nucă de cocos sau praf de roşcove (carob).

Dintr-un kilogram de grâu sau arpacaş ies vreo 25 de pahare.

De cănd am cumpărat moara de cereale, prepararea colivei este şi mai rapidă. Despre asta, am scris în alt articol, care se numeşte cred… Colivă de grâu în 20 deminute…