Arhive etichetă: daruri

Cu prilejul zilei internaționale a cărții și a dreptului de autor

Salutare, dragilor!

Știați că în fiecare an în data de 23 aprilie, se sărbătorește ziua internațională a cărții și a dreptului de autor?

A, nu-i bai că nu știați. Nici eu n-am știut… Am aflat astăzi, în timp ce răsfoiam ziarul local distribuit gratuit…

Ah, cărțile, prietenele mele credincioase!

Mă opresc un moment și mă întreb cu strângere de inimă: Ce ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost cărțile? …cărțile bune…???

Da, există cărți bune și cărți rele. Cărți care zidesc suflete și cărți care scrântesc minți și pierd suflete.

Aș vrea să pot cuprinde în sărmanele mele cuvinte mulțumirea și recunoștința față de Doamne, Care m-a iubit atât de mult și mi-a dăruit atâtea daruri încă de când am făcut ochi pe acest pământ.

Printre minunatele daruri primite, se numără și cărțile bune, multele cărți bune, prin care Doamne mi-a călăuzit viața. Și asta fără niciun merit. Nu? Ce merit să fi avut eu, un boț cu ochi dintr-un sătuc uitat de lume, dar atât de binecuvântat de Dumnezeu…?

Niciun lucru nu mi-a plăcut mai mult pe lumea asta mai mult decât cărțile. Pe acestea le-am iubit pătimaș. Ele au fost singurele de care-mi lipeam inima… Până într-o zi, în care le-am dăruit aproape pe toate… Toți cei trei saci cu cărți, singura avere cu care m-am căsătorit, a luat drumul unei biblioteci dintr-un alt sătuc uitat de lume… Cine știe, poate se va mai naște o Doină…

După trebușoara asta, am răsuflat ușurată. Sufletul se despovărase de lipirea pătimașă de acele cărți, cărți cumpărate cu atâta jertfă (căci investisem uneori banii destinați hranei, căci îmi ziceam: „O carte o ai o viață, pe când dacă sari o masă-două, nu-i bai…!”.)

Și culmea… N-a trecut prea mult timp, că alte zeci de cărți au venit către mine, umplând rafturile din căsuța noastră…

Dăruiesc cărți și primesc cărți.

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

Eu nu știu să fie vreun alt dar material mai prețios în afară de cărți… Când cineva îmi vorbește despre vreo carte sau îmi recomandă vreun titlu, nu am liniște până nu o găsesc și o citesc.

Când primesc o carte bună, sufletul meu se bucură ca de cea mai mare bogăție și pe dată se apucă cu sete s-o devoreze. Așa s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Am trecut pe la niște prieteni și, când să plecăm, mi-a pus în mână o plasă plină cu cadouri pentru copii. Când am ajuns acasă și am dat să scot cadourile, am găsit și o carte. Când am văzut-o, primul gând care mi-a inundat mintea a fost:

„Cartea asta este trimisă de Dumnezeu. Am s-o citesc din scoarță în scoarță. În ea, voi afla răspunsul la întrebările care mi-au chinuit sufletul în ultima vreme”. Și așa am făcut. Deși era o săptămână plină, plină, pândeam orice minuțel „liber”. Mă strecuram într-un colț și sorbeam cuvintele pline de har. Așa am primit răspunsurile căutate, dorite, cerute…

Da, au fost și ispite. Satana urăște cărțile bune și faptul că le citim, chiar și numai dacă le citim, căci măcar un timp, fie el chiar și atât de scurt, tot ni se înmoaie inima și tot ne mai gândim la Doamne și la semeni…și tot punem un nou început bun…

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Mă opresc din scris și mă uit la raftul ticsit cu cărți din stânga biroului. Mângâi cu privirea fiecare cărticică… Nicio carte de aici n-am pus-o în raft înainte s-o citesc cu mare atenție, s-o subliniez, s-o adnotez. Îmi sunt atât de dragi toate! Iată și cartea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, prima ediție! O iau în mâini și o răsfoiesc. E mult mai subțire… E adevărata carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, e materia brută neprelucrată, nealterată de „științe”… E cartea mea scrisă pentru suflete simple… Ating filele, rememorez nopțile albe…, o strâng la piept…, aduc mulțumire.

O răsfoiesc din nou. Găsesc între file un calendar care are pe spate imaginea căpuțului unui copilaș cu ochii mari și într-o parte scrie: „Dăruiește o speranță!”.

Continui să scriu:

Dăruiește măcar o carte bună unui om… Ea va face lucrarea pe care tu ți-o dorești pentru acel suflet.

Îți dăruiesc aceste cărți.

afis-m

 

Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea de suflete. Amin.

Să mă pomeniți și pe mine în ruga voastră, dragii mei dragi.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Primind și dăruind cadouri

Bucurie, dragilor!

Astăzi, doresc să vorbim despre cadouri și daruri.

Vreau să vorbim despre cadouri din două motive, ba chiar din trei…:

Luna decembrie, precum și luna martie, e considerată, de către opinia publică, drept luna cadourilor și ca atare, ne preocupăm să oferim cadouri. Oferim fiecare ce și cum putem, dar am observat că secretul stă în primirea lui, receptarea și integrarea cadourilor primite, căci fiecare cadou are în el un mesaj și o enegie care se așteapră descifrate și folosite…

În ultima vreme am primit foarte multe cadouri, daruri minunate, pe care nu am apucat să vi le fac cunoscute…

Când vine vorba despre cadouri, despre daruri, îmi place să mă gândesc și la cuvântul englezesc echivalentul cadoului „present”, care mă duce cu gândul la prezent…, la prezență, la conștiința că fiecare clipă pe acest pământ și fiecare întâlnire cu celălalt, în fiecare relaționare, este pentru mine un dar divin.

Primesc și ofer cadouri…

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Am primit atâtea daruri…

Da, da… Dau cu o mână și iau (primesc) cu amândouă…

Doamne, cum voi putea mulțumi vreodată? Totul pentru mine este dar și-mi vine adesea să cânt acea minunată cântare:

„Mie Tu mi-ai dat dar așa bogat,

O cât sunt dator, Scump Mântuitor…”

De unde voi începe să vă împărtășesc?

Încep de la Târgul de Carte și Revistă Religioasă, care a fost un dar minunat. Cărțile pe care le-am primit și pe care am reușit să le cumpăr și pe care le-am oferit…sunt minunate, au venit cu răspunsuri și sinteze, pe care le-am aștept și le-am căutat atât de mult…

Oamenii noi pe care i-am întâlnit la Târg…

Întâlnirea recentă cu câțiva dragi și minunați cititori, mini vacanța din jurul Zilei naționale și ziua de ieri petrecută exclusiv cu familia…

Feedback-urile și aprecierile primite…

Clipele minunate de ieri…

Stau și mă gândesc la anii care au trecut dinainte de 2013… Ce face ca acum să fie altfel? Și răspunsul este: Multe…și minunate cadouri…, pe care eu am ales să le văd, să le primesc și să le ofer… Am ieșit din ego și m-am deschis celuilalt și astfel, cadourile curg…

Vă mulțumesc tuturor pentru cadourile minunate pe care mi le-ați făcut și pentru că ați primit cadourile mele, sărmanele mele cadouri…

De fiecare dată când dăruim, avem o strângere de inimă și ne întrebăm:

„Oare îi va plăcea? Oare îi va fi de folos ceea ce i-am dăruit?”.

Da, avem nevoie de încredințare pentru a merge mai departe. Lipsa încredințării, a feedback-ului, mai ales a celui pozitiv, ne ucide elanul… O, Doamne, cât de vulnerabili suntem…!!!

Vrem încredințare că e util ce facem, că e plăcut și folositor…, că e bine…, dar, Doamne (Domnul) tace, oamenii tac, sau unii ne hulesc sau ne jignesc…, mascându-și invidia inconștientă că noi am reușit, cu ajutorul lui Doamne, să ne ridicăm din mocirlă…și să lucrăm ceva care să meargă înaintea noastră și să ne deschidă cerurile…

Lipsa încredințării că suntem pe calea cea bună, că toată zdroaba noastră e utilă, e în direcția bună, ne deznădăjduiește și, unii dintre noi, ne autopedepsim, că nu suntem în stare să facem ceva bun, ceva demn de apreciat și pedeapsa aplicată e sub diferite forme, fie mâncăm compulsiv, fie bem  alcool, fie droguri, fie alte și alte forme nenorocite de anchilozare a durerii respingerii din partea celorlalți…

Dar Doamne e atât de minunat și, când nu mai speram vreun semn, iată ele curg…, dar a fost nevoie de răbdare, de trecere prin „ciur și dârmon”…și apoi, iar să uităm că suntem pe drumul ăl bun și iar să cădem și iar să strige Doamne la noi și tot așa, până când? Până când reușim să învățăm că suntem prețuiți de Doamne și că orice am face suntem iubiți, demni de iubire, că doar de aceea a venit Doamne și S-a răstignit pentru noi… Până ce reușim, cu darul lui Dumnezeu, să înțelegem că fără Doamne nu putem să facem nimic bun …

Da, da, ați tăcut „chitic” (expresie de la mama), n-ați spus nimic…, m-ați lăsat să fierb în suc propriu…Dar acum iată vă descoperiți mie, îmi spuneți că ceea ce vă scriu vă folosește, că „suntem pe aceeași lungime de undă”. Da, da…! dar eu voiam să schimb lumea, nu așa câteva zeci de persoane… Eu voiam „Bravo”, nu critici… O, Doamne! Și cât de bune mi-au fost toate aceste șuturi… !!!

Vă mulțumesc, dragilor, pentru toate darurile prețioase primite de la voi și vă îmbrățișez cu dor și drag.

Scrieți-mi pe adresa doinablaga ! gmail.com.

Descoperiți-vă, arătați-vă și poftiți în comunitatea

ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS

Puterea de a fi tu însuţi şi a trăi fericit

Dragilor

Mă bucur că pot şi astăzi să împărtăşesc cu voi gândurile  şi experienţele mele!

Aseară, am terminat de citit cartea „Dependenţa de nefericire”, care s-a încheiat cu ideea că niciodată nu este prea târziu şi niciodată nu eşti prea bătrân ca să identifici şi să-ţi revii din dependenţa de nefericire şi să porneşti pe Cale, pe care o doreşte de fapt sufletul tău…

Schimbarea este însă solicitantă. E mai uşor să te porţi cum ai apucat. Dar, cu puţină atenţie, este posibil să ieşi din cercul acestei dependenţe.

Iată un exemplu banal: Ieri, m-am trezit acţionând după impulsul dependenţei de nefericire, întâmpinându-mi soţiorul, după trei sferturi de zi lipsă, cu o plângere, cu o văicăreală… că mi-am făcut un cucui după ce mi-am dat, din neatenţie de altfel, cu capul de chiuveta din baia de sus (care e mai mare decât cea de jos şi care nu-mi plăcuse de când o cumpărase (singur)). Dar am conştientizat imediat că nu aşa se întâmpină soţiorul care vine de la lucru şi l-am îmbrăţişat, cerându-mi scuze că am reacţionat după impulsul dependenţei de nefericire … şi am râs amândoi…

Revin la lectura cărţii amintită mai sus. Când am ajuns la povestea unui om, care semăna atât de bine cu a mea, care crescuse cu ideea că succesele erau apreciate doar dacă cereau multă muncă şi luptă, am reflectat puţin:

Am crescut cu ideea că în viaţă trebuie să munceşti din greu, aşa cum muncea mama… Că a sta să citeşti e lene, că „neam de nemu’ nostru n-o fost profesor” … a fost un timp în care atunci când stăteam şi citeam, mă simţeam ciudat, că sunt leneşă…. La fel am păţit şi când ne-am cumpărat tot felul de aparate şi unelte care să facă treaba în locul meu…: simţeam că nu-s demnă de aprecierea mamei, care a spălat cu mâna toată viaţa pentru 11 persoane…

Târziu, am înţeles că eu sunt eu, eu sunt Doina şi mama e mama…., că am primit un dar, darul de a iubi cărţile, pe care trebuie să-l valorific spre folosul multora…

Am conştentizat că eu însămi mi-am sabotat propria-mi fericire şi propriul succes comparându-mă cu unii şi cu alţii…

Şi de atunci, am pornit, cu ajutorul lui Doamne, să-mi schimb viaţa fără să-mi schimb viaţa, iniţiind proiectul minunat „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi să străduiesc să găsesc mai multă fericire în propria-mi bucătărie.

Aştept să-mi împărtăşiţi şi voi din puterea de a fi voi înşivă şi a trăi fericiţi.

O zi binecuvântată!

Ce mi-am cumpărat de la Târgul de carte şi revistă religioasă

Dragii mei
Când m-am văzut în mijlocul miilor de cărţi m-am aruncat cu sete pe ele. Mama mea, ce să cumperi şi ce nu. Toate cărţile sunt minunate. În fiecare an mi-am tot promis să-mi fac un cont pentru cumpărăturile de la Târgul de carte şi revistă religioasă ca să pot să-mi iau ce-mi doresc. Anii s-au scurs şi desigur niciodată nu au fost în acest cont bani destui pentru doririle mele. Întotdeauna îmi doream să iau multe cărţi, că doar au un preţ atât de avantajos şi apoi unde le mai găseşti pe toate la un loc. Dar de fiecare dată a fost nevoie să renunţ la câte o carte râvnită.
Anul acesta fiind implicată mult mai mult în desfăşurarea Târgului, a trebuit să fiu prezentă non-stop în toate cele 4 zile ale Târgului şi am putut să mă uit atentă pe la fiecare stand: în fiecare dimineaţă când încă nu apăreau vizitatorii mergeam pe la standuri şi cercetam cărţile. Mă interesau cărţile practice şi izvoarele. Am pus ochii pe câteva şi urma ca în ultima zi să mă decid pe care să le iau. Între timp fetiţa mea cea mare a dorit şi ea 3 cărţi şi asta mi-a schimbat socotelile, dar m-au uimit şi m-au şi bucurat alegerile ei. nu-mi vine să cred ce maturitate are la 13 ani. Mulţam Doamne pentru asta!
Ei bine, mi-am luat până la urmă câteva cărţi:
Gena Geamănu, Spovedanie neterminată
Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mal tânăr
Un serafim printre oameni: Sfântul Serafim de Sarov
Prescură şi Artos – aici e descris cum să faci maiaua cu busuioc
Desigur că am primit cărţi şi în dar
Makarios – calea de a deveni un om fericit
Jurnalele dnei Oproiu
O revistă de la Lumea credinţei şi una de la Familia ortodoxă
Şi CD-uri, pe unele, spre surprinderea mea, le primisem şi anul trecut şi le-am găsit în raft nedesfăcute din folii.
Ei bine, am progsesat anul acesta! M-am mărginit la cărţi cheie… şi acum nu ştiu pe care s-o citesc mai întâi. Sfaturile … şi Makarios le-am început la Târg, dar „mor de curiozitate” să văd cum privea lucrurile maica Siluana înainte de încorporarea în Biserică. Aşa că, cel mai probabil, mai întâi voi citi Spovedanie neterminată…
În altă ordine de idei, Târgul de carte şi revistă religioasă este o mare binecuvântare pentru noi sibienii şi pentru toate editurile de carte religioasă. E un prilej extraordinar pe care abia acum, la cea de-a XIV ediţie în conştientizez.
E o mare pierdere să nu-l valorificăm!
Aşadar, dragii mei, pregătiţi-vă de pe acum pentru acest Târg. În calitate de cumpărători, umpleţi cât puteţi contul special deschis pentru treaba asta, iar ca edituri şi scriitori spor la lucru întru pregătirea a câtor mai multe cărţi minunate.
Domnul Lucian coca şi echipa dânsului vă aşteaptă cu braţe calde şi primitoare.
Mulţumesc tuturor care m-au umplut de bucurie în zilele Târgului.
Să fim binecuvântaţi cu toţii!

Ce mare binecuvântare sunt aparatele care ne ajută în slujirea din bucătărie!

Bună seara dragii mei
Am făcut o pauză destul de lungă de la scris.
Dar între timp am slujit de zor în bucătărie. Vă amintiţi că eram tare preocupată să găsesc o metodă practică prin care să consumăm cât mai multe cereale intergale în forma lor cea mai bună.
Şi Doamne a făcut iar milă şi a răsplătit cu vârf şi îndesat osteneala şi preocuparea mea.
Am găsit un aparat care mă ajută să valorific foarte bine cerealele încolţite, grâul şi secara. Iar din orz fac iarbă şi o storc.
Stau şi mă tot minunez cât de mult a evoluat tehnologia în ultimii 10 ani!
Ce să mai spun de diferenţa dintre generaţia mea şi a mamei mele…
Să fi trăit mama, sărmana, să vadă cât de repede se fac acum treburile… Şi noi tot n-avem timp…
Zilele trecute mi s-a stricat de tot maşina de spălat haine (zic de tot pentru că se stricase mai demult dar o mai târâia…) şi să mă vezi cârtind şi bombănind lângă văniţa ticsită cu haine murdare ca să le frec şi mai ales să le storc.
Dar în timp ce spălam la mână hăinuţele mi-am amintit de mânuţele lui mami, care a spălat toată viaţa la mână hăinuţe de la 10 persoane şi atunci mi-a fost ruşine să mai gândesc că mi-e greu. Mi-am amintit că într-o seară de iarnă mi-a fost aşa de milă de mama când a intrat de la întins rufe şi mâinile îi era vineţii de ger… Atunci mi-am promis că o să-i cumpăr o maşină de spălat când voi avea banii mei. Da, spre finalul vieţii a avut şi mama maşină de spălat rufe…
Doamne cum voi sta eu alături de mama mea în faţa Ta? Am atâtea aparate care mă ajută la slujirea din bucătărie şi eu tot întârzii la Sfânta Liturghie…
Mulţumesc Domnului pentru aparatele acestea care ne ajută atât de mult …
Sper să găsesc timp să vă mai împărtăşesc din darurile primite…
Fiţi binecuvântaţi!