Arhive etichetă: dictionarul explicativ al limbi romane

Cum se lecturează ”corect” o carte

Bună dis-de-dimineața!

Azi m-am trezit înaintea greierașului (soneria de le telefonul soțiorului) și am pus început bun, mi-am făcut rânduiala ca la carte… și totuși astea mici nu au încă chef să miște…, stau chitic în pat.., poate plec și le las…., dar azi nu le las, le iau cu mine…, căci ieri le-am lăsat și mi-au făcut o drăguță de treabă, că mi-au ieșit ochii din orbite a mirare…

No, să continuăm!

Până se trezesc, stau și aștept… și cum stau pe marginea patului, o văd pe Ecaterina Oproiu de pe coperta jurnalului 2…, e tare faină, parcă aș fi io… A, o idee: ui așa să-mi fac și eu pieptănătura, ca săp nu se mai ia fetele astea ale mele, mai ales frizerița mea, mezinuca, ca nu știu a mă pieptăna…, de, asta e adevărul, ce-i drept, nu prea am îndemânare la piptănături faine …

Și cum mă tot uit la poza lui Catrinel, îmi trece un gând, de la ăl rău desigur, s-o deschid înainte să mai cetesc ceva în Ceaslov….

Și deschid așa la întâmplare…Jurnalul are povestiri scurte și e scris mare, e o adevărată desfătare să cetești în el… și m-apuc să cetesc… și la un moment dat dau peste-un cuvânt ”ușile batante”, uși batante…? uși care bat?..hm, parcă nu am amai auzit acest cuvânt și, cu mare greutate, îmi mișc funduloiu la mansardă, să iau dicționarul…, da, fain, ușile sau ferestrele batante sunt cele care se închid singure…, desigur dacă le împingi și tu…

Lecturez mai departe cu urechile ciulite să prind prima foială în pat…

Dau peste alt cuvânt ”juvete”.., mai ce-o însemnând acest cuvânt?, că de auzit l-am tot auzit pronunțat de Piersic…, no deșchide dragă dicționarul, ”nu-ți fie lene”, aud o voce veche, antică și dedemult a soțiorului meu când mi-o spus-o odată.. și deschid și cetesc:

JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor.

Aa, de aceea o tăt folosea Piersic!

Ei, bun, mi-am lămurit și asta…

Citesc mai departe…

Iar mă împiedic de un cuvânt care parcă nu dădea bine acolo cu înțelesul ce-l știam eu

Cuvântul ”sadea”. Eu l-am auzit în expresia ”nebun sadea”

Ia uite domne ce de înțelesuri are:

SADEÁ adj. invar. 1. Care nu este amestecat cu altceva, de un singur fel; pur, curat. ♦ (Despre țesături, păr etc.) Care are o singură culoare; uniform colorat; fără desen. ♦ (Adverbial) Cu totul, complet, pe de-a-ntregul. 2. Autentic, veritabil, adevărat. – Din tc. sade.

No, așa se lectureayă, dacă vrei să pătrunzi profunzimile!

..

Și mă scufund în plăcerea înțelesurilor, a tainelor pentru care merită să trăiești ca să le descifrezi. Ce delicu domnule să citești, ce plăcere…., față de insipida îndeletnicire de ați umple pântecele și a-l goli…

Mă opresc, intru în panica primordială, e deja ora 7 ș-un pic…, tre să acționez, alminteri, iar ”se ia” p. I. de noi că am înmtârziat și nu mai sunt locuri și rămânem flămânzi…, în ciuda îmbuibărilor de unii singuri…

Poftă la lectură ”corectă”!

Eu am plecat, le iau pe sus, așa somnoroase cum sunt, nu le mai las…. Venim p. I., venim trei, așteptă-ne, pregătește locurile!!!

Reclame