Arhive etichetă: DIMINEATA

Îngheţată cu „noaptea-n cap”!

Salutare!

Nici n-au făcut bine ochi, că au şi năvălit ciripelele (fetiţele mele mici) în bucătărie zicând:

„Şi ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?”

Înainte de post, am mers la cumpărături cu fetele şi mi-au cerut îngheţată. Am cercetat cu deamănuntul prin vitrinele magazinului, doar, doar voi găsi ceva accesibil. Ochii mi-au sărit pe o etichetă roşie. Era reducere mare, de la 14 la 4 lei. Ingheţată vegetală!!!  : Lapte de soia, unt de cocos, zahăr, extract de vanilie şi vreo câţiva E. Am luat două cutiuţe. Delicios. Cum altfel să fie? Tot ce e cu zahăr şi arome e delicios.

Le-am promis că o să le fac şi eu îngheţată din asta. Duminică seara le-am preparat-o rapid şi am strecurat-o în congelator şi ieri dimineaţă le-am făcut surpriza.

Desigur că le-a plăcut. Drapt dovadă, azi dimineaţă, s-au trezit cu gândul la ea.

Ne dai îngheţată?

Ş-apoi ce să faci?

Le aminteşti că există un „ritual” al dimineţii….

„Hm”!, zice Pantelimona. Hai tu, Rafi. să bem apă…!!!

Le-am pregătit apa călduţă şi de data asta le-am stors şi puţină lămâie, dacă tot am cumpărat atâtea lămâi!

„Dar la ea (la P) ai pus mai puţină lămâie….”, zice Rafaela.

Măi, măi… parcă era vorbă să înmulţim dragostea! Astea sunt cuvinte de dragoste?

  • Gata, am băut apa!
  • Mergeţi să vă îmbrăcaţi!

…..

  • Ne-am îmbrăcat. Ne dai îngheţată?
  • După ce beţi sucul de rodii… Până atunci, citeşte-ne ceva Pantelimona.
  • Ba nu, o să fac nişte exerciţii la mate, că azi am test!!!!
  • Bun!
  • Pot să te ajut la desfăcut bobiţele de rodii?, zice Rafaela.
  • Da, da, chiar te rog.
  • IMG_20160321_063645
  • IMG_20160321_063655
  • Primul pahar:
  • IMG_20160321_063747
  • Mneamni ce bun e! Şi nici nu e acru, ca ieri…, zice aceeaşi Rafaela, alintându-se!
  • Vreau şi eu!, zice Pantelimona.
  • Un pic de răbdare!
  • …….
  • În cor: Şi acum, ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?
  • Da, vă dau după ce trece sucul.
  • Ăăăăăăă!
  • Ia vedeţi, ce mai aveţi dă făcut. Ghiozdănelul e gata? Ia vedeţi, aveţi apă în sticluţe?

Rafaela: – Eu nu pot să văd. Sticla nu-i în ghiozdan. Cred că a rămas la şcoală….!

Mama: Hm! Caută altă sticlă.

  • Gata am făcut ghiozdanul. Ne dai îngheţată?
  • Iat-o!
  • IMG_20160322_065625
  • Mniamni!!! Ce bună-i!!!

Îngheţată vegetală

Un pahar cu lapte

2 linguri de unt de cocos

2 linguri de miere (de mană!)

Un praf de vanilie

Blendurite şi turnate în forme şi congelate.

Mulţumim, mami! Te iubim!!!

Reclame

Unica mea salvare este iertarea

Să mă iert pe mine în primul rând. Să-i iert pe cei din jurul meu, pe toţi apropaţii şi depărtaţii, că nu s-au conformat dorinţelor mele …. Să-L iert pe Dumnezeu ……

Să mă iert că nu sunt perfectă. Să recunosc şi să accept că am zile în care scap ca vaca în lucernă şi „mânc” de-mi crapă burta….

Să mă accept că nu sunt mămică perfectă …, nici soţie perfectă…. şi să mă iert.

Şi să mă ridic şi să fac ce trebuie, să mă port ca şi când aş avea iubire, deşi eu n-o simt… şi nesimţirea asta mă sperie…..

SyntekExifImageTitle

Să mă accept că sunt un nimic…..şi mă arăt Domnului şi zic: „Sunt un nimic, Doamne! Fă şi din nimicul meu o minune, aşa cum din nimic ai făcut lumea aceasta!

Asta e soluţia: să iert şi să mă iert; iară şi iară…. până la sfârşit.

Şi, Doamne, fă să fie acest sfârşit dimineaţa … un început….. ….şi un sfârşit şi iar un început……….fără sfârşit în mila Ta nemărginită.

Mulţumeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Am început cura de coacăze negre

Dragilor
Iată şi anul acesta a ajuta Doamne să găsim coacăze negre.

index
Mulţumesc prietenei mele, Mirela, că din puţinul ei, din grădinuţa ei, mi-a dat şi mie două găletuţe cu coacăze.

De sâmbătă, 4 iulie, timp de 10 zile, vom bea în fiecare dimineaţă câte un păhărel cu nectar de coacăze negre, făcut cu ajutorul storcătorului cu melc.

HH-Elite-gri-2
Mulţumim, Doamne şi pentru acest dar!

Ce le mai dau puiuţilor mei de mâncare dimineaţa?

Bună dimineaţa, dragilor!

Poate aţi auzit zicala din popor „Mâncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tânăr!”. Nu ştiu exact ce asemănare o fi între mâncare şi însurătoare, dar ştiu că e bine să mănânci dimineața și să te însori de tânăr.

De ce e bine să mănânci dimineața?

Păi, când faci cel mai mult efort? În prima parte a zilei, nu? Ei, şi tocmai în această parte tu umbli cu rezervorul gol, îl ameţeşti cu un zaţ de cafea…şi numai ce te trezeşti pe la ora 11 că tremuri… Unii specialişti, care se respectă, ne sfătuiesc să mâncăm dimineaţa. Ce este bine să mâncăm dimineaţa? Fructe şi apoi cereale integrale. Bun. Dar dimineaţa avem o problemă cu timpul! Deşi ne culcăm destul de devreme, pe la ora 20-21 maxim suntem în pat şi sforăim, dimineaţa totuşi ”nu ne dăm sculatului”.

Uite, spre exemplu, azi dimineaţă am lăsat să sune ceasul și a tot sunat vreo 20 de minute, dar prinţesele mele nici n-au avut habar de asta. M-am dus la ele şi le-am gâdilat la tălpi. Nimic. Dormeau buştean! Îmi era mai mare dragul să le privesc, ghemuite care mai de care mai haios. Aşa că, a trebuit să găsesc alternative…

Pentru că la ora 7 trebuie să ieşim pe uşă, le-am făcut o budincă de mere în care am pus o linguriţă de praf de seminţe de cătină şi un vârf de cuţit de cuişoare și mâncarea de cereale le-am pus-o în trăistuță, ca s-o mănânce la pauza de masă de la grădiniță și școală.

Rețeta: Budincă de mere cu seminţe de cătină râşnite şi cuişoare

Am spălat merele, le-am curăţat un pic de părţile afectate şi le-am dat prin storcătorul cu melc, la care am pus sita rară. Am luat un borcan de sâmburi şi pieliţe de cătină, (pe care le-am uscat în toamnă, după ce am făcut cura de cătină, storcând cătina tot cu storcătorul cu melc), şi le-am dat prin râşniţă. Am luat apoi, pe rând, câte o cană mare şi am pus-o la storcător să se umple cu pasta aceea fină de mere. După ce s-a umplut, am adăugat o linguriţă de praf de seminţe cătină şi un vârf de cuțit de praf de cuişoare, le-am amestecat bine şi le-am pus cănuţele în faţa prinţeselor pe jumătate „dorminde”.

Era deja ora 06.50! Le-am pregătit repede păpica pentru ghiozdănel. De data aceasta, pe lângă chifla din făinuri integrale, seminţe şi o ridiche, care era păpica pentru amiază, am adăugat şi caserola cu cereale şi câteva curmale (pe care trebuia să le mănânce la o jumătate de oră după mere) pentru masa de la ora 10, când doamnele de la grădiniţă şi de la şcoală le îi vor așeza la măsuţă să mănânce. Şi aşa, am încheiat cu succes misiunea din bucătărie şi m-am scutit şi pe mine de vorbăria de a le grăbi să să mestece că trebuie să plecăm.

Doamne, mulţumim!

Sărut mâna pentru masă!

Vă doresc o zi senină!

 

A doua zi fără pretenţii

Dragilor

a mai trecut o zi fără pretenţii!
De data aceasta lupta s-a înteţit.

Cum ieri nu prea am avut contact prea mult cu exteriorul, cu ceilalţi, deoarece au fost plecaţi, nu prea am avut ocazia să exersez lipsa de pretenţii faţă de ei şi, ca atare, lupta de a nu mai avea pretenţii, s-a îndreptat către mine.

Îmi doresc să fac foarte mult şi vreau să le fac repede, repede. M-am născut pe fugă şi pe fugă am început să trăiesc. Am deprins de la mama să fac multe, multe lucruri dintr-o dată, să le fac repede, nebăgând de seamă că nu se poate întotdeauna să le fac aşa repede, aşa cum îmi doresc. Să gândesc că eu pot face toate repede, repede dintr-o dată, a fost aşa o pretenţie nesăbuită.
Sunt o fiinţă limitată şi mărginită, asta e realitatea! E nevoie să fac treburile pe rând cu muuuuuuultă răbdare!!!!

Mama făcea mult. Era setată pe mult, dar avea motivele ei.
Dar eu acum sunt nevoită să schimb placa şi să înregistrez una nouă:

Puţin şi bun! Puţin şi bun! Puţin şi bun!

Şi tot repet, până ce-mi intră în cap şi se transpune în fapte.
Puţin şi bun înseamnă pentru mine mâncare făcută din alimente integrale într-un mod cât mai simplu;

Puţin şi bun înseamnă un moment concentrat de linişte şi de rugăciune;
Puţin şi bun înseamnă pentru mine un gând îndemnător la acţiune împărtăşit din inimă şi nu pagini întregi de „literatură”.

Voi repeta astăzi cât mai des şi mă voi concentra să fac „Puţin şi bun!”.

Am băgat de seamă că „mantrele” acestea chiar funcţionează!

Am observat că atunci când vreau să fac ceva din gama obiceiurilor vechi şi nesănătoase, se aude placa nouă. Uitaţi, de pildă, când frica, lenea, confortul mă ispiteşte să dau înapoi sau să mă sustrag de la misiune, de la ce am de făcut, atunci îmi vin în minte cuvintele:

„Toate le pot în Hristos Cel Care mă întăreşte!”. Şi merg mai departe.

Aşadar, astăzi, cu ajutorul lui Doamne, mă străduiesc să petrec fără pretenţii şi-L rog pe Dumnezeu să mă ajute să fac, sistematic, Puţin şi bun şi să fac asta zilnic!

Să aveţi o zi binecuvântată şi spornică!

E diferenţă, totuşi, să faci treburile cu Doamne sau să le faci singur!!!!

Dragilor
în dimineaţa asta m-am trezit cam indispusă şi cu mare greutate am început să fac cele ale dimineţii. Am început să le fac cu nemulţumire şi fără spor…şi în gând tot cârteam: „iar numa’ eu! Uf… ! Şi sunt atâtea de făcut: şi sucul de fructe…şi laptele de cocos…şi.., vai n-am cereale fierte!…Tre’ să fierb repede nişte ovăz..că se fierbe repede…Da, dar tre’ să-l fac făină…şi, vai, trebuie să pun moara în priză…că nuş’ ce au prizele astea din bucătărie că nu pot să las tot timpul toate în priză …şi ..uf nu nimeresc priza asta din spate… deja e târziu..şi laptele nu-i gata… tre’ să sparg nuca…. Izbesc nuca de cocos de cimentul din curte, dar nu vrea să se spargă…şi ochii parcă mi se împăienjenesc…aş vrea să dorm acum, nu să sparg nuci de cocos… Uf..ceasul 7 fără 20 de minute …La fix soţiorul tre’ să iasă din casă… şi ovăzul nu-i gata…aaaa…tre’ să mai curăţ şi o sfeclă roşie…să dau culoare lăpticului…În sfârşit…cănuţele se umplu..! Haideţi la păpică copilaşi!”.

Soţiorul pleacă cu mijlocia la şcoală, iar eu urmează s-o duc pe mezinuca la grădi…Uf! ce de vase murdare! Şi storcătorul… e cleios de la grăsimea nucii de cocos … dar hai să storc un morcov pentru mezinuca, care n-are chef să mânce ovăzul cleios…
Îi pun suculeţul..Se strâmbă, iar eu mă înfoi la ea şi-i zic apăsat: „Îl bei într-o secundă că….te mânc eu pe tine cu nas cu tot…, cu …muci cu tot!”.

Mă împiedic de găleata de gunoi.. .. Pe masă sunt cojile…uf…îmi vine să urlu, să strig că ce numai eu…în toate zilele numa’ eu să lucru în bucătărie…îmi vine să trântesc tot…Simţeam că crăp…că nu mai pot…Şi indispoziţia asta..şi capul ăsta greu… !
Dar, dintr-o dată, mi-am amintit să-L chem pe Domnul să mă ajute şi zic: „Rafi, hai să cântăm la Născătoarea!”.

Dar parcă nu-mi vine să cânt .. ..şi aştept să cânte Rafi, dar ea, nimic…Încep să cânt…şi ea după mine …şi cântăm aşa de vreo câteva ori „Născătoare de Dumnezeu bucură-te….” şi apoi încep să zic: „Maica Domnului ajută-mă…uite e deja 8 şi trebuia să fim la grădi…Doamne vino acum aici şi mă ajută…ia greutatea asta…!” Şi încet, încet se face lumină….şi pe masă ..şi în chiuvetă şi pe blat…şi toate-s la locul lor şi ajungem şi la grădi. Şi, pe drumul de întoarcere, m-am gândit la această minunată posibilitate de a lucra cu Doamne. Ce simplu e…, dar obiceiul de a urla şi de a trânti toate cu ciudă şi nemulţumire e mai puternic şi e nevoie de un pic de sforţare…să mă abţin să nu mă las târâtă de stări fizice…de chef sau de nechef…, ci să-L chem pe Domnul chiar atunci în lucrul meu şi El vine şi mă ajută efectiv…şi azi am văzut asta…, dar e nevoie să zic „Doamne ajută” în loc de „nu mai pot”.. sau „ce numai eu..da, ce iar să pregătesc mâncare…iar să lucru atât…”.
Mulţumesc, Doamne, pentru ajutor! Bine este să lucrez cu Tine…!

Ce putem să mai mâncăm rapid dimineaţa?

Dragii mei
pentru că ne aflăm încă cu bucătăria întoarsă pe dos, zilele astea am folosit mult blenderul. Am fiert doar cerealele şi leguminoasele şi în rest crudităţi.
Dimineaţa am folosit mult pătrunjel verde. Da, poate nu vă vine să credeţi. Am luat din piaţă mai multe legături de pătrunjel şi l-am pus cu codiţele în apă într-o caserolă. Dimineaţa am încălzit nişte apă am pus cerealele fierte în blender, am turnat apa şi le-am mixat. Apoi am adăugat frunzele de pătrunjel şi doi morcovi fragezi şi o jumătate de avocado sau o mână de nuci sau puţin susan râşnit şi am mai trecut un mic dejun.
Am făcut astfel ca să nu ne împingă ispita să cumpărăm pită albă şi alte cele de uns pe ea…. Şi mă gândeam că atâta vreme cât folosim alimente integrale şi curate e bine de zeci de ori mai mult decât orice produs industrial din magazine.
Te grăbeşti dimineaţa şi n-ai timp să mesteci? Foloseşte aparatura adecvată. Desigur, să nu fie asta o obişnuinţă…
Cât de simplu este să speli câteva legume sau vedreţuri şi să le blendureşti şi apoi să adaugi 2-4 linguri de cereale integrale fierte.

Un nou început la început de an bisericesc

Dragii mei
Astăzi începe un nou an bisericesc. La mulţi ani!
Pentru că aseară Părintele meu a vorbit atât de minunat, m-am gândit să împărtăşesc cu voi din bucuria mea.
Iată anii noştri se scurg şi ne apropiem tot mai mult de „marea trecere”.
După ce Părintele ne-a vorbit despre calendar şi nedesăvârşirea lui, despre Sfântul Dionisie cel smerit (Exiguul înseamnă cel mic, cel smerit), despre acest om care s-a ostenit să introducă în istorie era creştină, ne-a citit capitolul 12 din Eclesiast.
Acest capitol „vreau să vi-l pun la inimă” (expresia obişnuită a Părintelui) şi îl transcriu aici, nu înainte să menţionez că Părintele mi-a descoperit înţelesuri noi, pe care le voi pune în paranteze). Sunt tare bucuroasă că ieri am descoperit în două rânduri înţelesuri noi ale cuvintelor Sfintei Scripturi, înţelesuri ascunse atâta timp.
Iată primul înţeles duhovnicesc din Psalmul 100, pe care l-am citit de atâtea ori dar nu m-am întrebat niciodată ce poate însemna ultimul verset. Dar ieri, când am mers la o sfinţire de casă nouă, părintele care a slujit, un părinte minunat care mă unge la inimă de fiecare dată când îl văd şi-l aud, mi-a atras atenţia la sfârşitul slujbei când a spus „stăpânului”casei să citească să citească acest psalm:
Psalmul 100
„Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.
Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât.
Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut.
Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.
Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.
Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.
Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.
În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.”
După ce s-a citit acest psalm şi după ce a făcut încheierea slujbei părintele a spus că acest face referire şi la casa pe care a sfinţit-o, dar are înţelesuri mult mai profunde, el face referire şi la casa din noi, la lăuntrul nostru. Trupul este casă (şi nu oricare casă, ci un templu) a Duhului Sfânt şi este nevoie să fim atenţi cine intră în el. ultimul verset face referire la gândurile care ne invadează mintea şi mai cu seamă dimineaţa. Să luăm aminte şi să veghem, să judecăm ce gânduri pun stăpânire asupra noastră („În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului”) pe cele rele să le izgonim („să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea”) şi să punem gânduri bune. De calitatea primului gând ce-l punem în noi, ţine şi calitatea întregii zile.
Iată câteva gânduri pe care cu „cu mila şi cu îndurările” lui Doamne al meu, mă străduiesc să le pun în minte dimineaţa:
„Slavă ţie Doamne!”
„Mulţumesc Doamne pentru somnic!”
„Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Celui viu care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi dintre cel dintâi sunt eu!”
„Toate le pot în Hristos Cel ce mă întăreşte!”
Şi ziua este cu totul altfel decât atunci când las morocăneală
Am observat că pot să-mi schimb starea fizică dacă atunci când mă scol ridic mâinile în sus şi deschid larg buzele şi rostesc minunatele cuvinte care-mi umplu mintea de bucuria Domnului şi Măntuitorului meu. (aceste mişcări au un rol important în creearea unei stări care ne ajută sufleţelul – puteţi vedea aici demonstraţiile ştiinţifice despre cum ne schimbă starea sufletului poziţia corpului: https://www.youtube.com/watch?v=NBVh_9nZsnA).
Ei bine, dar să continuă şirul expunerii! Iată capitolul pe care ni l-a citi Părintele aseară:
Capitolul 12
Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere de ei …” (În tinereţe viaţa este altfel. Vigoarea trupului ne ajută să facem multe lucruri minunate, dar vine şi vremea neputinţelor când oasele noastre slăbesc şi tremură).
Înainte ca să se întunece soarele (înainte ca lumina ochilor să slăbească) şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
Atunci este vremea când străjerii casei tremură (străjerii- organele noastre) şi oamenii cei tari (picioarele şi spatele) se încovoaie la pământ şi cele ce macină (dinţii) nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele (se potolesc poftele);
Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb (îmbătrâneşti) ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.
Şi părintele s-a oprit aici, deşi mai sunt versete în capitol.
Ne-a pus la inimă aceste cuvinte îndemnându-ne să-L căutăm pe domnul din pruncie şi nu la „vârsta a treia” cum obişnuiesc unii să creadă că atunci se merge la biserică.
Dragii mei dragi
Vă doresc şi-mi doresc ca în acest nou an bisericesc să urcăm încă puţin pe Calea care duce la Doamne cu credinţa că El este cu noi până la sfârşit şi ne ajută. Şi când n-om mai putea să mergem la El, spre El, la biseica Sa, El ne va lua în braţe.
Şi mă gândesc cu psalmistul că multe rele am făcut şi multe mi-a iertat domnul şi „întorcându-mă, mi-ai dat viaţă!”
Haidem să punem din nou un început al vieţii noaste duhovniceşti! Rugaţi-vă şi pentru mine. Cu darul lui Dumnezeu, vă pomenesc pe toţi cititorii cărţii mele şi ai acestor rânduri. E minunat că putem să folosim toate pentru folosul nostru!
Fiţi binecuvântaţi!

Sirop de muguri de brad obţinut prin presare la rece

Bună  dimineaţa dragilor,

În dimineaţa aceasta am mai descoperit ceva minunat: siropul proaspăt de muguri de brad cu miere de salcam cu care le-am desfătat pe minunile mele de fetiţe.

O bunătate!

Iată cum l-am preparat. Aseară am primit câteva mâini de muguri de brad şi i-am pus la frigider, eram prea ruptă de oboseală..

Dimineaţă devreme, mi-am amintit că am de câteva zile dezgheţată ultima pungă de fructe de cătină şi am decis să fac sucul şi să-l pun cu miere şi să le dau fetiţelor să-l bea. Zis şi făcut.

De curând mi-am cumpărat un storcător de fructe manual cu ax mercalat. E din fontă şi e în genul la maşina de tocat carne manuală cu diferenţa că are o sită. La început am fost puţin sceptică că voi putea face ceva cu el, dar am observat că merge bine la cătină, o storce foarte bine şi dacă o dau de trei ori ies numai cojile şi sâmburii pe care îi usuc şi îi râşnesc şi îi consumăm cu miere sau în combinaţie cu alte seminţe.

Ei bine, după ce am dat cătina m-am gândit să încerc să dau şi mugurii de brad, să văd dacă merg şi au mers. A ieşit ceva suculeţ şi restul s-au mărunţit bine. am combinat repede sucul cu miere şi l-am pus într-un borcănel până ce s-au trezit şi echipat fetele. Restul, „pulpa”, am amestecat cu miere şi l-am pus în frigider să se macereze. Se poate pune şi doar în cămară.

Sunt foarte încântată de această procedură de obţinere a siropului de brad şi am stabilit să mergem la sfârşitul săptămânii după muguri. Aceştia pe care i-am primit au fost culeşi de la Sadu. Mă voi interesa dacă sunt crescuţi şi la Păltiniş, acolo e puţin mai rece.

Dacă nu aveţi o sursă sigură de miere naturală şi accesibilă ca preţ, faceţi sirop de zahăr invertit, cu zahăr alb sau brun dacă vreţi, şi îl puneţi peste muguri. Reţeta siropului de zahăr o aveţi în cartea mea ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS. V-aş gi scris-o şi aci, dar sunt iar pe fugă..

Am câteva reţete noi pe care o să vi le scriu în zilele următoare. Vom vorbi despre sucurile verzi. Azi m-am desfătat cu o combinaţie delicioasă.

După ce am făcut sucul de muguri de brad, am lăsat storcătorul montat şi am fugit la Doamne. Când m-am, am făcut un suc de spanac cu pătrunjel şi răbarbăr (rubarbă) după care am fugit să-mi rezolv o treabă. Pluteam pur şi simplu…

Mulţam Domnului pentru toate şi pentru aparatura care ne uşurează munca în slujirea din bucătărie!

O zi binecuvântată tuturor!

CE MÂNCĂM DIMINEAŢA?

Până nu demult aveam o problemă: ce să gătesc pentru familie ca să ne hrănească cu adevărat?

Era un chin pentru că nu aveam habar ce înseamnă alimentaţie sănătoasă.

Acum de când am descoperit tainele hranei sănătoase, pe care Creatorul ne-a pus-o la îndemână, dar pe care eu între timp o uitasem, pentru că pe rafturile alimetarelor apăruseră sclipiciuri şi împacheturi tentante, identic naturale.

Acum totul e simplu. Slava Domnului că am înţeles asta! Ce mâncăm dimineaţa?

Noi nu întrebăm aşa, ci abia aştept să mănânc!

Ne trezim cu o foame de lup şi direct la bolul cu fructe sau la cana imensă de nectar de fructe. Azi am savurat un nectar super delicios: pastă de măceşe+pastă de coacăze+pastă dintr-o portocală şi o lămâie. Mama mia ce bunătate!

După o oră, am savurat deliciosul grâu încolţit şi la sfârşit ciocolăţica de seminţe cu carob.

Ei, cu aşa meniu, să tot lucri până pe la 2!