Arhive etichetă: duh sfant

Atenţie: dezvoltarea personală (creşterea spirituală) se deosebeşte de induhovnicire (îndumnezeire)

Dragii mei

Vreau să vă împărtăşesc ceva foarte important:
Acum „e la modă” preocuparea pentru dezvoltarea personală. Apar tot mai multe cărţi motivaţionale pe piaţă. Sunt multe traduceri şi se găsesc şi în format pdf. Am fost foarte entuziasmată de fiecare dată când am reuşit să citesc cărţi „bune”.

Mă gândeam: „măi uite ce grozavi sunt aceşti lideri, ce chestii super spun!”. Chiar mi-am clarificat câteva lucruri citindu-le, dar totuşi aveam ceva reţineri, ceva scârţâia şi nu ştiam unde. Mă tot miram cum de reuşesc „ăştia” să facă atâtea chestii şi „ortodocşii noştri” sunt atât de fricoşi şi „încuiaţi” la minte. Şi apoi mă întrebam de ce nu simt sau nu înţeleg la fel de clar şi când citesc Sfânta Scriptură sau scrierile Sfinţilor Părinţi.

Şi m-am tot întrebat şi răspunsul a venit treptat şi foarte subtil.
În ajunul anului nou când am luat o foaie şi un creion şi l-am invitat pe soţior să ne facem proiectul pe anul ce vine a început să râdă şi mi-a zis: „iar ceva ai citit…motivaţional!?”.

Şi a continuat: „Dacă ai fost atentă când ai citit tu cartea aceea motivaţională X, poate ai observat care a fost primul lucru pe care l-a făcut autoarea când a pornit să „se perfecţioneze”!?
Despre ce vrei să vorbeşti?, i-am spus. Iar el a continuat: „a scăpat de cel care o împiedica ..a divorţat…

Desigur am făcut ochii cât cepele şi un vârtej de gânduri mi-au năvălit în cap…
Nu prea am înţeles exact ce vrea să spună, deşi am tot discutat mai multe.

Aseară, răsfoind internetul am găsit nişte lucruri atât de faine la mica siluana şi cum soţiorul lucra lângă mine la laptop, l-am deranjat tot arătându-i una alta. Ne-a plăcut un articol despre durere în care persoana cu care vorbeşte îi spune maicii la un moment dat:

„Măicuţă, reuşiţi foarte bine să daţi răspunsuri la nişte întrebări care, de cele mai multe ori, au din partea Bisericii răspunsuri convenţionale şi care nu satisfac. Ale dumneavoastră satisfac. Care e secretul?

Eu am un limbaj adecvat surzilor. Vorbesc pentru surdo-muţi. Biserica vorbeşte oamenilor care au simţurile întregi. Şi eu sunt în Biserică şi vorbesc tot adevărul vorbit de Biserică”.

Şi cetind asta am început să-i spun soţiorului cu obidă: vezi? De ce Biserica foloseşte acest limbaj…păi oamenii nu înţeleg…că eu n-am înţeles atâtea lucruri din teologie cât am înţeles din cărţile alea de care tu de amuzi…

Şi l-am lăsat să lucre mai departe.

Apoi, mai butonând pe internet, am găsit alt articcol al maicii Siluana şi l-am citit, dar de data asta m-am abţinut să-l mai deranjez pe soţior, şi aşa îi răpisem atâta timp…

Am citit articolul şi apoi m-am dus la culcare cu câteva întrebări în minte. Dimineaţă când m-am trezit şi am început să mişun prin casă au apărut conexiunile şi am exclamat un mare „aha”. Am înţeles care e diferenţa între dezvoltarea personală şi înduhovnicire, am înţeles că scopul meu şi al creştinilor practicanţi nu e „s-o ducă bine”, ci să dobândească Duhul sfânt. Că aceste cărţi motivaţionale vorbesc sentimentului nu duhului nostru. că ele folosesc un limbaj psihologic pentru oameni psihologici, pe când poărinţii vorbesc duhovniceşte, oamenilor duhovniceşti… că poţi să creşti spiritual dar să nu trăieşti în Duh. Că autorii acestor cărţi sau marii lideri pot fi spirituali dar nu demni de a le urma exemplul vieţii lor, căci ei îşi permit să divorţeze, dacă soţia devine o povară (cred că asta a vrut să-mi spună soţiorul în ajunul anului nou).., sau pot sta în concubinaj sau multe altele.

Domnul spune că pe prorocii mincinoşi îi vom cunoaşte după roade.. „da, aceşti lideri sunt bogaţi material, au succes, au caracter, dar noi avem pe Hristos şi harul lui. Avem bucuria lui care nu se simte cu sentimentul, ci în partea aceea profundă din noi, în duhul nostru. da putem să citim cărţile acestea dar cu rugăciune şi atenţie. Diavolii ne ispitesc acum ff subtil, ei acum nu se maia rată fioroşi, ci în haine de lumină, aşa cum l-a înşelat pe acel începător despre care se povesteşte în cartea Proloage  în ziua a 9 a lunii ianuarie.

Parcursul nostru duhovnicesc de la chip la asemănare nu e atât de uşor. Scăparea e la doamne şi în biserică şi în ascultarea de părintele duhovnici şi la rugaciune şi smerenie.
Vă las să citiţi domniile voastre articolul de mai jos în care măicuţa mea duhovnicească ne explică mai pe înţeles:

Mentalitatea Noii Ere ne ademenește cu „valori spirituale” (Maica Siluana Vlad )
E foarte important să învățăm asta astăzi pentru că felul în care suntem atacați acum, felul în care suntem smulși din relația cu Dumnezeu acum se deosebește de felurile prin care vrăjmașul a luptat de-a lungul istoriei. Astăzi, majoritatea oamenilor nu mai sunt materialiști. Acum mentalitatea Noii Ere care este și vine la noi ne ademenește cu „valori spirituale”.

Da, să fim atenți, că toți oamenii au duh, dar nu toți oamenii sunt înduhovniciți. Pentru că înduhovnicit este numai acela care în duhul lui a primit Duhul Sfânt și lucrează poruncile lui Dumnezeu în Duhul Sfânt.

Ceilalți oameni sunt spirituali, au intrat în partea înaltă a sufletului lor, pot intra în duh; yoghinii, de exemplu, prin meditație, reușesc să-și vadă lumina sufletului, adică lumina duhului. Dar, cum ne învață Părintele Sofronie în duhul Sfinților Părinți, ei rămân la nivelul de creatură. Or, noi suntem chemați să ne îndumnezeim. Mai mult, trezindu-mi duhul fără Dumnezeu, duhuri vrăjmașe îl vor infesta cu prezența lor, că diavolul are strategii nenumărate și lucrători mulți la număr. Legiuni!

Vechea mentalitate a lumii a generat multă violență și cruzime. Istoria omenirii este plină de sânge. Oamenii sunt frânți, zdrobiți și osteniți de ctele de violență. Dar nu vor să se întoarcă la Dumnezeu ca să-i vindece și să-i odihnească, ci scornesc o nouă mentalitate: cea a păcii universale, dar fără Dumnezeu-Omul, Mântuitorul lumii, ci cu un dumnezeu ”același orice nume i-am da și oricum ne-am închina lui”. Un dumnezeu care este chiar omul. Vechea poveste în haine noi!

Da, acum, învățătura și tehnicile acestei mentalități noi sunt extrem de rafinate și cu adevărat spirituale, adică inspirate duhului omenesc de spirite, de duhurile vrăjmașe îmbrăcate în haine de lumină. Ele sunt și ”bune” din punctul de vedere al omului autonom – ne învață cum să ne rezolvăm conflictele, cum să avem gândire pozitivă, cum să avem o stare de bine, cum să ne dezamorsăm sentimentele negative, să le înlocuim cu sentimente pozitive…

Și chiar sunt bune, tehnic vorbind. Eu le învăț și le folosesc pentru că sunt instrumente ca și un program de computer. Dar trebuie să avem grijă ca să nu ne însușim, odată cu ele, și credințele, mentalitatea, ci să le transformăm pe toate în rugăciune, în împreună-lucrare cu Dumnezeu. Să nu cădem robi acestor tehnici. Și există foarte multă literatură, foarte multe cărți cu sfaturi foarte bune: ”E bine să faci așa, să mănânci așa”. Dacă intrăm în acest joc, nu vom mai cunoaște drumul de ieșire, pentru că zicem: ”Dar pe mine metoda asta m-a adus și sunt liniștit”, așa cum pe un yoghin care a mers până la levitație el zice: ”eu am trăit minuni, ia uitați-vă, eu stau în aer!” Bun, și? Ce-ai făcut acolo?

Adică, am nevoie să știu care e scopul vieții mele, care este problema mea? Să stau în aer? Dacă L-am primit pe Hristos Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții mele, scopul meu este să intru în Împărăția Lui, să intru în bucuria Lui pe care nu o mai ia nimeni de la mine. Asta voi căuta: să trăiesc bucuria aceasta pe care mi-a făgăduit-o El. Orice altă stare de bucurie este mincinoasă… Nu m-am născut pentru o stare de bine. Dumnezeul meu și Mântuitorul meu m-a anunțat că vor fi vremuri grele, că voi avea necazuri, că trebuie să-mi port crucea,că voi fi bătută, scuipată și judecată, dar că toate acestea nu-mi vor lua bucuria pe care nimeni și nimic n-o poate lua de la noi pentru că e a Lui. Numai așa vom putea rezista!

Și să nu uităm și să mărturisim lumii că nu avem viață în noi fără Dumnezeu. Și Dumnezeu trebuie mâncat și ca să-L mâncăm trebuie să ne pregătim pentru asta. Și să ne mutăm întreaga atenție și dorirea la bucuria Lui, iar necazurile inerente vieții pe acest pământ să le transformăm în tot atâtea locuri de întâlnire fierbinte cu Dumnezeu. Așa să ne ajute Dumnezeu!
(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Doxologia, Iași, 2013)

Foc am venit să arunc pe pământ!

Dragii mei

Daţi-mi voie să vă împărtăşesc cele ce am primit azi la Biserică, ca bucuria mea să fie deplină. Astăzi, s-a citit o Evanghelie pe care am auzit-o de multe ori, dar Părintele meu ne-a dezvăluit un înţeles nou, nemaintâlnit până acum.

Pentru ca să înţelegeţi desăvârşit, vă transcriu aici Evanghelia zilei şi apoi cuvântul Părintelui nostru Vasile Mihoc, de la finalul Sfintei Liturghii, încheiind cu o meditaţie personală:

Zis-a Domnul:

„Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? Şi când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ţi silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban”.

La sfârşit Părintele meu a spus:
Evanghelia de astăzi de la Luca capitolul 12 îi nedumereşte pe unii.
Mântuitorul spune în această Evanghelie: „Foc am venit să arunc pe pământ”, referindu-se la focul Duhului Sfânt. Un foc curăţitor, dar care este şi un foc al judecăţii.

Dar Mântuitorul adaugă: „Trebuie însă să mă botez cu un botez şi sunt nerăbdător să primesc acest botez. Se referă la botezul morţii Sale pe cruce. Focul Duhului Sfânt este aprins pe pământ, este aruncat pe pământ, ca rod al jertfei Mântuitorului de pe cruce. Şi acest foc nu aduce pace în sens lumesc, de aceea Mântuitorul spune mai departe,”că n-am venit să aduc pace pe pământ”. Nu o pace a păcatului, o pace a lumii, o pace a îngăduinţei celui rău.

Vedeţi, astăzi, se propovăduieşte o astfel de pace. O pace în care toate să aibă loc, toate necurăţiile, toate păcatele, toţi au loc, toţi sunt buni. Dar Mântuitorul spune că a venit să aducă război, război împotriva păcatului, un război care îi împarte pe oameni, chiar şi pe casnici. Că spune Mântuitorul mai departe: „se va dezbina tatăl împotriva fiului..”, deci chiar în familii apare această luptă odată ce s-a aprins focul acesta al Duhului Sfânt care nu poate suferi păcatul, care exercită această judecată asupra păcatului. Mântuitorul spune în Evanghelia de la Ioan că „Duhul Sfânt va vădi lumea de păcat şi de judecată; de nedreptate şi de judecată”.

Asta face Duhul Sfânt. El este foc şi lumină şi această lumină arată răul aşa cum este el, în toată hidoşenia lui. Şi atunci apare lupta. Despre asta vorbeşte Mântuitorul aici. Vorbeşte în cuvinte foarte tari, despre jertfa Lui şi despre roadele jertfei Lui, care înseamnă această luptă împotriva păcatului pentru curăţia lumii, pentru înnoirea lumii.

Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu. Fără această curăţire a lumii prin această luptă pe care credincioşii trebuie s-o ducă prin puterea Duhului Sfânt, nu există Împărăţie a lui Dumnezeu în sensul biblic al cuvântului”.

Dragii mei

În timp ce îl ascultam pe Părintele, mi-a venit un gând: există oameni care înţeleg greşit acest foc şi această luptă despre care se vorbeşte aici. Eu însămi am înţeles greşit. Unii cred că sunt chemaţi să lupte cu lumea, cu oamenii lumii şi să-i anatematizeze… şi de aici tot felul de agitaţii şi mişcări în afară, gen cipuri sau alte chestii.., neîngrijindu-se de propriile păcate şi vicii. Dar Mântuitorul se referă aici în primul rand la lupta pe care e nevoie s-o ducem permanent cu noi. Nu avem treabă cu lumea, ea îşi are cursul ei, nu putem schimba lumea, ci putem să ne schimbăm pe noi, fiecare, câte unul pe rând. Putem să nu permitem lumii să ne stăpânească în inimă prin lucrurile ei, aceasta e ocupaţia principală, nu să ne agităm pentru lucruri exterioare. Atâta vreme când în biserică e Sfânta Liturghie şi tu dai mesaje de refuzare carduri, a cui lucrare e aceasta…?

Dragilor,
să ne unim cu Lumina şi întunericul nu ne va cuprinde!
Dar dacă ne risipim în afară, de unde energie pentru lucrul din interior?
Să ne umplem de lumină şi întunericul nu va avea loc, va fugi. Nu-i nevoie să ne luptăm cu el, căci oricum e mai bine pus la punct cu lupta decât noi.

Să ne apropiem de Doamne şi răul va fugi. Nu zice oare Apostolul: Cine ne va despărţi pe noi de Hristos? … Şi eu adaug: oare cardurile?..Nu, ci propriile patimi.

Doamne miluieşte-ne şi fă-ne lumină! Aprinde Tu acest foc şi arde spinii tuturor fărădelegilor mele!
Fiţi binecuvântaţi, dragilor!