Arhive etichetă: evanghelia zilei

Trei învățături esențiale

Bună seara, cititorule drag!

Permite-mi să-mi deschid inima și să te întreb:

Oare ți s-a întâmplat vreodată să asculți ceva și să nu auzi cuvintele, să nu le înțelegi, să nu pătrundă înăuntrul tău, ci să treacă printr-o ureche și să iasă pe amândouă?

Mie mi s-a întâmplat să merg la biserică să aud Evanghelia de zeci de ori și să nu rezonez la cuvintele ei minunate.

Dar mi se mai întâmplă, așa cum mi s-a întâmplat și azi dimineață, să aud cuvintele Evangheliei ca pentru prima dată și să mă minunez de puterea și claritatea lor.

IMG_20170325_111029

Evanghelia zilei

Matei VII, 1-8

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tăuşi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedeasă scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi afla. Bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

Părintele nostru, părintele Vasile Mihoc, ne-a spus că Evanghelia de astăzi ne prezintă

3 învățături:

  1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
  2. Clar!Acest adevăr îl ilustrează și cu o parabolă, cu parabola bârnei.http://2.bp.blogspot.com/-I3aAY3KGD34/VM8oCumdq7I/AAAAAAAACnU/AH6-yyauG4Y/s1600/download%2B(8).jpg

Când judeci pe altul ești întotdeuna fățarnic, pentru că te consideri mai bun. Făcând aceasta, păcătuiești față de tine, față de aproapele și față de Dumnezeu.

  1. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor

Aceste cuvinte ne întreabă cum ne purtăm față de cele sfinte, de lucrurile sfinte, de cuvintele sfinte, de locurile sfinte, de timpurile sfinte (sărbătorile). Toate acestea sunt prinse în aceste cuvinte: Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor.

În Biserică, este o rânduială strictă cu cele sfinte. Dacă veți citi în Liturghier, veți vedea cât de atent trebuie să se poarte preotul cu cele sfinte. Dar acele instrucțiuni pentru preot sunt valabile și pentru noi toți. Ni se adresează șio nouă întrebarea . cum facem distinctive între sacru și profane?. Lumea de azi profanează totul, nu mai are nimic sacru, sfânt. Câinii sunt aici metafora oamenilor necredincioși care nu suferă să audă de cele sfinte și se întorc și sfâșie … Dacă cineva nu vrea să primească învățătura lui hristos, dacă vezi că e împotrivitor, îl lași în pace.

  1. Stăruința în rugăciune

Dumnezeu vrea să stăruim în rugăciune și nu ne împlinește repede cererile deoarece vrea ca să ne ajute să să ne clarificăm mintea, să deosebim care e nevoia noastră adevărată, să știm să ne organizăm prioritățile întotdeuna în perspectiva căutării mai întâi a Împărăției cerurilor.

Anunțuri

Uimitor! Întrebându-te sincer, primeşti răspuns de fiecare dată!

Dragilor

Mă uimesc de fiecare dată cum lucrează Domnul!

Joi (19 noiembrie), s-a citit o evanghelie care mi-a ridicat câteva întrebări şi m-am rugat Domnului să–i dea prin minte Părintelui Vasile să tâlcuiască Evanghelia zilei. Abia aşteptam momentul cuvântului de final, îmi doream atât de mult să aflu explicaţiile, intenţionam chiar să-l rog pe părintele să ne tâlcuiască în amănunt pericopa evanghelică….., dar, spre uimirea mea, Părintele, după binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, a început direct să săvârşească slujba de parastas pentru cineva…. N-am putut sta la parastas, căci aveam multe de făcut pentru seminarul de nutriţie şi am plecat cu nedumeririle….

Dar în seara aceasta (duminică, 22 noiembrie), la vecernie, Părintele Vasile a tâlcuit acea pericopă evanghelică, pe care dorisem s-o ascult joi.

Fac o paranteză şi adaug: E uimitor cum Dumnezeu lucrează prin cei din jur, pentru a ne răspunde la căutările noastre sincere, cum face din cei din jurul nostru oameni văzători cu duhul… doar pentru că noi căutăm cu toată inima un răspuns pentru sufletul nostru… Întotdeuna vine răspunsul şi lămurirea, numai să fim atenţi….

Cei din jur devin pe rând uneltele Domnului pentru mântuirea fiecăruia. Se poate ca cineva să spună cuvinte foarte frumoase, dar el să rămână neatins de ele, doar pentru cineva anume care-l ascultă….

Personal, am văzut cum a lucrat Domnul prin mine pentru câţiva oameni….

Acest lucru este înfricoşător, căci poţi să sfârşeşti rău, tu cel care vorbeşti atât de frumos altora…

Odată, am urmărit un filmuleţ cu un discurs al unui tânăr care vorbea despre dezvoltare personală … La un moment dat, a pomenit despre un autor care a scris câteva cărţi despre cum să faci bani, cum se fac afacerile. Pe mulţi oameni a folosit aceste cărţi, şi încă mai foloseşte, dar el a sfârşit ca un sărac…, într-un spital oarecare….

De aceea, e nevoie să lucrăm cu frică mântuirea noastră…, permanent…

Dar să revenim la pericopa, iat-o:
„Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice”. (Luca 16, 1-9)

Tâlcuirea Părintelui:

Bunurile pământeşti pe care le avem nu sunt ale noastre. Ele aparţin Stăpânului ceresc, noi suntem numai administratori şi Mântuitorul ne cere ca să avem această înţelepciune duhovnicească ca să le folosim pentru a avea şi noi loc în corturile cele veşnice. Adică să le folosim dând săracilor, făcându-ne din săraci prietenii noştri pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
În Evanghelia aceasta e folosit „mamona al nedreptăţii” (tradus în ediţia folosită „bogăţia nedreaptă”).
„Mamona” e un cuvânt aramaic care înseamnă „câştig sau profit”, nu neapart nedrept, dar pentru că e numit „mamona al nedreptăţii”, e vorba de un câştig nedrept, un câştig care nu ne aparţine pe drept. De aceea, când Mântuitorul spune „Faceţi-vă prieteni cu mamona al nedreptăţii”, adică câştigul acesta care nu ne aparţine de fapt, al căruia noi suntem numai administratori, noi putem să-l folosim făcându-ne prieteni cu el, prieteni pentru Împărăţia lui Dumnezeu, prieteni care vor pleda pentru noi în faţa Judecătorului.

Sigur, Mântuitorul nu se referă la un câştig nedrept, în sensul că noi am fi autorizaţi de Evanghelie să câştigăm pe nedrept. Toată Evanghelia se opune unei astfel de interpretări. Calea câştigului e aceea a „sudorii frunţii” spus lui Adam. Este binecuvântat câştigul dobândit prin muncă cinstită şi prin efort şi este împortiva noastră şi blestemat câştigul nedrept, prin care asuprim prin cineva. Iubirea de aproapele ne opreşte să avem un astfel de câştig.
Parabola aceasta ne vorbeşte despre modul evanghelic de a folosi bogăţia.

Astăzi, am avut pilda cu bogatul nebun căruia i-a rodit ţarina… (…) Ferictul Augustin îi spune bogatului: „N-ai hambare? Dar casele şi cămările şi mâinile întinse ale săracilor sunt toate hambare. N-ai avea tu atâtea bogăţii prin care să umpli toate aceste hambare. N-ai nevoie să-ţi construieşti alte hambare!”.

Ce frumos spus! Să ne aducem aminte de acest cuvânt şi să ştim folosi înţelepţeşte bunurile mai multe sau mai puţine pe care le avem, ca să ne facem prieteni din săraci, cei pe care Domnul îi iubeşte, cei pe care Domnul îi înalţă, cei numiţi „mici”, dar pe aceşti „mici” Mântuitorul îi numeşte fraţii Lui. „Câte veţi face acestor fraţi prea mici ai Mei, Mie mi-aţi făcut”, spune Mântuitorul. Şi aceasta priveşte şi datoria noastră şi sufletească şi lumească faţă de necăjiţii lumii acesteia, cei necăjiţi sufleteşte sau trupeşte. În atâtea feluri îşi spune prezenţa acestor fraţi ai Mântuitorului şi ei ne provoacă mereu a ne exercita chemarea noastră de ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. Amin”.

După cum observaţi, cuvintele Evangheliei nu se înţeleg ad-literam, ci au înţeles tainic, parabolic, pe care Domnul ni-l descoperă în Sfânta Biserică prin slujitorii Săi.

Patru pietre la temelia vieţii trăite în bucuria Domnului

Dragii mei dragi

Astăzi (13 oct. 2015), Domnul mi-a vorbit din nou şi mi-a reamintit cele mai importante principii pe care se clădeşte relaţia cu aproapele:

1. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi;
2. Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi;
3. Iertaţi şi veţi fi iertaţi;
4. Daţi şi vi se va da.

Îţi mulţumesc Doamne pentru că m-ai ajutat şi astăzi să ajung să-Ţi aud cuvântul prin sfânta evanghelie ce s-a citit şi că mi-ai reamintit aceste principii esenţiale pe baza cărora se întemeiază relaţia sănătoasă cu aproapele. Iată le împărtăşesc cu prietenii mei şi fă-le Tu lucrătoare în noi. Amin

Luca VI, 37-45:
37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
38. Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.
44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.
45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.

Aceasta este icoana copilăriri mele

10834036_666958456757208_782865443_n

înaintea căruia i-am spus lui Doamne toate dorurile şi visurile mele de atunci şi acum îi mulţumesc că nu m-a părăşit pe Cale şi m-a ajutat să le împlinesc şi cred că mă va ajuta până la sfârşit. El e nădejdea şi bucuria mea din care gustând încerc să vă fac şi vouă poftă.

Doamne rămâi cu noi tot timpul, că s-a plecat ziua!

O zi spornică şi bucuroasă, vă doresc tuturor!

Atenţie: bântuie o boală periculoasă!

Dragii mei

Am reuşit cu ajutorul lui Doamne să ajung astăzi mai iute le biserică. Şi când am intrat se citea apostolul, din care am prins câteva cuvinte care m-au mişcat spre cugetare.

Spre mai bună înţelegere vă transcriu aici fragmentul:

„Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.
Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are.
Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară;
Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.
Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare.
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.
Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.
Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori. (I Timotei VI, 3-12)

Aceste cuvinte m-au cutremurat:

Există pericolul să te molipseşti de o boală urâtă de „boala discuţiilor” .

Această boală este foarte periculoasă pentru că din ea „pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. (versetele 4-5).

Dragilor, trăim vremuri cum nu se poate mai prielnice pentru mântuire, dar totodată şi vremuri dintre cele mai înfricoşătoare, căci nicicând lupii nu au purtat o blană mai autentică de mieluşei.

Acum toate sunt amestecate şi toate par bune. Răul e deghizat în haină de evlavie încât cel neavizat cade uşor în cursă. Scăparea este să ne ţinem de Biserică. Numai în biserică învăţătura e păstrată curată sub ocrotirea Duhului Sfânt.

Oameni slabi fiind, nu putem singuri culege din marea avalanşă de învăţături, fără să ne afecteze sufletul. Dar pe de altă parte mai e un pericol, cel al evlavionismului şi a cuvioşeniei exagerate, a îmbrobodirii şi a fustelor lungi, golite de iertare şi îngăduinţă a aproapelui aşa cum este şi a-l purtării lui în dragostea lui Doamne, care singură ea îl poate schimba.

Abundenţa cuvintelor spirituale cu care venim în contact ne poate foarte uşor a ne îndepărta de Doamne şi de biserică şi a cădea în evlavionism. A cunoaşte multe informaţii de suflet folositoare nu ajută mai la mai nimic, dacă nu ne schimbăm viaţa după învăţătura autentică a Domnului.

Şi Apostolul şi evanghelia de astăzi (Luca 18, 15-17, 26-30) asta mi-au vorbit.
„De nu veţi fi ca pruncii, spune Domnul, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor!”. Şi Părintele nostru, care „ne-a fost furat” pentru puţine zile de către credincioşii din Italia, ne-a spus astăzi:
„Ce înseamnă să fim ca pruncii? Să fim curaţi la suflet, să ne purtăm fără vicleşug şi dedesupturi…”
Ei, dar cât de greu ajungem la curăţia asta şi cât de puţini!
Dar nu este imposibil, numai să ne îndurăm odată să punem început schimbării lăuntrice şi a mentalităţii.

Da, e adevărat, mai există destui oameni care cred ca şi apostolii odinioară că copiii l-ar putea deranja pe Hristos. Dar Domnul spune răspicat şi hotărât apostolilor şi nouă tuturor:
„Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca acestora e împărăţia cerurilor!”

Cu alte cuvinte:
„Dacă tu omule nu ai chef să faci ceva pentru tine, măcar nu-i împiedica pe alţii, lasă-i să vină la Doamne, aşa cum sunt ei, cu minijupurile lor, cu machiajele lor. Şi aceştia, stând acolo lângă Doamne, vor vedea cât de scurtă le e fusta şi o vor lungi. Şi vor vedea ce urâţenie e machiajul, şi-l va şterge singure, dar arătându-i cu degetul, nu vei face decât să-i alungi departe de Hristos şi atunci evlavia ta şi „bisericoşenia” ta se va dovedi o mare înşelare…”

Doamneeee, ai milă de mine şi de toţi copilaşii Tăi! Fă tu ca rândurile ce le scriu aici să producă în suflet dorinţă de schimbare după învăţătura Ta!

Să aveţi o zi bucuroasă şi binecuvântată, dragii mei!

Dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel

Dragii mei sfânta evanghelie de astăzi m-a pus pe gânduri:
1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
2. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
3. Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
5. Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
6. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.
7. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?
8. Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.
9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.
Şi Părintele meu a spus:
„pilda cu smochinul- Mântutorul arată îndelunga răbdare a lui dumnezeu pentru poporul Său de la care aştepta roade. Dacă nu aduce roade, nici azi, nici mâine, nici anul viitor, Domnul a pornit pedeapsă”.
Şi s-a oprit brucs aici…
Şi m-a înfiorat…
Dar am prins şi nădejde că iată ziua ce mi-a dăruit-o încă e la început, încă mai pot face fapte de pocăinţă… şi iată acum când scriu e spre seară şi fapte n-am făcut, dar mai am încă câteva ceasuri…
Doamne numa’ mila Ta mă ţine!