Arhive etichetă: femeie

Să nu ne fie frică să rostim ”Te iubesc!”

Dragii mei, bucurie!

Zilele acestea, mă gândeam la faptul că am început să folosesc mai des expresia

”Te iubesc!”.

te-iubesc

Și mă gândeam cu strângere de inimă dacă nu e formalism, dar am primit confirmarea s-o țin tot așa și de atunci, mă tot minunez de ce se întâmplă

Hai să vă povestesc!

Ieri, am avut o experiență minunată, care m-a uimit. Ieri, am avut prilejul să stau câteva momente lângă o persoană cu un suflet minunat cu care, în ultima vreme, m-am văzut zilnic, dar așa în treacăt, făcând schimb de amabilități: ”Salut, salut…”, sau rugăminți, sau trimițând sms-uri…

Ieri, am avut prilejul să vorbesc cu ea mai îndeaproape și, când să plec, m-am apropiat de ea, am îmbrățișat-o și i-am spus din toată inima ”Te iubesc!„ A fost așa o străfulgerare, de parcă nu eram eu cea care era acolo. Persoana în discuție a fost zguduită, s-a înfiorat și mi-a răspuns: ”Și eu…!” (și am simțit că zisese și ea la fel, din toată inima). După ce am îmbrățișat-o, am zbughit-o imediat, zburând departe de orice și oricine mi-ar fi putut fura acea firimitură de iubire primită.

Când am ajuns acasă și i-am povestit soțiorului faza, el a făcut ochii mari, ca de obicei când îi mai povestesc din ”trăsnăile” mele și, în timp ce-i povesteam, mi-am amintit de o discuție avută cu persoana respectivă mai demult, când am atins un punct foarte sensibil pentru ea… Mi-am amintit că atunci, i-am văzut suflețelul chinuit într-o amestecătură de idei și concepții. Discuția respectivă fusese despre ”orientarea religioasă”, ea fiind născută de părinți ortodocși și crescută în mediu protestant. Mi-am amintit că, în timpul discuției cu acea persoană, am avut puterea să-i privesc chipul și atunci, mi s-a revelat frumusețea lui și, totodată, tot zbuciunul și împărțirea lui în diferitele și nebuloasele orientări spirituale rupte de Adevăr…

Mare taină este chipul omului! Pentru mine, e un mare dar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reușesc să-mi mențin privirea ațintită asupra unui chip… Mi-e drag acel suflet… și toate sufletele! Durerea mea e că am ratat atâtea oportunități de a mă conecta cu ele, cu sufletele celor din preajma mea… Am trecut doar printre trupuri… Dar azi, am aflat că viața, oricât de proastă ar fi, poate fi oricând luată de la capăt!

Dar să revin… Mă gândesc: cum se face că acum, în momentul de față, le spun copilașilor sau soțului sau unui suflet că-i iubesc și peste un timp, mă răstesc la ei sau îi cert sau le reproșez… Și mă întreb: Oare acel ”te iubesc” este adevărat? Și răspund: Da, este adevărat, pentru că e spus cu partea cea mai curată din mine. Iar atunci când cert, se ”activează” egoismul care se simte deranjat, scos din comoditate. Da, mai avem de lucru până să ajungem să spunen ”Te iubesc” cu toate părțile noastre, așa cum făceau sfinții. Citeam undeva, cred că în cartea cu Părintele Tadei, care povestea că duhovnicul lui nu l-a certat niciodată, pentru că ”el avea dragoste…”.

Cum pot să-ți spun ”te iubesc” și, imediat sau după un timp, să cert…? Astăzi m-am lămurit ceva mai bine, citind în cartea maicii Siluana, Deschide cerul cu lucrul mărunt (mai ales la paginile 107-108) în care scrie: ”Nu putem cunoaşte pe nimeni în întregime, nici pe noi, nici pe cel din faţa noastră, pentru că omul este o mare taină!”. Trăim pe nivele… Vedem bucățele din om… Când te rezumi doar la ce face omul într-un moment dat sau la ce a făcut…, îl bucățelești… Omul întreg e o taină… și noi nu putem vedea acest întreg atâta vreme cât suntem împărțiți în păcate și patimi. Domnul ne vede întregi, ne vede cum ne-a creat El la început, acea sămânță cu tot potențialul, ne vede parcursul și ne vede devenirea, ne vede cum o să devenim la final…, dar noi ne împiedicăm sau ne îndrăgostim de o bucată din om… Și de aici decepțiile…

Mă gândeam că, de m-ați fi văzut cum mâncam compulsiv după o decepție față de mine sau față de altul, v-ați fi scârbit de mine, uitând toate acele părți minunate din mine… Da, da, fiecare om are unele părți ”urâte”, pe care se străduiește să le ascundă cât de bine poate, dar ele tot ies la iveală și cei din jur, hop pe el… Și punem eticheta după acea bucățică din el, dar ce este el înăuntru, lupta lui, biruințele lui, revelațiile, frumusețile lui interioare nu le știm. Sfinții se vedeau doar pe sine păcătoși, iar pe toți ceilalți din jurul lor îi vedeau în acea lumină a Învierii.

Despre persoana căreia i-am spus c-o iubesc, am auzit și am și văzut unele lucruri nedemne de apreciat și cu toate acestea, în inima mea s-a întipărit acea imagine care mi s-a relevat atunci în acea discuție, că ea, acea persoană, e un suflet împărțit care-și caută calea… Atunci, am simțit că va ieși la liman cândva… Ieri, fiind adumbrită de o stare de har, ne-am conectat și așa am putut să-i comunic iubirea lui Doamne pentru ea…

Da, omul în intregime e o taină, pe care n-o putem cunoaștea din exterior. Măicuța mea Siluana spunea acolo, în carte, că atunci, când cred că cunosc pe cineva, acel om nu mai este întreg, ci e ciopârţit. Când eu spun: „A…, ştiu eu ce-i poate capul, ştiu eu…”, el devine pentru mine o caricatură. Adevărul e că nu ştim nimic! Ştim doar ce a făcut ieri sau ce a făcut alaltăieri sau ce poate să facă într-o situaţie anume, dar nu-l cunosc. ”Şi a-l accepta în întregime înseamnă să-l acceptăm cu ceea ce nu cunoaştem. Şi nu numai cu ce nu cunoaştem pentru că nu e manifestat, ci cu ce va fi”. Și aici, a fost marea revelație pe care cuvintele maicii Siluana au mijlocit s-o primesc: ”Gândiţi-vă că Mântuitorul îi spune Sfântului Petru: Piei înapoia mea, satano! După ce-i spusese că îi dă cheile Împărăţiei. Şi te întrebi: Ce, Dumnezeu nu ştia ce-o să zică Sfântul la cinci minute după ce a zis că va întemeia Biserica pe mărturisirea lui? Şi că de la Tatăl este ceea ce a zis?. Ba, ştia. Şi, cu adevărat, Mântuitorul a întemeiat Biserica pe mărturia Sfântului Petru, acel Sfânt Petru care a fost apostolul Lui, care L-a propovăduit în toată lumea. Şi nu acel Petru care s-a speriat că va suferi Învăţătorul lui şi i-a zis: Să nu-ţi fie Ție una ca asta”.

Ei, dragilor, înțelegeți acum cum îl vede Dumnezeu pe om? Nu-l vede în cădere, în momente de slăbiciune, ci în esența lui, în dorul lui de cer, în ceea ce va deveni cu harul Lui. Așa să facem și noi, să nu ne fie frică să exprimăm atingerile harului… ,căci prea multă ură e exprimată, prea multe nemulțumiri. Să exprimăm iubirea și ea se va înmulți… Da, eu, în ființa mea, în sufletul meu, în sinele meu curat, te iubesc și te voi iubi mereu omule, chipule al slavei, suflu de lumină…, chiar dacă ieri te-am certat cu partea mea întunecată…  Dar să știi că iubirea cu care te iubesc nu este a mea, nu o produc eu sau tu, ci este darul lui Doamne, Care este Iubire, pe care eu mă străduiesc și mă rog să-I fac tot mai mult loc în inima mea. Mai am de crescut în iubire…, să nu te miri când ies din starea de iubire și recad în starea de dobitoc… Eu nu știu să iubesc, nu pot să iubesc.., nici măcar să empatizez…, nu am încă aceste conexiuni fundamentate …, dar le cer, îmi plac, le doresc și mă bucur să le împărtășesc când le primesc.

Maica mea ne spune: ”Să nu ne fie teamă de ceea ce facem în vâltoarea iubirii noastre sau a neputințelor noastre în relațiile dintre noi. Suntem în mare păcat în fața lui Dumnezeu dacă credem că asta e tot, dacă nu-l vedem pe om întreg, adică cum îl vom vedea la Înviere. Deodată să te oprești să vezi: cum o să fie el, cum o să fie ea în ziua Învierii. Și totul se schimbă atunci, chiar dacă acum nu vrea să audă de Înviere”.

Da, uneori, ne e greu să iubim pe unii… și-ți vine atunci, să strigi la Domnul și să-I spui: ”Doamne, cum să-l iubesc eu pe ăsta sau pe asta? Și Domnul răspunde: așa cum îl iubesc eu.Ți-am dat putere prin Sfintele Taine, mai ales harul Cununiei … Da harul Cununiei este foarte puternic. Să îndrăzniți să-l invocați în momente de secetă a iubirii… și acesta face minuni!

Să îndrăznim să intrăm în iubirea Domnului pentru ceilalți și, desigur, să ne străduim să fim harnici, să conlucrăm cu harul în săvârșirea faptelor iubirii…

Te iubesc! Vă iubesc!

Aștept cu nerăbdare clipa să ne vedem, să ne cunoaștem așa cum ne cunoaște Domnul pe fiecare în parte.

Rugați-vă și pentru mine!

Bucurie!

 

„Da capo al fine”

Dragilor
Astăzi este începutul mântuirii noastre!”, cântăm în sfânta noastră Biserică.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi punem un nou început vieţii sănătoase, vieţii depline, începând cu prima slujire, fiind credincioşi peste noi, peste emoţiile noastre şi peste toate ale noastre, armonizându-le cu voia lui Dumnezu, slujind celor din familie, fiind credincioşi peste puţinul încredinţat şi, dând dovadă de gestionare eficientă, vom primi multul, după care tânjeşte inima noastră…. Împlinind datoria, dând ajutorul necesar celor din casă, mii de oameni din întreaga lume, pe care dorim să-i ajutăm, vor veni înspre noi de la sine……. Şi vor fi cu lângă şi împreună cu noi… pe targă…(pe pomelnic) în faţa Doctorului şi Dătătorului a tot Binelui.

Tendinţa este să ai multul de la început, să arzi etapele, dar nu se poate…..

Personal, tocmai am testat asta …. şi acum suport arsurile…
E greu să rezişti ispitei…, mai ales când e aşa de atractivă…. (să-ţi şi vezi deja visul împlinit, fără toţi paşii necesari parcurşi ….

La un moment de răscruce…., Opreşte-te şi întreabă: „Ce să fac, Doamne, acum astăzi? Pe unde să apuc?”

Şi răspunsul vine atât de repede…, numai să iei aminte şi să-l pui în lucrare imediat

Acesta a fost răspunsul primit astăzi: „Exersăm iubirea …., punându-ne în situaţia celui de lângă noi. (…) Nu e vorba de ascultare, de supunere, ci mai degrabă de sfătuire…, de conlucrare…”.

Şi acesta,
din apostolul zilei ade astăzi:
„Fiule Tit, toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi şi la orice lucru bun, netrebnici.
Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.
Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare; bătrânele de asemenea să aibă în înfăţişare sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, ca să înţelepţească pe

cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.

Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.

Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu. (Epistola către Tit 1, 15-16; 2, 1-10)

Şi acesta, din Evanghelia zilei de astăzi:
„În vremea aceea cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe Iisus în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. Şi L-au întrebat, zicând:
„Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu.

Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un dinar! Al cui chip şi scriere are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“. Şi El a zis către ei:

„Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!“

Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi, mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. (Evanghelia de la Luca 22, 19-26)

Şi …. acesta:
„daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!”
Sunteţi israeliţi, puteţi foartebine să le faceţi pe amândouă: să fiţi supuşi autorităţii şi să slujiţi pe Dumnezeu întru adevăr. Această învăţătură este valabilă dintotdeuna: oricare ar fi stăpânirea, credinciosul poate să slujească pe Dumnezeu, dând stăpânirii ce se cuvine, dar nu ce nu se cuvine.

Adică, dacă stăpânirea te obligă ca să nu-l slujeşti pe Dumnezeu, atunci, sigur, că alegi slujirea lui Dumnezeu. Răspunsul acesta îl avem în Faptele Apostolilor, când sinedriştii îi opreau pe Sfinţii Apostoli să vestească Evanghelia şi Sfântul Apostol Petru dimpreună cu Sfântul Apostol Ioan răspund: „Socotiţi voi înşivă: dacă se cuvine să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu?”. (a explicat Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc)

Acest răspuns e cel mai greu…: să le faci pe „amândouă”, şi pasiune, şi vocaţie, şi datorie….

Cum?

Mai întâi cele ale lui Dumnezeu…
Şi apoi celelalte…
Şi pe acestea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi…

Prima dată datoria către familie, apoi pasiunile… şi alte doriri…, vocaţii…, visuri…, nebunii..

Prima dată credincioşia peste puţinul încredinţat, cele ale tale, trupul tău, emoţiile tale… făcând armonie cu tine şi cu Doamne… şi cu ai tăi…
Opreşte-te un timp din multul, multele ce le faci pe jumătăţi…, pe fugă…, de musai…

Şi începe astăzi să fii credincios peste puţin, să te sincronizezi cu tine, cu copii, cu soţul….cu gătitul…, să te organizezi, să prioritizezi … şi între timp, pregăteşte-te pentru multul ce va veni…la timpul potrivit….

„Cred, Doamne, ajută-mă să împlinesc Cuvântul Tău!”. Amin
Vă port în plânsul şi în strigătul meu ….:
Fă-mă Tată ca unul dintre argaţii tăi!

PS: iertaţi greşelile de scriere, de voie şi de nevoie…. Tre’ să zbor spre şcoală… am dor-it doar să vă dau un bip…uf şi ce greu e toată exprimarea asta „corectă”….

Revedeţi contextul slujirilor.. din articolul

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/

 

Târgul naţional de Carte şi Revistă religioasă (2015) – un eveniment cu care noi, sibienii ne mândrim

Dragilor

Iată-ne, cu ajutorul lui Dumnezeu, la o nouă ediţie a Târgulului naţional de Carte şi Revistă religioasă!

An de an acest Târg ne întâmpină, în plină toamnă, cu multe cărţi de suflet folositoare.

Acest Târg este unic în ţara noastră. El este prilejul mult aşteptat în care ne întâlnim noi, toţi, iubitorii de carte de suflet mântuitoare.

Târgul de Carte şi Revistă religioasă este de acum istorie. Privesc primele ediţii ale lui şi mă mă bucur cât de frumos a crescut.

http://targdecartereligioasa.ro/

E umitor să vezi cum această idee, de a crea un Târg naţional de Carte şi Revistă religioasă, a prins contur, s-a menţinut şi s-a dezvoltat pe parcursul celor 15 ani!
În arhivele Târgului, puteţi vedea evoluţia lui, precum şi chipurile celor care au susţinut şi au crezut în această idee de la început, care acum dă rod şi bucură sufletele tutror sibienilor iubitori de carte.

Mulţumim Domnului să l-a ajutat şi anul acesta pe domnul Lucian Coca să organizeze din nou acest Târg! Ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea sănătate ca să-l poată organiza mulţi ani şi de acum încolo, căci ne este foarte de folos.

Prima ediţie a acestui Târg a avut loc în anul în anul 2000, de atunci, de când a început să se scrie o nouă epocă a istoriei…

Suntem binecuvântaţi că trăim aceste vremuri! Piatra de încercare este că sunt toate amestecate şi libertatea noastră de alegere e pusă la încercare…

E bine că avem un Târg de carte religioasă! Cartea religioasă îşi are locul şi importanţa ei.
Iată ce spunea Părintele Nicodim Măndiţă despre cărţile de suflet folositoare:

„Nu vedeţi, dragii mei, că orice faptă bună ar face creştinul, nu se supără aşa de mult vrăjmaşul, ca atunci când dai cuiva o carte folositoare de suflet. Atunci când dai o carte bună cuiva, atunci strici toate planurile vrăjmaşului. Dacă faci praznic mare, el nu se supără atât de mult. Dacă te faci ctitor la vreo biserică, el nu-ţi are grija. Dacă posteşti şi te rogi cu toată credinţa şi evlavia, e drept că se supără destul, dar nu ca atunci când dai cuiva o carte bună de citit şi folositoare de suflet.

Prin citirea unei cărţi luminătoare de suflet, cu învăţătură curat ortodoxă, bietul suflet se trezeşte ca dintr-o beţie. Vede limpede şi clar, că a supărat pe Dumnezeu prin viaţa sa plină de patimi şi păcate şi se hotărăşte ca pe viitor să nu mai slugărească pe vrăjmaşul diavol, ci să se pună cu toată fiinţa în slujba lui Dumnezeu care l-a creat, îi poartă de grijă şi i-a pregătit împărăţie veşnică, de nespusă fericire. Acesta este scopul unei cărţi folositoare şi luminătoare de suflet. (…)

De aceea, cartea sfântă joacă un rol foarte important în viaţa noastră a creştinilor. Să iubim cartea sfântă, să o folosim şi să o dăm şi altora. Să jertfim banul nostru pentru a putea cumpăra cât mai multe cărţi… Banul nostru dat pe cartea sfântă, e o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici, mai devreme sau mai târziu, dar dacă am reuşit să lăsăm urmaşilor noştri, cât mai multe cărţi sfinte, însemnează că le-am lăsat o zestre de mare valoare cu care şi din care se vor folosi şi ei şi alţii după ei. Faptul că o carte sfântă ne este de mare folos, putem observa acest lucru la ceea ce se petrece cu noi înşine. De multe ori poate simţim un gol în sufletul nostru sau ne simţim mai reci faţă de nevoile sufleteşti sau faţă de aproapele sau faţă de Dumnezeu, dar dacă, din întâmplare, am pus mâna pe o carte sfântă şi am reuşit să citim câteva pagini din ea, am simţit pe loc o uşurare, o încurajare, o transformare radicală în fiinţa noastră. Acesta-i efectul unei cărţi sfinte, unei cărţi luminătoare de suflet, a unei cărţi scrisă de cineva care a fost inspirat de lucrarea Duhului Sfânt. De aceea trebuie să o agonisim, să o păstrăm, să o iubim, să o preţuim, să o folosim şi să o dăm şi altora ca să se folosească de ea” (Viaţa Părintelui Nicodim Măndiţă 1889-1975 – Volumul 2, p. 27-28, Editura Agapis, 2008)

Între toate ofertele de carte de la Târg, poţi găsi şi cărţile mele de anul acesta: cartea „Mă bucur că sunt femeie”, ediţia a II-a

coperta

şi cartea „Şi tu poţi să coci Pâinici din făină integrală!”.

coperta.indd

Prin aceste două cărţi, doresc să vin în spirijinul femeii de astăzi, care pe de-o parte se luptă cu propriile neputinţe, iar pe de alta e nevoită să răspundă prompt şi eficient solicitărilor familiei, a creşterii şi hrănirii copiilor şi soţului. Cele două cărţi prezintă soluţii uşor de aplicat, soluţii testate şi eficiente.

Tot aici, la Târg, vei găsi şi prima mea carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

coperta 1

precum şi celelalte cărţi: „Slujirea din bucătărie

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

şi „Cartea de bucate pe anotimpuri”.

coperta1 cartea de bucate
Te aşteptăm să ne vizitezi!

Vor fi şi pâinici spre gustare.

Care este secretul reușitei în relaționarea cu copiii

Dragii mei, dragi, salutare!

Sunt în plină exersare pentru deprinderea noilor abilităţi de relaţionare cu copiii.

Săptămâna trecută, am exersat autocontrolul, prima piesă importantă în relaţie.

Mi-am dat seama cât de mult m-a ajutat Seminarul cu iertarea în lucrarea de vindecare a depresiei, a recuperării puterilor sufleteşti blocate în resentimente, a cunoaşterii personale şi a aceptării maternităţii. Despre asta am scris în cartea „Mă bucur că sunt femei”

coperta

pe care v-o recomand cu drag.

Acum lucrez cu Doamne la relaţia cu copiii. Vă voi împărtăşi luptele şi biruinţele pe parcurs.

Mulţumesc Domnului că am înţeles cât de important este să acord cea mai mare atenţie copiilor, mai ales acum când sunt mici.

Domne, mulţam că, în sfârşit, m-am dumirit şi eu cum e cu mâncatu’ sănătos în realitatea reală în care trăiesc!

Dragii mei prieteni cititori

Azi am primit o nouă carte de la soţiorul meu. Un dar ceresc, care a venit să-mi aducă cele din urmă lămuriri pe care le căutam zilele acestea.

Cei care aţi citit cărţile mele

carti-DB

îmi ştiţi povestea deja…

Pentru cei care încă nu aţi reuşit să parcurgeţi cele 4 cărţi, aduc câteva lămuriri:

Sunt o femeie simplă care s-a apucat, în disperare de cauză, să caute să se trateze altfel decât cu medicamente.

Astfel, în disperarea mea, am scormonit şi am dorit să aflu cum e bine să trăiesc sănătos. Am pornit să aplic cele ce am aflat şi mi-a fost bine şi am început, în entuziasmul meu nativ, să povestesc cu prietenii.

Aşa am scris prima mea carte: Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Ea a ajuns şi în mâna „specialiştilor” şi aceştia mi-au spus cam aşa:

Doina, dacă tot vrei să înveţi pe oameni cum să mănânce sănătos (ceea ce eu nu făceam, adică eu nu învăţ pe nimeni, eu spun cum am făcut şi fac eu în unele aspecte ale vieţiii), spune-le adevărul…, spune-le cum e corect să gătească…,

Spune-le că oala sub presiune nu e bună, cuptorul cu microunde, de asemenea, amestecarea fructelor cu cerealele, la fel nu e bună…. Uite, citeşte cărţile astea şi-mi dă o listă cu vreo câteva c cărţi printre care: Alimentaţia inteligentă, Adevărul despre alimentaţie şi 365 de meniuri…, Nu hrăni cancerul

No, şi m-am apucat şi am citit disperată acele cărţi care m-or clătinat de la aşezarea mea în alimentaţia sănătoasă, terapeutică…

Fiind perfecţionistă, am început să fac cum scrie acolo.. Eram într-o stare de tensiune cu noile schimbări de nedescris….

am tot rescris la cartea Îndraznesc să trăiesc sănătos, de am ajuns la a 4-a ediţie…
Voiam perfecţiune de la mine şi pentru că nu reuşeam întocmai, aşteptam măcar de la „specialişti”…, dar m-au dezamăgit…

Să vezi fază: îi dau unui „naturist” odată nişte dovleac plăcintar copt, copt simplu în cuptor, fără adaosuri de miere şi mirodenii.. Eu eram atât de încântată de gustul acelui dovleac, ca el, acel naturist, să ia o gură şi să facă o strâmbătură că nu-i dulce…

Altă fază: citesc o carte a unui autor despre teoria alimentaţiei sănătoase şi mai citesc în altă carte, de acelaşi autor, reţete cu ingrediente şi combinaţii obişnuite, nu conform teoriei susţinute cu ardoare şi m-am nedumerit.. şi mi-am luat inima în dinţi şi am suna pe autor să mă lămurească şi acesta îmi spune că numai dacă e caz de boală … că mai putem să ne facem câte-o poftă… că nutriţie e grea şi pentru specialişti…

No, iar dezumflare pe mine….

Ideea e că voiam să mănânc sănătos, dar nu mai ştiam cum e să mănânci sănătos…, că toată lumea mâncă altfel de cum scriu cărţile amintite mai sus ..

Am fost atât de disperată să nu mai trec şi cu celelalte copile prin ce am trecut cu prima, că eram dispusă să mânc orice, numa’ să nu mai facem moldamin şi antibiotice şi vaccinuri… şi îndesam în copii la sălături din Grădina Ursului „de numa numa”.

Ideea e, şi mă tot repet…, că nu mere…, nu se poate să mânci exact ca la carte, să faci prea de tot faţă de majoritatea…, te sclinteşti…mai ales dacă eşti luptat de pofte ca mine…şi mai ai şi copii pofticioşi ca ai mei…, dar tot se poate câte ceva… noi am schimbat multe chestii.., dar mai avem multe …, dar mulţumesc Domnului că mi-a ridicat disperarea …

Şi mi-am revenit în fire…

Şi mă ţin de rânduiala binecuvântată a Mamei noastre, Sfânta Biserică dreptmăritoare cu cele 4 posturi, desigur că nu-i obligatoriu să mâncăm peşte tot timpul când scrie în calendar… şi ne axăm pe roadele pământului la vremea lor şi nu-i foc dacă mai mânc din când în când şi o prăjiturică din aia cremoasă….care mă tot ispiteşte…

Vă sunt datoare cu încă două cărţi şi apoi închei „subiectul mâncare…” (De ce nu putem mânca şi trăi sănătos şi Mănânc sau nu mănânc. Mănânc şi plâng).

Vă rog să vă rugaţi să reuşesc să închei treaba asta cu mâncatul şi să trecem la alte lucruri „mai serioase”, vorba unei prietene şi foste colege de liceu care acum locuieşte în Italia şi mă stimulează să învăţ şi eu italiana, păi, dacă eu tot mâncare am în cap…, când să mai învăţ italiană…, în schimb am dat în vorbiri în limbi străine cu nutriţia mea….

După ce voi aduce acele lămuriri promise, cu ajutorul lui Doamne, voi aborda alte subiecte, cum e subiectul relaţiei părinte-copil.

Vă îmbrăţişez şi doresc ca pacea Domnului să domnească în inimile noastre, ori de mâncăm, ori altceva de facem….

24 iulie: Sfânta muceniţă Cristina – fecioara care a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu privind cerul

Bună seara dragilor!

Cu darul lui Dumnezeu, am reuşit în seara aceasta să citesc copiilor povestea de seară după bunul nostru obicei.

Pentru că a fost o poveste atât de frumoasă, iată v-o împărtăşesc şi vouă.

Cartea Proloagele pe luna iulie, p.88

Luna iulie, în 24 de zile, pomenirea Sfintei Muceniţe Hristina (sau Cristina, n.n) (+300).

sf-christina3

Sfânta Hristina a fost din cetatea Tirului, pe vremea împărăţiei lui Septimiu Sever (193-211), fiică a unui general, Urban, care trăia cu familia în palatul sau. Ca unul ce rânduise ca fiica lui, Hristina, să slujească de-a pururea în templul zeilor păgâni, Urban i-a daruit, ca locuinţă fiicei sale, împreună cu slugile ei de credinţă, cel mai înalt turn al palatului său, aşezaţi acolo fiind şi zeii săi din aur şi din argint, împodobiţi cu multe podoabe, ca, zilnic, să le poată aduce jertfe şi rugăciuni.

Dar, fecioara, suflet curat, privind în fiecare noapte cerul înstelat, a înţeles că idolii cei neînsufleţiţi şi făcuţi de oameni, nu au nicio putere, ci Acela, Care a facut şi ţine toate, Acela este Dumnezeu cel adevărat. Ascultând, deci, de glasul inimii sale, Hristina a sfărâmat idolii cei neînsufleţiţi, dăruind, prin slugile sale, sfărâmăturile, săracilor.

Grozavă a fost clipa când tatăl ei a aflat de sfărâmarea idolilor. Mânia lui n-a mai cunoscut margini când, la întrebările sale, Hristina i-a răspuns: „Eu cred în Dumnezeul cel viu şi, de aceea, am aruncat idolii cei neputincioşi”. În urma acestui răspuns, tatăl ei a supus-o la tot felul de chinuri şi, ţinându-o în temniţă multă vreme, fără mâncare, Sfânta a primit acolo, de la înger, hrană şi vindecare de răni. A fost, dupa aceea, aruncată în mare şi, primind acolo botezul Domnului, a fost scăpată de înger. Îndată ce a prins de veste tatal ei că este vie, a poruncit să fie închisă în temniţă, dar, chiar în acea noapte, tatăl ei şi-a lepădat spurcatul său suflet (a murit).

Venind în locul său Dion, dregatorul, acesta a chemat pe Hristina la judecată, iar ea, mărturisind pe Hristos, a fost bătută cumplit, atrăgând prin minunile ei, pe mulţi oameni la credinţă.

După Dion, a luat conducerea dregătorul Iulian, care a aruncat-o într-un cuptor de foc. Rămânând nevătămată, a poruncit să i se taie sânii şi limba. În cele din urmă, a poruncit să fie împunsă de slujitori cu suliţele şi aşa, fericita Hristina şi-a dat lui Dumnezeu cinstitul ei suflet.

Căutând pe internet icoana sfintei, am găsit mai multe variaţiuni ale vieţii sfintei.

Impresionantă este şi povestea de aici:
http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20120773

Aici găsiţi şi Acatistul Sfintei:
http://www.ortodoxia.md/video/3275–acatistul-sintei-mucenie-hristinacristina24-iulie

Şi aici un canon de rugăciune către sfânta Cristina:
https://dragocip.wordpress.com/2008/11/15/canonul-sfintei-mucenite-hristina/

Moaştele Sfintei Cristina se află în Biserica “San Francesco della Vigna” – Veneţia – Italia.

Saint_Christina_virgin_martyr

Îi rog pe prietenii din Italia să mă pomenească şi pe mine la moaştele sfintei. Mulţumesc.

Încă un dar minunat: SANDRINE CANERI

Bună dimineaţa dragilor!

Astăzi, Părintele nostru ne-a făcut din nou un dar, o surpriză: ne-a prezentat-o pe Sandrine Caneri.

Sandrine ne-a povestit, în minunata limbă franceză, şi noi am înţeles, prin traducerea Părintelui nostru, că ea a primit un mare dar, că Domnul a chemat-o, a ales-o din mijlocul familiei ei, care nu e credincioasă. Hrana ei zilnică este Sfânta Scriptură. Dânsa s-a specializat pe studiul limbii ebraice, a vechiului Testament în lumina Noului Testament.

Ne-a rostit în limba ebraică o rugăciune pentru începutul fiecărui lucru….Minunat

A venit în România pentru a ţine o conferinţă în Neamţ.

După ce ne-a miruit Părintele, m-am apropiat de Sandrine cu gând s-o salut şi ea a deschis braţele şi m-a îmbrăţişat cu un zâmbet larg. Apoi, au venit şi fetiţele mele şi dânsa le-a mângâiat…În săracele mele cuvinte din engleză, am reuşit să schimbăm câteva cuvinte şi să ne schimbăm adresele de e-mail şi de blog-uri.

În drum spre casă, m-au năpădit gândurile: „Doamne, vreau să pot vorbi în limbi…cu oamenii minunaţi cu care mă întâlesc pe Cale, a fost primul gând…, dar am vorbit atât de minunat şi cu doamna Sandrine şi cu domnul You Bin, fără să spun cuvinte… şi asta e o mare bucurie.

Mulţumesc, Doamne pentru aceste mari daruri. Eu mă resemnasem întru slujirea familiei…., am renunţat să merg pe la evenimentele Şcolii Internaţionale de Vară de la Facultatea de Teologie de la noi şi iată Tu mi-ai adus pe oamenii aceştia aproape de mine… şi mi-ai bucurat inima prin această îmbrăţişare a Sandrinei, despre care nu am auzit până acum. Fii binecuvântat, Dumnezul meu! Tu ştii că inima mea arde de dorinţa de a mărturisi la mii de oameni bucuria Ta…, dar acum e momentul s-o fac în mijlocul copilaşilor şi a soţiorului….

Creşte-mi Doamne micimea sufletului meu….! Revarsă dragostea Ta şi îndelunga Ta răbdare peste mine, ca să pot săvârşi slujirea de aici, din mijlocul puiuţilor mei…. Mulţumesc!
Şi apoi, Doamne mai vreau un aparat de fotografiat…Uite, aş fi vrut s-o fotografiez pe Sandrine, pe You Bin…

M-a impresionat smerenia Sandrinei, felul cum era îmbrăcată. Am găsit pe internet o fotografie cu ea, exact aşa cum era îmbrăcată acum. Iat-o:

sandrine_caneri

TN-solan 2009 002

Despre Sandrine puteţi afla de pe blogul dânsei

http://codj-fr.blogspot.ro/

şi din alte pagini:

http://orthodoxie.com/recension-rencontre-de-rebecca-au-puits-de-sandrine-caneri-cerf-par-olga-lossky/

O nouă ediţie a cărţii Mă bucur că sunt femeie

Dragilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să tipăresc câteva exemplare din noua ediţie a cărţii

Mă bucur că sunt femeie, în care am adăugat un capitol cu mărturiile de la cititorii Ediţiei speciale lansate în 8 martie anul acesta (2015).

O răsfoiesc şi nu-mi vine să cred minunea!

Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la apariţia acestei noi ediţii!

Mulţumesc tuturor celor care care m-aţi ajutat cu rugăciunea să nu renunţ la lucrarea începută, să nu mă las strivită de valurile încercărilor.

Vă dăruiesc cu mult drag această carte minunată!

coperta

Cuprins

INTRODUCERE ………………………………………………………….. 9
O carte pentru femei, şi nu numai ………………………………… 9
Un loc numai pentru Doamne ……………………………………… 10
Folosul „încercărilor” …………………………………………………. 13
Cum am scris această carte ………………………………………… 14
Scrisoarea unei prietene aflate într-o mare depresie ……….. 20
Suntem chemate la bucurie! ………………………………………… 32
PARTEA I: MOŞTENIREA ………………………………………… 35
Naşterea……………………………………………………………………. 37
Copilăria ………………………………………………………………….. 40
Cărţile (bune) au fost salvarea mea ……………………………. 46
Adolescenţa ………………………………………………………………. 51
Studenţia …………………………………………………………………… 54
Miracolul întâlnirii cu el …………………………………………… 57
Nunta şi Crizele ………………………………………………………….
Naşterea de copii………………………………………………………… 59
PARTEA A II-A: DRUMUL SPRE VINDECARE ………… 71
Terapia prin alimentaţie ……………………………………………… 73
Ce înseamnă Terapia prin alimetaţie ………………………….. 73
Lupta cu apucăturile ………………………………………………… 76
Terapia prin iertare …………………………………………………….. 77
Cum am lucrat Seminarul iertării ………………………………. 78
Vindecarea relaţiei cu părinţii mei ……………………………….. 103
Iertarea tatălui …………………………………………………………. 103
Iertarea şi acceptarea mamei, aşa cum a fost ………………. 109
Ultima scrisoare către mama …………………………………….. 112
Urmările codependenţei. Ruperea lanţurilor ………………….. 122
Inspir bucurie fetiţelor mele ……………………………………… 129
PARTEA A III-A: SUNT FEMEIE A VREMII MELE
Şcoala nu ne (mai) asigură viitorul ………………………………. 135
Antreprenoriat feminin …………………………………………….. 140
Viitorul (mi-)e scris în cărţi ………………………………………. 147
Deprinderea unor abilităţi şi cunoştinţe noi ………………… 150
PARTEA A IV-A: IATĂ EU ŞI PRUNCII CARE MI I-A DAT DUMNEZEU
Copiii mei………………………………………………………………….. 158
Gândul e însoţit de o emoţie cu răsunet în trup ………………. 165
De ce mă mâniam pe copiii mei?………………………………….. 174
PARTEA A V-A: SOŢIORUL MEU, MINUNEA MEA … 183
Metode prin care pot să-mi „creez” soţul „ideal”……………. 186
Iubirea ……………………………………………………………………… 188
De unde vin dazamăgirile în dragoste ………………………….. 190
Ce fac când îmi vine să plec departe? …………………………… 197
PARTEA A VI-A: EU ŞI PRIETENELE MELE MAI TINERE ..206
Bărbatul şi Femeia ……………………………………………………. 209
Femeie a lui Dumnezeu vs. „femeie de succes” …………….
Vezi-ţi de treaba ta!……………………………………………………. 216
Pentru prietena mea care aşteaptă să se mărite ………………. 234
Alegerea soţului ………………………………………………………. 235
Cu cine te căsătoreşti când te căsătoreşti? ……………………. 236
Căsnicia fericită se construieşte ………………………………….
Întâlnirea dintre bărbat şi femeie este o taină………………… 243
Căsnicia şi cariera ……………………………………………………. 253
Dacă el (soţul) te lasă, ce faci? …………………………………… 258
PARTEA a VII-A: LA ŞCOALA LUI DOAMNE ………….. 260
La şcoala bucuriei lui Doamne cu maica Siluana ………….. 262
Cum am cunoscut-o pe maica Siluana ………………………. 264
Lepădarea moştenirilor ……………………………………………. 267
Bucurie vs. Entuziasm …………………………………………….. 270
Cine îmi fură bucuria? …………………………………………….. 279
La şcoala lui Doamne cu Părintele meu ………………………. 283
Toate sunt îngăduite, dar nu toate folosesc …………………. 290
Nu Dumnezeu este autorul răului ………………………………. 287
Suntem urmaşele femeilor mironosiţe…………………………295
În loc de încheiere……………………………………………………. 290
Impresii de la cititorii ediţiei speciale………………………….302
Bibliografie generală …………………………………………………….. 312
Note bibliografice……………………………………………………. 318

Iar a venit „volbura” pe aici!

Dragilor,

ieri am fost sub valuri… Era și de așteptat. Era a treia zi după o mare bucurie. Așa e schema…, cercul dependenței de nefericire… : Bucurie, apoi suferință. Valuri de furie, de nemulţumire, de nervozitate, de lehamite de toate, de oboseală, multă oboseală la ochi. A venit „volbura” şi mi-a tulburat apele sufletului. M-a apucat aşa, de dimineaţă, cu noaptea-n cap…! ”Noroc” că am băgat de seamă din timp și am început a-i sta împotrivă. ”Şi dăi, şi luptă”: când volbura deasupra, când eu cu capul în valuri…

Ştiţi ce e dureros? Atunci când sunt „învolburată”, copilaşii se tulbură şi ei, sărăcuţii… Îi apucă şi pe ei aşa, o agitaţie de neînţeles, care îmi potenţează şi mai mult starea negativă şi, în loc să mă opresc şi să mă liniştesc, să văd ce mi-a provocat starea aceea „învolburată”, să o rezolv, să mă rog să o ridice Domnul de la mine, să iert, strig la copilaşi: „Potoliţi-vă! Ce aveţi? Linişte!”. Şi ei atunci, măresc ochii la mine şi gândesc: „Cred că mama are o problemă…, săraca!” şi-și văd de treabă mai departe.

Da, da, câtă inteligență au copiii!

De multe ori, noi, mămicile, suntem copleşite de ale noastre, de gânduri, de nevoi, de treburi şi când, peste toate acestea, se mai adaugă şi gălăgia de la 2-3 copii, nu mai facem faţă. Bărbaţii nu pricep asta. Nu pot să priceapă de ce ne purtăm aşa ciudat uneori.

Da, e nevoie să mai fac încă exerciţii de a lucra cu pace şi linişte având copilașii lângă mine o zi întreagă, fără să mă tulbur câtuşi de cât. Am încă timp de exersat. Abia o săptămână de vacanţă s-a scurs….

Mulţumesc Domnului că am posibilitatea să exersez să cresc alături de puiuţii mei îngăduitori. Copilaşii mei au scos din mine tot ce-i mai bun, dar, uneori, îmi tulbură mâlul care încă nu am reuşit să-l curăţ. Doamne, iartă-mă şi ne miluieşte!

Îmi propun ca astăzi, şi timp de o săptămână, să exersez cu ajutorul lui Dumnezeu să fiu calmă. Rugaţi-vă şi voi pentru noi! Mulţumim.

PS: Şi căutând să pun o imagine la acest articol,

scream_mum-420x0-300x199

am găsit un articol care vine să completeze cele de mai sus:
http://povestidemama.ro/nervi-de-mamica-ce-fac-sa-nu-mai-tip-la-copil/

sau

1389370201579b536d

imagine preluata de aici: http://euforia.tv/relatie/esti-o-mama-nervoasa-cum-gestionezi-acest-lucru-id16238.html

Pentru mămicile care stau acasă cu copilaşii

Dragile mele mămici,

Iată, a început vacanţa de vară!

O mare bucurie pentru copiii noştri şi o mare provocare pentru noi, mămicile care stăm acasă cu ei toată ziua.

Dacă în timpul anului şcolar mai aveam un timp de răgaz pentru noi, cât timp ei erau la şcoală, iată-ne acum, împresuraţi toată ziulica de 3 sau mai mulţi copiii. Nu ştiu ai voştri copilaşi cum sunt, dar ai mei sunt tare energici: vorbesc tare, se agită şi se hârâie unii cu alţii. Ce să mai zic? E o mare provocare să-mi păstrez cumpătul, pacea şi bucuria în „atare situaţiune”.

Până nu demult, simţeam o mare apăsare statul acasă cu copiii, mai ales că nu avem unde să-i las „să zburde”, să-şi consume energia, ci stăteau în jurul meu şi se agitau, iar eu eram cu capul plin de lucruri de făcut: ba examen de titularizare, ba vreun alt examen, ba vreun proiect de realizat, ba o carte de finalizat la termen limită.

Vara aceasta însă, mi-am propus să las totul deoparte şi să intru în pielea copiilor. În seara aceasta voi completa programul de vacanţă.

De mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, începem cursul de înot. Voi învăţa alături de mezinuca mea să înot. Voi lăsa grijile lui Doamne şi, timp de o lună, o să ne bucurăm de bălăceală în apă.

Apoi, dacă se vor înscrie suficiente persoane, vom face o tabără în 3-7 august. Dacă nu facem tabără, în august ne ducem la Văratec la tuşi’.

Între timp, o să mergem în parc şi o să ne jucăm cu alţi copii. Dacă vreţi să veniţi cu noi în parc, vă aşteptăm! Vom merge şi prin împrejurimile oraşului să descoperim frumuseţea localităţilor vecine (cu ocazia aceasta nădăjduiesc să descoper un loc minunat pentru tabără). O să facem tot felul de activităţi minunate. Abia aştept!

O să vă povestesc din când în când din „realizările” noastre.

Vara aceasta vreau să mă bucur de fiecare clipă petrecută cu copilaşii mei mici, căci, ca mâine, n-o să mai vrea să mai stea cu mami. Mă uit la prinţesa mea cea mare: tânjesc s-o mai pot ţine în braţe sau pe genunchi şi să ne jucăm de-a „aşa călărăsc prinţesele, domniţele şi haiducii”.

Apropo, luni, marţi şi miercuri (22, 23, 24 iunie) are examenele pentru admiterea la liceu. Vă rog să vă rugaţi pentru ea, pentru Steliana, steluţa mea strălucitoare!

Mulţumesc Domnului că, în sfârşit, am o vară liberă, că am făcut efortul să mă debarasez de multe alte lucruri care voiau să-mi fure timpul de a fi cu copilaşii mei, de a fi prezentă şi cu mintea lângă ei.

Azi am avut o mare revelaţie.

Deşi am acceptat să stau cu copilaşii acasă, totuşi uneori mă mai bântuiau gândurile că aş putea face şi altceva, că aş putea şi eu să lucrez undeva şi să câştig bani. Simţeam cumva că nu fac mare lucru că stau cu copii acasă. Făceam lucrurile ce trebuie făcute în casă şi cu copii, dar lipsea ceva…, aşteptam ceva de la soţ ….

Şi azi, citind în cartea, care mi-a pus-o sub nas soţiorul meu minunat, cartea „Uşor de iubit, greu de disciplinat”, am înţeles ce aşteptam: nu aşteptam ca soţul să-mi mulţumească pentru ce făceam, ci aşteptam o confirmare că ceea ce făceam era preţios, valoros… Dar pentru a primi acea confirmare de la alţii, era nevoie să mi-o ofer chiar eu, să conştientizez eu mai întâi că ceea ce fac e valoros şi e util pentru familie, pentru soţior şi copilaşi.

Şi iată, că abia azi, Domnul a rânduit să înţeleg că sunt o persoană valoroasă, că, prin ceea ce fac, contribui la buna funcţionare a familiei mele, la creşterea şi dezvoltarea membrilor ei, că şederea mea acasă e importantă şi folositoare, că lucrul meu e preţios, pentru că ajută membrilor familiei mele. Şi pe bună dreptate. Să mă gândesc numai la cât de mare e faptul că le fac în fiecare zi păpică proaspătă şi sălăţică şi mă străduiesc să le procur fructe proaspete de sezon, că zilnic povestesc cu fetiţele ce au învăţat la grădiniţă şi la şcoală, că atunci, când soţiorul meu vine acasă, eu îl întâmpin cu bucurie.

Ce mare binecuvântare este că pot sta acasă cu copilaşii! Mulţumesc Domnului pentru aceasta!

Astăzi, am mers la bisericuţa pentru surdo-muţi şi a rânduit Doamne să vină să slujească acolo Părintele profesor Dumitru Abrudan, fostul meu profesor de Vechiul Testament, pe care l-am salutat cu mare bucurie.

La finalul slujbei părintele Abrudan ne-a spus un cuvânt în care a povestit de bunicul său, care în anul 1913 a plecat în America, într-o zi de duminică, după ce şi-a botezat cel de-al 6-lea copil. A plecat departe, peste oceane, lăsându-şi nevasta singură cu cei 6 copii. De acolo i-a trimis bani cu care ea le-a rânduit copiilor cele trebuitoare şi a căsătorit fetele.

În timp ce povestea părintele, mă gândeam ce vrednice erau femeile de odinioară: să rămâi cu 6 copii, să lucrezi pământul, să fii puternică şi să înfrângi atâtea temeri câtă tărie de caracter trebuie să fi avut? Iar eu, cu atâta confort, sunt atât de slabă uneori.

Da. da. E bun confortul, dar îţi moleşeşte caracterul….

În schimb, provocările şi răspunsurile la provocări te fac puternică.

Foarte importantă este pacea sufletească. Să ştii că ai un rost şi ai o valoare în faţa lui Dumnezeu şi a semenilor tăi. Oamenii sunt cu slăbiciuni, cu lipsuri… De aceea, raportarea noastră trebuie să fie la Dumnezeu. Şi azi, în evanghelia zilei, Domnul ne-a spus să nu ne îngrijim de ce vom mânca…, ci să „Căutăm mai întâi Împărăţia cerurilor, dreptatea şi toate se vor adăuga nouă”, adică să ne împlinim chemarea de femeie, să dăm, în primul rând, ajutor soţului şi copilaşilor… şi făcând acestea, săvârşim un lucru mare. Să ne bucurăm de momentele prezente, de ceea ce este şi să nu zicem. „Dacă aveam şi eu…, dacă …dacă…”.

Nu, ci să împlinim cele ale momentului respectiv, adică acum când sunt mici copilaşii să fim cu ei trup şi suflet, iar soţilor noştri să le oferim atenţia şi disponibilitatea noastră şi lucrurile se aşază altfel atunci în familia noastră şi în sufletul nostru. şi printre picăţele să ne culltivăm mintea şi sufletul prin lecturi, rugăciuni şi meditaţii şi să nu ratăm oportunităţile de perfecţionare continuă. (Apropos, eu fac, printre altele, un curs de bucătar).

Nădăjduiesc să „prindeţi” ideea.

Vă doresc o vacanţă plină de pace şi bucurie dimpreună cu puiuţii voştri şi cu soţiorii voştri.
Vă îmbrăţişez cu drag mult, mult!