Arhive etichetă: ficat

De la Feramis la Logorism și ”vițăvercea”

Salutare, dragilor!

Astăzi vreau să vorbim despre tort… da, despre tort. Ce vă ”bunghiți” așa! A, dar să vedeți că nu e despre un tort obișnuit, e despre un tort ”al naibii” de bun… Ba, mai mult, e chiar vorba de două torturi…, al doilea are un nume cu istorie…, se cheamă Feramis… Da, da… interesant nume!

Unul dintre darurile divine primite de om e și cel de ”a da nume”, a numi, a denumi și mai recent…a pune eticheta. La început, desigur, omulețul numea doar binele, răul încă nu-și scosese colții… Azi, adică(telea) în zilele în care trăim noi ăștia post-post moderniștii, numim câș, numim răul bine și bine ”câh!”. Numim, par exemple, o aglomerare de făină albă, colorată apoi cu cacao, margarină sau unt colorat și îndulcit, ”un tort de o mare bunătate”, când de fapt e cât se poate de ”o ceva” foarte grețos dar, ce-i drept, arătos, ”ispiticos”….

De un timp încoace, am tot felul de clicuri și revelațiuni… Revelațiile de obicei îmi parvin seara sau noaptea, între veghe și somn, când împrejur se aud doar sforăieli sau greieri, mai ales greieri. Sunt mulți greieri pe aici! Deunăzi am avut revelația, descoperirea motivului insomniilor de care am suferit o parte bunicică din prețioasa vreme de odihnă. Greierii sunt peste tot, dar mai ales în cap, chiar în căpșorul de-l găzduiesc pe gât. Și greierii ăștia zumzăie mereu. ”Uf, uf!”, am ajuns să mă plâng și eu, ca biata maică-mea, că ”nu-mi mai tace capu ista!”…, că mereu sporovăie…

Uite, par exemple, într-o seară nu puteam adormi… Și la ce credeți că lucra greierașul? Și-a amintit de rețeta la care mă” bunghisem” peste zi, la rețeta numită ”Feramis”. A…, nu râde, nu e vorba de Ferari-ul vândut de un călugăr…, nu, ci e vorba de un tort de mei, care are o întreagă istorie ascunsă în silabe.

Și tot gândindu-mă la această istorie a Feramis-ului, mă minunam cum i-a dat Dumnezeu omului puterea asta: să numească toate și să rămână ”așa cum le-a numit Adam” sau, cum l-a numit gospodina aceea pe Feramis… Da, e foarte interesantă toată treaba asta cu numitul…! Abia acum, fac legătura cu uimirea din liceu, când mă întrebam cum de toată lumea numește la fel tot ce mișcă sub soare. Și iată cum se face asta: În nu știu ce colț al lumii, răsare un mare om de știință care descoperă o orătanie marină sau aeriană sau bacteriană și-i dă un nume și numele ăla se fixează pentru toată suflarea omenească… Și toate numirile astea trebuie să le înveți pe de rost sau pe din afară …, dacă vrei să ”te faci” biolog sau alt fel de –olog…

Da. Întotdeuna mi s-au părut supermani –ologii și mă tot minunam: cum de, nevoia, știu cum se numesc toate oscioarele, toți dinții, cum de știu unde sunt așezate toate părticelele dinăuntru omului, unde-și au locșorul toate organele… Pe când eu, eu n-am habar nici unde e ficatul, adică știu, dar uit, uit repede sau când mă întrebi unde e, mă fâstâcesc, mă bâlbâi, dar acum știu unde e, căci ”bunătatea aia de tort”, pe care am mâncat-o aseară, a ajuns ca o ghiulea direct în ficat…și-n fiere, în splină, și în tot lăuntrul meu… Și, culmea ironiei, în durerile alea, Firamisu ăla își râdea în barbă de tărășenia mea…, iar eu îmi blestemam netotșenia: ”fir-ar să fie de tătăntălaie că iar m-am înșelat…, iar am hăpălit bunătăți aparente și pe deasupra am băgat și resturile plozilor, care, de data asta, au fost deștepți…, au dat deoparte grețoșenia, dar eu am lins-o toată, toată.

Măi și dacă n-aș ști ce e bun și ce e rău…! Dar m-am prostit… , m-am luat cu valul… Am dat crezare celor care ridicau în slăvi tortul acela nemaipomenit de… Hm…!

Mă întorc spășită și-mi cer iertare ficățelului și-i mulțumesc că n-a plesnit, că-mi mai dă o șansă și promit că o să probez și eu Feramisul, până nu mă fer-estruiesc de tot…

 

Un suc amar de-ţi sare pălăria

Dragilor
de căteva zile, mai exact de miercuri, am început să îmi fac un suc amar pentru ficat.
Despre ce este vorba?

Un minut, şi vă povestesc:
Marţi seara am trecut prin magazinele astea mari din oraş şi pe acolo se mai obişnuiesc, în unele, să se facă reduceri substanţiale după ora 20-21 şi am găsit salată Rucola la un preţ foarte foarte accesibil sub jum’ate de preţ.

rucola

Am luat tot..două baxuri, adică 9 caserole de salată Rucola. Şi când am ajuns acasă, cum eram şi cu foame mare, mi-am spălat o mână de Rucola şi am băgat-o repede la concasor, dar m-a apucat toate frigurile şi am spus: „Mamă, ce amară e…! Ce-o să fac cu atâta salată Rucola?”. Tot atunci, în acel moment, mi-am adus aminte că anul trecut tot aşa am luat la reducere multă salată Rucola şi mi s-o îngălbenit salata în frigider…

No, ce să-i faci? Asta e! Am luat-o şi gata! Se vede treaba că nu m-am înţelepţit. Data viitoare, sigur n-o să mai fac curat pe rafturi… şi am încercat să mă liniştesc. Da de unde liniştire .. mă necăjeam încă în suflet.

Dar, dintr-o dată, îmi vine un gând…storcătorul minunat, Huromelul meu, care mă salvează când ceva e imposibil de mestecat…

HH-Elite-gri-2

Şi mi-am spus: „Voi face suc de Rucola şi voi pune şi morcov… mult morcov..!”, că luasem vreo două plase.., că fusese şi ăla la reducere mare..

Zis şi făcut! Spăl morcovul bine, îl tai felii potrivite şi îl pun în storcător.. şi cum aşteptam eu răbdătoare să stoarcă ’mnealui, dintr-o dată aud: „Poc!” No, ce-o fi asta? Iar aud „Poc”. M-o apucat tremuriciul: se rupe sita storcătorului..dar nu pricep ce se întâmplă..o fi aşa de tare morcovuil…dar eu l-am tăiat..nu pare tare… Dar am spus: „Ei, acum să te văd Huromel HH Elite cât eşti tu de elite!” …şi am făcut suc din vreo 3 morcovi mari şi am pus şi două mâini de Rucola şi nu s-o rupt sita.

„No, fain..! Ia să văd ce gust are sucul! Mamă, da ce amar e, cu toate că am pus morcov..tot amar”. Dar l-am băut, dintr-o dată şi gata. După ce l-am băut, nici urmă de amăreală…Ce bine mi-o căzut! …şi ui’ aşa o să-mi fac suc… Să văd ce s-o-ntâmpla după ce gat „cura”… o să vă ţin la curent…!

Până atunci, daţi-i tare cu verdeţurile..Sunt extraodinare!

A crescut şi sălăţica paştelui ..acele mici frunze rotunde ce cresc pe margine pădurii sau pârâiaşilor..

salatica past

Eu am găsit-o grădiniţă din faţa unui bloc..

Localnicii nu aveau habar că e bună de mâncat, aşa că m-au lăsat cu drag s-o culeg…

O zi binecuvântată, dragilor!