Arhive etichetă: finante

Concediul din 2015: o experienţă de „restructurare”

Dragii mei dragi

Poate vă ve-ţi fi întrebat de ce n-am mai scris…

Sau poate nu…

Am plecat şi eu (ca „unii”) în concediu…… Am vrut să scap şi eu două săptămâni de gătit, de târguit…, de toate… Am vrut să ies şi eu din Sibiu, să mai schimb locul, să mă odihnesc, dar mai mult am vrut să scap de făcut salate, chifle, lăpticuri… Da am vrut „să scap”…, ăsta e cuvântul…., dar n-am vrut să plec singură, ci i-am „târât” şi pe ai mei după mine….

Am crezut că munţii Neamţului sunt mai munţi decât munţii Sibiului şi apa mării e mai apă decât cea din Ocna Sibiului…., că alţii o să-mi gătească în locul meu…., dar m-am amăgit şi, ca atare, m-am dezamăgit şi am revenit acasă, aici, unde, în bisericuţa mea din cartier, la numai 10 minute distanţă, găsesc tot ce-mi trebuie pentru suflet, unde în crăticica mea de fontă îmi prepar cea mai bună păpică, unde în cuptoraşul meu îmi coc cea mai bună pâinică şi unde munţii Răşinarilor, la numai 12 km distanţă de casă, sunt cei mai munţi… şi lacul întins, Ocniţa, de la Ocna Sibiului, e cea mai mare mare….

După dezamăgirea concediului, din nou eşuat din lipsa confortului pentru trup şi atmosferă duhovnicească pentru suflet, iată-mă acasă…, luând-o „da capo al fine”, trezindu-mă din copleşeala trăirilor la glasul Domnului rostit azi în Sfânta Evanghelie prin Părintele meu:

De ce eşti atât de fricoasă? Cum de nu ai credinţă?” (Marcu 4, 35-41)

şi vânturile şi valurile vieţii ce se ridicaseră deasupră-mi au fost apoi certate şi s-a făcut linişte mare.

Doamne, ajută-mă să fructific această linişte şi darurile pe care mi le dai zilnic aici, în imediata apropiere. Ajută-mă să învăţ să fiu mai credincioasă peste acest puţin pe care mi l-ai dat şi să aştept cu răbdare şi încredere multul pe care mi-l DOResc…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Vă îmbrăţişez cu drag şi dor muuult!

Mă bucur că sunt femeie,
Slujesc în bucătărie şi
Îndrăznesc să trăiesc sănătos

copertacoperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta 1

Eu şi banii

copertaDragilor

aseară am fost la un Seminar gratuit despre bani. Am primit multe şi utile informaţii.
Ideea centrală a discuţiei de acum este: concepţiile, convingerile, credinţele şi deciziile ne determină felul de viaţă pe care îl trăim.
Eu am preluat o concepţie destul de neavantajoasă faţă de bani şi asta m-a făcut să sufăr mult.

Prima concepţie despre bani am moştenit de la mama: banii sunt făcuţi ca să-i cheltui PE TOŢI, până la ultimul bănuţ. Imediat ce ai bani, imediat să-i cheltui! Acest mod de gândire mi-a dictat felul în care eu am relaţionat cu banii şi cum mi-am trăit viaţa.
Apoi am întâlnit în comunitate alte câteva concepţii despre bani care mi-au fixat relaţia cu ei: banii sunt ochiul dracului, banii sunt murdari, bogaţii nu vor intra în Împărăţie, banii nu sunt buni… şi ca atare am căutat întotdeuna să mă scap de ei. Cum primeam nişte bani, cum îi cheltuiam. Desigur pe lucruri folositoare, dar eram întotdeuna fără bani…şi în multe lipsuri şi sufeream şi-mi doream să pot să-mi iau cele necesare şi de multe ori eram în postura de cerşetor, chiar dacă ceream de la persoane foarte apropiate, dar tot cerşetorie era, căci nu puteam garanta că le voi returna cândva, precis, banii.

Când primeam bani, fie „donaţie”, fie bursa, fie salariul soţului sau al meu, prima dată dădeam datoriile: taxe, împrumuturi şi ce mai rămânea, cumpăram, până la ultimul bănuţ, mâncare. Nu păstram nimic deoparte. Nu aveam obiceiul ăsta. Se întâmpla să facă copilul febră şi eu să nu am în casă 1 leu cu care să cumpăr un supozitor.
Conceptele mele despre bani le-am transmis şi urmaşilor mei: „Noi nu ne permitem!”, „noi n-avem bani”, „eu trebuie să muncesc mult pentru banii ăştia”, „banii n-aduc fericire…”.

Simţeam o mare presiune şi nefericire în relaţia cu banii. Credeam că aşa e pe lumea asta: unii să aibă bani mulţi, iar alţii să-şi ducă viaţa de pe-o zi pe alta şi la sfârşul banilor să le mai rămână destulă lună…până să primească alţii…

Dar după ce am ieşit un pic din sfera mărginită în care familia, şcoala şi comunitatea m-a plasat, am început să aflu noi concepte şi credinţe practice de viaţă şi mi-am dat seama că în toată povestea asta cu banii totul e o chestiune de interior, de concepţie şi nu că nu sunt bani. că totul e matematică, că banii sunt energie pe care dacă o controlezi, o ai la mână. Că de fapt e un joc al banilor, că există nişte „secrete” în privinţa banilor pe care eu nu le-am cunocut până acum şi n-am avut niciun control asupra banilor, care plecau de cum veneau.

Cartea „Secretele minţii de milionar” a fost pentru mine o adevărată revelaţie, apoi Seminariile gratuite ale fraţilor Păsat şi acum Seminarul d-lui Burcoş a fost sinteza acestora. Abia acum am o privire de ansamblu, abia acum am înţeles, ceva mai bine, cum stă treaba cu banii.

Banii sunt o energie, aşa cum e tot ce e în afara noastră, care ne „hrăneşte”, care ajunge să facă parte din noi.

Lucrurile sunt clare acum: pe de-o parte sunt EU şi pe de altă parte sunt ALE MELE. În momentul când ALE MELE mă domină, viaţa mea devine un haos. În momentul când banii au controlul, sau mâncarea sau alte lucruri au control şi stăpânire asupra mea, înseamnă că eu nu mai sunt liberă. Ce pot să fac? Să învăţ despre cum să deţin controlul asupra banilor şi asupra tuturor ALOR MELE. Şi cum pot face asta? Începând de azi să ţin evidenţa a fiecărui leuţ cheltuit, să ţin evidenţa a tot ce bag şi scot din gură…

De câţiva ani am început să verific şi să mă conving dacă teoriile ce le citesc în diferite cărţi funcţionează…şi să ştiţi că funcţionează..

Punând pe hârtie tot ce faci sau tot ce vrei să faci, sau verbalizându-le…, ieşi din sfera emoţionalului şi intri în zona conştientului, a raţionalului…
Cele mai multe lucruri le facem mânaţi de emoţii…, de impuls de moment… oprindu-te şi chibzuind un pic, lucrurile se schimbă.

Primul pas în stăpânirea jocului banilor e să pui deoparte 10%. Să faci cum face ţăranul care rupe de la gură un sac de cartofi şi-i grijeşte pentru însămânţare…

Şi asta funcţionează …

Acum nu mai cheltui toţi banii…

Aseară ni s-a prezentat PIRAMIDA BUNĂSTĂRII. Care credeţi că e baza piramidei? Haosul! În jur de 70% din oamenii globului trăiesc în haos financiar, adică nu au niciun control asupra banilor, aceştia pleacă cum vin şi acestor oameni le mai „rămân mai multă lună la terminarea banilor”. Majoritatea oamenilor au o singură sursă de bani – salariul – şi nu au niciun control asupra ei.

E nevoie de schimbare de viziune, de credinţe

Schema: V (venit) – C (cheltuieli) = E (economii) nu funcţionează
E nevoie să aplic alta şi anume:
V-E= C

Şi chestia asta funcţionează. Vrei mai mulţi bani? pune mai mulţi deoparte…dar asta înseamnă că trebuie să câştigi mai mult, dar de fapt nu trebuie să-i câştigi, ci trebuie să oferi mai multă valoare

Vom mai vorbi despre bani…

Dar nu pot să nu vă mai spun şi definiţia interesantă a banilor, pe care am aflat-o aseară:

B (banii)= C (cunoştinţe) x E (experienţe) x V (vânzare) x Ki (coeficient de inteligenţă financiară). Cu alte cuvinte: banii se fac din cunoştinţe aplicate în experienţe cât mai multe de vânzare –prezentare cu inteligenţă şi respect pentru semen.
Afirmaţia „Noi nu ne permitem” e nevoie s-o întoarcem în: „Hai să vedem cum putem face să ne permitem” să avem anume ceva…

Cum să fac să ofer mai multă valoare?

Dar ca angajat nu prea ai cum….

Cineva mi-a spus că dumnezeu a dat fiecărui om un dar (sau, unora, mai multe) pe care, valorificându-l, să poată să trăiască, să-şi câştige pâinea…Cum îl descoperi? Cum îl valorifici? E nevoie să înveţi…

În cartea Mă bucur că sunt femeie am scris câteva lucruri despre acest subiect…
Dar vă promit că voi scrie o care despre bani…
Mă documentez şi experimentez non-stop.

Să aveţi o zi binecuvântată!”