Arhive etichetă: FRUCTE

Un tort rapid si hranitor

Buna dimineata dragilor!

Astazi, fiind 1 iunie, ziua internationala a copiilor, m-am gandit sa gatesc un tort rapid la micul dejun.

Iata-l!

13310566_1004478596332992_6098672460093777680_n

Am incalzit apa cu zahar brun si vanilie si am adaugat fulgi de ovaz si i-am lasat sa dea un clocot. Am racit putin aceasta compozitie.

13315410_1004478272999691_4801009434510665425_n

Am tapetat cu fructe forma

13319896_1004478359666349_43999691612033425_n

Am adaugat un strat de fulgi si felii de banane

13346544_1004478459666339_6829595437455418710_n

Am adaugat un sos de carob facut sin carob, apa calda, zahar brun si ulei de floarea soarelui presat la rece

13322186_1004478489666336_1340808718946021710_n

Am adaugat iar un strat de fulgi si banane si iar sos de carob si iar strat de fulgi si banane si am rasturnat si iata ce-a iesit:

13310566_1004478596332992_6098672460093777680_n

13315441_1004478632999655_8139057971305118525_n

Si am sarbatorit la prima ora ziua copiilor nostri!

La multi ani, dragii nostri copilasi!

13339528_1004478782999640_5237757417326793808_n

13321872_1004478722999646_7945115026566204452_n

Nu vă îngrijiţi (îngrijoraţi) ce veţi mânca…. şi despre Informaţii cu privire la Tabăra de nutriţie şi spiritualitate ortodoxă la Sibiu pentru părinţi şi copii

Dragilor

am început să scriu aseară acest articol, am început să scriu despre tabăra pe care doresc s-o organizez aici la Sibiu, dar nu am mai fost în stare să-l termin. Era deja trecut peste ora 24 şi eu încă nu ştiam ce să fac cu tabăra. Capul mă durea îngrozitor.

Am salvat ce am scris aseară, am stins calculatorul şi i-am spus Domnului că iar mă aflu în mare încurcătură şi că numai El poate să mă scoată la liman. În capul meu se învălmăşeau toate…dar peste toate era aşa o teamă… şi m-am întins în pat cu mulţumire pentru ziua care se încheiase, dându-i grija zilei celei de mâine Domnului.

Dimineaţă, m-am trezit cu greu. Ca prin somn, am făcut un suc de morcovi, sfeclă şi frunze de ţelină şi pătrunjel şi le-am dat puiuţilor, ca să-şi spele grăsimea de la lăsat de sec…
Am făcut şi plămada pentru chifle, am clătit repede storcătorul meu Hurom, care mă ajută enorm, şi am fugit cât am putut de repede, trăgând-o după mine pe micuţa ce trebuia să ajungă la grădiniţă.

Când am trecut prin faţa bisericii, tocmai începea cântarea Heruvicului. M-a cuprins neliniştea că am întârziat, dar nu am lăsat mâhnirea să-mi umple inima, ci am privit partea bună a situaţiei şi am zis: „A, ce bine că mai e slujbă!” şi am cântat în gând Heruvicul până la grădiniţă şi înapoi.
Am intrat în biserică şi am început să cânt încetişor. Gândurile au dat năvală: „Ai întârziat…, nu eşti în stare să te mobilizezi mai repede…, să nu care cumva să te apropii de Sf. Potir… Lasă… mâine… ca şi mâine se face….”.

Cântam şi priveam cum trec gândurile…. La un moment dat am început să-i spun lui Doamne: „Doamne Tu eşti scăparea mea…Uite-mă, am venit şi eu în ultimul ceas… Da, ştiu, dacă le-aş fi lăsat toate acolo baltă, mai prindeam ceva mai mult… Recunosc că sunt tare neputincioasă… Primeşte-mă şi dă-mi putere… Eu vreau să fac multe, dar sunt limitată… Nu mă îndreptăţesc, ci cer doar mila Ta… Şi, Doamne, am nevoie de dragoste…dă-mi dragoste ca să-mi iubesc copilaşii şi soţiorul, să-mi jertfesc dorinţele mele pentru ei….
Şi, Doamne, spune-mi ce să fac cu tabăra….?”.

I-am spus oful meu lui Doamne şi apoi m-am dus la binecuvântare, spunându-i Părintelui că am întârziat şi-l rog să mă primească la masa bucuriei… şi Părintele m-a primit…
Mulţumesc Mulţumesc. Mulţumesc.

La sfârşit, Părintele a spus câteva cuvinte:

„Săptămâna trecută a început să se citească din Evanghelia de la Matei din Predica de pe Munte a Mântuitorului (capitolul 6).

Astăzi s-a citit despre purtarea de grijă a Tatălui ceresc, despre faptul că noi trebuie să ne încredem în această purtare de grijă. Mântuitorul spune: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca sau cu ce vă veţi îmbrăca, căci ştie tatăl cel ceresc că aveţi trebuinţă de ele. Această încredere în Tatăl ceresc îl caracterizează pe omul credincios şi el (omul credincios) nu se teme de viitor, nu se teme de lipsă, nu se teme de ce s-ar putea întâmpla, pentru că ştie că toate sunt rânduite prin voia şi prin lucrarea lui Dumnezeu, el încrezându-se în Dumnezeu.

În pericopa de astăzi s-a luat un text şi din capitolul 7, ca să completeze această învăţătură. Spune: Care dintre voi, dacă cere copilul pâine, îi va da piatră, sau dacă cere peşte, îi va da şarpe?” Ei cu atât mai mult, Tatăl Ceresc dă cele bune celor care le cer de la El.

Dumnezeu să primească sfânta liturghie şi să ne miluiască. Amin”.

Să trăiţi Părinte!

Aşa că am acceptat totuşi să termin acel articol început aseară şi să vi-l trimit.

Iată-l:

„Dragilor

Am început să mă gândesc la tabără.

Am însă o strângere de inimă în legătură cu mâncarea. Eu am renunţat de mult să gătesc forme şi gusturi. Mă concentrez pe alimentul integral şi îl prepar cât mai simplu şi mai uşor.

Întrebarea mea este:

Oare o să vă placă mâncarea gătită de mine, de fapt gătită împreună, dar după indicaţiile şi aprovizionările mele?

Eu pun foarte mare accent pe fructe proaspete, din care o să mâncăm o masă separată dimineaţa, şi pe legume de sezon.

Vom fierbe doar ce nu se poate mânca crud, vom face un singur fel de mâncare la masă. Nu va fi desert, nu va fi zahăr…. Vom îndulci un pic lăpticurile cu pastă de curmale..
Vor fi chifle integrale.. de fapt vom face împreună chifle din făinuri integrale măcinate la moara mea…

Picture1

Voi găti aşa cum am scris în Cartea de bucate pe anotimpuri

coperta1 cartea de bucate

Îmi doresc să fie o tabără accesibilă pentru familie şi să fie pus accentul pe împreună şedere în bucurie dimpreună cu copii noştri. Să nu punem accentul mare pe nutriţie, ci pe sufleţel şi joacă.

Vom avea un timp de rugăciune împreună, de discuţii despre nutriţie şi viaţă sănătoasă sufleteşte şi trupeşte.

În săptămâna 3-7 august am înscrise două familii cu câte 4 copii fiecare. În această serie este Schimbarea la faţă şi vom merge la vecernie în seara de 5 şi la sfânta liturghie.

Mă gândesc şi la doi invitaţi: la doctorul meu nutriţionist şi la Părintele meu…, să vedem dacă vor fi în Sibiu în săptămâna respectivă.

Schema meniului unei zile:

Dimineaţa: cereale integrale: ovăz, orz, mei, în două variante boabe integrale fierte sau fulgi integrali cu un lapte de seminţe sau nuci, îndulcitor la alegere: pastă de curmale sau stafide sau chifle integrale cu pastă dulce de seminţe şi ceai.

Prânz leguminoase: năut, linte, soia, mazăre; fasole verde şi cartofi cu salaltă de legume crude

Cină: legume fierte înăbuşit, cum ar fi brocoli, conopidă, o budincă de orez, o hrişcă, o salată de legume crude cu chifle din făină integrală.

Chiflele le vom face din făină de grâu, secară şi porumb.

Liniile mari ale Programului
Trezirea
Înviorarea
Rugăciunea
Masa de fructe
Mic dejun – cel târziu ora 9.30
Joacă
Discuţii cu copii
Discuţii cu părinţii
Pregătirea salatei pentru prânz
Prânzul între orele 13-14
Timp liber, odihnă
Drumeţii
Cina ora 18.30-19
Joacă
Rugăciunea de seară – ora 20.30
Povestea de seară (viaţa sfinţilor din ziua urmţătoare)
La  nănică– ora 21

O să „fabricăm” ceva pentru amintire, fie o brăţară, fie o cruciuliţă din aţă, fie o felicitare din seminţe … O să mă mai gândesc.
Aştept înscrierile voastre.

Costul estimat este de 500 lei şi copii sub 5 ani au reducere la jumătate.

Dacă până la sfârşitul lunii iunie nu se completează locurile pentru măcar o serie, măcar cea din 3-7 august, nu voi mai ţine această tabără.

Dacă Domnul vrea ca să fac ce am gândit, se vor rândui toate.

Mi-a venit în gând că, dacă nu se fac înscrieri suficiente până la sfârşitul lunii iunie, voi înţelege că nu este să fac eu treaba aceasta.

Mai multe detalii pe email: doinablaga@gmail.com

Ce le mai dau puiuţilor mei de mâncare dimineaţa?

Bună dimineaţa, dragilor!

Poate aţi auzit zicala din popor „Mâncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tânăr!”. Nu ştiu exact ce asemănare o fi între mâncare şi însurătoare, dar ştiu că e bine să mănânci dimineața și să te însori de tânăr.

De ce e bine să mănânci dimineața?

Păi, când faci cel mai mult efort? În prima parte a zilei, nu? Ei, şi tocmai în această parte tu umbli cu rezervorul gol, îl ameţeşti cu un zaţ de cafea…şi numai ce te trezeşti pe la ora 11 că tremuri… Unii specialişti, care se respectă, ne sfătuiesc să mâncăm dimineaţa. Ce este bine să mâncăm dimineaţa? Fructe şi apoi cereale integrale. Bun. Dar dimineaţa avem o problemă cu timpul! Deşi ne culcăm destul de devreme, pe la ora 20-21 maxim suntem în pat şi sforăim, dimineaţa totuşi ”nu ne dăm sculatului”.

Uite, spre exemplu, azi dimineaţă am lăsat să sune ceasul și a tot sunat vreo 20 de minute, dar prinţesele mele nici n-au avut habar de asta. M-am dus la ele şi le-am gâdilat la tălpi. Nimic. Dormeau buştean! Îmi era mai mare dragul să le privesc, ghemuite care mai de care mai haios. Aşa că, a trebuit să găsesc alternative…

Pentru că la ora 7 trebuie să ieşim pe uşă, le-am făcut o budincă de mere în care am pus o linguriţă de praf de seminţe de cătină şi un vârf de cuţit de cuişoare și mâncarea de cereale le-am pus-o în trăistuță, ca s-o mănânce la pauza de masă de la grădiniță și școală.

Rețeta: Budincă de mere cu seminţe de cătină râşnite şi cuişoare

Am spălat merele, le-am curăţat un pic de părţile afectate şi le-am dat prin storcătorul cu melc, la care am pus sita rară. Am luat un borcan de sâmburi şi pieliţe de cătină, (pe care le-am uscat în toamnă, după ce am făcut cura de cătină, storcând cătina tot cu storcătorul cu melc), şi le-am dat prin râşniţă. Am luat apoi, pe rând, câte o cană mare şi am pus-o la storcător să se umple cu pasta aceea fină de mere. După ce s-a umplut, am adăugat o linguriţă de praf de seminţe cătină şi un vârf de cuțit de praf de cuişoare, le-am amestecat bine şi le-am pus cănuţele în faţa prinţeselor pe jumătate „dorminde”.

Era deja ora 06.50! Le-am pregătit repede păpica pentru ghiozdănel. De data aceasta, pe lângă chifla din făinuri integrale, seminţe şi o ridiche, care era păpica pentru amiază, am adăugat şi caserola cu cereale şi câteva curmale (pe care trebuia să le mănânce la o jumătate de oră după mere) pentru masa de la ora 10, când doamnele de la grădiniţă şi de la şcoală le îi vor așeza la măsuţă să mănânce. Şi aşa, am încheiat cu succes misiunea din bucătărie şi m-am scutit şi pe mine de vorbăria de a le grăbi să să mestece că trebuie să plecăm.

Doamne, mulţumim!

Sărut mâna pentru masă!

Vă doresc o zi senină!

 

Primul seminar gratuit INDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS de la Sibiu

Dragilor

iata cateva clipuri video de la primul SEMINAR gratuit  INDRAZNESC  SA TRAIESC SANATOS:

Lansarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

coperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta1 cartea de bucate

Dragii mei

am bucuria sa va invit joi, 6 noiembrie ora 19.30 la Biblioteca Astra din Sibiu in cadrul Targului de carte si Revista religioasa pentru a impartasi bucuria lansarii a doua carti noi:

SLUJIREA DIN BUCATARIE

Cuprins:

Introducere 7
Slujirea din bucătărie – o nevoie stingentă a zilelor noastre15
Dragostea trece prin bucătărie 16
Gospodina – o numire şi o misiune minunată! 20
De ce fugeam de bucătărie 26
Pregătirea pentru slujirea din bucătărie 28
Un timp exclusiv pentru mine 29
Curăţarea stomacului 37
Lucrurile sunt simple, noi le complicăm 39
Duminica mergem obligatoriu la biserică!? 41
Îndrăznim să primim hrana cea adevărată 44
Sfânta Liturghie este salvarea noastră 55
Mare atenţie după primirea harului 57
Este nevoie de învăţare şi de „reprogramare” 61
Slujim în bucătărie urmând modelul slujirii
liturgice 63
Calendarul alimentaţiei 65
Bucătăria – un loc al prefacerilor 70
Amenajarea spaţiului pentru gătit 70
Unelte de ajutor la prepararea mâncării zilnice 72
Procurarea şi cumpărarea alimentelor 86
Aşteptăm timpul coacerii roadelor pământului 87
Fructele pe care le putem mânca în fiecare
anotimp 88
Legumele pe care le putem mânca în fiecare
anotimp 89
Depozitarea alimentelor 92
Prepararea mâncării 94
Importanţa folosirii condimentelor 102
Mâncarea zilnică şi Digestia 110
Gustul se poate educa 114
Cantitatea necesară de mâncare pe zi 116
Ce şi cât ar trebui să mâncăm? 117
Porţiile de mâncare dintr-o zi 119
Când şi de câte ori mâncăm pe zi 123
Importanţa programului meselor 125
Greşeala de a ne culca după masă 126
Avantajul micului dejun 126
Respectarea programului 127
Stilul de viaţă şi alimentaţia ne influenţează
sănătatea 128
Mănânc conştient!? 130
Mănânc cu bucurie şi mulţumire? 132
Rugăciunea înainte şi după masă 136
Ordinea înghiţirii mâncărurilor 138
Timpii de digestie a alimentelor 140
Când bem apă? 142
Un singur fel de mâncare la o masă 145
Digestia diferă de la aliment, la aliment 146
Produsele animaliere 152
Mâncăruri drese cu animaliere 154
Compoziţia chimică a alimentelor şi combinarea lor 155
Prepararea mâncării zilnice 166
Mâncarea gătită vs crudităţi 166
Am preluat modelul de gătit de la mama 168
Puterea obiceiului 170
Găteam prea multă mâncare 173
Ce şi cât mâncăm la evenimente 175
Cum percepem mesajele trupului 175
Pericolul căderii în obsesii 176
Pregătim din timp mâncarea 177
Lucruri de luat în considerare atunci când gătim 178
Salata de crudităţi 179
Paşii preparării salatei 181
Gătirea la foc a legumelor 183
Prepararea alimentelor complexe 185
Importanţa cerealelor şi prepararea lor 185
Avantajele pâinii făcute cu aluat sau maia 189
Povestea mea în legătură cu făcutul pâinii 194
Cumpăratul cerealelor 202
Prepararea leguminoaselor 205
Prepararea oleaginoaselor: Lăpticurile vegetale 205
Ce ulei de măsline cumpărăm 207

si a cartii

CARTEA DE BUCATE PE ANOTIMPURI

Invitat de onoare Parintele Constantin Necula

Va astept cu drag

Doina Blaga

Ajutorul binecuvântat al uneltelor în gospodărie şi în prepararea mâncării zilnice

Dragii mei
Mulţumesc Domnului că avem la îndemână mijloace care ne uşurează lucrul.
Uneltele de lucru sunt foarte importante. Noi nu putem lucra numai cu mâinile goale, avem nevoie de unelte. Calitatea acestora ne ajută enorm. Îmi amintesc că eram copil şi mergeam cu mama la sapă (la prăşit). Era o sapă grea, şi poate că eram eu mică, aveam în jur de 10 ani, dar nu că eram eu mică, ci într-adevăr sapa era grea şi tocită, nu tăia bine. Am înţeles asta doar în momentul când am ajutat-o pe o mătuşă de-a mea să termine bucata de săpat şi i-am luat sapa ei. ce diferenţă enormă: sapa era uşoară şi ascuţită şi „un-doi” am terminat bucata de săpat şi atunci i-am zis mamei: „mama noi de ce avem sape aşa de grele şi de tocite?” La care mama s-a întristat şi mi-a spus că nu are, că tata nu i-o ascute, „nu o bate” ( sapele se băteau cu ciocanu ca să se îndrepte, să se ascute .. şi tata nu făcea asta…. mama era nevoită să se descurce singură. Tata era absent…Dumnezeu să-l ierte!). şi uite-aşa s-a chinuit biata mama să sape cu o sapă grea şi tocită. Desigur că erau soluţii, dar… ştiţi unii preferă să aibă de ce să se vaite.
Şi aşa am preluat şi eu multe metehne de la mama..

Când m-am căsătorit şi a fost vorba să ne luăm maşină de spălat automată cu banii primiţi la nuntă, am zis că ce mama a spălat cu mâna pentru 11 persoane şi eu n-oi fi în stare să spăl pentru două. Şi n-am luat maşina atunci. Când s-a născut primul copil s-a îngreuiat puţin spălatul, dar, de, „mă nevoiam”!.

La un moment dat soţiorul meu minunat a spus:”eu îmi iau maşină, tu n-ai decât să speli la mână!” Şi Doamne ce binecuvântare! Umpleam cuva de scutecele şi ieşeau aproape uscate iar eu între timp mă jucam cu copilaşul şi învăţam pentru sesiune şi nu mai stăteam gheboasă la văniţă. Încet, încet am priceput că n-are rost să „mai nevoiesc” să fac lucruri manual dacă există posibilităţi automate. Acum trăim în „alte vremuri”, timpul nu mai are răbdare cu noi şi avem mule de făcut, mai ales noi ăştia cu pretenţii „telectuale” şi care supravieţuim la oraş.

Am avut de ales între a lucra ore-n şir în bucătărie sau a mă folosi şi de aparatură şi a avea timp şi de sfânta liturghie zilnic. Şi desigur că am ales a doua variantă.
De mai bine de 10 ani mă concentrez pe hrana cât mai naturală şi integrală. Crudităţile au prins teren în hrana zilnică tot mai mult.

M-am documentat şi am cercetat cum să fac mai bine mâncarea ca să fie hrănitoare. am simţit din plin efectele hranei vii. Am scris o carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care împărtăşesc cu prietenii bucuria de a trăi sănătos, sufleteşte şi trupeşte.
Dar ritmul în care trăim nu ne dă răgaz să facem repede de fiecare dată o salată de legume şi pe grabă băgam adesea pită (pâine) la greu. dar vedeam că nu e bine, chiar dacă pâinea era din făină integrală. Am simţit că legumele au cel mai mare efect asupra organismului nostru şi tocmai pe ele nu le consumam îndeajuns pentru că era nevoie de ronţăială multă şi copilaşii nu aveau chef să ronţăie prea mulţi morcovei sau varză, cu tot efortul de a-i entuziasma făcând grupa de iepuraşi şi mai mult, soţiorul meu avea o problemă acentuată cu dinţii şi cu cavitatea bucală.

Astfel am căutat soluţii . am încercat multe. Tot felul de metode şi răzători pentru a consuma cât mai mult şi mai des verdeţuri şi legume crude. Îmi lua o oră să tai şi să rad legume pentru prânz. Uneori pufăiam că nu făceam faţă.
Altă problemă a fost cu pregătirea cerealelor şi a pâinii. Am încercat tot felul de preparate cât mai apropiate de integral. Ore în şir, zile de-a rândul m-am tot gândit cum aş putea aplica teoriile despre cum să pregătesc hrana cât mai digestibilă. Veţi găsi reţetele încercate de mine pe acest blog. Toate reţetele sunt bune, e minunat să găteşti cu alimente integrale, dar e de lucru. Şi eu am atâtea de făcut şi nu apucam să le fac pentru că trebuia să fac păpica.

Acum, mulţumesc Domnului, lurul s-a mai uşurat, s-a uşurat simţitor. Am găsit storcătorul de la Hurom şi l-am cumpărat şi-l folosim zilnic de mai multe ori pe zi.

Tot timpul am în casă legume şi fructe de sezon. Acum nu mai e o problemă cu legumele. Fac repede un suc din varză şi frunze de pătrunjel şi morcov şi gata e supa. Pun în suc fulgi de cereale sau pâinică şi copii sunt bucuroşi să mănânce astfel legumele.
Dimineaţa fac repede un lapte de susan sau de migdale şi-l pun peste fulgii înmuiaţi de seara sau peste cerealele fierte şi gata e păpica.

Dar ce mă bucură cel mai mult e că pot face lapte de grâu încolţit. Acesta e bomba noastră de energie până facem rost de un germinator ca să facem şi suc de iarbă de grâu.
Unii dintre cititori vor zice că e prea complicat, dar nu, e simplu, dar trebuie să faci. Aparatele nu fac totul. Trebuie să speli legumele să le curteţi, să te duci după ele în grădină sau în piaţă, dar nu mai stai zeci de minute să le tai şi să le mesteci, şi asta face enorm de mult pentru mine.

Am început să colaborez cu domnul director de la HuromRomania. E un domn de treabă. Mi-a permis „să fac reclamă” la aparatele Hurom. Aşadar cei care doriţi să vă achiziţionaţi un aparat, vă ajut cu mare drag.

Mai jos aveţi câteva filmuleţe cu aparatele Hurom.
Voi încerca să vă arăt şi eu cum folosesc storcătorul. Deocamdată nu am cameră video, dar v-a rândui Doamne, dacă e spre folosul multora. Până atunci am încredere în Cuvânt, că e lucrător, chiar dacă imaginea „convinge”. Mai fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut…

Eu am aparatul de vreo câteva săptămâni. Am făcut cu el câteva sucuri „interesante”, cum ar fi suc de grâu încolţit, pe care l-am amestecat şi cu resturile şi a ieşit un terci foarte hrănitor. Am făcut suc de muguri de brad, dintr-un kilogram de muguri mi-a ieşit aproape 800 de ml de suc pe care l-am amestecat cu pastă de curmale şi îl folosim de 2 săptămâni dimineaţa cu masa de fructe.

Cu ajutorul lui Doamne vă voi mai povesti printre picături despre cum mă străduiesc eu să gătesc simplu şi natural.
Am avut o încercare grea, am avut lupta de a cădea în obsesie şi deprimare cu mâncatul vegetal şi integral, dar m-a salvat domnul meu minunat şi scump. Nu putem „ca la carte2, dar ne străduim şi ne preocupăm, dar nu obsesiv. Doamne ajută-ne!
Vă ajut cu mare drag dacă doriţi să vă simplificaţi şi uşuraţi lucrul în bucătărie. Vă ajut cu ce pot şi eu, cu cartea mea, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care am schiţat câteva repere în parcursul spiritual şi în slujirea din bucătărie, cu mărturia despre „funcţionalitatea” aparaturii pe care o folosesc, cu cărţile care le voi mai scrie.

Slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate câte ne dăruieşte prin semenii noştri!

Datele mele de contact:
Doina Blaga, Email: doinablaga @ gmail.com

Filmuleţe cu aparatele Hurom:
Un film în limba engleză – de ce să folosesc aparatul?

Prezentarea aparatului pe care noi îl avem:

Pagină cu mai multe filmuleţe:
http://www.youtube.com/channel/UCKwTKWww1RZZdd39FLjG_pQ

Sparanghel cultivat în România

Buna ziua dragii mei
Nu am mai scris pe blog de câteva zile. Dar acum vă scriu în fugă ce am descoperit sâmbată la târgul de produse tradiţionale
În primul rând mulţumesc celor care au facilitat ţinerea acestui târg săptămânal şi celor care încă mai produc natural.
De cum am ajund la târg, m-am îndreptat direct la fructe şi legume, preferatele şi baza alimentaţiei noastre. Am căutat cu mare atenţie mere româneşti, dar nu mai sunt ionatan, cele care-mi plac foarte mult, aşa că m-am mulţumit şi cu bot de iepure şi florina şi un pic de golden.
Apoi m-am dus la verdeţuri. Spanacul şi salata verde e în toi. Am văzut dovlecei şi pătrunjelul cu rădăcină. Din fericire tanti cu pătrunjelul îmi era cunoscută, aşa că am luat cu încredere.
Tot plimbându-mă, am găsit.. sparanghel. O tânără zâmbitoare discuta cu câţiva clienţi despre produsul ei de excepţie. M-am apropiat şi am tras cu urechea. Era prima recoltă. Tânăra a adus rădăcinile de sparanghel din Germania şi le-a plantat în România, mai exact în Avrig, un orăşel apropiat de Sibiu.
E drept că are un preţ mai ridicat faţă de alte legume, dar e valoros şi e proaspăt. Aşa că m-am decis să cumpăr. Dar nu m-am abţinut să nu negociez la preţ, că, de, eram la târg şi la târg „te împaci cu omu” şio obţii un preţ mult mai bun. Am luat 2 kg şi l-am băgat în traistă, bucuroasă că făcusem o mare investiţie în sănătatea noastră.
m-am mai învârtiti prin târg şi am descoperit şi alte bunătăţi, printre care şi produse din lapte de capră şi pâine de casă şi multe multe bunătăţi, dar pentru mine tot legumele sunt cele mai valoroase.
De cum am ajuns acasă, am deschis internetul ca să aflu despre sparanghel, ce conţine cum se mănâncă şi cum se prepară. Am aflat că sparanghelul e de mai multe feluri, de vreo 2-3 feluir. Eu cumpărasem verde şi îl degustasem deja acolo în târg, aşa crud. Merge foarte bine crud, dar pentru gust se poate fierbe înăbuşit cu puţină apă1-2 minute. se spune că reţeta tradiţională e cu ochi românesc, adică iei un ou de găină şi când fierbe apa cu sare îl spargi în ea şi îl laşi să dea un clocot şi e gata.
Pentru mine cel mai comod e să consum legumele crude, dar facă cine, ce-o vrea. Sparanghelul e bun, conţine acid folic, de care tocmai are nevoie cineva drag mie, tocmai îi recomandase doctorul cu câteva zile înainte şi l-am găsit la ţanc. Sparanghelul e diuretic, cică să nu faci abuz de sparanghel că poţi avea probleme cu rinichii.. păi la 3-4 fire pe zi, ce abuz să faci..
Ideea e că sunt bucuroasă din cale-afară că se cultivă şi la noi sparanghel şi dacă comand îmi aduce acasă doamna producător.
Dacă aveţi acces la sparanghe prospăt, consumaţi cu bucurie
O zi binecuvântată, dragii mei!
Am să încerc câteva reţete cu sparanghel şi am să vi le împărtăşesc şi Dvs.
Pe curând!

Cum ieşim din post şi ce mâncăm de Paşte?

Buna ziua dragii mei!

Inainte sa va vorbesc despre subiectul enuntat in titlu, am sa va spun cateva cuvinte despre altceva.

Zilele acestea m-a intrebat cineva:

Cum să rezişti atunci când pregătesc mâncare pentru familie şi eu postesc, nu mananc animaliere?

Da, e o mare provocare! E greu să rezişti dacă pregăteşti „mofturi” şi nu hrană.
Vrei să oferi animaliere? O poţi face. Nimic nu este necurat sau rău în sine, numai modul de folosire e bun sau rău. Toate le-a făcut Dumnezeu bune pentru noi, „spre hrana şi desfătarea noastră”. Dar confundăm desfătarea cu umplerea, ghiftuire. A te desfăta înseamnă a avea acea stare de mulţumire şi bucurie. E o diferenţă între a mânca cu bucurie şi a mânca cu plăcere. Sunt două niveluri, sufletesc şi trupesc, şi bucuria ţine de suflet.

Aşadar, dacă vrei să oferi brânză, e suficient să cumperi sau să faci în casă brânza, telemea sau caş. Cu 2 cepe şi 3 ridichi şi o feliuţă de pâinică integrală, e o hrană îndestulată. A face însă pască, prăjitură cu brânză, plăcinte… sunt mofturi. Şi îţi faci singur material de ispită. Căci spune-mi: oare poţi să iei doar o gură, „una mică? …?”. Eu una nu pot!

Vrei carne? Faci un pui la cuptor şi gata. Dar şniţele, piftele, deja sunt mofturi.

Vrei ou? Fierbe unul. Dar a-l vopsi şi a-l picta e deja un moft. Dar cum să nu faci ouă roşii? Aşa e tradiţia? Da? Interesant! Dar tot de tradiţie ţine şi ca mămicile şi bucătăresele să moţăie în noaptea de Paşte la biserică, că de, sunt obosite după atâta „slujire” în bucătărie.
Se poate Paşte fără ouă roşii!?

Eu am verificat anul trecut. În sâmbăta Paştilor, când majoritatea încă aveau de trebăluit prin bucătărie, eu citeam Studiul China. Şi aşa de minunat a fost Paştele, zburam.. şi mâncărica mea simplă a fost atât de hrănitoare şi îndestulată!

A fost pentru prima dată când m-am simţit liberă de tradiţii, când am trăit „altfel” bucuria Paştilor. Şi au trecut, şi n-am avut indigestii, şi nici kilograme în plus şi nici somnolenţă … şi parcă Hristos a înviat s-a auzit altfel anul trecut.. am înviat şi eu la o nouă viaţă, viaţa cu Hristos, eliberată de tipare apucate.
Nu spun că-i rău să faci mâncăruri tradiţionale, e rău că nu mai ai prea mult timp de suflet.

Atâta vreme cât ceva din afară te domină, eşti sclav.

Putem deveni scalavii unei farfurii sau a stomacului?!

Cuvântul sclav subliniază mult mai bine nuanţa de subjugare, de a nu fi liber.

Termenul „rob” are şi o nuanţă de slujitor şi cel care slujeşte are libertate, o face împlinindu-şi menirea.

Suntem robii lui Dumnezeu, slujitorii Lui. Aşa am fost „proiectaţi” ca să depindem de El, dar nu am fost creaţi să fim dependenţi şi sclavi al unei farfurii. Putem să trăim şi fără ea. Şi asta o spune Domnul, chiar dacă pentru firea noastră căzută e aproape imposibil să creadă asta.

Eu am testat şi atunci când mă hrănesc mai întâi cu cuvântul Domnului, farfuria nu are stăpânire asupra mea, mă pot sătura cu o mână de grâu încolţit sau cu 2 morcovi şi o felie de pâine, dar când nu mă hrănesc spiritual, chiar şi 3 farfurii de mâncare gustoasă nu-mi oferă satisfacţie, ci doar plinul. Nu sunt sătul, ci înbuibat, umplut. Astas e tot ce simt atunci.

Cum să rezişti atunci când pregăteşti mâncare pentru familie şi tu posteşti?

Ooo, sfânta simplitate! Unii oamenii (călugării anahoreţi) cu adevărat bucuroşi cu Hristos înmuiau câteva oase sau solzi de peşte în apă şi o „savura” şi aceea era „dezlegare la peşte”, dar noi?, 4-5 feluri de mâncare pentru 3 zile de Paşte?

Cum ieşim din post?

Iată că „târâş-grăbiş” ieşim din post. Dar acum ce facem? Ca să începem să postim, să nu mai mâncăm, a fost cumva uşor. Dar ca să mănânci – ce/cum trebuie – e marea provocare.

Gândiţi-vă că vinerea mare o ţine majoritatea oamenilor, iar sâmbătă mai că nu apuci să mănânci câte ai de făcut. Şi vine noaptea Învierii. O adevărată provocare! Şi unii, sărmanii, cad în cursă. Nu mai aşteaptă să se gate slujba, i-au paştele (acea pâinică cu vin binecuvântată special în ziua de Paşte) şi merg cu înfrigurare să înfulece „mielul de Paşti”. Dragonul foamei şi poftei i-a biruit.

Dar ce se întâmplă cu stomacul când primeşte o mâncare aşa de grea precum e carnea sau preparatele multialimentare, acele delicii ale limbi cu toate ingredientele animaliere, plus zahăr, ulei şi sare?

Au! Da, ştiu. Retrăiesc momentu’! Am trăi asta ani la rând, când a doua sau a treia zi de Paşti făceam indigestie de la salata boeuf, tradiţionala şi nelipsita salată boeuf! Şi ce mai sărbătoare era!

Dragii mei dragi, dragele mele bucătărese, vă implor, aveţi milă de stomăcelul celor dragi. Cum?

Opriţi-vă puţin şi puneţi-vă această întrebare: Doamne cum şi ce să gătesc de Paşte? Ascultaţi răspunsul e unul atât de finuţ..
Am scris în detaliu în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos cum procedez eu vizavi de gătittul simplu şi digestibil. Acum lucrez la o nouă carte, cum să fac ca să rezist stimulilor din exterior când e vorba de mâncare, căci şi mâncarea, chiar sănătoasă fiind, îţi poate răpi libertatea.

Un meniu de Paşte?

Vi-l prezint pe cel combinat (multe vegetale cu putine animaliere), nu vi-l spun pe ăsta nou al nostru, ca să nu cumva să vă descurajez cu totul…

În zilele de Paşte, dimineaţa, mergem la masa împărătească unde, mâncându-L pe Domnul, ne împărtăşim, adică primim bucuria adevărată.
Îmi amintesc de o concepţie care mi-a furat bucuria zeci de ani: „să nu te împărtăşi în noaptea de Paşte, ca nu cumva să vomiţi de la mâncarea grea de a doua zi!” pur şi simplu nu mi-a permis! Domnul să-i ierte pe cei care m+au învăţat asta! Şi nu m-am împărtăşit.
Noua gândire: Adevăratul Paşte e Hristos, nu milelul din tavă sau salata boeuf.
Mă tot gândeam aşa în anii trecuţi când stăteam departe de bucurie: de ce-o fi 3 zile de Paşte?

Oare ca să mâncăm şi să ne veselim cu ouă roşii, cozonaci şi friptură?

De ce s-o fi făcând Liturghie şi a doua şi a treia zi?

Eu când eram copil nu ştiam că sunt trei zile de sărbătoare cu slujbă la Biserică, cu Sf. Litughie. Nu mergeam la biserică la slujbă a doua şi a treia zi de Paşti. Am avut o revelaţie când am aflat că se face slujbă în acele zile. De ce n-am ştiut? Că nu se ducea mama? Era preocupată să pregătească pomenile pentru parastasul de obşte de a doua zi de la cimitir. Parastasul de obşte din a doua zi de Paşte, făcut pe la ora 14, era un eveniment foarte „bucuros”, se mânca mult cozonac şi ouă roşii, şi culmea „nu dădeai în gălbănare, că erau sfinţite!”.

Revin,

După slujbă venim acasă să oferim şi trupului puţină alinare şi veselie.
Dimineaţa după slujba de noapte de obicei serveam o cană de iaurt degresat cu o felie de cozonac dietetic, adică făcut fără unt şi lapte, doar adăugat 2 ouă sau chiar făceam cozonac „de post” sau serveam cu o feliuţă de pâinică integrală şi ne odihneam puţin până pe la ora 10, iar apoi pe la 11-12 ne adunam la masa de obşte. O adevărată provocare, căci era la buni, dar noi veneam cu oala mare de salată şi compensam ouţul tradiţional…

MENIU DE PASTE:

Prima zi:
Prânz: Multă verdeaţă cu un ou în prima zi, că de aşa-i tradiţia.
Seara: un lăptic de susan cu carob sau o farfurie de orez fiert cu 2 curmale sau o salată de legume cu un ½ avocado

A doua zi
Prânz: Un peşte proaspăt la cuptor (preferam păstrăvul!) cu mujdei, multă salată şi mămăliguţă.
Seara: un măr
Căci după masa mergeam „la stropit” şi serveam cozonac sau prăjitură de la rude. În caz că nu mergeam nicăieri, mâncăm o budincă de mei cu puţine stafide.

A treia zi:
Unii încep lucrul şi aşa că intră în program
Dimineaţa: fructe, apoi cereale
Prânz, mai pe seară când suntem toţi, „sacrificam mielul”. Savuram, în sfârşit friptura, fie de miel sau de pui. Nu prea ne plăcea de miel, aşa că foloseam un pui la cuptor, care, ce-i drept, rareori era ecologic, crescut în curte…
Seara:  O salată de verdeţuri cu puţină pâinică integrală, ca să măture reziduurile puiului…

Şi Paşte fericit!

 

LANSAREA CARTII INDRAZNESC SA TRAIESC SANATOS LA TV ANTENA 1 SIBIU

Privesc cu mare drag discutia din dimineata aceea minunata in care am facut cunoscuta sibienilor cartea mea:

CE MÂNCĂM DIMINEAŢA?

Până nu demult aveam o problemă: ce să gătesc pentru familie ca să ne hrănească cu adevărat?

Era un chin pentru că nu aveam habar ce înseamnă alimentaţie sănătoasă.

Acum de când am descoperit tainele hranei sănătoase, pe care Creatorul ne-a pus-o la îndemână, dar pe care eu între timp o uitasem, pentru că pe rafturile alimetarelor apăruseră sclipiciuri şi împacheturi tentante, identic naturale.

Acum totul e simplu. Slava Domnului că am înţeles asta! Ce mâncăm dimineaţa?

Noi nu întrebăm aşa, ci abia aştept să mănânc!

Ne trezim cu o foame de lup şi direct la bolul cu fructe sau la cana imensă de nectar de fructe. Azi am savurat un nectar super delicios: pastă de măceşe+pastă de coacăze+pastă dintr-o portocală şi o lămâie. Mama mia ce bunătate!

După o oră, am savurat deliciosul grâu încolţit şi la sfârşit ciocolăţica de seminţe cu carob.

Ei, cu aşa meniu, să tot lucri până pe la 2!