Arhive etichetă: frunze de papdie

Prima salată de verdeţuri din Postul Mare (2016)

Dragilor

Cu ajutorul lui Doamne, am păşit în Postul Mare.

Drept să vă spun, l-am aşteptat cu mare nerăbdare.

Postul este pentru mine putere. El mă îngrădeşte cu pază bună împotriva tuturor ispitelor din partea mâncărurilor cu animalierele ademenitoare…

E ceva foarte interesant: cât timp ţine postul, nu am treabă…, simt aşa o mare ocrotire şi forţă să mănânc sănătos. Deşi îmi vine pofta când văd sau miros mâncăruri cu animaliere, ea pleacă de cum vine. Atâta timp cât nu bag nimic în gură de „dulce” (animaliere), e în regulă. E mult mai uşor! Vegetalele au tot ce trebuie organismului. Nu e greu să mănânci mâncare de post. Mai greu e să mănânci puţin din toate.

Desigur, a posti după rânduiala bisericească e o altă discuţie…

Ieri, spre exemplu, şi azi sunt zile aliturgiuce, adică nu se săvârşeşte sfânta liturghie şi ca atare, nu se mănâncă deloc sau pentru cei mai slabi doar după ora 15 sau seara, după slujba canonului mare, doar pâine şi apă….

Ne-am obişnuit să spunem că postim când mâncăm vegetale. Dar acesta nu e post, e o adevărată desfătare. Mâncarea de post e cea ca la un adevărat festin. Mai ales salatele.

Ieri, am preparat prima salată din acest post.

Prima salată cu toate verdeţurile de primăvară: urzici, sălăţică de pădure (untişor sau grâuşor), frunze de păpădie, leurdă, lobodă, salată verde, ceapă verde, ridichi de lună şi frunze de ridiche, spanac, frunze de pătrunjel şi stropite cu un pic de ulei de măsline şi zeamă de lămâie şi sare de mare fină.

Cum am preparat salata?

Simplu:

  • am spălat verdeţurile cu grijă
  • le-am scurs de apă
  • am pregătit vasul pentru salată
  • am turnat o lingură- două de ulei
  • le-am tăiat pe rând şi între timp le-am amestecat cu uleiul
  • l-a final, am stropit cu zeamă de lămâie şi un praf de sare şi o lingură de fulgi de drojdie

şi am adăugat nişte cartofi înăbuşiţi aromatizaţi cu usturoi.

No, asta mai e post?

IMG_20160314_151244IMG_20160314_151252

Nu! E un adevărat banchet!!!!

Doamne Dumnezeule nu am cuvinte să-Ţi mulţumesc pentru o asemnea bunătate!

Spre mirarea mea, printre leurdă deja am găsit doi boboci… Ei, asta-i culmea! Doar e prima dată când am cumpărat leurdă… ! O  fi aşa de înaintată vremea? Doar ştiu că până în aprilie se poate consuma leurda..?!

Da, timpul se grăbeşte… E martie şi noi deja ne-am săturat de urzici!

Deja sunt „bătrâne” urzicile!!!!!

Aşa că, fuguţa în piaţă să prindeţi minunatele verdeţuri de sezon şi să vă faceţi rezervele pentru un an întreg…, că pân’ la anu’ îi tare mult!!!

Spor la spălat verdeţurile şi Poftă bună!

Povestea unui dejun rapid şi foarte sănătos

Bună dimineaţa, dragilor!

Dacă vă aflaţi acasă şi încă nu aţi mâncat dejunul, vă propun „o ciudăţenie foarte hrănitoare”: un fel de smootie mai gros din verdeţuri de sezon şi mei.
Aşa că, luaţi-vă câteva minuţele să ascultaţi povestioara acestui dejun.

Luni, am fost la Grădina lui Doamne şi am furluat nişte sălăţică de pădure,

IMG_20160223_135109frunze de păpădie

frunze-de-papadie

şi urzici.

urzici in plasa IMG_20160220_172018

I-am anunţat pe puiuţi că, până ia tati salariul, vom face cură de cartofi înăbuşiţi. Entuziasm general: EEEEE!

Prietena mea de la ţară mi-a adus acum o săptămână şi ceva nişte cartofi foarte, foarte delicioşi, din ăia adevăraţi, crescuţi fără chimicale, de nu le mai trebe’ nimic pe lângă ele, căci au un gust atât de minunat şi văd că au început să încolţească, aşa că, hai să-i păpăm! Ce să mai zic când le adaug salata minunată de verdeţuri, din urzici, sălăţică, frunze de păpădie, plus o ceapă tăiată mărunt, mărunt şi frecată bine, ca să nu mai pişte!?

Nu ştiu care-i treaba, dar anul acesta bisericesc (care începe în toamnă, în septembrie!), tare mai pişcă ceapa. Oare şi pe la voi pişcă? La noi pişcă rău, de faci pocăinţă cu lacrimi făr’ să vrei, mai ales când mănânci ceapa roşie (mov)!

În dimineaţa asta, mi-a venit o idee: ia să fac o ceva rapid ca să mănânc, că n-am vreme de salată…. ! Aşa că, am deschis frigiderul şi am luat câte o mână din fiecare verdeaţă, pe care ieri le-am spălat vreu-un ceas, am luat o mână de urzici, una de sălăţică şi una de frunze de păpădie şi le-am pus, pe rând, în cana blenderului meu super, ultra rapid.

blender pe blat IMG_20160121_141748

Am turnat o jumătate de pahar de apă de izvor, cam 100 ml, şi l-am blendurit vreo 10 secunde.

 

L-am oprit şi am gustat. Beac…!, m-am strâmbat eu, are gust a urzici şi frunze de păpădie…..! Ia, să adaug două linguri de pulpă de susan, rămas de la laptele de susan, pe care azi l-am preparat la storcătorul cu melc de la Hurom.

HH-Elite-gri-2

Am mai blendurit vreo 10 secunde şi am oprit blenderul. Am gustat din nou. Acum, e ceva mai atractiv!!! Ia, să văd ce să mai adaug!

Aaaa, am mei fiert! Super! Ia, să adaug 3 linguri de mei. Adaug meiul şi blenduresc tot vreo 10 secunde. Ei, aşa da, dom’le! Aşa mai mere pe gât! Ia, să văd ceva condimente. Un vărf de condiment roşu – o combinaţie între ardei roşu dulce şi ienibahar- am adăugat într-o margine. Am amestecat puţin şi am gustat. Nu merge! Ia, să văd dacă adaug puţin corinadru râşnit. Nici cu ăsta.. nu merge.

Aaaa, ghimbirul meu delicis, pasta de ghimbir cu lămâie (pe care am preparat-o deunăzi, tot în blender, astfel: am curăţat lămâia de coaja galbenă şi de sâmburi, le-am blendurit puţin, am adăugat rădăcina de ghimbir curăţată, am blendurit din nou puţin şi gata, a ieşit o pastă de ghimbir delicioasă, care se ţine proaspătă şi una-doău sau chiar trei săptămâni!)! Aşadar, am luat o linguriţă de pastă de ghimbir şi am amestecat în bol… Ei aşa merge foarte bine….!!!

Şi totuşi, parcă aş mai vrea să adaug ceva…. Aaa, a mai rămas nişte lapte de susan de la puiuţi! Ia, să-l adaug, a fost aşa cam un păhărel mic, vreo 100 de ml… Mniamni! Delicios! Şi s-a umplut şi bolul, s-a făcut cred vreo 300 ml… E o porţie super hrănitoare! …

IMG_20160302_091758

Ia, să văd dacă rezist să nu mai „înfulec” vreo oareşce prescurică sau pâinică…?!

Şi m-am aşternut la băgat „la potol”.

Bun! Gustul de urzici se tot simte, ba chiar şi puţin amăruiul de la frunzele de păpădie, dar îmi place şi mănânc cu bucurie şi mulţumire şi recunoştinţă. Îl văd deja pe ficăţelul meu bucurându-se şi mulţumindu-mi că m-am îndurat să-i mai dau şi lui ceva bun, după ouălele alea prăjite şi cârnăciorii înfulecaţi deunăzi în poftă nebună!

Săru’mâna pentru masă!

Mulţam, Doamne că m-ai ajutat să-mi vin în fire!

Simt că m-am hrănit şi nu simt nicio nevoie sau dorinţă să mai gust ceva după acest dejun binecuvântat.

Azi, o să merg iar la Grădina lui Doamne, în natură, şi intenţionez să adun iar sălăţică şi frunze de păpădie, cu nădejdea că n-or fi luat-o alţii înainte-mi, ca să le culeagă şi să le dea la păsări sau iepuraşi.

Acestea fiind zise, vă doresc numai bine, dragilor, şi o pregătire temeinică pentru postul ce stă să înceapă.

Fiţi binecuvântaţi, dragii mei dragi!