Arhive etichetă: gatit

Concediul din 2015: o experienţă de „restructurare”

Dragii mei dragi

Poate vă ve-ţi fi întrebat de ce n-am mai scris…

Sau poate nu…

Am plecat şi eu (ca „unii”) în concediu…… Am vrut să scap şi eu două săptămâni de gătit, de târguit…, de toate… Am vrut să ies şi eu din Sibiu, să mai schimb locul, să mă odihnesc, dar mai mult am vrut să scap de făcut salate, chifle, lăpticuri… Da am vrut „să scap”…, ăsta e cuvântul…., dar n-am vrut să plec singură, ci i-am „târât” şi pe ai mei după mine….

Am crezut că munţii Neamţului sunt mai munţi decât munţii Sibiului şi apa mării e mai apă decât cea din Ocna Sibiului…., că alţii o să-mi gătească în locul meu…., dar m-am amăgit şi, ca atare, m-am dezamăgit şi am revenit acasă, aici, unde, în bisericuţa mea din cartier, la numai 10 minute distanţă, găsesc tot ce-mi trebuie pentru suflet, unde în crăticica mea de fontă îmi prepar cea mai bună păpică, unde în cuptoraşul meu îmi coc cea mai bună pâinică şi unde munţii Răşinarilor, la numai 12 km distanţă de casă, sunt cei mai munţi… şi lacul întins, Ocniţa, de la Ocna Sibiului, e cea mai mare mare….

După dezamăgirea concediului, din nou eşuat din lipsa confortului pentru trup şi atmosferă duhovnicească pentru suflet, iată-mă acasă…, luând-o „da capo al fine”, trezindu-mă din copleşeala trăirilor la glasul Domnului rostit azi în Sfânta Evanghelie prin Părintele meu:

De ce eşti atât de fricoasă? Cum de nu ai credinţă?” (Marcu 4, 35-41)

şi vânturile şi valurile vieţii ce se ridicaseră deasupră-mi au fost apoi certate şi s-a făcut linişte mare.

Doamne, ajută-mă să fructific această linişte şi darurile pe care mi le dai zilnic aici, în imediata apropiere. Ajută-mă să învăţ să fiu mai credincioasă peste acest puţin pe care mi l-ai dat şi să aştept cu răbdare şi încredere multul pe care mi-l DOResc…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Vă îmbrăţişez cu drag şi dor muuult!

Mă bucur că sunt femeie,
Slujesc în bucătărie şi
Îndrăznesc să trăiesc sănătos

copertacoperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta 1

A apărut mazărea verde

Dragilor,

a apărut mazărea verde!

mazare-300x221

Ieri, învârtindu-mă prin piaţă, am întâlnit o doamnă din Vâlcea de la care iau adesea legume şi, după ce am salutat-o, am văzut pe tarabă la ea mazăre.

Era cam scumpuţă, 10 lei kg. Sâmbătă văzusem în Târgul de produse tărăneşti cu 8 lei kg. Şi i-am şi spus şi ea, drăguţa, mi-a lăsat cu preţul de 8 kg, aşa că suntem cunoştinţe vechi. Era 10 lei pentru că numai dumneaei era cu mazăre, dar sunt sigură că săptămâna viitoare o să fie mai ieftină mazărea, aşa că o să începem să mâncăm a dată, de două ori pe săptămână, mazăre verde.

E unica periodadă din an în care gătesc mazăre verde, căci în rest gătesc doar mazăre galbenă uscată.

Ieri le-am rugat pe mămăruţele mele să mi-o desfacă din păstaie

mazare  verde agr-300x236

şi astăzi, la prânz, voi face o mazăre verde scăzută.
Cei care aveţi Cartea de bucate pe anotimpuri, vă recomand să aruncaţi o privire asupra reţetei, căci acum, din cauza lipsei de timp, nu v-o pot trascrie…. Eventual, după ce o să mănânc prima mâncare de mazăre, o să forţez timpul…

Spor la slujirea din bucătărie !

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

Ce mai mâncăm dimineaţa? Orez integral, fiert în oala de fontă şi lapte de susan obţinut prin presare la rece

Dragilor
mă tot minunez şi mă tot bucur cât de uşor pot să gătesc acum când cunosc cele 5 categorii de alimente necesare. Printre cele 5 categorii, cerealele sunt la putere. Am căuta să le gătesc pe toate prin rotaţie. Aseară am fiert orez integral

Oala de fontă emailată e o adevărată binecuvântare!

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh
Înfierbânt apa, pun orezul, îl las 10 minute să fiarbă la foc potrivit. Îi pun o mirodenie sau un condiment, un pic de sare sau câteva curmale, amestec, pun capacul, tot din fontă, şi apoi sting focul. Şi îl las acolo acoperit cel puţin o oră.

Aseară am pus un pic de praf de vanilie şi câteva curmale. Le-am amestecat bine şi am pus capacul şi l-am lăsat pe aragaz până dimineaţă.

Dimineaţă, de-a mare dragul să priveşti orezul care „înflorise” frumos.

Am făcut un lapte de susan, desigur cu ajutorul storcătorului meu, Huromel,

HH-Elite-gri-2

şi apoi un pic de suc de verdeturi, tot cu Huromel şi am amestecat cu orezul şi Poftă bună.
Simplu?!

Să aveţi poftă bună…cu care să puteţi mânca alimentele integrale.., cu gustul lor atât de minunat!

Ce mai mâncăm în luna aprilie?

Dragilor

sărbătorile s-au dus. Gata cu mâncarea de la buni….!!!
ne revenim la ale noastre…

şi zilele acestea ne-am întrebat ce mai este de mâncat specific sezonului în care ne aflăm? Hm…avem o sumedenie.

Chiar dacă urzicile au trecut, avem încă multe surse de verde. Salata verde este în toi, la fel spanacul, ridichiile, ceapa verde, frunzele de pătrunjel, de leuştean, lobodă, ştevie …

Astăzi mi-am amintit de sparanghel.

Asparagus

Cu ajutorul lui Doamne, sper să ajung mâine în Târgul de la sala Transilvania…Acolo venea cineva de pe la Avrig cu sparanghel proaspăt….

Azi am mâncat orz fiert şi l-am mâncat cu multe frunze de salată verde şi ceapă verde. O bunătate! De multă vreme n-am mai fiert orz!

Se face atât de repede! Eu îl zdrobesc puţin în moara de cereale

Picture1

şi îl fierb în oala de fontă. Pun la încălzit 1 litru de apă şi când apa este bine încălzită, adaug 500g de orz. Amestec cu o lingură de lemn şi îl las să fiarbă cam 10-15 minute la foc mic apoi îi sting focul, adaug puţină sare şi îl acoper cu capacul şi îl las acolo în oală să se umfle bine.

De data aceasta am adăugat la sfârşitul fiertului şi lapte de cocos preparat cu Huromel. HH-Elite-gri-2

Am pus şi pulpa de cocos.

A ieşit foarte delicios!

Căutând o imagine cu boabe de orz, am dat peste acest articol..

.http://bodygeek.ro/dieta-cu-orz-pentru-7-zile-te-ajuta-sa-slabesti-4-kg

E interesant..! Se pare că orzul ajută la multe…dar eu nu urmăresc decât să ne hrănim diversificat cu alimente integrale şi apoi corpul va avea ce-i trebuie.

Vă doresc spor la preparat păpica sănătoasă!

Dacă doriţi alte idei despre gătit, vă pun la îndemnă cărţuliile în care eu mi-am adunat informaţiile şi mi-am notat experienţa.

carti-DB

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

Anunţ: Ultimul dovleac şi-a dat obştescul sfârşit

Dragii mei

vă anunţ cu durere şi mare părere de rău că ultimul meu dovleac a sfârşit înfulecat.

Săracul meu dovleac!

Înainte de sărbători prietena mea de la ţară mi-a adus 3 dovleci rotofei. Am mâncat cu îndestulare din ei. Am făcut şi cozonaci pentru Crăciun, am copt şi la cuptor. Doamne ce bunătate! Mulţam frumos!

Am gândit ca un dovleac să-l mai păstrez şi să adaug câte o felie la salata de rădăcinoase. Desigur că de Crăciun nu am avut timp de dovleac.

Dar după Crăciun am observat că începe să se strice dovleacul în frigider. Aşa că jumătate l-am tăiat bucăţi mari şi l-am pus la fiert în aburi la foc mic.

Cealaltă jumătate, care era intactă, am înghesuit-o în frigider pe un raft mai jos din frigider. Azi am dat peste el şi deja avea porţiuni afectate. L-am curăţat cu grijă şi l-am pus la fiert cu tot cu coajă şi apoi am savurat o felie mare. Doamne mulţumesc din nou! Ce bun este dovleacul fiert şi copt, dar crud nu e aşa de gustos. Iată am mâncat o felie mare cât puneam de obicei la salata pentru toată familia.

Dumnezeule, ce multă mâncare mâncăm, când ea e preparată la foc! Îmi crapă stomacul şi nu mă mai satur de dovleac! E atât de gustos!
l-am mâncat cu atâta „haznă”, ştiind că a fost cultivat natural într-o zonă atât de curată şi cultivat de oameni atât de cumsecade.

Ultimul dovleac din iarna asta? Poate! În piaţă nu prea sunt şanse să mai găsesc. Poate sunt, dar pe gerul ăsta nicio şansă să fie la fel de delicios ca acesta.

Aşa că am mai îndesat puţin, dar n-a mai intrat…Oricum a avut cine să-l termine, că şi ciripelele cele mici ale mele se dau în vânt după dovleac. În schim ciripica cea mare nu vrea să audă. Ea e emancipată: ”Lasa-mă mami cu dovleacul tău, că doar nu-s porc să mănânc dovleac!” I-am arătat îngăduinţă de data asta. E singura mâncare pe care n-o mănâncă, în rest nu face nazuri la salatele de crudităţi. O dacă ar şti de câte ori am fraierit-o adăugând pe şustache dovleac în cerealele fierte de dimineaţă sau în mâncarea de fasole verde. Dar nu a fost problemă. Dar dovleac aşa „gol” copt sau fiert nu mâncă nici s-o sau să-l ungi cu miere.

Ei, asta e! Mie îmi place dovleacul şi gata! Aş mânca în toate zilele tot dovleac dulce copt. Dar s-a gătat. Ăsta e ulttimul, aşa că „mânânc şi plâng, mănânc!”. Plâng de mulţumire, dar şi că se gată şi mai plâng şi de durerea îmbuibării, dar mănânc. Şi oricum, este o biruinţă că am mâncat dovleac până să-mi pocnească burta, decât platoul acela de prăjituri la care salivam….

Să-mi fie de bine şi „veşnica” lui (a dovleacului) pomenire!

Pâinici sau chifle din făină integrală de grău şi de porumb

Dragii mei

Luni am făcut nişte chifle reuşite care s-au mâncat ca pe prăjituri. Am făcut două tăvi şi azi am pus ultimile 2 chifle la mămăruţe în ghiozdănele.

Aşa că m-am gândit să fac din nou aceeaşi formulă, numai că de data asta am triplat cantitatea ingredientelor:

2 kg făină integrală de grâu
1 kg făină de porumb
2,5 litri apă
Un bol de maia
2 „mâini” de ulei de măsline

Cum am făcut:

De alaltăieri am început, printre „picăţele”, să aleg grâu pentru a face făina. O parte am măcinat-o ieri iar o parte am măcinat-o azi dimineaţă.

Tot azi dimineaţă, pe la ora 7, am făcut maiaua rapidă dintr-o cană de apă călduţă în care am zdrobit 3 curmale şi apoi am strecurat-o şi un vârf de linguriţă de drojdie uscată şi făină integrală de grâu atât cât să iasă aşa un aluăţel molcuţ.

Am lăsat maiaua la dospit vreo 3 ore şi ceva. La un moment dat am pus bolul de ceramică pe calorifer, că la mine în bucătărie e mai rece din cauza beciului.

Pe la ora 10.30 am încălzit apa şi am amestecat făinurile o linguriţă de sare grunjoasă. Am amestecat făina cu apa călduţă, am adăugat ulei de măsline, turnând cu sticla în pumnul mâinii drepte şi am amestecat. Am mai pus şi o jumate de linguriţă de chimen măcinat şi mi-am luat ligheanul la mansardă, unde e mai cald, şi am început să frământ, în timp ce ascultam pe Maica Siluana, care vorbea despre suferinţă (ultimul video de pe siteul dânsei, acela din 30 noiembrie 2014). Am frământat cred vreo 15 minute şi nu mă mai puteam orpi.

Aşa de plăcut era aluatul la frământat. E interesantă combinaţia aceasta, dar e foarte calorică, mai ales dacă pun şi ulei. Dar eu am pui energici şi nu-i problemă…

În timp ce frământam mă gândeam ce uşurinţă şi ce minunat e să te gospodăreşti singur şi să găteşti acasă. Aparent pare că e greu, dar e doar o părere. Şi mie mi s-a părut aşa. Desigur că e muuult mai simplu să iei totul de-a gata, dar cu ce preţ?

Uite ca să fac pâinică sănătoasă, proaspătă şi pe săturate nu am nevoie decât de foarte puţin timp şi de câţiva bani. Cu 5 lei şi 30 de minute de lucru efectiv, că în timpul coptului lucră cuptorul, am asigurat pentru o săptămână o bază de mâncare foarte hrănitoare.

Şi să vă mai spun ceva:

Am încercat eu tot felul de chestii, dar am ajuns la o concluzie:
Ca să putem trăi cât de cât normal în societatea asta „nebună”- în sensul să nu ne simţim privaţi de cine ştie ce bunătăţi mănâncă „alţii”, soluţia este să facem aceleaşi feluri de mâncare, dar cu totul alte ingrediente.

Mai exact:

Ştim că noi românii suntem mâncăcioşi de pâine. Ei bine, nici eu, nici puiuţii mei, nu putem fără pâine, cel puţin în stadiul în care suntem acum. Aşa că ce am făcut? Am cumpărat o moară de cereale pentru bucătărie şi fac făină integrală din cereale diverse din care fac pâinici.

Ca să fie şi mai atrăgătoare şi să mănânce mai cu poftă, mai adaug şi puţin ulei de măsline (e singurul ulei, după mărturia specialiştilor, care ar rezista mai bine şocurilor focului, dar şi aşa mă doare inima să-l coc, dar am zis că decât să poftească şi să mânce tot felul de chestii cu grăsimi rele din comerţ, mai bine pun eu o ţâră de ulei, că no fi bai).

Aşadar, ca să mâncăm sănătos, nu scoatem nimic din alimentaţie, ci înlocuim ingredientele!
Am observat o chestiune foarte interesantă la unele gospodine: măi, dacă află o reţetă şi vor să o facă, respectă ad literam instrucţiunile, adică: dacă scrie acolo că să pui margarină, ele pun margarină, n-ar pune ulei, că nu mai iese. Păi ce nu mai iese? Gustul, textura… dar oare asta urmărim noi dacă vrem să ne hrănim?

E nevoie să fim deschişi şi la schimbări!
Aseară am mai făcut un clic şi am mai înţeles ceva: bun e cum te înveţi. Dacă te înveţi cu anumite ingrediente, e cel mai bine aşa. Dar ca să fiu mai concretă, vă dau un exemplu:

De când am deprins a nu mai face combinaţii grele şi rele, am renunţat la multe ingrediente pe care le foloseam. Mai demult nu puteam să mănânc salata de legume fără lămâie, Doamne fereşte! Dar încet, am evitat să mai pun lămâie la salate deoarece mâncam salata adesea şi cu pâine şi după cum spune teoria, acidul în contact cu amidonul fermentează iar în alte combinaţii organismul neutralizează mai întâi acidul şi apoi se ocupă de celelalte ingrediente din mâncarea ce o mâncăm.

Ei bine, ştiind astea, ne-am obişnuit să mâncăm salata fără lămâie. Aseară însă am adăugat lămâie şi să ştiţi că nu mi-a mai plăcut gustul. Nu mai simţeam gustul rădăcinoaselor dulci şi mirosul lor puternic. Şi am văzut şi eu că e mai bine fără lămâie. Lămâia sau acrul se pune deobicei ca să împiedice greaţa de la multa grăsime…

Aşadar ne putem obişnui şi altfel… numai să vrem! Totul e o chestiune de mentalitate, (conştientă sau inconştientă). Te deprinzi să cumperi pâine de-a gata? Nu mai ai timp s-o faci în casă! Asta e probată!
În cartea cu reţete vă spuneam de reţeta aceea rapidă de făcut pâine. O pregăteşti de dimineaţă şi când vii seara de la lucru o răstorni în tavă şi o pui la copt. Ce poate fi mai simplu? Ce e greu în asta?

Dar, cum spunea mama, „Lenea e cucoană mare!”. Şi eu am plătit de nenumărate ori din cauza lenei! Desigur că aş prefera să am bucătar personal iar eu să-mi văd de pasiunile mele, printre care nu se numără bucătăria. Dar cu toate că n-am pasiune pentru gătit, gătitul în stilul Doina Blaga e la îndemâna oricui. Dar e nevoie să te obişnuieşti cu el, să te apuci pur şi simplu să faci…
Unele mămici îmi spun că puii lor nu ar mânca mâncare precum o fac eu.

Ei nu ar mânca!
Păi dacă au la discreţie pâinea din comerţ sau pufuleţii sau chipsurile, cum să mănânce altceva? Dar ia să-i laşi o zi fără ele şi să găsească pe masă o chiflă integrală când sunt flămânzi cu adevărat! Ar linge firmiturile! Şi ai mei tot la fel fac. Dacă trec pe la buni şi le dă nuşce mâncare din asta „gustoasă” cu ingrediente folosite în societate, credeţi că le mai place salata şi lintea mea? Sau ce credeţi că mie nu-mi plac animalierele? Zilnic le-aş mânca, dar e vai de mine dacă o fac…. Vegetalele sunt atât de bune pentru sănătatea noastră, se pliază atât de bine pe necesităţile adevărate ale noastre, numai că e nevoie să învăţăm să le gătim şio să le condimentă.

Anul acesta de sărbători am mâncat ce a gătit mama (tot felul de bunătăţi din astea tradiţionale), aşa ca să nu ni se pară că suntem noi mai cu moţ, dar desigur le-am vârât pe gât şi obişnuita salată de legume dreasă cu mult usturoi şi ceapă. Dar tne-a robit gustul şi după sărbători tot aşa doream să mâncăm şi nu prea ne venea să mai mâncăm mâncărurile noastre obişnuite dar când am văzut că ne-am întrecut cu gluma, ne-am revenit.

Dragii mei
nu e de glumit cu mâncărurile acestea făcute din toate animalierele odată şi mâncărurile industriale. Eu le-am simţit influenţa neprietenoasă şi distrugătoare şi vă spun tuturor: luaţi-o din timp cu acomodarea la gusturile vegetalelor, până nu e de musai…

Vă doresc curaj şi răbdărică!

O să vă invit să degustaţi chiflele minune din grâu şi porumb. Vă ţin la curent. O zi bună bună şi pe bune.

Doamneeee…. ce să mă mai fac cu mestecatu’ ăsta?

Dragii mei
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am răbdare să mestec..N-am răbdare şi nici stare şi nici vreme să mănânc liniştită mai mult de 10 minute…
Mănânc cu bucurie mâncarea gătită, că se rostogoleşte pe gât..mănânc cu repeziciune o jumate de pepene, dar să mestec un bol de legume, asta nu! Mă apucă năbădăile.
Nu vă mai spun ce mă apucă când văd această nerăbdare a mea se oglineşte atât de bine în odraslele mele dragi. Îmi „scot” sufletul până reuşeşte mezinuca să mănânce 2 linguri de salată…
Au trecut ceva ani şi am ajuns la fundul sacului cu răbdarea… pur şi simplu mă apuca „toate alea” când mă gândeam că la amiază copii şi noi toţi „trebuie” neaparat să mâncăm o porţie mare de crudităţi. No, Doino, apucă-te de spală, de şterge, de usucă, de răzuie cât mai fin legume pe ales.. ca apoi „prinţesuţele” să facă nazuri şi să stai după ele ore-n şir să „pape”.
Mă tot gândeam ce să fac, cum să fac cu legumele ca să le poată mâca mai repede. Le făceam suc la storcătorul cu centrifugă, dar se pierdea prea mult din legume. Am folosit un timp blenderul, dar se făcea o papaleaşcă nu prea atrăgătoare şi în plus nu mă puteam împăca cu mixarea aceea la atâtea rotaţii .. că se prea agitau nutrienţii acolo…
Ei dar nu am renunţat să caut soluţii…. şi pe când lucram la ediţia a III-a cărţii Îndrăznesc să trăiesc sănătos, am găsit într-o carte cum că ar exista un storcător prin presare. Aşa că am scris despre existenţa acestui storcător şi că sunt în căutarea lui. Zarurile au fost aruncate! O cititoare mi-a vândut un pont şi am achiziţionat astfel o maşină manuală de presat fructe. La numai 45 de lei am cumpărat o maşină grea de fontă prin care am început să fac suculeţe. Ieşeau nişte nectare de fructe de mai mare plăcerea să le bei. Aşa am putut face cura de căpşune fără teama că vor face puiuţii alergie. Aşa am descoperit minunăţia sucului de muguri de brad făcut la jucăria noastră. Dar când era să fac legume, îmi mâncam nervii nu alta.. căci maşinuţa se mişca în toate părţile.
Dar nu mă lăsam. Dar într-o zi am observat că de atâta folosire se tocise melcul şi când în spălam ieşea ceva negru din el..se oxidau fructele…
Mai mai.. ce să fac.
Soţiorul meu era şi el foarte preocupat de această trebuşoară şi ca atare a căutat o altă soluţie. A găsit pe internet un alt storcător manual, dar care costa vreo 250 de lei…A rămas să ne mai gânmdim.
Într-o zi, discutând cu o prietenă, mi-a spus că mai eficiente sunt storcătoarele cu melc vertical cu care poţi face mai multe, printre care şi lapte de soia, pe care eu îl făceam o dată pe săptămână. Da, bun, e minunat storcătorul vertical cu melc, dar costă atâţea bani….
Îmi doream un storcător cu presare, cu melc.. Am pus înaintea Domnului dorirea mea şi aşteptam.
La timpul potrivit au venit şi banii. Au venit nişte bănuţi la care nu mai speram să vină, o plată veche…şi astfel am putut cumpăra
STORCĂTORUL HH ELITE gri
Iată descrierea acestei minunăţii:
1. Ax melcat dublu –ax melcat cu două emisfere pentru optimizarea cantității și calității sucului obținut. Acum, o rotație completă a axului melcat înseamnă tăiere dublă, astfel, viteza de stoarcere va fi comparabilă cu a unui storcător din generația anterioară. Forma nouă face și ca axul melcat să fie mai ușor de curățat
Ax melcat HH vs Ax melcat HH Elite
2. Sită nouă, tehnologie revoluționară – Noul model de sită oferă o stoarcere perfectă, mai mult suc, este mai durabilă, mai simplu de montat și întreținut. Este fabricată din același material ultra-rezistent ULTEM și oțel inoxidabil.
3. Stoarcere ultra-lentă (43 de rotații pe minut) – Generația a doua de storcătoare HUROM HH stoarce ultra-lent, la 43 de rotații pe minut, reducând astfel, la minim reacțiile oxidative. Sucul nu se încălzește, nu este amestecat cu aerul, sucul obținut are o textură uniformă, este sănătos, conține tot ce este mai bun în fructele, legumele și frunzele pe care le stoarceți.
4. Ambele site din ULTEM – spre deosebire de modelele anterioare, HH Elite beneficiază de două site din ULTEM (sită grosieră și sită fină), însemnând că acum, chiar și rădăcinoasele sau legumele cu o textură mai dură pot fi procesate și cu ajutorul sitei grosiere. Mai mult, puteți utiliza sita grosieră pentru a obține delicioase smoothies, puteți încerca diverse combinații sau chiar inventa dumneavoastră o combinație care să vă poarte numele.
5. Clapetă pentru controlul evacuării resturilor – Noutate absolută, clapeta conferă acestui storcător excepțional și valențe de smoothie-maker, în măsura în care, blocând gura de evacuare a sucului dar și evacuarea resturilor, puteți obțineți smoothies din combinații interesante de fructe proaspete sau congelate, lapte, iaurturi, lapte de soia, migdale, nuci, etc.
6.Suport pentru păstrarea și uscarea pieselor storcătorului Hurom HH Elite.
Specificații tehnice:
Tensiune de alimentare: 230-240 V
Frecvență: 50 Hz
Consum: 150 W
Rotații pe minut: 43 rpm
Dimensiunea bolului: 500 ml
Lungimea cablului: 1,4 m
Motor: cu inducție, monofazat
Greutate: 5,4 kg
Dimensiuni:
Lungime: 223 mm
Lățime: 159 mm
Înălțime: 418 mm
Durată recomandată de funcționare: continuu, maxim 30 de minute
Garanție: 10 ani pentru motor, 2 ani pentru restul părților
Era ceea ce îmi trebuia. În sfârşit stresul meu cu mestecatul a scăzut uimitor.
Astăzi am făcut o păpică excelentă: mazăre galbenă cu sos de conopidă şi seminţe de floarea soarelui şi dovleac. O bunătate!
Cum am procedat?
Foarte simplu!
Am spălat conopida şi am pus-o la scurs şi apoi într-un ştergar de bumbac ca să se absoarbă toată apa. Am spălat o mână de frunze de pătrunjel şi le-am pus şi pe ele la scurs şi apopi în ştergar.
Am luiat cănuţa în care am pus dimineaţă la înmuiat o mână de seminţe de floarea soarelui şi dovleac şile-a pus în sorcător să fac lapte din el. apoi am luat bucheţelele de conopidă şi le-am pus pe rând în storcător. Am pus vreo 4 căţei de usturoi şi apoi frunzele de pătrunjel. A ieşit un suc excelent. L-am amestecat cu pulpa rezultată şi a ieşit un sos incredibil de bun. Lângă mâncărica mea de mazăre galbenă subţiată cu un pic de lapte de soia a fost o mâncare foarte hrănitoare pe care au mâncat-o copilaşii în 15 minute…
Ce să mai zic acum? Decât
Doamne mulţumesc!

Ce mai mâncăm dimineaţa? Budincă de hrişcă şi mei cu legume

De un timp încoace am tot stuadit şi m-am tot gândit cum aş putea să ofer familiei hrană cât mai digestibilă şi cât mai valoroasă nutritiv.
Pentru noi, adulţii, e mai simplu. Dar cu copilaşii e nevoie de un piculeţ de răbdărică. Ei vor cât mai mult dulce şi mâncarea să fie cât mai interesant prezentată.
Cu copilaşii este un pic de lucru, dar e şi făinuţ într-un fel. Pe ei îi poţi „prosti” uşor. Dacă le oferi acelaşi conţinut, dar în alt ambalaj sau altă formă, mănâncă cu plăcere.
Mai demult mă enerva chestia asta, dar am văzut că de multe ori şi eu reacţionez la fel ca ei când e vorba de forme şi culori, dar de fapt e aceeaşi treabă, numai că diferă ceva, un gust, o culoare, o mireasmă, ştiţi zicala: „Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!”.
Zlilele acestea m-am tot gândit cum să le dau mai multe cereale integrale şi mai multe legume. Combinaţia cereale cu dulce mergea oricum, dar cu legume?
Azi dimineaţă am încercat o combinaţie nouă:
Budincă de hrişcă şi mei cu legume
De alaltă ieri îmi rămăsese un pic de mei fiert iar aseară am pus la înmuiat în apă călduţă o jumătate de kilogram de hrişcă (după ce am splălat-o bine, desigur). Dimineaţă am înfierbântat o cană de apă în ceaunelul de fontă, am pus meiul şi 6 linguri de hrişcă înmuiată şi le-am amestecat cu apa fierbinte, ca să se încălzească bine. Am râşnit 3 linguri de susan şi l-am adăugat peste cereale. L-am amestecat un piculeţ cu mixerul vertical (între timp mi-am luat un mixer nou, că cel vechi s-a defectat rău de tot de atâta folosire. O prietenă mi-a spus că ea are mixerul din inox, ştiţi partea aceea care se montează pe motor, şi că în foloseşte la mixarea alimentelor fierbinţi. Aşa că am luat şi eu unul la fel, l-am găsit şi mult mai ieftin la un magazin mare).
Apoi am ras prin răzătoarea cu zimţi mărunţi o felie de sfeclă roşie (nu e timpul sfeclei acum, dar mi-a rămas în beci de când am cumpărat mai demult), o jumătate de dovlecel şi o rădăcină de pătrunjel. Le-am amestecat bine cu o lingură de lemn, am tocat apoi 6 fire de sparanghel şi câteva fire de mărar şi le-am amestecat acolo pe toate. Am pus un vârf de cuţit de sare de mare fină şi am amestecat încă odată. Am făcut sfânta cruce peste ceaun şi le-am pus budinca în căni copilaşilor. Fetiţa cea mare de la prima înghiţitură a şi spus: „e bună chestia asta!”, Apoi cea mijlocie a întărit şi ea afirmaţia, iar cea mică nu dovedea să mestece lingura plină băgată în gură.
Mulţam Doamne! Am mai trecut odată examenul…
Pace şi bucurie dragii mei!

Am reuşit să fac grâu fiert ca la mama acasă

Bună ziua dragii mei
Am o mare bucurie pe care vreau să v-o împărtăşesc în câteva momente.
În ultima perioadă m-am tot gândit cum să prepar în fel şi chip cerealele integrale ca să le mâncăm cu bucurie.
Dintre toate cerealele, grâul este cel mai ieftin. Am cumpărat cu 1 leu şi ceva kilogramul din târg. Am luat un săcuţ şi m-am tot gândit cum să-l prepar cât mai bine ca să beneficiem de toată bogăţia pusă de Doamne în el. am început timid cu grâu încolţit, apoi cu turtiţe, apoi cu grâu fiert. Dar fierbeam la el şi rămânea tare, nu se desfăcea bobul precul se desface la arpacaş.
Şi mi-am amintit că mama în pisa cumva în piuă şi oieşea ca arpacaşul. Dar de unde să iau piuă. Am întrebat pe la meşterii în lemn, dar nu prea ştiau ce vreau. Mai ce-i de făcut? Şi am încercat să-l zdrobesc cumva. Din fericire am găsit în casă un ciocan de lemn, gen celui de bătut şniţele şi cu el am încercat să-l zdrobesc şi am reuşit.
Grâu fiert
Am spălat grăul bine. l-am pus la îmnuiat o noapte. A doua zi l-am scurs şi l-am clătit apoi l-am lăsat în vas încă o zi. L-am clătiti iar şi apoi am luat cicănelul de lemn în poziţia verticală, în forma lui T inversat şi l-am zdrobit până am oboşit. Între timp am pus la încălzit apă în ceunul de fontă. Când s-a încălzit bine, am pus grâul zdrobit şi l-am lăsat la fiuert bine la foc mic. când s-a muiat bine, s-a fiert, am pus puţin chimen şi un pis de sare şi am pus capacul când m-am uitat la el după vreo 2 ceasuri era umflat bine, desfăcut ca şi arpacaşul. Doamne mulţam şi ce bun a fost cu spanac şi salată crudă.
Încercaţi!