Arhive etichetă: gradinita

Doamne mulţam că m-ai ajutat să-mi cumpăr o oală de fontă!

Hai să vă spun ceva tare vesel…!

Dragilor

mie nu-mi place să stau în bucătărie…, ci printre cărţi…asta e patima mea…, dar de gătit tre’ să gătesc…, că îmi m’âncă urechile puiuţii…

În dimineaţa asta, după ce am venit de la Doamne, am gândit să fac o fasole verde scăzută, căci mi-am amintit că mai am câteva pungi în congelator. Zis şi făcut… !
Pun la încălzit apa în oala mea minunată de fontă emailată…

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

(Doamne cât mi-am dorit-o şi cât a trebuit să aştept până am strâns bănuţii pentru ea…căci a costat, nici mai mult, nici mai puţin de 200 de lei…o avere1 dar mă salvează de fiecare dată de statul să mestec în oală…!)

Aşa.. să revin, am pus apa la încălzit, apoi am pus fasolea când a început să se înfierbânte apa şi am amestecat şi am plecat să vă scriu câteva rânduri…, dar ştiţi cum e cu/la calculatorul…: un fir fără sfârşit…o pagină deschide alte pagini…tot mai interesante…tot idei…tot frumuseţi, tot bucurii… iar fasolea mea fierbe…liniştită, la foc mic…

Biroul meu e undeva sus la cucurigu…, iar bucătăria jos…, vă daţi seama că durează ceva timp să ajungă mirosul sus şi uneori apa scade… scade…dar Domnul ajută să cobor la timp…, înainte ca ultima picătură să se evapore..

Aşa s-a întâmplat şi acum..

Într-un răstimp, am simţit miros de fasole. .şi mi-am amintit… „Aoleu, fasolea mea!” …şi am coborât în grabă… Fasolea se făcuse aşa fain… Am stins focul, am adăugat condimentele, sare, un pic de grăsime şi am amestecat şi am pus capacul.

Când o să mă întorc cu prinţesele de la grădi şi de la şcoală, fac o mămăluguţă şi … ne lingem pe „deşte”… Na că v-am spus şi ce mâncăm la amiază…! Sper că nu sunteţi în pofte….
O zi bucuroasă în continuare…şi puneţi bani deoparte pentru o oală de fontă… vă poate ajuta să găsiţi timp …pentru citit….

OALAres_a2106bbd15b3df76482e4cc2d633fd14_150x150_2iuh

Ce le mai dau puiuţilor mei de mâncare dimineaţa?

Bună dimineaţa, dragilor!

Poate aţi auzit zicala din popor „Mâncarea de dimineaţă e ca însurătoarea de tânăr!”. Nu ştiu exact ce asemănare o fi între mâncare şi însurătoare, dar ştiu că e bine să mănânci dimineața și să te însori de tânăr.

De ce e bine să mănânci dimineața?

Păi, când faci cel mai mult efort? În prima parte a zilei, nu? Ei, şi tocmai în această parte tu umbli cu rezervorul gol, îl ameţeşti cu un zaţ de cafea…şi numai ce te trezeşti pe la ora 11 că tremuri… Unii specialişti, care se respectă, ne sfătuiesc să mâncăm dimineaţa. Ce este bine să mâncăm dimineaţa? Fructe şi apoi cereale integrale. Bun. Dar dimineaţa avem o problemă cu timpul! Deşi ne culcăm destul de devreme, pe la ora 20-21 maxim suntem în pat şi sforăim, dimineaţa totuşi ”nu ne dăm sculatului”.

Uite, spre exemplu, azi dimineaţă am lăsat să sune ceasul și a tot sunat vreo 20 de minute, dar prinţesele mele nici n-au avut habar de asta. M-am dus la ele şi le-am gâdilat la tălpi. Nimic. Dormeau buştean! Îmi era mai mare dragul să le privesc, ghemuite care mai de care mai haios. Aşa că, a trebuit să găsesc alternative…

Pentru că la ora 7 trebuie să ieşim pe uşă, le-am făcut o budincă de mere în care am pus o linguriţă de praf de seminţe de cătină şi un vârf de cuţit de cuişoare și mâncarea de cereale le-am pus-o în trăistuță, ca s-o mănânce la pauza de masă de la grădiniță și școală.

Rețeta: Budincă de mere cu seminţe de cătină râşnite şi cuişoare

Am spălat merele, le-am curăţat un pic de părţile afectate şi le-am dat prin storcătorul cu melc, la care am pus sita rară. Am luat un borcan de sâmburi şi pieliţe de cătină, (pe care le-am uscat în toamnă, după ce am făcut cura de cătină, storcând cătina tot cu storcătorul cu melc), şi le-am dat prin râşniţă. Am luat apoi, pe rând, câte o cană mare şi am pus-o la storcător să se umple cu pasta aceea fină de mere. După ce s-a umplut, am adăugat o linguriţă de praf de seminţe cătină şi un vârf de cuțit de praf de cuişoare, le-am amestecat bine şi le-am pus cănuţele în faţa prinţeselor pe jumătate „dorminde”.

Era deja ora 06.50! Le-am pregătit repede păpica pentru ghiozdănel. De data aceasta, pe lângă chifla din făinuri integrale, seminţe şi o ridiche, care era păpica pentru amiază, am adăugat şi caserola cu cereale şi câteva curmale (pe care trebuia să le mănânce la o jumătate de oră după mere) pentru masa de la ora 10, când doamnele de la grădiniţă şi de la şcoală le îi vor așeza la măsuţă să mănânce. Şi aşa, am încheiat cu succes misiunea din bucătărie şi m-am scutit şi pe mine de vorbăria de a le grăbi să să mestece că trebuie să plecăm.

Doamne, mulţumim!

Sărut mâna pentru masă!

Vă doresc o zi senină!