Arhive etichetă: grau

Cine vrea pâine de secară să-și coacă (sic!)

Salutare, dragilor!

Zilele acestea, mi-a venit așa un „dor” de pâine de secară.

Am căutat secară, dar nu am găsit, așa că am cumpărat făină de secară și am copt pâinică.

Înainte de a vă povesti cum am procedat, vreau să vă spun câteva lucruri.

Pâinea de secară este căutată deoarece, spun specialiștii, ea ar fi mai bogată în aminoacizi esențiali (proteine), ar conține mai mult fosfor, fier și potasiu decât grâul. Are mai multă lizină (aminoacid esențial cu înalte calități nutritive, conținut în cantități variabile în majoritatea proteinelor vegetale și animale) și mai puțin gluten și are un conținut foarte scăzut în grăsimi saturate, colesterol și sodiu. Este, de asemenea, o bună sursă de zinc, cupru și seleniu, precum și o foarte bună sursă de fibre alimentare și mangan. Lucrurile astea le-am aflat căutând cu frenezie prin internetul larg. Iată aici rețeta care m-a inspirat astăzi: /http://breadtopia.com/sourdough-rye-bread/

Găsim pâine de secară și în alimentară, coaptă în diferite fabrici și făbricuțe, având forme, gusturi și prețuri diferite. Am cumpărat din fiecare, dar parcă lipsea ceva… Știi, e acel ceva pe care îl ai undeva în tine…și la tine în mâini și „dejaba” îl cauți aiurea…, așa că, am trimis comoditatea „pi pustii”, mi-am „suflicat” mânecile și hai, Doinițo la trebușoară, mamă, dacă vrei pâinică de secară bună, după gustul, dorul și pofta ta!!!

Pe unele etichete, ale pâinii de secară, scrie că ar conține făină de secară 100% sau 80% sau 60%…, dar numai Dumnezeu știe ce și cât conține cu adevărat… Adevărul e că, secara neavând gluten, n-are cum să iasă pufoasă…, ci iese chetroi…și cum nouă, oamenilor de azi, ne place pufoasă…

Când am început să coc pâine de secară, am pus jumi-juma, adică o parte făină de secară și o parte făină albă tipul 650 și a ieșit super bună, numai că mai trebuia s-o mai las o lecuță la copt…, dar a ieșit ca aceea din magazin, de zic că conține 80% secară și restul făină neagră…(!)

La a doua încercare, am pus 5 măsuri secară și 4 măsuri făină grâu tip 650. A ieșit „perfectă”!

Azi, am pus două părți secară și o parte și o idee albă și am adăugat pastă de curmale, în loc de melasă, cum scriu „artizanii de pâini”…

Pâine de secară a la Doina Blaga

Plămadă pentru 1 kg făină ce se va transforma în aluat

Ora 6:

200 ml apă călduță de izvor

60 g făină secară

140 g făină grâu

drojdie uscată/ 1 gram per kilogram

pastă de curmale -o linguriță rasă la kg din totalul de făină ce urmează frământat

Procedură:

Într-un vas, torn apa călduță, adaug drojdia, amestec. Adaug pasta de curmale, amestec. Adaug făina cernută (o treime făină de secară și restu grâu), amestec cu fermitate și larg, ca să se aereze…. Acopăr cu o folie vasul și-l las la cald vreo 3-4 ore.

Aluatul

400g făină secară

400g făină grâu tip 650

Sau 500g făină secară și 300g albă..

O linguriță cu vârf sare de mare fină

600 ml apă de izvor călduță

Procedură:

Amestec făina cu sarea. Torn apa peste făină și amestec încet toată făina. (E tare cleios aluatul cu făină de secară…, bine că nu trebe frământat 15 minute ca cel cu făină de grâu…!!!) Apoi, adaug plămada și o amestec bine cu acest aluat. Acopăr vasul cu o folie și îl las la crescut vreo 4-6 sau 8 ore…, depinde și de cât e de cald în bucătărie… Dacă e prea cald, nu-i bine, dar nici rece… Aici e cu cântec…

Ideea e ca aluatul să stea cel puțin 4 ore la crescut…, dar nu mai mult de 12 ore…

O să vedeți cum crește de fain și e așa de fin aluatul. Eu una m-am speriat, căci cum, de vreo doi ani, am lucrat tot numai cu făină măcinată de mine la moara de bucătărie, care e mai grunjoasă…

Da, dom-le.., asta e! La așa oameni fini, ce suntem, ni s-a cam asprit gustul cu făina grunjoasă și „pohtim” finețuri, dar cu ele am pierdut mult și din calitatea nutritivă. Dar oricum ar fi, pâinica coaptă în casă nu are asemănare…, e cea mai bună, că-i coaptă de mine…

Sper să găsesc secară și să revin la formula mea obișnuită…: 80 % grâu și 20% secară… O să mai exersez, adăugând mai multă secară…

Mie una îmi place pâinica mea cu făină mai grunjoasă, dar puișorii mei, sărmanii, când îi văd pe cei din jur cu „finețuri„ și „ albituri”, iar ei cu pâine neagră…, pe care unul mai șugubăț „o zâs că-i arsă…”. Așa că o să coc, un timp, și pâine de secară… Cei care doriți pâine de secară cu făină din industrie, contactați-mă. Dacă tot mă ostenesc, să fie pentru mai mulți…, ca să se justifice osteneala…și bucuria să fie mai deplină.

Vă îmbrățișez cu drag și vă aștept la degustare. Anunțați-mă (doinablaga @ gmail. com)

Coacerea pâinii

După ce a crescut, s-a dublat volumul, iau aluatul și în împătur și-l așez în tavă și-l las încă o oră la crescut. Încing cuptorul la 240 grade și dau tava cu pâinica și o cană de apă fierbinte și o las 15 minute pe 240, apoi scot cana cu apă și las pe 200 grade încă 45 minute… Am băgat de seamă că pâinea cu secară trebuie lasată u pic mai mult, încă 15 minute…

O scot din cuptor și o las la răcit 8 ore și apoi, mâncăm… Dar e așa ispititoare, că puiuții mi-au cojit-o …, n-au avut răbdare să se răcească bine…

 

Mancarea nepotrivita face ravagii: tot mai mult cresc burtile

Dragilor

astayi am fost dupa cereale in targ. M-am bucurat mult ca am gasit secara. Am cumparat si grau.Mas tot minunez ca cu mai putin de 20 de lei, am asigurata painica pe o luna de zile.

Stiti ce am mai cumparat? Orz. Recent, am citi ]ntr-o monografie culinara ca romanii faceau faina de orz si o adaugau langa cea de grau si coceau paine. Tot de acolo am preluat si tehnologia: se rasnesc boabele, se cern mai intai printr-o sita rara si apoi, de doua ori printr-o sita foarte deasa. Asa am facut si eu. Am macinat orzul la moara mea

Picture1

si apoi am cernut faina. Am luat 160 de g faina orz si restul pana la 500 faina de grau, am adaugat plamada facuta cu vreo 3 ceasuri mai inainte si am framantat aluat. Acum cand va scriu e inca la dospit…sa vedem cand ma trezesc dimineata ce-o iesi si va spun…

Sunt tot mai incantata de chiflele mele. Am inceput sa ma specializez, sa le fac si eu mai aratoase, mai comerciale…., dar cu toate astea oamenii sunt tare suspiciosi cand le arat o chifla, numai dupa ce o gusta, asa mai fortati de mine, fac ochii mari si zic: Da-i buna!

Doamne, cum sa nu fie buna? Dar noi dam ce-i mai bun la porci…

Azi, cand am fost in targ, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor cand l-am intalnit pe un nene care vindea cereale, mai de varsta mea, si pe care l-am cunoscut anul trecut, cam tot pe vremea asta cand m-am dus in targ sa caut cereale, ca tocmai imi luasem moara si nu aveam habar unde sa gasesc cereale mai ieftine fata de cele de la magazinele naturiste, si nu m-am putut abtine sa nu exclam:

Da ce te-ai umflat asa? ei, nu m-am umflat, m-am ingrasat… Mai, frate, ai grija de tine, ai grija ce manci, ca tati banii ce-i castigi aci o sa ti-i manca doctorii…Uite, stii ca cerealele integrale au fibre si aceste fibre curata organismul? Uite, ovazul, asta care il manca caii, are cele mai bune fibre si cele mai bune proteine….!

Ia, da-mi o jumatate de feldera de ovaz sa incerc daca pot sa fac faina la moara mea…

Pana una , alta, ia gusta din chifla asta integrala si scot din poseta o chifla. Asa neagra iese?….

19092014133

E culoarea graului, uite si tu cum e bobul de grau. Chifla asta e facuta din faina completa, am macinat bobul intreg. Aici ai tot ce-ti trebuie ca sa te hranesti. Faina alba e goala…, nu are fibre. Mananci 300 g amidon, se depune 300 de grame, mananci 300 g paine integrale, jumatate ai fibre, care ies afara, ca nu au unde intra….

Mai omule, nu-i de glumit cu alimentatia, ai grija ca mori nevoia in somn ca-ti sta inima in loc ca nu mai are pe unde circula sangele de atata grasime…

s-o uitat asa trist la mine si o zas: Doamne, fereste!

No, am plecat. O sa mai trec pe aci.

Si m-am dus pe cvealalta parte a targului, la struguri…

NO, si cand am vazut acei struguri faini, am uitat de slabit…., m-am si tapat pe ei…

Am negociat cu un vanzator sa-mi dea cateva kg, ca m-am inteleptit, nu mai cumpar la lada mare, ca mi s-o stricat…si apoi de frica sa nu se strice, am tot indesat la concasor si apoi ma mai intreb de ce-mi cresc soldurile…Rusine sa-mi fie ca m-am luat de nea Gica….

Si ca sa repar gresala, in sara asta, m-am desfatat cu o dragta de salata de radacinoase…Sarut mana pentru masa, Doamne!

Sa aveti somn bun, dragilor!

Eu mai am inca un picut de lucru…

Chifle din grâu integral nou

Dragii mei

Cu ajutorul lui Doamne, am copt primele chifle cu grâu nou.

Chiflele le-am copt cu sistem de aburi. Au ieşit moi şi au prins şi culoare frumoasă.

Aceste chifle sunt primele chifle coapte de mine după ce am cumpărat moara de cereale pentru bucătărie.

19092014116IMG_20170324_095430

 

Aceasta este prima pâinică din grâu integral de anul acesta coaptă după o reţetă fără frământare şi coaptă în oala de fontă.

1909201412419092014140

 

Asta este o pâine Ciabatta frământată în maşina de pâine şi coaptă în cuptor

19092014122 19092014133

Între timp, am tot învăţat din tainele coacerii pâinii integrale şi mai ales din făină proaspăt măcinată, am exersat şi am evoluat în coacera pâinii.

Iată diferenţa:

img_20161129_095442

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

 

COVATA CU PLACINTE SI COZONACI IMG_20160110_132309

Colivă din grâu integral fiartă în 15 minute

Salutare, dragilor!

Pentru că mâine se împlinesc doi ani de când mama mea a plecat la Doamne, am decis să fac colivă.

A fost un timp în care fierbeam des colivă din arpacaş, dar după ce am descoperit cât de valoros nutritiv este bobul întreg de grâu, m-am străduit să-l prepar şi să-l consumăm cât mai des.

Dacă aţi urmărit postările mai vechi, aţi văzut şirul poveştii, cum am încolţit grâu, cum m-am chinuit să-l bat într-o piuă improvizată, cum l-am dat prin maşina de tocat carne, dar nu ieşea nicidecum exact ca coliva obişnuită, adică să se desfacă bine bobul.

Astăzi, mulţumesc Domnului că m-a ajutat să fac colivă din grâu integral la fel ca cea din arpacaş!

Cum am făcut?

Simplu:

Dimineaţă am spălat bine grâul şi l-am pus într-o sită pe un grătar în curte. Până spre seară, s-a uscat bine şi apoi, l-am pus în moara de cereale

Picture1

şi am fixat-o pe poziţia foarte grunjos, mai în spate de unde se termină semnul de maxim grunjos şi am zdrobit grâul.

Apoi, l-am cernut de puţina făină ce s-a făcut şi a rămas doar spărtura de grâu, bobul zdrobit în bucăţi.

Între timp, am pus să se încălzească apa în ceaun. Când s-a încălzit bine apa, am pus grâul şi l-am amestecat cu apa fierbinte. Am amestecat mereu, căci pe măsură ce fierbea, se îngroşa. Am pregătit pe aragaz şi apă caldă de rezervă, în caz că mai am nevoie şi am mai adăugat puţină. Apa e nevoie să fie de două-trei ori mai multă decât grâul.

L-am lăsat să fiarbă la foc potrivit cam 15 minute, dar am tot amestecat în el. Între timp, am pregătit pasta de curmale pe care am pus-o în grâul aproape fiert.

Am stins focul după 20 de minute de fiert şi am adăugat un pic de esenţe (că de, aşa pare mai îmbietoare, dar de pe partea mea, nu-s prea de acord, căci nu am esenţă de rom şi lămâie naturală). Şi apoi, am pus capacul şi l-am lăsat la umflat bine acolo în ceaun mai bine de o oră.

Când am deschis capacul şi am gustat, se desfăcuse bine bobul şi mireasma m-a cucerit. Dar am pus prea multe curmale, căci era prea dulce.

Apoi, am râşnit vreo 3 mâini de nuci, le-am adăugat peste grâul fiert şi le-am amestecat bine cu mâna. Dar mi s-a părut că ar mai trebui nuci, dar nu mai aveam în casă şi astfel, am râşnit vreo 3 mâini de seminţe de floarea soarelui, le-am adăugat în colivă şi am amestecat bine. A căpătat un gust de floarea soarelui.

Mi-e îmi place, dar ştiu eu cum o vor primi tantile de la biserică?

De dulce, e dulce, chiar prea dulce, dar are curmale şi seminţe de floarea soarelui, gusturi cu care oamenii nu-s obişnuiţi.

Mă gândesc să o pun pe o tavă şi să iau farfuriuţe şi linguriţe de unică folosinţă şi să le invit să servească, să guste dacă le place şi dacă le place, le voi pune în pahare de unică folosinţă. Hm, cam năstruşnic gând!

E o problemă cu pomenile, căci părintele le sfinţeşte şi e păcat să le arunci, dar nici dacă nu-ţi plac, nu le poţi mânca.

Am să mă mai gândesc…

O soluţie ar fi să fac o tăviţă pentru pomenire şi sfinţire pe care s-o iau înapoi acasă şi s-o mâncăm noi. Şi să pregătesc doar câteva pahare pe care să le dau la doamnele care se hrănesc la fel ca noi şi apreciază calitatea nutritivă…

Ei, e complicat să te armonizezi cu semenii! Dar nu mai pot să gătesc ca mai demult.

Mă tot gândeam azi: Doamne, ce uşor e să te duci la alimentară să cumperi o pâine şi colaci, un suc şi prăjituri şi să le oferi oamenilor. Cu câtă bucurie le primesc, dar colacii mei negrişori din făină integrală

IMG_20170113_194509

şi colivuţa mea maronie cu curmale,

IMG_20170113_213945

IMG_20170113_214038

cui îi va plăcea?

Reţeta de colivă:

Ingredientele pe care le-am folosit:
Grâu integral spart – în jur de 1 kg jumătate
Apă – în jur de 3 litri
Curmale – 1kg
Esenţă de rom şi de lămâie

Pasta de curmale
Am încălzit o cană bună de apă şi am pus-o peste curmale şi apoi le-am zdrobit cu mâna până s-a făcut ca un magiun, ca o pastă. Ca să fie mai fină, am luat mixerul vertical şi am mixat-o puţin.

PS: pomeniţi-o şi pe mama mea, Maria, mâine!
Vă mulţumesc!

Coliva şi pomenirea morţilor de Rusalii

Bună ziua dragii mei

Pentru că duminica aceasta este o aşa mare sărbătoare (Rusaliile), Biserica nu vrea să lipsească de bucurie pe niciun fiu al ei şi astfel ne cheamă pe toţi, vii şi morţi, cu mic cu mare, la acest mare praznic. Şi praznicul ţine trei zile: o zi este înainte prăznuire, o zi prăznuirea şi a treia zi este după prăznuire.

Astfel, mâine, sâmbătă, 7. 06. 2014 este pomenirea de obşte a celor adormiţi. Această pomenire este forte importantă şi nu se admit scuze de neparticipare.

Ne-am obişnuit să nu mergem cu mâna goală la aceste pomeniri ale morţilor, ci să aducem cu noi câte ceva de mâncare sau de băut. Desigur, nu ca să le dăm morţilor, pentru că ei nu mai mănâncă, ci le dăm viilor, care, bucurându-se de daruri, se roagă pentru sufletele pe care le pomenim.

Multe gospodine se întrec în daruri, care mai de care mai sofisticat gătite şi mai dulci, aşa din prea multa lor dragoste pentru cei plecaţi. E de înţeles! Ş-apoi, nici pentru cei care primesc nu sunt de lepădat, se  mai îndulcesc şi ei puţin!

Dar mai demult la pomenirea morţilor se aducea colivă, colaci, vin şi fructe. Se mai aduce şi astăzi, însă mai rar. La mare trecere, acum, sunt prăjiturile. Ele plac tuturor. [Ş-apoi dacă dai de pomană, barem să dai ceva bun], gândesc gospodinele.

Desigur, lucrurile nu sunt întocmai aşa, dar nu schimb eu acum tradiţiile.

Important este să ne ducem la slujbă, cu prescură şi cu pomelnic. Am vorbit despre aceasta mai pe larg în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos. Aici, vom vorbi despre colivă.

Ce este coliva?
Coliva este grâu fiert cu diferite condimente.

IMG_20170113_213945

Istoria colivei este destul de veche, din primele secole creştine.

În vieţile sfinţilor, se găseşte o istorisire interesantă despre colivă. Această povestire se citeşte în fiecare an în prima sâmbătă din Postul Mare, când se face pomenirea minunii Sfântulului Toader cu colivele.

Se povesteşte că într-o zi păgânii dintr-un oraş au stropit cărnurile din piaţă cu sângele jertfelor idoleşti pentru a spurca pe creştini. Atunci Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Teodor să se arate episcopului acelei regiuni şi să-i spună să anunţe pe creştini nu care cumva să cumpere în ziua aceea carne sau alte alimente din piaţă pentru că sunt spurcate. Îngrijorat, episcopul întreabă cu ce se vor hrăni oamenii în ziua aceea, iar ingerul îi spune că se vor hrăni cu colivă, adică cu grâu fiert.

Aşadar episcopul le-a spus creştinilor să nu cumpere nimic din piaţă în ziua aceea, ci să facă colivă, adică să fiarbă grâu şi să mănânce. Nu ne precizează istorioara dacă creştinii au adăugat la grâul fiert miere sau sare, sau nuci măcinate, aşa cum se obişnuieşte astăzi, dar se precizează că ei au mâncat grâu fiert în ziua aceea şi aşa au dejucat planul diavolesc.

Nu ştim exact de când a început creştinii să aducă colivă la pomenirea morţilor, bănuiesc că tot de atunci din primele secole.

Există şi o simbolistică a colivei. Ea simbolizează trupul mortului, căci grâul este materia principală cu care se hrăneşte trupul omenesc, din grâu se face în mod obişnuit pâine. Bobiţele de grâu adunate în colivă simbolizează şi mulţimea sufletelor credincioşilor adormiţi.

Grâul este un aliment complex foarte hrănitor. E păcat că astăzi nu se mai consumă grâu integral cât ar trebui. Pentru prepararea colivei acum se foloseşte foarte mult arpacaşul, care este mult mai sărac în nutrienţi decât grâul integral.

Mai demult gospodinele preparau coliva din grâu integral. În satul în care m-am născut, nu se săvţrşea parastas fără colivă. Ea era foarte importantă.

Pregătirea colivei era un ritual respectat cu stricteţe. Îmi amintesc cum pregătea mama grâul pentru colivă, cum îl pisa în piuă, îl spăla în 9 ape (interesant acest număr!) şi-l fierbea la foc mic! Nu aveam voie să gustăm din ea decât numai după ce o sfinţea preotul.

Acum, este arpacaşul gata pregătit pentru fiert! Am observat că în oraşul unde locuiesc acum nu se face întotdeauna colivă la parastas!

De obicei, se dau de pomană colaci făcuţi la fabrica de pâine. Unii colaci sunt de-a dreptul elastici.

Ce departe sunt aceşti colaci, frumoşi la arătare, dar goi de conţinut, de colăceii pe care îi primeam la pomenirile morţilor la care am participat în copilărie! Mama mea cocea colăcei în casă în cuptor ars cu lemne. Am vie în memorie scena aceea în care am învăţat să împletesc colaci.

Astfel, la pomenirea morţilor, am ales să coc şi eu colăcei în casă şi să prepar colivă.

CUM PREPAR COLIVA?

Grâul este un aliment complex. El conţine proteine, amidon şi puţine grăsimi. Mai bine de jumătate din conţinutul grâului integral este amidon şi de aceea combinând grâul cu miere sau zahăr se îngreuiază digestia lui şi se ţine pe loc zahărul care, în mod natural, trebuie să treacă repede prin stomac.

Noi ne-am obişnuit să consumăm grâul fiert ca pe o mâncare. „Îl condimentez“ cu puţin mărar sau pătrunjel şi puţină sare şi este o mâncare foarte hrănitoare. Dar pentru că tradiţionala colivă este dulce, fac „un pogorământ“ şi adaug sirop făcut din curmale zdrobite şi praf de roşcove.

Coliva se prepară foarte repede: un kilogram de grâu sau de arpacaş îl punem la înmuiat în apă călduţă cel puţin o jumătate de oră, sau mai bine de seara până dimineaţa.

Apoi, cu un piston îl zdrobesc şi îl pun în apa fierbinte din ceaun la fiert la foc mic. Dacă este muiat bine şi zdrobit în piuă sau într-un vas mai înalt, grâul fierbe în jur de o jumătate de oră.

Îl las la răcit şi apoi adaug siropul şi puţină vanilie lichidă. Dacă urmează să o împart în biserică la credincioşi, e mai practic s-o pun în pahare de unică folosinţă, pe care le ornez cu nucă de cocos sau praf de roşcove (carob).

Dintr-un kilogram de grâu sau arpacaş ies vreo 25 de pahare.

De cănd am cumpărat moara de cereale, prepararea colivei este şi mai rapidă. Despre asta, am scris în alt articol, care se numeşte cred… Colivă de grâu în 20 deminute…

Turtiţe din cereale şi legume

Buna ziua din nou

astazi vom vorbi din nou despre… mancare si anume despre

Turtiţele din cereale şi legume
Am m-am întrecut pe mine în bucătărie. iar am stat vreo două ceasuri şi am testat nişte idei. Vă spuneam că am inventat turtiţele din cereale integrale. Prima încercare a fost grâu cu curmale. Vă spuneam că vreu să încerc să pun legume în loc de curmale. Şi am făcut pentru început turtiţe cu urzici. Vi le descriam cum le-am făcut într-un articol precedent.
Azi am adăugat încă două variante: turtiţe cu morcov şi turtiţe cu ceapă. Cele cu ceapă sunt „mortale”, sunt mai apropiate de gustul obişnuit al „societăţii”.
Turtiţe cu grâu şi morcov
Cum am făcut? Am spălat cam un kilogram de grâu şi l-am pus la înmuiat în apă caldă o zi. A doua zi l-am clătit bine şi l-am scurs. Am pus un ceaun cu apă la fiert. Când clocotea apa, am pus grâul. L-am fiert cam 10-15 minute şi am stins focul. Am pus un capac etanş şi l-am lăsat pe aragaz o oră. Apoi l-am răsturnat într-un vas mai larg ca să se răcească. L-am lăsat până a doua zi. Adoua zi l-am văzut că nu mai era apă în grău mi-a venit ideea să-l macin în râşniţă, şi a mers. Am ras morcov prin răzătoarea mare şi l-am adaugat peste grâul măcinat, care de fapt se făcuse ca un aluat tare. Am adăugat puţină nucuşoară măcinată şi un praf de sare şi am modelat câteva turtiţe pe care le-am pus într-o tavă tapetată cu făină. Le-am uscat bine în cuptor şi au ieşit foarte bune.
Turţiţe cu grâu şi ceapă
O altă de grâu, care era cu apă, l-am pus în blender şi l-am făcut pastă. Am adăugat ceapă tăiată mare şi fulgi de ovăz atât cât a trebuit să se facă tare compoziţia. Am adăugat puţin chimen măcinat şi un praf de sare. Am modelat turtiţe şi le-am pus la copt în aragaz. Cân s-au uscat, le-am întors pe cealaltă parte. ce bine arată! Ce gustoase sunt!
Mulţumim Domnului că ne-a dat inteligenţă să facem tot felul de invenţii. turtiţele astea sunt atât dehrănitoare şi se fac aşa de uşor şi costă atât de puţin!
Am fost în târg şi am cumpărat 2 feldere de grâu (aproximativ 25 de kg) cu numai 30 de lei. Vom avea grâu până la toamnă!
Aşa că nu mai avem scuze că n-avem cu ce posti!