Arhive etichetă: gust

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

Povestea unui gust

Dragii mei
De ceva timp mă chinuia amintirea unui gust. Am făcut tot felul de combinaţii, doar doar voi afla ce căutam…
Da de unde! Mai mult mă chinuia şi nimic nu mă satisfăcea…
Despre ce gust e vorba?
E vorba despre „delicioşii cârnăciori” de Crăciun. Nu ştiu unde şi când, „bat-o vina s-o bată!” am mâncat eu ceva care s-a imprimat acolo în creer şi acum la vederea şi mirosirea cârnăciorilor s-a declanşat …
Dar nu mă mai încântă cârnăcioriii, altceva doream eu.. un anumit gust…
Şi azi l-am descoperit şi mi-a satisfăcut gustul…
Doamne mă minunez şi eu de asemenea trăsnaie!
De mult am vrut s-o fac, dar azi am reuşit!
Am curăţat o căpăţână de usturoi, am zdrobit-o într-o crăticioară, am ras o felie de ghimbir, am adăugat o lingură de fulgi de drojdie şi o lingură de ulei de măsline şi am încălzit această compoziţie uşor pe plită. Am luat o bucăţică de mămăliguţă şi am înmuiat-o în acel „sos”. Doamne, ce bunătate! nicio friptură nu egalează o mireasmă şi un gust ca acela!
Şi ui aşa am descoperit un înlocuitor super tare la cârnăciori!
Ce fraiereală! Ce naiv mai poate fi gustul!

CE UŞOR SE PREGĂTEŞTE MÂNCAREA DE POST!

De când am scris cartea ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS pregătirea mâncării zilnice este o mare bucurie. Înainte eram foarte stresată ce să mai gătesc, mai ales când era vorba de pregătirea mâncării pentru copii. Acum ştiu ce să conţină o mâncare hrănitoare!

La gusturi e puţin de discutat.

Ne-am obişnuit cu anumite gusturi şi atunci când încercăm un gust nou nu ne place din prima. La mine nu e o problemă cu gusturile. Eu mănânc orice. Îmi plac atât de mult toate alimentele naturale pe care ni le-a lăsat Dumnezeu să ne hrănim, sunt atât de sănătoase şi hrănitoare, încât nu mai simt nevoia preparatelor şi semipreparatele din alimentară. Dar gusturile rămân în amintire şi de acolo mă luptă. Sunt în curs intensiv de învăţarea unor noi strategii de a rezista tentaţiilor culinare, mai ales acum în post.

Să găteşti de post e foarte simplu şi uşor! Desigur te poţi şi complica, dacă vrei să-ţi faci un moft, dar ca să te hrăneşti, când îţi este cu adevărat foame, e foarte simplu. Şi o ceapă zdrobită cu o mână de măsline şi o felie de pâine cât mai spre integrală te satură, te hrăneşte. În această combinaţie ai destule elemente nutritive, dar gustul (pervertit) îţi cere mâncăruri sofisticate, chiar şi 2-3 feluri. Stomacului însă nu-i trebuie cu adevărat prea multe.

Da! Ne-am învăţat să mâncăm mult şi în combinaţii grele! Ei, dar postul ne aduce la realitate şi ne mirăm cum putem mânca aşa de puţin. De ce? Ce se întâmplă? Pentru că nu mai e gustul „grozav de bun” al animalierelor, vedem că pofta se micşorează! Dar asta nu înseamnă că vegetalele nu ne hrănesc, nu sunt valoroase. Ba din contră!

Bun! Dar să revenim la prepararea mâncării de post! Vă spuneam că e foarte uşor să găteşti de post: câteva legume şi faci repede o ciorbiţă proaspătă, sănătoasă şi delicioasă. Dacă ai şi un aparat de făcut pâine în casă, pregătirea mâncării zilnice nu mai este o problemă. Eu acum mă aflu pe altă treaptă în stilul de alimentaţie, mă axez mai mult pe crudităţi, fierb sau coc doar ce nu se poate mănânca crud. Am scis detaliat în cartea mea, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, cum procedez eu atunci când prepar mâncarea zilnică. Aici vă voi împărtăşi doar câteva idei.

Într-o alimentaţie sănătoasă un loc foarte important e nevoie să-l ocupe fructele, legumele şi verdeţurile proaspete. Mereu mă preocup şi mă îngrijesc că aceste alimente să fie mereu în casă. Şi astfel când venim de la lucru, cu o foame de lup, mâncăm câteva fructe sau facem repede o salată de crudităţi. Dacă nu mai avem răbdare până facem salata, ronţăim dintr-un morcov.

Mai demult eram stresată cu ce să servesc musafirii. Acum am ajuns la concluzia că un fruct sau o salată bună de legume e modul cel mai minunat de a-ţi omeni un oaspete. Mi-a trebuit curaj să adopt această gândire şi practică. Poate pare ciudat, dar în adâncul lor musafirii îţi mulţumesc pentru acel simplu măr dat din toată inima.