Arhive etichetă: hramul bisericii intrarea Maicii domnului in Biserica

Domnul mi-a spus astăzi un cuvânt tulburător

Dragilor

Astăzi, cu mila şi cu îndurările Domnului, am ajuns la Sfânta Liturghie înainte de a se citi Sfânta Evanghelie, care a fost următoarea:

„Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele:


Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.

Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?

Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.

Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.

Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?
Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă”.

Această Sfânta Evanghelie m-a tulburat. Mi s-a părut greu de primit şi înţeles. Cum vine asta, Doamne, a fost întrebarea neformulată în timpul citirii evangheliei. Tu, care eşti iubirea însăşi a tuturor oamenilor, îmi vorbeşti de ură? Sufletul meu s-a răvăşit şi pentru aceasta am rugat pe domnul să mă lămurească. Şi El, Domnul meu minunat, mi-a vorbit prin Părintele meu, care, în ultima vreme a fost plecat şi cuvântul sfinţiei sale mi-a mers la inimă.

Iată cuvintele Părintelui meu:

„Domnul spune că nu poate fi ucenic al Său cel care nu urăşte pe tatăl său, pe soţul, copiii…, adică nu se poate desprinde de aceştia, ca să urmeze cu totul Mântuitorului.

Şi Domnul dă două pilde: pilda cu un om care a început un turn şi înainte de a-l începe îşi face un calcul dacă îl poate duce până la capăt, ca nu cumva să se facă de ruşine…, să pună temelia şi apoi să nu mai fie în stare să-l continue.

(O, Doamne, mi-am spus…, făcând ochii mari-mari către Părintele, eu am pornit la treabă şi nu mi-am făcut socoteala, nu e punctul meu foarte socoteala, matematica… Desigur, eu nu pot face lucrarea începută, Tu eşti Cel care poţi, eu sunt doar un instrument al Tău…., fă Tu ceea ce ai de făcut pentru oamenii din jurul meu!)

Şi pilda cu împăratul care pleacă la luptă şi îşi face socoteala dacă poate înfrânge cu 10 mii de soldaţi pe cel care vine împotriva lui cu 20 de mii?

Deci, tot aşa şi cel care porneşte pe calea uceniciei spune Mântuitorul, trebuie să fie înţelept şi să-şi facă acest calcul, să fie conştient de cerinţele radicale, am spune noi, ale uceniciei. Faptul că ucenicia cere în primul rând angajament cu toată fiinţa ta ca să poţi face lucrul Evangheliei”.
O, Doamne, revarsă mila şi harul Tău peste mine şi peste toţi ai mei şi peste toţi oamenii!
Amin.