Arhive etichetă: hrana

Cum să faci mâncarea de post mai atractivă

Salutareee!

Astăzi vă propun să vorbim despre…mâncareee…!!!

Iată-ne din nou în post și inevitabila întrebare „Ce gătesc azi de post” și-a făcut deja apariția!

Pentru unii, mâncarea de post poate pare neatractivă, așa că m-am gândit să vă provoc să ne împărtășim, între noi bucătăresele și bucătarii, câteva idei despre cum să facem mâncarea de post mai atractivă.

Da, din păcate, prima dată, mâncăm cu ochii și cu năsucul… Imaginea și mirosul sunt cele două simțuri care ni se activează primele când e vorba despre mâncare…, de aceea atâta zdroabă pentru imagine…

Oricât de bună, oricât de valoroasă și sănătoasă ar fi mâncarea, dacă nu „arată bine”, n-avem nicio șansă să se atingă careva de ea… Mulțam Domnului că am priceput și m-am convins și eu de asta… E drept că m-am convins cam greu… și m-am așternut pe treabă, căci altfel, ajungeam la balamuc, din pricina stresului cu mâncatul sănătos, valoros și nutritiv… Și am început să mai admit așa, câte-o indulgență pentru gust…

Câteva idei:

Mâncarea vegetală gătită este foarte gustoasă în stare proaspătă…, vorba soțiorului meu: „Iubito, fă aceeași ciorbă, dar fă-o în fiecare zi…!” (adicătelea, gătește-o în ziua aceea, ca să fie proaspătă!!!). Bla, bla, bla… Cine stă să facă ciorbă în fiecare zi??? Bunicile, dar am băgat de seamă că și ele se plictisesc să facă ciorbă zilnic, de când au deprins alte preocupări mai atractive (cum ar fi statul pe calculator. Ha! Ha!)

Eu gătesc zilnic doar felul principal și salata de crudități. De fapt noi doar un singur fel mâncăm la o masă… Din când în când, mai gătesc câte-o ciorbă…

Uite, spre exemplu, azi am gătit o ciorbă grozavă de tot: ciorbă de varză de Bruxelles cu frunze de ridiche. Sâmbătă, m-am dus în piață și am făcut cumpărături. Am o prietenă bună acolo. Am rugat-o să nu arunce frunzele de ridiche, ci să le adune pentru mine și uite-așa, am inventat ciorba asta…

Am făcut mai multă.

Am răcit-o repede

img_20170306_090054

și am liniște vreo 3 zile…

Mâncarea vegetală este foarte atractivă dacă este diversificată. Să gătești tot altceva, dacă se poate pentru cele trei mese ale zilei…

Mi-am alcătuit o schemă cu alimentele pe care le rotesc săptămânal.

Când pregătesc mâncarea, am în vedere să ofer zilnic câte ceva din fiecare

Cele 5 grupe de alimente, împărțite pe tot parcursul zile, începând de dimineață cu fructe și încheind seara cu leguminoase:

Fructe

Cereale

Oleaginoase

Legume și verdețuri

Leguminoase

Gătesc termic ce nu se poate mânca crud, în rest mâncăm instant…: spargem o ceapă, mușcăm dintr-un morcov, mestecăm frunze de spanac și salată verde cu o mușcă de leguminoase sau/și cereale… Simplu! (Mai multe detalii găsiți în cărțile mele…)

Idei de mâncare atractivă?

Gătesc cu copiii

Mănânc cu copiii

ciorba-de-varza-brux-si-frunze-de-ridiche

Livrez atractiv mâncarea…

paine-cu-avocado

Asta-i pentru soțior…

borcanelul-magic

Turnând ciorba în borcan, mi-am amintit cum duceau odinioară nevestele mâncarea la țarină…

Și încă ceva: Ca să mănânci mâncarea de post, mâncarea cu vegetale, e bine să-ți fie foame. Am făcut de câteva ori experimentul următor: când am observat că copiii mei nu mănâncă cu plăcere o mâncare, le-am lăsat să le fie cu adevărat foame și când mi-au cerut mâncare după 4-5-8 ore de pauză, adică nu au mâncat nimic, au adunat ultiuma firimitură de pâinică integrală și ultimul strop de păpică din farfurii…, mâncarea fiind aceeași la care făcuseră nazuri înainte să le fie cu adevărat foame… Adevărul e că ne cam înfundăm copii cu mâncare și gustări și doar dacă e super gustoasă îi mai atrage… eu am revenit la principiul Foamea e cel mai bun bucătar.

Sau post cu apă

http://documentare.rightbe.com/documentare-sanatate/noua-terapie-postul-negru-cu-apa-documentar-2012

Despre hrana din post, mai puteți citi și aici

https://conferinteindirect.wordpress.com/2017/03/05/despre-postul-negru-numai-cu-apa/

Cam atât pe azi!

Cu ce să hrănești musafiri apăruți instant?

Salutare dragilor!

Nu știu cum se face, că tot despre mâncare e vorba.. Fie mâncare pentru suflet, fie pentru trup, tot mâncare e…. desigur mâncarea pentru suflet are prioritate, așa cum spunea și Domnul odată ucenicilor: ”mâncarea Mea e să fac voia Tatălui…”, dar și de trup e nevoie să avem grijă să-l hrănim cu mâncare care hrănește, nu care încântă doar ochii și gâdilă nasul și limba…

Am tot zis că nu mai vorbesc despre mâncare și nu mă mai dau spre exemplu…, dar nu mă rabdă inima să știu cât e de simplu și de la îndemână să mănânci și să trăiești sănătos și totuși de atâtea ori să ne lăsăm ispitiți de poftă și cedăm la ispitirile veacului acesta….

Am vrut să vă scriu, despre ce urmează să vă povestesc, de mai multă vreme, dar nu am reușit să-mi dedic timp pentru aceasta…, dar azi, am prins un bun prilej…

No, haidați aci lângă mine să vă povestesc!

În urmă cu vreo două săptămâni, sună telefonul. Era una dintre surori care venise în concediu în Sibiu, și-mi zice: ”Hai la poartă și deschide!”. Taman terminasem de adunat un pic de prin bucătărie, era sâmbătă după masă…, dar restul, era vraiște…

Ies într-o rochiță roz…,nu prea elegantă, dar îmi zic: de, e sor-mea, îmi zic, mere și așa… O cât m-am înșelat…, să intru în pământ…

Când deschid, să-mi cadă fața, o văd pe o vară de-a mea cu soțul ei… și după ce-mi exprim mirarea, zic către sor-mea:

”Măi, de ce nu m-ai sunat din timp, ca să plec de-acasă?”.

Intrăm în bucătărie…

Măi, cu ce să-i servesc, m-am gândit… Aaa, taman luase soțiorul niște ghimbir, aveam niște limes și am preparat imediat o gingerată..

Le-a plăcut mult sucul meu instant.

Apoi, îi întreb, că așa se face aci în Ardeal, se întreabă:

”Măi, dragilor, vă e foame, mâncați ceva cu mine?”, că n-apucasem să iau prânzul…

Sor-mea zice un ”da” hotărât, vară-mea unu mai slăbuț și mă apuc să pregătesc ceva…

Între timp, le povestesc faza cu întrebatu ”ți-e foame, vrei să mănânci?”, pe care am pățit-o cu o altă verișoară, o verișoară ardeleancă, nu moldoveancă…

Hai că v-o spun și pe asta:

Aici, în Ardeal, oamenii nu-s ca la noi în Moldova, ei or luat niște obiceiuri de la sași (nemți, germani), întrebi o dată și gata, nu înnebunești omu ca să mănânce la tine cu orice preț, cum fac moldovenii.. Scurt pe doi…

Eu îs pofticioasă și eram odată și rușinoasă…, vorba altei surori de-ale mele ”Tari ni-i poftă, dar ni-i rușâniii…!”.

Ei, bun, era pe vremea când căzui și io în Sibiu să dau la faculatate și mă dusei în vizită la vară-mea… și observai că-i mare pregăteală la bucătărie și apoi or venit niște musafiri… Eu, rușinoasă, nu știam cum s-o tai mai repede, dar vară-mea mă tot ținea la povești… și la un moment dat, mă întreabă dacă mi-e foame și dacă vreau să mânc…

  • No, asta-i bună, ce întrebare, gândii eu…Cum să nu-mi fie foamea că n-am mâncat de ieri de la amiază, când prinsei ceva la frati-miu…, dar cum să-i spun că mi-i foame, mi-o fost rușine să-i răspund din prima, am zis că de mă ”înghie” să mănânc, oi mânca…

Noroc bun să mai zică a doua oară dacă mi-i foame…

Și am plecat cu gura plină de salivă și cu mațele ghiorăind, dar m-am învățat minte:

când îi rost de mâncare, zic da imediat…

No, asta-i povestea, așa că spuneți: vă pregătesc să mâncați?

Și au răspuns în cor că da, că vor să mănânce.

Aveam niște susan la înmuiat de dimineață, cu gând să fac lăptic seara, dar am făcut acum o pastă de susan cu ceapă tocată fin și un pic de suc de lămâie și aveam pâinici și hai să mâncăm. Și am mâncat și ne-am săturat și musafirii or fost tare încântați de tratație.

”Știam că tu te ocupi cu din astea, dar nu-mi imaginam cât de gustoase pot fi”, spune vară-mea….

”Slavă Domnului! Să faceți și voi…”, le spun eu cu entuziasm.

I-am condus la poartă și le-am mulțumit de vizită. Am revenit la treburi… Și dă-i și luptă cu treburile de sâmbătă…

În toiul luptei, sună iar telefonul și fac ochii mari. Era C, un amic de la Constanța, care-mi spune: ”ajung într-o oră la Sibiu și m-aș bucura să ne vedem, sunt cu familia…”

”No, ce surpriză, va aștept!”, răspund.

Închid…

Sună iar telefonul. De  data asta, se întorcea prințesa cea mare din tabără și venea cu încă o fetiță…

No, ce voi face acum? C. cu soția și cu 5 copii, plus prietena fiică-mii…

Măi, or fi flămânzi, că e deja seară. Ce să le dau să mănânce? Mă duc să cumpăr ceva, să cumpăr niște carne, să le fac ceva ouă, brânză…, că frigiderul meu e plin doar cu pătrunjel verde…

Dar cum să fac, tre să mergem după copil la gară, casa e vraiște…, când să mai ajung la piață și la magazin? Am făcut curat lună în bucătărie și în toată casa și am primit-o pe prințesă, pe care n-o văzusem de-o lună…

Dar ce să pregătesc totuși de mâncare?

Aaa, știu ce fac. Fac o pastă de susan și un ceai…

Mama avea și niște vinete și vreo câteva ouă fiete și gata masa…

Și au mâncat toți și s-au săturat...

Le-a plăcut mult pasta de susan, era tare ochioasă…, cred că au confundat-o cu icrele și de rușine, au mâncat-o sau poate chiar le-a plăcut, după cum mi-au spus…

Nu știu, treaba lor dacă nu le-a plăcut. Mie una îmi place mult pasta de susan… E o susrsă bună de grasimi bune, calciu 100% asimilabil și proteine și tot ce vrei….

Încercați și voi…..

Ce vă trebuie pentru pasta de susan?

Susan înmuiat cel puțin 4-5 ore, maxim 24, un blender puternic, peste 800w ( eu am un Omniblend), sare de mare, suc de lămâie și o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece… și ceapă tocată fin și dacă aveți răgaz, niște dovlecel pârpâlit pe gril…le amestecați pe toate cu blenderul și iese o pastă ”delicioasă, sănătoasă” (expresia Lidiei cu care ne amuzăm mai nou) și hrănitoare, de vă lingeți degetele….

 

IMG_20160206_184040

Un meniu foarte hranitor si ieftin

Dragilor

in primavara aceasta, am redescoperit bunatatea ciorbei de verdeturi.

Am gatit tot felul de variante si combinatii. cel mai des a fost varianta cu loboda rosie si salata verde.

Ciorbita de verdeturi am dres-o cu seminte de floarea soarelui rasnite si am acrit-o cu rabarbura bledurita *s-a facut un suc gros de rabarbura).

E o bunatate!

13227121_998522360261949_1254815679905505048_n

Si ca sa fie mai consistenta papica, am adaugat intr-o zi si mamaliguta cu branza de soia.

13263835_998522250261960_493069220666989439_n

Acest meniu este hranitor si foarte accesibil ca pret, mai ales daca ai gradina unde cresc verdeturi!

O modalitate mai atractiva pentru a manca legume crude

Salutare

Nu stiu altii cum sunt, dar uneori ma apuca o retinere fata de consumul legumelor crude…,. nu prea mi se deda sa le mananc cu pofta totdeuna pe toate…

Vazand ca nu-i a a gluma cu mancatul fara cruditati si ca legumele sunt cele care ard caloriile….. si mai fac si curat in intestine, mi-am zis: hai sa mananc intentionat mai des, mai mult, asa fara pasiune prea mare, legume crude, fara sa ma gandesc prea mult la gusturi…..

Astfel, azi dimineata, am preparat o ceva, un shake sau un smoothies  ori cum vreti voi sa numiti asa ceva, eu o numesc papaleasca…. in feliul urmator:

am luat cana de la blenderul meu racheta, Omniblend,

blender pe blat IMG_20160121_141748

am pus-o pe masa, am turnat restul meiului cu lapte de soia ramas de la puiuti, apoi, am taiat vreo 4 morcovi, din astia noi, 2 felii de sfecla, din aia lunguiata (sunt la ultima sfecla autentica de la prietena mea de la tara!!!) si o jumatate de dovlecel (adus din Turcia!, sic!).si o jumatate de pahar de apa de izvor si am dat o tura de 35 secunde de blendureala.

Apoi, am adaugat 2 maini de salata Rucola si am mai dat 1 secunda de bledureala si gata.

Iacat-o:

13267826_995244683923050_1470979416990780147_n

si m-ai dedat la mancat! E buna, buna …. de tot! Nici nu stiu cand l-am rasturanat in stomac…!!!!

Ei, si alta-i diferenta fata de aceeasi cantitate de laptic cu cereale dulci!!!

Ieri, am mancat doua mese de papaleasca din asta cu cruditati. Am preparat-o din morcov, dovlecel, niste gogosar dezghetat si un rest de rosii de la masa festiva de alaltaieri…. Parca mi s-a mai deschis apeptitul fata de legume crude…, caci parca mi se facuse lehamite de atatea salate si le ocoleam cat puteam….

cred ca e mai bine asa decat deloc….?!

Nu-mi vine a crede, deja ma simt mai usurica!!!!

 

Cura cu verdeturi

Dragilor

sa stiti ca nu-i a gluma cu mancatu ista!

Am tot mancat la nimereala si au inceput durerile…

asa ca hai la o cura de verdeturi.

Fie binecuvantat postul!

IATA PROVIYIILE PENTRU POST:

SALATA VERDE, SPANAC, RIDICHI, CEAPA, LEURDA

IMG_20160311_102534

Patrunjel in caserola cu apa si pastrat la frigider

IMG_20160311_100038

Leurda in caserola cu apa si pastrata la frigider.

IMG_20160311_100135

Aiaa rosiatica e loboda…

e tare…( buna) … de tot.

Sa aveti pofta si voi, ca eu abia astept sa-mi infing furculita in salata ce o s-o pregatesc mintenas!

 

Au ieşit urzicile!

Dragilor

Au ieşit urzicile!

urzici IMG_20160220_171952
În bucătăria mea, urzicile au un loc deosebit.

Ele îmi amintesc atât de simplu de pronia divină care ne-a rânduit cele de trebuinţă. Citeam deunăzi într-o carte că urzicile ar conţine 40% aminoacizi …. De aceea am crescut eu sănătoasă fără carne…., căci atunci când eram copil…., carnea era ceva foarte rar….

Zilele astea, ca să-mi văd slăbiciunile şi să le înţeleg şi pe ale celor din jurul meu, mâncând carne, tânjeam după păpica noastră binecuvântată şi rânduită de la început…., mâncarea de vegetale…

M-am convins, pentru a nu ştiu câta miia oară, că nu am nimic de pierdut dacă nu mănânc animaliere…..

Haideţi la urzici!

Sâmbătă am fost la cules urzici. O splendoare!
Acum sunt atât de fragede!
Până la începutul postului, se fac numai bune!

IMG_20160220_172048

Sunt ascunse bine….

la cules urzici IMG_20160220_172056

Am tot hălăduit pe dealuri, încât ne-a prins noaptea….

Un apus superb….

Cum prefer să mănânc urzicile?
Tăiate mărunt şi frecate cu sare şi amestecate cu ceapă tăiată finuţ şi un strop de lămâie şi puţină grăsime şi cu mămăliguţă, e cea mai bună friptură…..

Pentru mai multe reţete, răsfoiţi cartea

coperta1 cartea de bucate

 

Aparat manual de facut fulgi de cereale

De curand, am primit un aparat de facut fulgi

IMG_20160114_212926

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

„Da capo al fine”

Dragilor
Astăzi este începutul mântuirii noastre!”, cântăm în sfânta noastră Biserică.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi punem un nou început vieţii sănătoase, vieţii depline, începând cu prima slujire, fiind credincioşi peste noi, peste emoţiile noastre şi peste toate ale noastre, armonizându-le cu voia lui Dumnezu, slujind celor din familie, fiind credincioşi peste puţinul încredinţat şi, dând dovadă de gestionare eficientă, vom primi multul, după care tânjeşte inima noastră…. Împlinind datoria, dând ajutorul necesar celor din casă, mii de oameni din întreaga lume, pe care dorim să-i ajutăm, vor veni înspre noi de la sine……. Şi vor fi cu lângă şi împreună cu noi… pe targă…(pe pomelnic) în faţa Doctorului şi Dătătorului a tot Binelui.

Tendinţa este să ai multul de la început, să arzi etapele, dar nu se poate…..

Personal, tocmai am testat asta …. şi acum suport arsurile…
E greu să rezişti ispitei…, mai ales când e aşa de atractivă…. (să-ţi şi vezi deja visul împlinit, fără toţi paşii necesari parcurşi ….

La un moment de răscruce…., Opreşte-te şi întreabă: „Ce să fac, Doamne, acum astăzi? Pe unde să apuc?”

Şi răspunsul vine atât de repede…, numai să iei aminte şi să-l pui în lucrare imediat

Acesta a fost răspunsul primit astăzi: „Exersăm iubirea …., punându-ne în situaţia celui de lângă noi. (…) Nu e vorba de ascultare, de supunere, ci mai degrabă de sfătuire…, de conlucrare…”.

Şi acesta,
din apostolul zilei ade astăzi:
„Fiule Tit, toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi şi la orice lucru bun, netrebnici.
Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.
Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare; bătrânele de asemenea să aibă în înfăţişare sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, ca să înţelepţească pe

cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.

Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.

Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu. (Epistola către Tit 1, 15-16; 2, 1-10)

Şi acesta, din Evanghelia zilei de astăzi:
„În vremea aceea cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe Iisus în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. Şi L-au întrebat, zicând:
„Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu.

Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un dinar! Al cui chip şi scriere are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“. Şi El a zis către ei:

„Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!“

Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi, mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. (Evanghelia de la Luca 22, 19-26)

Şi …. acesta:
„daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!”
Sunteţi israeliţi, puteţi foartebine să le faceţi pe amândouă: să fiţi supuşi autorităţii şi să slujiţi pe Dumnezeu întru adevăr. Această învăţătură este valabilă dintotdeuna: oricare ar fi stăpânirea, credinciosul poate să slujească pe Dumnezeu, dând stăpânirii ce se cuvine, dar nu ce nu se cuvine.

Adică, dacă stăpânirea te obligă ca să nu-l slujeşti pe Dumnezeu, atunci, sigur, că alegi slujirea lui Dumnezeu. Răspunsul acesta îl avem în Faptele Apostolilor, când sinedriştii îi opreau pe Sfinţii Apostoli să vestească Evanghelia şi Sfântul Apostol Petru dimpreună cu Sfântul Apostol Ioan răspund: „Socotiţi voi înşivă: dacă se cuvine să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu?”. (a explicat Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc)

Acest răspuns e cel mai greu…: să le faci pe „amândouă”, şi pasiune, şi vocaţie, şi datorie….

Cum?

Mai întâi cele ale lui Dumnezeu…
Şi apoi celelalte…
Şi pe acestea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi…

Prima dată datoria către familie, apoi pasiunile… şi alte doriri…, vocaţii…, visuri…, nebunii..

Prima dată credincioşia peste puţinul încredinţat, cele ale tale, trupul tău, emoţiile tale… făcând armonie cu tine şi cu Doamne… şi cu ai tăi…
Opreşte-te un timp din multul, multele ce le faci pe jumătăţi…, pe fugă…, de musai…

Şi începe astăzi să fii credincios peste puţin, să te sincronizezi cu tine, cu copii, cu soţul….cu gătitul…, să te organizezi, să prioritizezi … şi între timp, pregăteşte-te pentru multul ce va veni…la timpul potrivit….

„Cred, Doamne, ajută-mă să împlinesc Cuvântul Tău!”. Amin
Vă port în plânsul şi în strigătul meu ….:
Fă-mă Tată ca unul dintre argaţii tăi!

PS: iertaţi greşelile de scriere, de voie şi de nevoie…. Tre’ să zbor spre şcoală… am dor-it doar să vă dau un bip…uf şi ce greu e toată exprimarea asta „corectă”….

Revedeţi contextul slujirilor.. din articolul

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/

 

Cât eşti dispus să investeşti în meniul zilnic sănătos?

Dragii mei dragi

Încerc astăzi, cu ajutorul lui Doamne, să răspund la rugămintea care mi-a fost adresată cu vreo două săptămâni în urmă de către un cititor al blogului, doctorul B., şi la care nu am reuşit să răspund. Îmi cer iertare pentru întârziere. Mulţumesc.

Doctorul B. mi-a scris:

Oare aţi putea să scrieţi un articol despre costurile unei zile, cu meniurile respective? Sau/şi pe lună. Măcar aproximativ, pentru că majoritatea celor cu care vorbesc aduc ca şi contraargument stilului de viaţă vegetarian costul mare. Mai cu seamă dintr-un salariu…!”

Aşa cum scriam în titlu, meniul poate costa atât cât e dispus fiecare să investească.

Noi suntem doi adulţi şi trei copiii (de 14, 9,6 ani) şi avem un salariu puţin peste o mie de lei. Astfel, e nevoie să chibzuim bine, bine bănuţii. Nu-mi stă în fire socotelile şi nici chibzuiala, aşa că a trebuit să le învăţ şi, cel mai bine, am învăţat exersând mereu.

De vreo 15 ani, tot învăţ cum să mă gospodăresc….

În cărţile mele, şi mai ales în cartea „Slujirea din bucătărie”,

coperta1 Cartea slujirea din bucatarie

şi mai mult în ediţia nouă, v-am dezvăluit câteva secrete cu privire la gospodărire. Aici, vreau să vă spun că pentru a trăi sănătos şi a te hrăni cu adevărat, nu este nevoie să cheltui mii de lei pe lună. Ideea e că acum pot să cumpăr o hrană mult mai benefică şi mai îndestulătoare cu banii pe care îi dădeam cândva pe animaliere ….

Important e să am în minte nevoile trupului, care sunt mici, raportat la cât ne-am obişnuit să-i oferim!

Grija mea pentru familie, pentru copii, este să le asigur nutrienţii necesari şi pot face asta oferindu-le alimente integrale diversificate din toate cele 5 grupe de alimente strict necesare: cereale, leguminoase, seminţe şi nuci, legume şi fructe.

Mă străduiesc să le asigur câte o sursă minimă pentru fiecare nutrient necesar: un fel de leguminoase pentru proteine, un fel de seminţe sau nuci pentru grăsimi bune, un fel de cereale pentru carbohidraţi complecşi.

Cerealele şi leguminoasele au un cost mai redus. Pe noi ne ajută foarte mult moara de cereale

Picture1

şi astfel cu doar trei lei fac două tăvi de chifle din făină integrală de grâu, secară şi porumb din care mâncăm aproape o săptămână.

aluatel 18 painicile coapteIMG_20160205_213935

Apoi leguminoasele (năut, linte, mazăre galbenă, soia, bob), per total pe kilogram nu depăşesc 10 lei, fiind chiar mai ieftine decât fasolea obişnuită. Aşadar, cu mai puţin de 5 lei pe zi cumpăr 500 grame de leguminoase (proteinele), pe care le pregătesc zilnic pentru toţi.

Legumele sunt şi ele accesibile. Un 1 kg de morcovi (dintre cei mai faini) costă acum 3 lei. Zilnic mâncăm ceapă şi usturoi.

Costurile cele mai mari sunt la oleaginoase: migdale, nuci, susan, avocado, măsline.

Acum migdalele sunt cele mai scumpe (60 lei kg). Eu fac din 100 grame de migdale 500 ml lapte concetrat, pe care îl adaug în cerealele fierte de dimineaţă. Mai găsim şi variante mai ieftine de migdale, cam dezhidratate ce-i drept, dar punându-le la înmuiat, iese un lăptic excelent, pe care il fac cu ajutorul storcătorului cu melc:

HH-Elite-gri-2.

Mai accesibil e susanul. cu 2,5 lei le asigur un lăptic minunat bogat în calciu, pe care tot cu ajutorul storcătorului cu melc îl prepar.

La amiază, adaug seminţe de floarea soarelui sau dovleac sau măsline sau avocado. Noi cumpărăm măsline naturale care costă în jur de 12 lei/kg. Un kg. ne ajunge vreo 2 săptămâni, ţinând cont că nu mâncăm zilnic măsline, ci le rotim cu celelalte oleaginoase. Avocado e mai scump. Un avocado costă 4 lei şi ne ajunge pentru toţi. Unul, o dată pe săptămână, merge….

O nucă de cocos costă 2,50 de lei şi din ea fac 1 litru de lapte delicios.

Gustări: fructe – 2 kg -5 lei sau chifle din cereale – 1 leu.

În linii mari, cam cu 50 de lei pe săptămână pot să ofer hrana de bază.

Desigur, sunt şi zile în care cheltuim mai mult: când preferăm cireşe multe, pepene sau alte delicii.

Apoi, dacă vreau să mănânc mai mult caju sau goji sau quinoa, amaranth sau alte bunătăţi exotice, costurile se ridică.

Până acum, nu am socotit „la sânge” banii pentru mâncare, dar e nevoie s-o fac. A fost un timp în care am exagerat foarte mult cu fructele. Acum, am început să ne focusăm pe legume şi observ că au mai scăzut costurile…

Îmi rezerv întotdeuna un minim 150-200 lei strict pentru mâncarea pe lună şi cu ei reuşesc să ne hrănim suficient de bine.

Când mă gândesc că în urmă cu 10 ani atâta costa doar abonamentul lunar la laptele de vacă!!!!!, care era de fapt baza hranei noastre atunci…. E un progres enorm!!!!!

Însă performanţa cea mai mare este că atenţia mea s-a mutat acum de la mâncare la pacea interioară… Aici mă străduiesc să investesc cel mai mult, cea mai multă energie şi atenţie. Căci, dacă am pace şi dragoste, Domnul poate pune în păpică plusul care mai trebuie şi aşa e foarte bine, dar dacă nu am pace, şi cea mai „bio” mâncare devine acidă, acră, „ca mine” în clipe stresante, cum îi place să mă tachineze câteodată soţiorul….

Mulţumesc lui Doamne al meu, Mântuitorul meu drag, că m-a izbăvit de obsesia pentru mâncarea sănătoasă. Experienţele din ultima vreme, mai exact din tot acest an, mi-au adus un mare plus de înţelegere dincolo de litere.

Când Domnul a spus „Nu numai cu pâine va trăi omul”, a vrut să ne atragă atenţia că dincolo de trup avem un suflet care nu se hrăneşte cu pâine, cu mâncare sensibilă….

Am avut multe frământări şi multe nelinişti…. , dar din toate acestea m-a izbăvit Domnul. Am trecut prin încercări şi deznădejde. Am plâns neputincioasă şi am pus întrebări … Acum mulţumesc Domnului pentru pacea Lui, care-mi mângâie inima şi trăiesc minuni, minunile trăirii cu şi din mila Stăpânului.

Asta vreau să vă transmit şi vouă: să ne străduim să primim credinţa, pacea şi bucuria Domnului şi toate vor prinde spor….

Azi dimineaţă după slujbă, m-am dus în zona pieţii cu fetiţele cele mici ca să rezolv o problemă şi fetele au văzut pepene şi m-au întrebat dacă luăm pepene şi le-am răspuns că aş vrea să luăm, dar acum nu am cu ce să-i iau, nu am banii necesari, dar cred că va rândui Doamne să cumpărăm şi pepene …. „Aveţi credinţă!”, le-am spus. M-am uitat la chipurile lor şi am văzut că au înţeles, căci faţa lor nu s-a umbrit.

Eu nu am salariu, tot ce primesc e dar. Şi bănuţii din salariul soţiorului sunt darul Stăpânului nostru Care ne poartă de grijă. Primind toate ca dar, am observat că toate sunt binecuvântate şi au spor, nu ne lipseşte nimic din ce e necesar. Obişnuiesc să fac lista cu ce ne trebuie şi o pun în rugăciune înaintea Domnului şi El rânduie la vreme să primim…. Uneori, e nevoie să aşteptăm o vreme…, cu nădejde, nu cu stres, nu cu ţinere morţisă…. şi vin de fiecare dată toate cele trebuitoare, aşa cum rânduie El …. Eu nu cer bani, ci îi spun ce am nevoie: morcovi, ceapă, mobilă de bucătărie…Toate sunt darurile Domnului, căci El ne ajută să lucrăm. Sănătatea e darul Lui şi nu rodul străduinţei noastre. Desigur şi noi ne facem partea noastră, mâncând alimentele adecvate trupului.

Astfel ieri, Doamne a rânduit în mod minunat să primesc pe la amiază bănuţii necesari pentru pepene şi încă ce pepeni, şi ieftini, şi pe ales!

Mulţumim, Doamne şi mulţumim dăruitorilor.

Că să ne hrănim sănătos, pe lângă bani, mai e nevoie şi de credinţă, şi de chibzuială, şi de înţelepciune şi de cunoştinţe. Să ne ajute Doamne să le cerem, să le primim şi să lucrăm cu ele!

Domnul să ne dăruiască pacea Sa şi dorirea cea bună.

Şi acum vă întreb: Voi cât sunteţi dispuşi să investiţi în meniul zilnic pentru hrana şi sănătatea voastră?