Arhive etichetă: hrana

O plăcintă senzaţională şi foarte hrănitoare

Dragilor

sunt foarte încântată de ultima mea invenţie din bucătărie: o plăcintă din soia şi fulgi de ovăz mărunţiţi.

Iată povestea:
Acum vreo 3 zile am pus la înmuiat boabe de soia cu gând să fac nişte mâncare din ea. Am fost tot prinsă şi n-am avut nici chef de ele, aşa că am tot schimbat apa şi le-am lăsat la înmuiat. Dar azi, a patra zi, le-am dat repede prin storcătorul meu minunat Hurom. A trebuit să am puţină răbdare. Am folosit cam o jumătate de litru de apă, pe care l-am tot folosit şi a făcut spume. Puneam o mână de boabe de soia, turnam apa, care se îngroşa tot mai mult. În fine, am terminat de măcinat soia, am luat pulpa de soia şi am pus-o într-un castron şi am adăugat o parte din acel lapte gros. Am pus puţină sare şi o lingură de mix de condimente (coriandru, muştar, isop, ardei dulce, ienupăr, schinduf) şi am amestecat bine. Apoi am adăugat 8 linguri de praf de tapioca, o lingură la fiecare mână de pulpă de soia măcinată sau mai bine stoarsă prin storcătorul cu melc, şi am amestecat din nou. Am modelat chiftelel şi le-am pus în tava în care am pus o foie de copt. Le-am pus la cuptor pe 200 grade timp de 30 minute şi au ieşit nişte chiftele pe cinste. Dar despre aceste chiftele v-am mai spus.

Dar azi e vorba despre minunata plăcintă nou inventată.

mi-a rămas o parte din laptele acela gros şi nu prea ştiam ce să fac cu el, era cam o jumătate de litru. Şi mi-o venit o idee. Ia să pun nişte fulgi de ovăz mărunţiţi şi am pus fulgii şi un praf de sare şi i-am amestecat. Am uns o tavă cu ulei şi am răsturnat acea compoziţie care era ca o compoziţie de chec..am pus-o cu gând să iasă un fel de drob şi după ce s-o copt, după vreo 20 de minute, s-o închegat fain şi după ce s-o răcit, am tăiat o felie de pe margine unde era puţin mai crocantă şi am avut o mare surpriză: era o plăcintă delicioasă cu un gust dulceîmbietor şi era moale. Şi ui’, dintr-un foc, aşa mi-am asigurat mâncare şi pentru mâine….Cu o salată de verdeţuri e o mâncare foarte foarte hrănitoare şi săţioasă şi o nouă idee pentru când mai plecăm de acasă, căci ne-o putem lua în traistă cu salată verde şi ridichi…

Mulţam, Doamne, că bun-o fost mâncarea din sara asta!

Înscriere la seminarul gratuit ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS de la Sibiu

poster

Dragilor
Ţin să vă anunţ că mai sunt câteva locuri în sala unde vom ţine Seminarul ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS pe care îl vom ţine la Sibiu în 28 ianuarie.

Aştept confirmările Dvs!

Mai multe detalii despre seminar aveti aici:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2015/01/23/invitatie-la-seminarul-gratuit-indraznesc-sa-traiesc-sanatos/

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

O „reţetă” interesantă care m-a salvat

Dragii mei
Când e să mănânc în afara casei, întâmpin dificultăţi cu uscăturile, dulcegăriile şi sărăturile ce se oferă cu diferite ocazii. Acestea, pe lângă că nu sunt sănătoase, îmi mai aduc încă un necaz, mă constipă. Şi cum a fost nevoie să plec zilele trecute m-am gândit cum să fac dovleacul, mâncarea anotimpului, mai interesant, că mâncasem deja o zi doar dovleac copt. Astfel am făcut o amestecătură nu prea atractivă la prima vedere, dar care mi-a fost foarte folositoare:
Am făcut un sirop de curmale şi am înmuiat fulgii de ovăz făcuţi făină. Apoi am zdrobit dovleacul copt şi am amestecat bine. Am pus un vârf de linguriţă de praf de vanilie şi seminţe de floarea soarelui râşnite şi s-a făcut o cremă excelentă şi hrănitoare. Apoi mi-am adus aminte că am în dulap nişte tărâţe de grâu fine şi mi-am zis să adaug şi din acelea şi am scăpat cam multe şi a afectat puţin gustul, dar eu am mâncat cu plăcere şi tare bine mi-au prins la intestine! Am luat cu mine o caserolă şi m-a ţinut o zi întreagă foarte bine…
Gramajele nu le ştiu a vă spune exact, dar baza reţetei e dovleacul, la care adăugaţi o lingură de făină de ovăz din fulgi şi 1-2 linguri de tărâţe de grâu. Înmuiaţi 2-4 curmale într-o cană de apă şi apoi zdrobiţi bine curmalele cu blenderul sau mixerul vertical şi adaugaţi peste dovleac, ovăz şi tărâţe. Amestecaţi bine, puneţi o mirodenie şi lăsaţi-o să se înmoaie bine şi apoi poftă bună! Merge excelent şi cu ceva crud, un morcov, un pătrunjel…

Pe cât de simplu, pe atât de neglijat!

Dragii mei dragi

Astăzi doresc să vorbim despre ceva important pentru sănătatea noastră. Este vorba despre curăţarea stomacului şi a intestinelor.

Zilnic mâncăm, zilnic ne spălăm farfuria, dar stomacul şi intestinele?
Majoritatea specialiştilor în nutriţie, pe care eu i-am consultat, susţin că toate bolile trebuie tratate mai întâi la nivelul tubului digestiv, căci sănătatea începe şi se sfârşeşte în intestine. Mai concret, să avem grijă că ce băgăm în gură trebuie să şi iasă afară.

Şi acum cum putem să ne curăţăm castronelul interior, stomăcelul şi intestinele?
Simplu! Să bem apă!

Noi am început treptat şi ne-am obişnuit ca în fiecare dimineaţă să pregătim o oală cu apă călduţă şi s-o punem în cănuţe şi să o răsturnăm pe gât. Ne mişcăm puţin şi apa călduţă merge direct în intestine şi împinge resturile afară. Şi aşa facem curat şi loc la păpica proaspătă şi valoroasă ce aşteaptă s-o savurăm.

Eu am o cană cam de 350-400 ml şi pe aceea o beau în fiecare dimineaţă. Când mă trezesc, pe la ora 5, am gura uscată şi mă duc repede să spăl dinţii apoi încălzesc apă şi o pun în cană şi o rostogolesc dintr-o dată pe gât şi până ce mă învârt de două ori prin bucătărie să pregătesc şi pentru ceilalţi ce le trebuie, mişcările peristaltice întră în rol şi resturile se împing afară. Simplu.

Noi avem impresia că pentru a ne vindeca trebuie să facem nuş’ce tratamente complicate şi costisitoare, dar ne înşelăm.

Vindecarea trupului este asemănătoare cu vindecarea sufletului, vindecarea spirituală. De multe ori mergem la duhovnic şi ne aşteptăm să ne dea nuş’ce canon cu nuş’ce postiri grele sau mii de metanii sau să dăm nu ştiu câtă milostenie şi când colo duhovnicul ne spune simplu: „Te iert şi te dezleg! Du-te şi nu mai fă ce ai făcut, iartă şi tu pe cei care îţi greşesc. Să nu te culci până nu faci liturghia iertării (pe care o aveţi detaliată în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos) cu fiecare persoană care te-a mâhnit. Aşa vei curăţa sufletul de orice urmă de mizerie, de păcate şi încă ceva, iartă-te şi pe tine, acceptă-te că eşti neputincios, că nu poţi să faci nimic bun fără har, fără ajutorul lui Dumnezeu şi acest har îl primeşti la Biserică. Vino aici cât poţi de des, ca să primeşti viaţa, adică Sfânta Împărtăşanie. În Biserică vei învăţa toate, numai să fii atent la cuvintele ce se rostesc!”.

Dar noi ne scandalizăm: „Ce? Numai atât? Ce ştie Părintele acesta. El nu ştie cât de păcătoasă sunt eu. Lasă că mă duc eu la alt preot.

Dar lucrurile sunt simple şi clare:

Domnul ne iubeşte şi este gata să ne ierte totul, dacă ne hotărâm să venim la El cu toată inima. Să ne acceptăm nimicnicia şi să ne smerim în faţa marii Lui bunătăţi.

Noi aceştia de azi nu mai putem să facem nuş’ce asceză. Asceza care ni se cere este să ne îngăduim unii pe alţii şi tot ce facem, să facem cu Doamne.

Să ne ajute Domnul „să ne iubim unii pe alţii şi toată viaţă lui Hristos să i-o dăm!” Amin

P.S: Şi cu toate că e simplu să beau apă dimineaţa şi să mă rog, uneori mi se pare atât de greu. Dar mi se pare doar! Mai e şi lucrarea celui rău.

Dar, să facem ce trebuie făcut, fără prea mult stat pe gânduri.

Să mergem la Sfânta Liturghie, chiar dacă nu simţim nuştiu ce tresăltare sau sentiment pios, să mergem acolo. Doar în Biserică sufletul este la el acasă. Acolo e locul cel mai iubit de sufletul nostru, deşi trupului nu-i prea place să se ostenească şi potrivnicului (diavolului) nici atât. El face tot posibilul să ne dea indispoziţii şi preocupări „colaterale”. Dar, odată ajunşi la Biserică, strigăm în inimă cu psalmistul: Doamne mulţumim că „la Tine am scăpat”. Că am scăpat de mrejele bucătăriei, de mrejele lumii, ale serviciului, ale discuţiilor deşarte…!

Iata-ma si la televizor!

Dragilor

Am gasit, in sfarsit, filmuletul din martie 2014 cu prezentarea cartii Indraznesc sa traiesc sanatos la Antena 1 Sibiu:

 

Ce mare binecuvântare sunt aparatele care ne ajută în slujirea din bucătărie!

Bună seara dragii mei
Am făcut o pauză destul de lungă de la scris.
Dar între timp am slujit de zor în bucătărie. Vă amintiţi că eram tare preocupată să găsesc o metodă practică prin care să consumăm cât mai multe cereale intergale în forma lor cea mai bună.
Şi Doamne a făcut iar milă şi a răsplătit cu vârf şi îndesat osteneala şi preocuparea mea.
Am găsit un aparat care mă ajută să valorific foarte bine cerealele încolţite, grâul şi secara. Iar din orz fac iarbă şi o storc.
Stau şi mă tot minunez cât de mult a evoluat tehnologia în ultimii 10 ani!
Ce să mai spun de diferenţa dintre generaţia mea şi a mamei mele…
Să fi trăit mama, sărmana, să vadă cât de repede se fac acum treburile… Şi noi tot n-avem timp…
Zilele trecute mi s-a stricat de tot maşina de spălat haine (zic de tot pentru că se stricase mai demult dar o mai târâia…) şi să mă vezi cârtind şi bombănind lângă văniţa ticsită cu haine murdare ca să le frec şi mai ales să le storc.
Dar în timp ce spălam la mână hăinuţele mi-am amintit de mânuţele lui mami, care a spălat toată viaţa la mână hăinuţe de la 10 persoane şi atunci mi-a fost ruşine să mai gândesc că mi-e greu. Mi-am amintit că într-o seară de iarnă mi-a fost aşa de milă de mama când a intrat de la întins rufe şi mâinile îi era vineţii de ger… Atunci mi-am promis că o să-i cumpăr o maşină de spălat când voi avea banii mei. Da, spre finalul vieţii a avut şi mama maşină de spălat rufe…
Doamne cum voi sta eu alături de mama mea în faţa Ta? Am atâtea aparate care mă ajută la slujirea din bucătărie şi eu tot întârzii la Sfânta Liturghie…
Mulţumesc Domnului pentru aparatele acestea care ne ajută atât de mult …
Sper să găsesc timp să vă mai împărtăşesc din darurile primite…
Fiţi binecuvântaţi!

L-am aflat pe Cel Care ne ajută să găsim soluţiile cele mai bune

Bună dimineaţa dragilor

Ieri am petrecut mult timp gândindu-mă cum aş putea să pregătesc cerealele integrale într-o formă cât mai naturală şi comestibilă. Am găsi câteva soluţii, am testat câte ceva, dar încă nu sunt pe deplin lămurită, urmează să mai studiez şi să mai experimentez.

Am continuat însă cu sucul de verdeţuri şi e foarte benefic la intestine. Astăzi am stors mai mult pătrunjel. E o binecuvântare că pot face acest lapte vegetal!

Dintr-o legătură mare de pătrunjel, 20 cm de rubarbăr şi 4 buchete de spanac, cu tot cu rădăcină, mi-a ieşit aproape 200 ml de suc. Doamne mulţam!

Aseară m-am „bunghit” pe internet la tot felul de aparate de presat la rece, sunt faine, dar costă… Am adormit gândindu-mă la cerealele mele, la germenii de cereale… la cum să fac păpica cât mai hrănitoare şi mai naturală.

Şi astăzi mi-a vorbit din nou Domnul la sfânta liturghie: „Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan, 8,12). Şi bucuria şi pacea s-a reaşezat. Cred că va rândui Doamne să găsesc soluţii practice şi rapide, dar cu răbdare.

Până atunci ne folosim şi de fulgii de cereale integrale şi de cereale fierte servite cu multe zarzavaturi şi avem nădejde şi credinţă că Domnul e cu noi şi ne ajută în tot ce facem şi ne va lumina viaţa cu lumina şi harul Său.

Să aveţi zi binecuvântată!

 

Trupul Domnului este adevărată mâncare şi Sângele Lui, adevărată băutură

Bună dimineaţa dragii mei dragi!

Vă doresc din toată inima mea să aveţi o dimineaţa bună şi o zi bună.

Se spune că ziua bună se vede de dimineaţă. Ei bine sunt deacord şi nu prea cu această zicere.

Toate zilele noastre, pe care le avem de trăit, sunt bune, pentru că sunt darurile lui Dumnezeu. Dar de multe ori nu vream să intrăm în bunătatea zilei, ci ne lăsăm sustraţi de mrejele intinse de potrivnicul binelui.

Azi dimineaţa m-am trezit pe la ora 4 şi ceva cu indispoziţie şi n-am sărit din pat, m-am întors pe cealaltă parte şi am mai moţăit, am zis: „Las să sune ceasul! Şi a sunat şi am mai stat un pic. Nuştiu de ce parcă trupul era greu (ba ştiu, era vreme de ploaie şi că am ieşit ieri la aer curat şi am făcut mişcare şi m-am obosit…).

Cu greu m-am ridicat când a sunat al doilea ceas, cel de la 6, şi „m-am forţat” să-mi schimb dispoziţia, ignorând disconfortul. M-am uitat la Doamne, i-am zis „Bună dimineaţa şi mulţam pentru somn” şi am apoi am zis din toată inima: „Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu!

Binecuvintează ziua aceasta Doamne, dă-mi să fiu martora bucuriei Tale!”

Apoi m-am încins şi am început slujirea din bucătărie.

După ce puiuţii mei au păpat şi au plecat la lucru, la şcoală şi la grădi, am lepădat şurţa şi am fugit să iau putere, gustând din hrana vieţii.

Pe drum încercam să-mi mişc membrele „mai cu talent”, aşa cum cum le zice soţiorul meu fetiţelor când se mişcă ca melcul, ca să-mi revin, să alung starea aceea apăsătoare şi indispoziţia, dar ea nu a vrut să plece.

Am ajuns în sfârşit la Doamne, tocmai se spunea apostolul.

„Doamne mulţam că am ajuns azi ceva mai devreme!”.

Am reuşit să ajung la locul meu înainte să înceapă părintele meu să spună Sf Evanghelie.

Şi Domnul a început să-mi grăiască:

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”. (Ioan, 6, 54-68).

„Ei ce pierdeam, dacă rămâneam între cratiţele înşirate prin bucătărie…

Doamne iată-mă-s, am venit! Fă ceva cu mine…!”

Şi parcă l-am auzit pe Domnul spunându-mi: „Ai răbdare, fă ce trebe în biserică (cântă, fă cruci, metanii, închinăciuni, nu te „ploşti”, ca câinele pe labe la stână şi să moţăi, ai credinţă.

Am început să fac ce trebe, dar starea aceea tot nu voia să plece, parcă eram ca ameţită şi capul îmi era greu… Îmi venea să mă las jos, să moţăi, dar un gând mi-a spus:

Îl vezi pe părintele? Ce vârstă are sfinţia sa, iar tu eşti tânără … Sfinţia sa se osteneşte, stă toată liturghia în picioare, şi zilele trecute a fost în călătorii lungi, o fi şi dânsul obosit, dar dacă ar sta comod să moţăie, ce ar fi, cine ne-ar mai da linguriţa cu Sfânta Împărtăşanie?

Am primi aceste gânduri şi m-a aşternut la metanii, că doar doar o vrea să fugă amorţeala, dar mi-am mutat gândul şi am lăsat dispoziţia în „plata Domnului” şi Domnul a biruit şi venind întru mine a mângâiat mica mea făptură şi i-a dat bucurie deşi capul încă şi acum mi-e greu…

Mulţam Doamne iară şi iară!

La sfârşitul slujbei părintele a subliniat cuvintele domnului şi importanţa sfintei împărtăşiri şi că Trupul şi Sângele Domnului sun adevărată mâncare şi băutură, dar mulţi nu înţeleg acest cuvânt şi smintesc…şi pleacă de la El.

Nu vreţi şi voi să vă duceţi?

Doamne unde să mă duc? Tu eşti varianta cea mai sigură, eşti unica variantă, la cine să mă duc? Tu eşti viaţa mea! Ţine-mă lângă Tine, trage-mă din pat cu arcanul să fug la Tine, ca să iau viaţa!

Mulţumesc !Mulţumesc Mulţumesc!

Îndrăzniţi .. gustaţi şi vedeţi că e bun Domnul, …. dar nu se serveşte la pat…!

Dacă îl slăvim pe Dumnezeu, El ne hrăneşte

Bună dimineaţa dragilor!
Astăzi a slujit la bisericuta noastră un părinte minunat care ne-a spus la sfârşitul sfinte liturghii câteva cuvinte pe care doresc să vi le împărtăşesc:
Dumnezeu nu se îndepărtează de noi, ci noi oameni ne apropiem sau ne îndepărtăm de El. Domnul este precum un părinte iubitor, care îşi iartă copilul când greşeşte şi are grijă de el. Iubirea părintelui pentru copil nu se retrage, e permanentă. Aşa este şi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi.
Noi oamenii suntem cei care ne îndepărtăm de Dumnezeu, nu Dumnezeu se îndepărtează.
Dumnezeu ne-a creat ca să-L slăvim mereu şi El ne poartă de grijă în chip minunat.
Astăzi se face pomenire despre un călugăr care trăia într-o peşteră şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Nu se îngrijea de mâncare, ci avea grijă să fie în legătură permanentă cu Dumnezeu şi când era timpul mesei, o mână din cer îi oferea o pâine spre mâncare.
Dar de la un timp a început să aibă gânduri de mândrie că „e cineva”, că e grozav, şi a început să cocheteze cu ele şi apoi după aceste gânduri de mândrie acceptate, a început să aibă gânduri de desfrânare. Lupta desfrânării, a subliniat părintele, mai vine şi pe un teren de mândrie.
Şi uite-aşa acceptând şi aceste gânduri, pâinea a început să fie încet, încet tot mai stricată şi mai puţină, dar călugărul n-a luat aminte şi o mânca aşa. La un moment dat a venit doar câteva firimituri. Şi cum lupta desfrânării se întărea, călugărul a ieşit din pustiu să meargă în lume să păcătuiască. Pe drum a poposit la o mănăstire unde a fost primit bine şi i s-a cerut să le spună cuvânt de învăţătură la fraţi. Şi el le-a spus un cuvânt frumos, învăţându-i despre mântuire.
Seara, când s-a dus la somn, şi-a venit în fire şi s-a gândit cum i-a învăţat pe fraţi şi cum el face taman invers, că a lăsat pustia şi a plecat spre lume. Ş-a umilit şi s-a întors în pustie şi a petrecut zile multe în rugăciune întins la pământ. La un moment dat a auzit un glas ceresc că Dumnezeu l-a iertat, dar pâinea n-a mai venit.
Atunci călugărul a început să lucreze cu mâinile ca să-şi procure hrana zilnică trebuitoare, petrecând în smerenie şi apoi a adormit cu pace.
Părintele a subliniat că noi creştinii nu murim. Hristos a murit şi a înviat. Noi nu murim, ci adormim şi apoi vom învia la judecată.
Da! Pentru mine a vorbit părintele!
Numai Domnul ne poate ţine în smerenie.
Al Lui sunt şi mă dau pe mâna Lui!
Îmi place un cuvânt al cuiva: „ Doamne ţine-mă de urechi, că altfel te vând ca Iuda!”
Bucurie şi curaj dragilor.