Arhive etichetă: inaltarea sfintei cruci

Cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui

Dragilor

Domnul ne-a promis că va fi cu noi până la sfârşit.

Nu putem crede făgăduinţelor lui Dumnezeu numai în anumite momente şi împrejurări lăsându-ne tentaţi în alte momente de ispitirile lui Mamona şi a propriilor noastre îndoieli. E nevoie să avem credinţă statornică, dincolo de socotelile noastre omeneşti. Pentru aceasta îl avem model pe Avraam, care a crezut în Dumnezeu (Fac. 15, 6). L-a crezut pe Dumnezeu atunci când i-a poruncit să-şi părăsească casa şi ţara părinţilor; L-a crezut şi L-a ascultat atunci când i-a poruncit să-l aducă jertfă pe unicul său fiu.

Pilda lui Avraam ne descoperă faptul că adevărata credinţă este pusă la încercare şi este dovedită prin jertfă, că nu putem crede statornic în Dumnezeu fără jertfă. Nu ne putem pune întreaga nădejde în Dumnezeu fără a jertfi orice ne îndepărtează de la această încredere.

Lumea ne pune mereu la încercare. Dar lumea asta e ne-bună: Pe de-o parte ne propovăduieşte să mâncăm sănătos, dar pe de alta ne asaltează şi ne ispiteşte cu obiecte sclipitoare „demne de dorit”.

Esenţa vieţuirii creştine este jertfa. Numai prin jertfa ne putem apropia de Dumnezeu. Dar care este jertfa? Este chiar viaţa de zi cu zi în această lume ca şi când nu am face parte din ea. Jertfa înseamnă lupta permanentă cu răul care ni se prezintă ca fiind bun şi „de dorit”. Jertfa înseamnă stăruinţa de a rămâne pe Cale şi a ne păstra valorile morale şi a le folosi. Jertfa înseamnă curajul de accepta adevărul şi a-l mărturisi pe Hristos cu fapta şi cu cuvântul. Jertfa devine astfel mărturia vieţuirii noastre creştine în aceste vremuri.

De fapt, niciodată nu a existat o perioadă din istorie în care a fi creştin să fie uşor. Nicicând nu a fost uşor să fii creştin. Însuşi Domnul ne-a anunţat că în lume vom avea necazuri.

Să ne amintim că noi creştinii nu suntem din lume. Nu suntem în duhul lumii, deoarece întunericul nu are nicio amestecătură cu lumina, valorile lumii şi valorile creştine sunt incompatibile. Suntem chemaţi să depăşim spiritual lumea, rămânând totuşi aici, în lume, trăind cu şi pentru Dumnezeu.

Da. E o luptă! O luptă între lume şi noi, o luptă spirituală. După Părinţii Bisericii, lumea înseamnă patimile, pe care le moştenim din naştere, rod al păcatului strămoşesc, care, după ce ne botezăm, rămân mai departe în noi, ca o piatră de poticnire în calea vieţuirii noastre sufleteşti sănătoase.

Pentru a putea să trăim sănătos sufleteşte, e nevoie să ne lepădăm, să ne curăţim de patimi şi să ne deschidem harului, pentru a-i face loc în noi iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui.

Adesea, avem tendinţa de a da vina pe ceilalţi, pe condiţiile vieţii sociale în care trăim, dar adevărata piedică este în noi. Biruindu-ne patimile şi câştigându-ne pacea lăuntrică, toată lumea din jurul nostru se va linişti. Eu experimentez asta zilnic cu copilaşii mei: dacă eu am pace în suflet şi ei sunt mai liniştiţi…

E nevoie să jertfim egoismul!

Acum, în preajma sărbătorii Înălţării sfintei cruci,

sf_cruce

Biserica ne îndeamnă să cugetăm la Jertfa Domnului şi să-i urmăm exemplu.

E grea viaţa, dar cu Doamne e uşoară.

Mă gândesc la voi, mămici cu mulţi copilaşi…, la voi prietenele mele de departe şi vă îmbrăţişez.

Da, mama se jertfeşte, vrea, nu vrea… Pe bună dreptate se poate spune că mama se jerfeşte, căci copiii îi mănâncă zilele …, dar nici bărbaţii nu-s lipsiţi de jerftă… şi lor, atât nevasta, cât copii, le mâncă banii….

Curaj. Domnul e cu noi până la sfârşit şi cei care vom răbda până la sfârşit, vom fi mântuiţi.

Se merită!