Arhive etichetă: Indraznesc sa traiesc sanatos

Toamna se numără… cărțile

Salutare!

Cu ajutorul lui Doamne, am finalizat și al doilea volum al cărții Firimituri de iubire.

În acest volum, sunt cuprinse articolele publicate pe blog din octombrie 2016 până în octombrie 2017.

Prin acest volum, marchez încheierea unei perioade minunate din viața mea.

Vom vedea ce va rândui Doamne de acum încolo.

Vă mulțumesc că m-ați urmărit cu interes!

Nădăjduiesc să vă fie de folos slujirea mea „blogărească…”.

Pentru un timp, voi mai scrie pe Facebook, reamintindu-vă informații binecunoscute.

Vă aștept la Târgul de Carte și Revistă Religioasă de la Sibiu în 2-5 noiembrie 2017, când, cu ajutorul lui Doamne, voi lansa cărțile Firimituri de iubire vol II

coerta firimituri vol II

și a doua ediție a cărții De vorbă cu omuleț.

coperta1

Acestea adăugându-se la celelalte cărți.

afis-m

coperta

Slavă lui Dumnezeu și mulțumire pentru toate!

Bucurie!

 

Anunțuri

Atenție!

!!!

IMG_20170624_180502

Cu prilejul zilei internaționale a cărții și a dreptului de autor

Salutare, dragilor!

Știați că în fiecare an în data de 23 aprilie, se sărbătorește ziua internațională a cărții și a dreptului de autor?

A, nu-i bai că nu știați. Nici eu n-am știut… Am aflat astăzi, în timp ce răsfoiam ziarul local distribuit gratuit…

Ah, cărțile, prietenele mele credincioase!

Mă opresc un moment și mă întreb cu strângere de inimă: Ce ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost cărțile? …cărțile bune…???

Da, există cărți bune și cărți rele. Cărți care zidesc suflete și cărți care scrântesc minți și pierd suflete.

Aș vrea să pot cuprinde în sărmanele mele cuvinte mulțumirea și recunoștința față de Doamne, Care m-a iubit atât de mult și mi-a dăruit atâtea daruri încă de când am făcut ochi pe acest pământ.

Printre minunatele daruri primite, se numără și cărțile bune, multele cărți bune, prin care Doamne mi-a călăuzit viața. Și asta fără niciun merit. Nu? Ce merit să fi avut eu, un boț cu ochi dintr-un sătuc uitat de lume, dar atât de binecuvântat de Dumnezeu…?

Niciun lucru nu mi-a plăcut mai mult pe lumea asta mai mult decât cărțile. Pe acestea le-am iubit pătimaș. Ele au fost singurele de care-mi lipeam inima… Până într-o zi, în care le-am dăruit aproape pe toate… Toți cei trei saci cu cărți, singura avere cu care m-am căsătorit, a luat drumul unei biblioteci dintr-un alt sătuc uitat de lume… Cine știe, poate se va mai naște o Doină…

După trebușoara asta, am răsuflat ușurată. Sufletul se despovărase de lipirea pătimașă de acele cărți, cărți cumpărate cu atâta jertfă (căci investisem uneori banii destinați hranei, căci îmi ziceam: „O carte o ai o viață, pe când dacă sari o masă-două, nu-i bai…!”.)

Și culmea… N-a trecut prea mult timp, că alte zeci de cărți au venit către mine, umplând rafturile din căsuța noastră…

Dăruiesc cărți și primesc cărți.

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

Eu nu știu să fie vreun alt dar material mai prețios în afară de cărți… Când cineva îmi vorbește despre vreo carte sau îmi recomandă vreun titlu, nu am liniște până nu o găsesc și o citesc.

Când primesc o carte bună, sufletul meu se bucură ca de cea mai mare bogăție și pe dată se apucă cu sete s-o devoreze. Așa s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Am trecut pe la niște prieteni și, când să plecăm, mi-a pus în mână o plasă plină cu cadouri pentru copii. Când am ajuns acasă și am dat să scot cadourile, am găsit și o carte. Când am văzut-o, primul gând care mi-a inundat mintea a fost:

„Cartea asta este trimisă de Dumnezeu. Am s-o citesc din scoarță în scoarță. În ea, voi afla răspunsul la întrebările care mi-au chinuit sufletul în ultima vreme”. Și așa am făcut. Deși era o săptămână plină, plină, pândeam orice minuțel „liber”. Mă strecuram într-un colț și sorbeam cuvintele pline de har. Așa am primit răspunsurile căutate, dorite, cerute…

Da, au fost și ispite. Satana urăște cărțile bune și faptul că le citim, chiar și numai dacă le citim, căci măcar un timp, fie el chiar și atât de scurt, tot ni se înmoaie inima și tot ne mai gândim la Doamne și la semeni…și tot punem un nou început bun…

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Mă opresc din scris și mă uit la raftul ticsit cu cărți din stânga biroului. Mângâi cu privirea fiecare cărticică… Nicio carte de aici n-am pus-o în raft înainte s-o citesc cu mare atenție, s-o subliniez, s-o adnotez. Îmi sunt atât de dragi toate! Iată și cartea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, prima ediție! O iau în mâini și o răsfoiesc. E mult mai subțire… E adevărata carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, e materia brută neprelucrată, nealterată de „științe”… E cartea mea scrisă pentru suflete simple… Ating filele, rememorez nopțile albe…, o strâng la piept…, aduc mulțumire.

O răsfoiesc din nou. Găsesc între file un calendar care are pe spate imaginea căpuțului unui copilaș cu ochii mari și într-o parte scrie: „Dăruiește o speranță!”.

Continui să scriu:

Dăruiește măcar o carte bună unui om… Ea va face lucrarea pe care tu ți-o dorești pentru acel suflet.

Îți dăruiesc aceste cărți.

afis-m

 

Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea de suflete. Amin.

Să mă pomeniți și pe mine în ruga voastră, dragii mei dragi.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Cum prepar brânza de migdale

Salutare, dragilor!

Cum sunteți? Cum vă simțiți astăzi?

Personal, mă simt renăscută după un duș rece al „sorții”, vorba unui copil cu care lucrez… (ei ce să-i faci „soarta”, zice acesta când nu merge bine treaba…).

Astăzi, vorbim despre brânzică…

Luni dimineața, m-am trezit cu un mesaj de la Alinuța mea dragă care-mi cerea o rețetă de brânză de migdale. I-am trimis-o repede…

Azi, am decis să prepar și eu o porție…

IMG_20170330_090934

din care mi-am pregătit o tartină peste care am adăugat frunze de păpădie.

IMG_20170330_091933

Brânză (telemea sau mozarella) de migdale

Ingrediente:

IMG_20170330_070017

IMG_20170330_071420

850 g apă

10 g Agar-agar

1-2 linguri de amidon de porumb

250 g migdale înmuiate și decojite și măcinate

2-2,1/2 linguri de zeamă de lămâie

1 linguriță sare de mare

Cum am procedat:

Am pus la înmuiat migdalele cu o seară înainte, le-am decojit, le-am așezat pe un ștergar să se zvânte și apoi, le-am râșnit.

Într-o cratiță, am turnat apa, am adăugat amidonul și agar-ul și am fiert la foc domolit. Când s-a topit agar-ul, am luat cratița de pe foc și am lăsat-o un pic să se răcorească. Am adăugat migdalele râșnite, care au devenit ca o pastă…, am mixat un pic. Am adăugat sucul de lămâie și sarea și am mixat din nou.

Am pregătit două caserole de sticlă și am turnat compoziția în ele.

Le-am lăsat la răcit și după ce s-au răcit bine, s-a întărit și a devenit ca o telemea…

IMG_20170330_090955

Prefer această rețetă deoarece este înbunătățită cu calciu din alga Agar și se conservă bine timp de o săptămână bună. După o săptămână, parcă e mai bună, e dospită.. Am luat-o anul trecut în concediu pe o căldură mare și s-a ținut bine pe drum și când am ajuns la un frigider, am ținut-o o săptămână și am mâncat-o cu multă salată de pătrunjel verde și ceapă presărată deasupra…

Inconvenientul e decojirea migdalelor și prețul migdalelor, dar per total, e ok totul.

E chiar fain să mâncăm vegetale…

Căutând pe internet alte rețete de brânzică de migdale, am dat și peste acest articol. Nădăjduiesc să vă fie util:

https://gourmandelle.com/ro/retete-vegane-de-branza/

Supă de legume cu tăieței de casă fără ou

Salutare, dragilor!

Zilele acestea, am încercat o nouă variantă de tăieței de casă fără ou și am gătit cu ei o supă de legume delicioasă.

17553939_1272992146148301_904553649795149634_n

 

 

Rețeta veche a tăiețeilor era din pulpa de soia care-mi rămânea de la laptele de soia, plus făină, dar acum, m-am gândit să-i prepar să fie mai consistenți și mai delicioși.

Astfel, am preparat o porție de

Omletă de soia

IMG_20170327_081837

Ingrediente

100 grame soia înmuiată

2 căni cu apă

Un praf de turmeric

O linguriță de sare de mare

O lingură de ulei

Cum am procedat:

Am spălat soia bine și am pus-o la înmuiat peste noapte. Dimineață, am scurs-o și am clătit-o bine. Am răsturnat-o în blender și am turnat peste ea o cană de apă. Am blendurit-o 1 minut și apoi am răsturnat-o într-o cratiță în care nu se prinde mâncarea și am mai adăugat o cană de apă și am lăsat-o să fiarbă timp de 0 minute. După ce s-a fiert, am adăugat un praf de turmeric , care a colorat-o în galben, o linguriță de sare de mare și o lingură de ulei.

Dacă rămâne omletă, e gata de mâncat cu o salată de verdețuri sau rădăcinoase.

Pentru tăieței, am lăsat-o să se răcească și apoi, am amestecat-o cu făină integrală de grâu, până ce am obținut o cocă tare.

IMG_20170327_082513

Am întins-o cu sucitorul bine, până ce a devenit o foaie subțire de tot.

IMG_20170327_075247

Am presărat multă făină,

am rulat-o și am tăiat-o fâșiuțe subțiri-subțiri.

Când nu mă grăbesc, las un pic turta întinsă să se zvânte, dar nu prea mult, că se rupe la înfășurat.

După ce tai tăiețeii, mai adaug un pic de făină și îi amestec ușor și apoi, îi întind să se usuce. Dacă fac mai mulți, după ce s-au uscat, îi cern și îi pun într-o cutie de carton și se păstrează un timp bun. Dacă vreau să fac supă atunci când sunt proaspăt tăiați, o pot face.

De data aceasta, le-am lăsat peste noapte la uscat. A doua zi, i-am cernut cu sita rară.

taietei 17630064_1272992436148272_3546208560084375843_n

Am pus apă la fiert și când a început să fiarbă, am răsturnat tăiețeii în oala cu apă clocotită. Separat, în altă oală, am pus legumele la fiert. Le-am tăiat în două pe lung. Am folosit morcov, păstârnac (de obicei, folosesc rădăcină de pătrunjel), țelină și o ceapă mare. Când legumele au fiert mai bine de jumătate, adică nu le-am lăsat să fiarbă de tot, ci le-am lăsat un pic „în sânge” (ha, ha!), am strecurat cu grijă tăiețeii și i-am adăugat în supă. Altădată, am turnat pur și simplu tăiețeii cu tot cu apa în care au fiert peste supă. Am lăsat să dea un clocot și am stins focul. Apoi, am adăugat pătrunjel verde și o lingură de ulei și…asta a fost tot!

supa taietei17554435_1272992329481616_4226212480286453214_n

Au mâncat mămăruțele „de s-au spart” (ha, ha!)

 

Cateva filmulete cu Doina Blaga

Dragii mei dragi

va adun aici ultimile filmulete in care am cutezat sa va vorbesc.

Nadajduiesc sa va fie de folos

Bucurie!

Despre site-ul indrumatoarei mele…

Filmuletul cu lansarea cartii Firimituri de Iubire

Salutare, dragilor!

Sunt atat de entuziasmata incat nu ma pot abtine sa nu va impartasesc trairile ce dau sa-mi crape sarmana-mi viata…

Iata va daruiesc inca o carte…, care a ajutat Doamne s-o lansez la Targul de carte religioasa

doina-coperta

O va prezenta minunata mea prietena Odeta Vestemean

Aici aveti filmuletul:

Va imbratisez cu drag mult!

Ce bunătăți de toamnă mai mâncăm?

Va salut din nou, dragii mei dragi

și vă poftesc, din nou, să gustați bunătățile toamnei. Dar ce zic eu să gustați, ci să vă hrăniți și să vă desfătați cu ele, voi și noi și copii noștri!

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dărnicia oamenilor de la sate, care împart cu noi din rodul ostenelii lor și din dulceața roadelor din grădina lor.

Sâmbătă am fost în piața agroalimentară, care este o mare binecuvântare pentru noi!

Aici în piață, erau tot felul de bunătăți, care mai de care mai atractive. Setată fiind să caut lucruri valoroase nutritiv, și nu gustoase și atractive, ochii au și zărit de la distanță ceva bun: porumbele.

Nici n-apucai să fac un pas spre tejghea că doamna precupeață și începu a mă îmbia:

„Hai doamnă, ia porumbele, a căzut bruma peste ele, sunt numai bune de mâncat!”.

img_20161022_164518

Cumpăr 2 kg, cu gând să facem o cură de porumbele pentru fier (conform prescripțiilor terapeutului nostru). Dar acum, citind pe internet, am aflat că mâncând câteva porumbele zilnic, te afli muuult mai câștigat. Iată ce câștigi:

Fructele au acțiune astringentă și diuretică, și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare și ca dezinfectant al căilor urinare și in tratamentul artritelor.

Conținutul mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, care acționează asupra imunității organismului, le conferă porumbelor calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde acționează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave și ajungând în stomac, unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.

Porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală și gripă, tonifică oasele, dinții și unghiile, potrivit bzi.ro. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe crește pofta de mâncare (http://www.stiripesurse.ro/de-ce-e-bine-sa-consumam-porumbe_969477.html).

Apoi, ochiii mi-au căzut pe cătină. Am luat și din asta. Apoi pe dovleac. O bunătate dovleacul ăsta. Era tăiat și am luat o bucățică de gust. O dulceață mai mare de dovleac nici că mai gustasem.

Și când să plec, dau cu ochii de… mazăre verde.

img_20161022_160744

Văzusem și în vară mazăre verde, dar nu m-am îndurat să cumpăr, căci bănuții erau drămuiți pentru altele mai necesare, dar acum mi-am zis că asta e ultima strigare pe anul acesta și hai să cumpăr 2 kg să fac o mâncărică de mazăre. Durerea a fost cu desfăcutul din coajă…

img_20161022_160751

Noroc cu aghiotanții mei…

Am împărțit porumbele în punguțe și le-am băgat în ladă. Am lăsat cât mâncăm o săptămână.

Cătina am stors-o cu Huromel și am combinat-o cu mierucă pentru prițesuțe…

Iar dovleacul l-am copt și în dimineața asta, am mâncat regește: mei cu dovleac.

img_20161024_093808

Doamne parcă îm „mulțumesc” nu încape tot ce simt acum. Iubire și recunoștință pentru aceste valoroase daruri.

Sâmbătă, am bucătărit toată ziua. Am recuperat săptămâna de lipsă…

Printre bunătăți, am reușit să coc niște mini pzza dublă pentru pachețelele călătorilor..

Iată-le ce faine-s!

Iată ce mi-a spus Bunicuțul în mâhnirea mea!

Dragilor,

mă tot minunez cât de aproape este Domnul de noi și cât de grabnic răspunde la întrebările nostre și cât de vii sunt plăcuții Lui slujitori!

Zilele acestea, cineva mi-a povestit despre un lucru care m-a întristat foarte tare, un lucru întâmplat pe tărâm duhovnicesc, cineva nedreptățind pe altcineva, creându-i suferință duhovnicească și emoțională mare.

După ce am auzit despre această întâmplare, m-a cuprins mâhnirea și mă gândeam la cele două suflete rănite. Prima, cea care era rănită sufletește de mult, și acum rănea la rându-i, și celălalt suflet rănit…, care era un suflet atât de minunat, atât de sensibil, atât de curat, după cum îl cunoscusem cu ani în urmă…

Mâhnirea asta mă topea… Am vrut să acționez, să fac ceva, ca să ajut acel suflet nedreptățit, rănit.. Legiuitorul din mine cerea îndreptarea nelegiuirii… Făceam planuri peste planuri… Mă hotărâsem chiar să acționez, dar mi-am amintit că prin aceasta aș neglija îndatoririle mele directe și aș tulbura apele altor suflete…

Era spre seară… Mâhnirea mă consuma și au început o altă serie de gânduri și planuri de intervenții salvatoare ale acestor suflete rănite…

Mă copleșea neputința și eram pe marginea prăpastiei deznădejdii…

„Doamne, ce să fac în situația asta?”, am întrebat pe Doamne din icoana din fața mea.

Ridicând ochii, observ pe raftul de lângă pat cartea cu cuvintele Părintelui Porfirie, Ne vorbește Părintele Porfirie, una dintre cărțile la care apelez frecvent, care ședea alături de altă carte minunată, Meșteșugul bucuriei, volumul II.

De cum văd cartea, îi spun Părintelui Porfirie:

„Bunicuțule, ce să fac în situația asta?

porfirie1

Ce va fi cu acel suflețel rănit, singur, părăsit, alungat, nedreptățit??? Vorbește-mi!”.

Iau cartea din raft și-o deschid.

Cartea s-a deschis la pagina 176, unde îmi sare în ochi acest subtitlu:

Hristos este prietenul nostru

Citesc tot acest subcapitol și spre final subliniez:

„Această viață cu Hristos este bucurie, fie și în mijlocul greutăților. Precum spune Apostolul Pavel: „Mă bucur în pătimirile mele” Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem”.

Voind a însemna acest cuvânt, am căutat prin carte să găsesc vre-un semn și găsesc o foicică de hârtie din care rup o fâșiuță și pun semnul. Vrând să fixez mai bine hârtiuța din care rupsesem semnul, s-o așez mai bine la locul ei, îmi sare în ochi alt subtitutlu:

Prin tăcere, îngăduință și rugăciune îl folosim pe celălalt în chip tainic” (p308)

și citesc:

„Când vedem pe semenii noștri că nu-L iubesc pe Dumnezeu (și nici pe semenii lor, n.n), ne întristăm. Cu întristarea nu facem absolut nimic. Nici cu mustrările. Nici asta nu-i bine. Există un secret; dacă îl înțelegem, vom ajuta. Secretul este rugăciunea noastră, dăruirea noastră către Dumnezeu, așa încât să lucreze harul. (…) Tot ceea ce noi nu putem face, va face harul Său.

(…) să nu dejnădăjduim, nici să ne grăbim, nici să judecăm după lucrurile mărunte din afară.

(…) toate se îndreaptă prin rugăciune, (dar, n.n) noi de multe ori ne supărăm și ne răzvrătim și judecăm.

(…) nu trebuie să-l silești pe celălalt. (…) Ajunge să te rogi pentru el. Prin tăcere, îngăduință și rugăciune îl folosim pe celălalt în chip tainic”.

(…)

Alt subtitlu:

Cea mai bună propovăduire se face prin pilda cea bună, prin iubirea și blândețea noastră

(…) Rugăciunea și viața au răsunet. Viața mișcă, renaște și preschimbă. În vreme ce cuvintele rămân neroditoare. Cea mai bună propovăduire se face prin pilda cea bună, prin iubirea și blândețea noastră. (…)

Să lucrați prin bunătatea și rugăciunea voastră, iar apoi să-i vorbiți puțin. Nu veți izbuti nimic dacă vorbiți cu putere (voiam să fac referat la șeful acelei persoane care a nedreptăți pe cealaltă …, n.n), dacă spuneți, de pildă ”Ai mințit!”. Și ce-o să iasă? Sunteți ca niște oi în mijlocul lupilor. (Matei 10, 16) Ce să faceți? Să fiți nepăsători în afară, dar să vă rugați înlăuntrul vostru. Să fiți pregătiți, instruiți, cu îndrăzneală, dar cu sfințenie, blândețe, rugăciune. Însă, ca să faceți asta, trebuie să deveniți sfinți”.

Mulțumesc, Bunicuțule, mulțumesc că mi-ai liniștit sufletul și mi-ai dat sfatul acesta minunat. Roagă-te să-l împlinesc. Binecuvintează să-l împlinesc!

Și sufletul meu s-a așezat în pacea lui Hristos, Căruia i-am încredințat durerea pentru aproapele meu rănit să-l vindece și sufletele acelea despre care am auzit.

PS: completare mai tarziu:

Am primit vestea ca Harul Lui Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat…si m-a incredintat ca chiar si numai intentia cea buna Domnul n-o trece cu vederea!

Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu-i deajuns spre slava minunilor Tale!

Îndrăzniți! Domnul e viu și lucrător și este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Amin

Să nu ne fie frică să rostim ”Te iubesc!”

Dragii mei, bucurie!

Zilele acestea, mă gândeam la faptul că am început să folosesc mai des expresia

”Te iubesc!”.

te-iubesc

Și mă gândeam cu strângere de inimă dacă nu e formalism, dar am primit confirmarea s-o țin tot așa și de atunci, mă tot minunez de ce se întâmplă

Hai să vă povestesc!

Ieri, am avut o experiență minunată, care m-a uimit. Ieri, am avut prilejul să stau câteva momente lângă o persoană cu un suflet minunat cu care, în ultima vreme, m-am văzut zilnic, dar așa în treacăt, făcând schimb de amabilități: ”Salut, salut…”, sau rugăminți, sau trimițând sms-uri…

Ieri, am avut prilejul să vorbesc cu ea mai îndeaproape și, când să plec, m-am apropiat de ea, am îmbrățișat-o și i-am spus din toată inima ”Te iubesc!„ A fost așa o străfulgerare, de parcă nu eram eu cea care era acolo. Persoana în discuție a fost zguduită, s-a înfiorat și mi-a răspuns: ”Și eu…!” (și am simțit că zisese și ea la fel, din toată inima). După ce am îmbrățișat-o, am zbughit-o imediat, zburând departe de orice și oricine mi-ar fi putut fura acea firimitură de iubire primită.

Când am ajuns acasă și i-am povestit soțiorului faza, el a făcut ochii mari, ca de obicei când îi mai povestesc din ”trăsnăile” mele și, în timp ce-i povesteam, mi-am amintit de o discuție avută cu persoana respectivă mai demult, când am atins un punct foarte sensibil pentru ea… Mi-am amintit că atunci, i-am văzut suflețelul chinuit într-o amestecătură de idei și concepții. Discuția respectivă fusese despre ”orientarea religioasă”, ea fiind născută de părinți ortodocși și crescută în mediu protestant. Mi-am amintit că, în timpul discuției cu acea persoană, am avut puterea să-i privesc chipul și atunci, mi s-a revelat frumusețea lui și, totodată, tot zbuciunul și împărțirea lui în diferitele și nebuloasele orientări spirituale rupte de Adevăr…

Mare taină este chipul omului! Pentru mine, e un mare dar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reușesc să-mi mențin privirea ațintită asupra unui chip… Mi-e drag acel suflet… și toate sufletele! Durerea mea e că am ratat atâtea oportunități de a mă conecta cu ele, cu sufletele celor din preajma mea… Am trecut doar printre trupuri… Dar azi, am aflat că viața, oricât de proastă ar fi, poate fi oricând luată de la capăt!

Dar să revin… Mă gândesc: cum se face că acum, în momentul de față, le spun copilașilor sau soțului sau unui suflet că-i iubesc și peste un timp, mă răstesc la ei sau îi cert sau le reproșez… Și mă întreb: Oare acel ”te iubesc” este adevărat? Și răspund: Da, este adevărat, pentru că e spus cu partea cea mai curată din mine. Iar atunci când cert, se ”activează” egoismul care se simte deranjat, scos din comoditate. Da, mai avem de lucru până să ajungem să spunen ”Te iubesc” cu toate părțile noastre, așa cum făceau sfinții. Citeam undeva, cred că în cartea cu Părintele Tadei, care povestea că duhovnicul lui nu l-a certat niciodată, pentru că ”el avea dragoste…”.

Cum pot să-ți spun ”te iubesc” și, imediat sau după un timp, să cert…? Astăzi m-am lămurit ceva mai bine, citind în cartea maicii Siluana, Deschide cerul cu lucrul mărunt (mai ales la paginile 107-108) în care scrie: ”Nu putem cunoaşte pe nimeni în întregime, nici pe noi, nici pe cel din faţa noastră, pentru că omul este o mare taină!”. Trăim pe nivele… Vedem bucățele din om… Când te rezumi doar la ce face omul într-un moment dat sau la ce a făcut…, îl bucățelești… Omul întreg e o taină… și noi nu putem vedea acest întreg atâta vreme cât suntem împărțiți în păcate și patimi. Domnul ne vede întregi, ne vede cum ne-a creat El la început, acea sămânță cu tot potențialul, ne vede parcursul și ne vede devenirea, ne vede cum o să devenim la final…, dar noi ne împiedicăm sau ne îndrăgostim de o bucată din om… Și de aici decepțiile…

Mă gândeam că, de m-ați fi văzut cum mâncam compulsiv după o decepție față de mine sau față de altul, v-ați fi scârbit de mine, uitând toate acele părți minunate din mine… Da, da, fiecare om are unele părți ”urâte”, pe care se străduiește să le ascundă cât de bine poate, dar ele tot ies la iveală și cei din jur, hop pe el… Și punem eticheta după acea bucățică din el, dar ce este el înăuntru, lupta lui, biruințele lui, revelațiile, frumusețile lui interioare nu le știm. Sfinții se vedeau doar pe sine păcătoși, iar pe toți ceilalți din jurul lor îi vedeau în acea lumină a Învierii.

Despre persoana căreia i-am spus c-o iubesc, am auzit și am și văzut unele lucruri nedemne de apreciat și cu toate acestea, în inima mea s-a întipărit acea imagine care mi s-a relevat atunci în acea discuție, că ea, acea persoană, e un suflet împărțit care-și caută calea… Atunci, am simțit că va ieși la liman cândva… Ieri, fiind adumbrită de o stare de har, ne-am conectat și așa am putut să-i comunic iubirea lui Doamne pentru ea…

Da, omul în intregime e o taină, pe care n-o putem cunoaștea din exterior. Măicuța mea Siluana spunea acolo, în carte, că atunci, când cred că cunosc pe cineva, acel om nu mai este întreg, ci e ciopârţit. Când eu spun: „A…, ştiu eu ce-i poate capul, ştiu eu…”, el devine pentru mine o caricatură. Adevărul e că nu ştim nimic! Ştim doar ce a făcut ieri sau ce a făcut alaltăieri sau ce poate să facă într-o situaţie anume, dar nu-l cunosc. ”Şi a-l accepta în întregime înseamnă să-l acceptăm cu ceea ce nu cunoaştem. Şi nu numai cu ce nu cunoaştem pentru că nu e manifestat, ci cu ce va fi”. Și aici, a fost marea revelație pe care cuvintele maicii Siluana au mijlocit s-o primesc: ”Gândiţi-vă că Mântuitorul îi spune Sfântului Petru: Piei înapoia mea, satano! După ce-i spusese că îi dă cheile Împărăţiei. Şi te întrebi: Ce, Dumnezeu nu ştia ce-o să zică Sfântul la cinci minute după ce a zis că va întemeia Biserica pe mărturisirea lui? Şi că de la Tatăl este ceea ce a zis?. Ba, ştia. Şi, cu adevărat, Mântuitorul a întemeiat Biserica pe mărturia Sfântului Petru, acel Sfânt Petru care a fost apostolul Lui, care L-a propovăduit în toată lumea. Şi nu acel Petru care s-a speriat că va suferi Învăţătorul lui şi i-a zis: Să nu-ţi fie Ție una ca asta”.

Ei, dragilor, înțelegeți acum cum îl vede Dumnezeu pe om? Nu-l vede în cădere, în momente de slăbiciune, ci în esența lui, în dorul lui de cer, în ceea ce va deveni cu harul Lui. Așa să facem și noi, să nu ne fie frică să exprimăm atingerile harului… ,căci prea multă ură e exprimată, prea multe nemulțumiri. Să exprimăm iubirea și ea se va înmulți… Da, eu, în ființa mea, în sufletul meu, în sinele meu curat, te iubesc și te voi iubi mereu omule, chipule al slavei, suflu de lumină…, chiar dacă ieri te-am certat cu partea mea întunecată…  Dar să știi că iubirea cu care te iubesc nu este a mea, nu o produc eu sau tu, ci este darul lui Doamne, Care este Iubire, pe care eu mă străduiesc și mă rog să-I fac tot mai mult loc în inima mea. Mai am de crescut în iubire…, să nu te miri când ies din starea de iubire și recad în starea de dobitoc… Eu nu știu să iubesc, nu pot să iubesc.., nici măcar să empatizez…, nu am încă aceste conexiuni fundamentate …, dar le cer, îmi plac, le doresc și mă bucur să le împărtășesc când le primesc.

Maica mea ne spune: ”Să nu ne fie teamă de ceea ce facem în vâltoarea iubirii noastre sau a neputințelor noastre în relațiile dintre noi. Suntem în mare păcat în fața lui Dumnezeu dacă credem că asta e tot, dacă nu-l vedem pe om întreg, adică cum îl vom vedea la Înviere. Deodată să te oprești să vezi: cum o să fie el, cum o să fie ea în ziua Învierii. Și totul se schimbă atunci, chiar dacă acum nu vrea să audă de Înviere”.

Da, uneori, ne e greu să iubim pe unii… și-ți vine atunci, să strigi la Domnul și să-I spui: ”Doamne, cum să-l iubesc eu pe ăsta sau pe asta? Și Domnul răspunde: așa cum îl iubesc eu.Ți-am dat putere prin Sfintele Taine, mai ales harul Cununiei … Da harul Cununiei este foarte puternic. Să îndrăzniți să-l invocați în momente de secetă a iubirii… și acesta face minuni!

Să îndrăznim să intrăm în iubirea Domnului pentru ceilalți și, desigur, să ne străduim să fim harnici, să conlucrăm cu harul în săvârșirea faptelor iubirii…

Te iubesc! Vă iubesc!

Aștept cu nerăbdare clipa să ne vedem, să ne cunoaștem așa cum ne cunoaște Domnul pe fiecare în parte.

Rugați-vă și pentru mine!

Bucurie!