Arhive etichetă: Indraznesc sa traiesc sanatos

Floare de soc în octombrie

Floare de soc în octombrie

Am băgat de seamă că în ultima vreme mi s-a ascuţit şi mai mult atenţia la natură. O sete de aer, de plate, de viu îmi devorează măruntaiele. Au fost ani în care treceam printre minunăţiile naturii fără să le observ. Erau la discreţie. Erau la îndemână. Cine însă putea să-şi imagineze vreodată că îţi va interzis să te mişti liber prin natură când vrei şi pe unde vrei. În plină primăvară să stai în casă. Să ieşi doar pentru cele strict necesare…

Primăvara lui 20… A trecut pe netrăite… Nu am băut socată la Doamna Stanca… Şi nici leurdă şi urzici n-am adunat în voie…

Merg abătută pe drum. E o zi mohorâtă de toamnă. A plouat şi poate începe oricând să plouă. Ubrela mare a familiei îmi îngreuiază mersul vioi…Intru pe strada noastră şi cercetez înălmile, gardurile.

Privirea se opreşte pe ceva interesant. Flori… Flori de soc?

Flori de soc în octombrie?

Mă mir!

Am postat pe Facebook. Am întrebat dacă au mai văzut şi alţii aşa ceva. Prietena mea cu n ume de floare s-a uimit…

Abia azi, am găsit un posibil răspuns la

Octavian Goga

O ramură întârziată

Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,

Când toamna palidă coboară,

Într-o grădină despoiată,

O ramură întârziată

Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale

Să te întrebi: ce taină, oare,

Ascund înţelepciunii tale

Înfriguratele petale,

Ca mâine stinse, fără soare?…

Şi dac-o blândă-nduioşare

Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,

Cum stai aşa, întrebătoare,

Uitându-te la biata floare,

Ai înţeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute

I-a dat fiorul primăverii.

Şi-n preajma morţii abătute

A picurat, pe neştiute,

Un strop din cântecu-nvierii…

Din bogăţiile toamnei: CĂLINUL

Toamna coboară încet pe pământ.

Simţim tot mai mult răcoarea dimineţilor. Iar peste zi, captăm cu aviditate fiecare rază de soare. Şi zilele acestea au fost sublime. Un soare cald şi prietenos în plină amiază.

  • Ce faină zi de plajă! Am zis de multe ori!
  • Ce faină zi de lucru în grădină! bănuiesc că a spus prietena mea cu nume de floare…

Ieri, mi-am luat lucrurile şi am lucrat pe bancă afară.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare şi în aer liber

În altă zi, portarul mi-a adus de-a dreptul biroul afară. M-am simţit răsfăţată. Am primit din plin răsfăţul. Soarele îmi încălzea trupul amorţit de recele zidurilor… Ziduri groase, vechi şi îmbibate în umezeală…

O nouă dimineaţă răcoroasă! În curte, elevii zumzăie veseli. Verva lor îmi umple sufletul. Suntem vii! Suntem împreună! Ne vedem, ne simţim. Ne iubim.

Am savurat sucul din fructele nou descoperite, sucul din fructe de călin.

Mie îmi place numele Călina.

Toamna asta e bogată. Am descoperit câteva alimente noi şi ne bucurăm de ele. Mulţumesc pentru abundenţa bunătăţilor cu care suntem binecuvântaţi. Mulţumesc pentru toţi noii oameni pe care i-am descoperit. Oameni faini care ne aduc bunătăţi de la ţară. Am savurat îndestul prunele dulci, varza kale, merişorul de munte, coacăzele negre… Am început să gustăm păducelele, cătina… Aşteptăm măceşele, porumbelele, strugurii şi mustul parfumat…

Şi dovleacul plăcintar…

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Fiţi binecuvântaţi, dragii mei, oameni dragi!

PS:

Despre căline

Am găsit un articol:

Arbustul miraculous – Călinul, din ce in ce mai căutat pentru proprietăţile fructelor sale

Călinul (Viburnum opulus) este un arbust cu o inălţime cuprinsă intre 2-5m. Lujerii sunt de culoare cenuşie, mugurii sunt ovoizi, bombaţi pe partea exterioară, au o culoare roşiatică sunt opuşi şi alipiţi de lujer.

Frunzele sunt palmat lobate, glabre, de 4-12 cm lungime. Peţiolul de 1-2 cm. lungime, caniculat, prevăzut cu 2-4 glande proeminente.Florile sunt hermafrodite, inflorirea are loc in lunile mai-iunie, fructele sunt drupe roşii, sferice, de 8-10 mm diametru, sunt acrişoare, suculente, cu un singur sâmbure de culoare roşie, care este cunoscut sub denumirea de călin. Se recoltează in luna septembrie –octombrie.

Fructele conţin vitaminele B,C,K,P, zaharuri, acizi organici, caroten, etere compuse.Din căline se poate face marmeladă, jeleuri şi diferite băuturi răcoitoare. Fructele de călin sunt recomandate in următoarele afecţiuni:

– ulcer gastric şi duodenal.

– răceli, bronşite, pneumonii, insomnii, stare de oboseală.

– arterioscleroză, reumatism,afecţiuni hepatice, hipertensiune , boli de inimă.

– boli ale aparatului circulator, colici abdominale.

Scoarţa de călin se recoltează in lunile mai –iunie şi conţine: tanin, acizi organici, rezine, fitosterine, flavanoide, glicizatul vibunină. Din scoarţă se obţine tinctura de călin in felul următor : intr-un vas ce se poate inchide ermetic, se pun 5 linguriţe de coajă mărunţită peste care se pun 500ml alcool rafinat de 70 de grade şi se lasă să stea 2 săptămîni. Zilnic vasul se agită iar după cele două săptămâni se strecoară şi se pune la rece. Se iau 3 linguriţe pe zi înainte de mâncare.

Sucul de călin se obţine foarte uşor cu ajutorul storcătorului de fructe. Sucul pentru a se putea păstra o perioadă mai indelungată este bine să fie ţinut la rece, după ce in prealabil s-au pus două apirine la fiecare litru de suc.

Ceaiul din cozile de căline şi din sâmburi este foarte indicat in colici, dureri menstruale, dureri reumatismale şi colici renale.

http://www.buzznews.ro/88741-arbustul-miraculous-calinul-din-ce-in-ce-mai-cautat-pentru-proprietatile-fructelor-sale/

A TRĂI SĂNĂTOS E CU TOTUL ALTCEVA Sau Viaţa în ritmul dezhidratorului

Te trezeşti luat de val. Aluneci ca pe bandă, de acasă la serviciu şi înapoi. Lecţii cu copiii, bucătărit, dereticat, pregătit una-alta. Şi ziua trece ca o clipă. Mănânci din picioare, pe drum, pe unde apuci, vorbind în acelaşi timp cu una, cu altul, de una, de alta sau veficând telefonul sau calculatorul. Imagini, texte, filme se derulează la viteza cursorului sau a degetului… S-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă şi nici n-ai apucat să bagi de seamă.

A doua zi, o iei de la capăt. Alergi spre serviciu… Nu ai trecut bine peste 40 de ani, şi deja povara umerilor încovoiaţi presează plămânii, picioarele sunt umflate butuc, ochii te dor în fundul capului…

Ai două alternative: fie zici Asta e! şi continui să trăieşti la fel, fie te hotărăşti să faci o schimbare, să începi să trăieşti aşa cum simţi că ţi-ar fi bine…, cu alte cuvinte să trăieşti sănătos.

A trăi sănătos e cu totul altceva…

Personal, am crezut că pot să îmbin simplul şi repedele. De curând, m-am convins că nu se poate aşa ceva.

Viaţa sănătoasă are alt ritm.

Viaţa sănătoasă presupune răbdare, multă răbdare, îndelungă răbdare şi rânduială. Nu poţi să trăieşti sănătos aşa cum îţi vine. Nu! Pentru a trăi sănătos, trebuie să ştii ce ai de făcut. Ce ai de mâncat…, căci mâncarea sănătoasă necesită preparare specială, cu o pregătire specială din timp, cum ar fi germinarea cerealelor, leguminoaselor sau uscarea plantelor…

Da. Şi pentru că veni vorba de uscarea plantelor… Ştiţi de câte ore e nevoie pentru a se usca prunele în dezhidrator? 50 de ore la 45 de grade… Adică vreo 2 zile… Aştepţi 2 zile după dezhidrator…, dar rezultatul este fantastic! A, poţi să usuci şi rapid, pe temperaturi mai mari, dar rezultatul e cu totul altul…

Aţi mâncat vreodată roşii dezhidratate? Un deliciu! Dar până le dezhidratezi te trec năduşelile.

Să feliezi roşiile, una câte una…, Trebe timp nu glumă!

De vreo câţiva ani, cochetam cu ideea de a-mi cumpăra un deshidrator. Mă atrăgeau foarte mult biscuiţeii obţinuţi cu ajutorul unei asemenea jucării.

La un moment dat, am rupt tergiversarea şi m-am hotărât să încep să probez uscarea la cuptor sub 50 de grade. Am deshidratat legume şi verdeţuri bogate în sodiu (ţelină, usturoi uscat, mărar, leuştean şi ceapă uscată) şi am preparat o sare verde. Am fost foarte încântată de reuşită şi manoperă…

Am repetat figura şi am mai preparat o tură de sare verde. De data asta, adăugând şi tarhon.

„Cred că consumă multicel să-l ţii 12 ore în funcţiune…; şi mai e şi becul acela din lăuntrul cuptorului care stă aprins”, a spus soţul meu.

„Hm! Poate aşa o fi!”, răspund eu.

„Poate e mai bine să caut un deshidrator!?”…, continui eu.

!…

Trecând prin piaţă, am dat cu ochii de rădăcini de ţelină bună de grădină din toamnă, românească, sănătoasă şi neveştejită.

„Asta e ultima!”, mi-a spus precupeaţa.

Potrivit obiceiului de piaţă şi târg, am negociat preţul. Am luat 10 bucăţi cu 2 lei bucata. Bucăţi mari, faine. Am mai luat şi nişte ceapă uscată românească şi am mulţumit frumos.

Am început serviciul în forţă. A trecut săptămâna şi nu m-am atins de ţelină. Le cumpărasem cu gând să le deshidratez. Abia vineri seara, mi-am făcut vreme să feliez subţire o ţelină şi s-o aşez în tava cuptorului la deshidratat. Am mai luat o ţelină şi am tocat-o prin tocătorul de legume şi am împrăştiat-o pe tavă. Le-am lăsat până dimineaţă, mai bine de 12 ore. Cea feliată a ieşit fain, albă. Cea tocată s-a înnegrit puţin…

A mai trecut o săptămână. Ţelinile rămase aşteptau cuminţele în lada frigiderului…

La un moment dat, mi-am luat inima în dinţi şi am pornit în căutarea deshidratorului. Voiam unul bun.

Am citit puţin printre păreri şi recomandări…

Erau totuşi prea scumpe pentru buzunarul nostru… Am lăsat ideea deshidratorului deoparte.

„O să folosesc cuptorul”, mi-am zis. „La cât îmi trebuie, e acceptabil! Ce păcat că nu l-am folosit mai de mult…!”.

Aşa au mai trecut ceva zile şi la un moment dat, găsesc un articol: Care sunt cele mai bune deshidratoare. Pe locul doi era Ezidri… Am dat căutare şi am găsit CasaBio şi pe Doamna Alina Varadi, pe care o cunoşteam din emisiunile Bioculinaria. Vorbisem cu domnia sa în 2013… I-am cerut părerea despre dezhidrator. M-a convins din prima. L-am cumpărat. A venit repede. Chiar a doua zi. Când a început să funcţioneze, m-am mâhnit, făcea zgomot mare. Am petrecut toată sâmbăta în bucătărie într-o vâjâială de toată… oboseala.

La lucru, vâjâie 8 ore calculatorul şi dezumidificatorul care scoate apa din pereţi… Acum, mai am încă un vâjâitor! E prea mult! „E prea gălăgios!” a spus soţul.

M-am întristat. La întristare, s-a adăugat puţină dezamăgire… Am uscat flori de salcâm în 12 ore…

„O să-l returnez!” am spus cu durere.

Strânsesem bănuţ cu bănuţ pentru a investi într-un aparat util şi care să aducă bucurie în casă şi nu prilej de ceartă cu ai mei… Îmi dorisem deshidratorul pentru a pregăti „bunăciuni”, dar cred că nu era pentru noi… Sau cel puţin, nu acest deshidrator.

Am vorbit cu Alina. I-am plasat plângerile. M-am plâns în primul rând de zgomot. Apoi, m-am plâns că am ţinut florile de salcâm 8 ore şi bulbii erau proaspeţi. Alina mi-a dat două variante: ori să le mai las încă câteva ore ori le tai bulbul din care pornesc petalele, partea aceea dulce pe care o mâncam când eram mici…

Când am mai auzit şi de treaba asta, mi s-a ridicat tensiunea şi am gândit: „Să iei la mână fiecare floricică şi s-o tai…? Nu, nu mi se potriveşte un astfel de aparat… !”.

Dintr-o străfulgerare, am înţeles că a folosi constant un dezhidrator presupune să-ţi schimbi viaţa. Să ai răbdare. Să-ţi schimbi ritmul… Şi cred că nu eram pregătită pentru acest lucru… Şi mai era şi zgomotul aparatului…

Am stabilit să trimit aparatul înapoi. Fireşte, Alina s-a necăjit şi mi-a spus scurt să-l trimit, deşi nu i se părea fairplay.

„Hm. Da. Nu era fairplay!”. Dar pentru pacea casei, trebuia să-l returnez.

Dar nu ştiam cum să procedez. Cum voi putea recupera banii… Erau ceva bănuţi…

Am trimis un mesaj pe telefon Alinei dar întârzia răspunsul. S-a făcut ora 18 şi s-a închis pe la curiere…

Pusesem hrişcă la încolţit să prepar biscuiţei. Am pregătit aluatul… A ieşit o smântână groasă. Am turnat-o în două tăvi de cuptor peste care am aşezat înainte foi de copt. Am încălzit cuptorul la 60 de grade ca să se încălzească tăvile. Am introdus tăvile în cuptor şi am setat temperatura pe 50 grade cu ventilaţie… Era ora 19 şi ceva. Am mai trebăluit câte ceva şi apoi am plecat la somn.

Pe la ora 2 şi ceva noaptea, m-am trezit şi am mers tintă la cuptor. Se făcuse o pojghiţă subţire. Am adunat compoziţia şi am modelat-o în biscuiţei…

Mi-a venit o idee. Ia să desfac pachetul pregătit pentru retur şi să pun biscuiţeii la deshidrator pe 55 de grade vreo 4 ore. Zis şi făcut!

Am scos deshidratorul din cutie. Ce uşoare erau tăvile lui faţă de tăvile de la cuptor… ! Am pornit deshidratorul. Parcă nu mai vâjâia aşa de tare… Poate mă obişnuisem oleacă cu zgomotul…

După un timp, a început să miroase a zmeură… Am simţit că e altceva să usuci la deshidrator. E aerisită treaba… Faţă de cuptor unde stă acolo închis…

Am simţit diferenţa. E altceva lucrul cu deshidratorul. Delicateţe, firavitate, zbor. Şi mi-am dorit să adopt viaţa naturală. Să mă hrănesc cu crudităţi… Puţin şi bun!

La ora 6, biscuiţeii erau un pic uscaţi. Cei din tava plată erau foarte moi pe partea de jos cu care au stat pe tavă…

Am mai adăugat două tăvi de ţelină rasă şi am setat deshidratorul pe 45 e grade timp de 12 ore şi am plecat la serviciu.

Când m-am întors, erau gata uscaţi şi miroasea a zmeură…

Din darurile primite de la Târgul de carte și Revistă Religioasă din Sibiu

Salutare!

Mult așteptatul Târg de carte religioasă din Sibiu a trecut și anul acesta foarte repede.

TNCRR-2018-ziua-1-055.jpg

 

Au fost 4 zile pline de multe daruri și bucurii.

Ne-am reîntâlnit cu oameni dragi care an de an vin la Sibiu și petrecem clipe de neuitat

20181104_124131.jpg

Privesc fotografiile și filmulețele și aș vrea să imprim toate aceste trăiri în sărmana-mi făptură mărginită…

Ca de fiecare dată, am desfăcut băierele pușculiței consacrate acestui Târg și ne-am cumpărat o sumedenie de cărți, atât noi, cât și copiii…

20181106_182739.jpg

Sunt recunoscătoare minunaților oameni care au inițiat și susțin, iată de 18 ani, acest proiect inedit

20181104_124019.jpg

 

O salată delicioasă de iarnă

IMG_20171214_064654

Salutare!

Prințesa iarna a trecut pe aici și ne-a amăgit cu câțiva fulgicei…

IMG_20171127_164535

Noi am crezut că vine de-adevăratealea, dar de unde, se lasă așteptată iarna hoață. Așa că am ieșit în piață.

Nici n-am intrat bine că ne-a și îmbiat tușa Anișoara cu bunătăți:

  • Spanac la ora asta, tușă Ană?
  • IMG_20171214_055004
  • Da, că am fost plecată taman în America și mi-a rămas solarul plin cu de toate…
  • Spre bucuria noastră!
  • Da, da!

Și așa ne-a umplut trăștile cu de toate, de-mi părea că-i primăvară: spanac, ridichi roșii, ceapă verde, pătrunjel…

Am mai dat o raită pe la alte tarabe și am mai cumpărat și alte bunătăți: morcovi, țelină, sfeclă roșie, dovleac, usturoi…

Doamne mulțam!

Am stors niște in și am obținut ulei… și ne-am pornit a pregăti o salată de mai mare bunătatea!

IMG_20171214_055246

Peste săptămână, prepar salata dimineța. Uneori mă trezesc mai repede, alteori, la limită.

La ora 7 și 15 minute trebuie să fim gata de plecare.

Cât timp fierb oalele,

citesc și… scriu…

IMG_20171208_040756

Seara, vin uneori obosită și mă bag în pat și adorm buștean și mă trezesc dis-de-dimineață și îmi încep SLUJIREA DIN BUCĂTĂRIE.

Da. Slujirea din bucătărie e mare slujire!

Am căutat să tot scurtez timpul petrecerii din bucătărie, dar nu reușesc sub o oră…

Și mi-am zis, dacă tot ofer timp, să-l ofer pe lucruri valoroase. Așa că, mă străduiesc să nu distrug alimentele prin prea mult gătit. Simplu și bun.

Fierb mazăre galbenă și o adaug la salată și prânzul e gata pregătit. Îl bag la traistă și

Mulțumesc!

Am scos multe vase din bucătărie. Mai ales plasticurile. Mai nou folosesc vase de sticlă.

IMG_20171214_054343

Se spala foarte bine și se păstrează bine alimentele în ele.

Borcănelele cu sirop

Borcănel cu porumbele…, cu pătrunjel verde…, borcănelul cu ulei de in stors în casă..

Caserola cu brânză de migdale sau de arahide…

 

Toamna se numără… cărțile

Salutare!

Cu ajutorul lui Doamne, am finalizat și al doilea volum al cărții Firimituri de iubire.

În acest volum, sunt cuprinse articolele publicate pe blog din octombrie 2016 până în octombrie 2017.

Prin acest volum, marchez încheierea unei perioade minunate din viața mea.

Vom vedea ce va rândui Doamne de acum încolo.

Vă mulțumesc că m-ați urmărit cu interes!

Nădăjduiesc să vă fie de folos slujirea mea „blogărească…”.

Pentru un timp, voi mai scrie pe Facebook, reamintindu-vă informații binecunoscute.

Vă aștept la Târgul de Carte și Revistă Religioasă de la Sibiu în 2-5 noiembrie 2017, când, cu ajutorul lui Doamne, voi lansa cărțile Firimituri de iubire vol II

coerta firimituri vol II

și a doua ediție a cărții De vorbă cu omuleț.

coperta1

Acestea adăugându-se la celelalte cărți.

afis-m

coperta

Slavă lui Dumnezeu și mulțumire pentru toate!

Bucurie!

 

Atenție!

!!!

IMG_20170624_180502

Cu prilejul zilei internaționale a cărții și a dreptului de autor

Salutare, dragilor!

Știați că în fiecare an în data de 23 aprilie, se sărbătorește ziua internațională a cărții și a dreptului de autor?

A, nu-i bai că nu știați. Nici eu n-am știut… Am aflat astăzi, în timp ce răsfoiam ziarul local distribuit gratuit…

Ah, cărțile, prietenele mele credincioase!

Mă opresc un moment și mă întreb cu strângere de inimă: Ce ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost cărțile? …cărțile bune…???

Da, există cărți bune și cărți rele. Cărți care zidesc suflete și cărți care scrântesc minți și pierd suflete.

Aș vrea să pot cuprinde în sărmanele mele cuvinte mulțumirea și recunoștința față de Doamne, Care m-a iubit atât de mult și mi-a dăruit atâtea daruri încă de când am făcut ochi pe acest pământ.

Printre minunatele daruri primite, se numără și cărțile bune, multele cărți bune, prin care Doamne mi-a călăuzit viața. Și asta fără niciun merit. Nu? Ce merit să fi avut eu, un boț cu ochi dintr-un sătuc uitat de lume, dar atât de binecuvântat de Dumnezeu…?

Niciun lucru nu mi-a plăcut mai mult pe lumea asta mai mult decât cărțile. Pe acestea le-am iubit pătimaș. Ele au fost singurele de care-mi lipeam inima… Până într-o zi, în care le-am dăruit aproape pe toate… Toți cei trei saci cu cărți, singura avere cu care m-am căsătorit, a luat drumul unei biblioteci dintr-un alt sătuc uitat de lume… Cine știe, poate se va mai naște o Doină…

După trebușoara asta, am răsuflat ușurată. Sufletul se despovărase de lipirea pătimașă de acele cărți, cărți cumpărate cu atâta jertfă (căci investisem uneori banii destinați hranei, căci îmi ziceam: „O carte o ai o viață, pe când dacă sari o masă-două, nu-i bai…!”.)

Și culmea… N-a trecut prea mult timp, că alte zeci de cărți au venit către mine, umplând rafturile din căsuța noastră…

Dăruiesc cărți și primesc cărți.

eu vb 17218319_394856380873937_4692086222212956171_o

Eu nu știu să fie vreun alt dar material mai prețios în afară de cărți… Când cineva îmi vorbește despre vreo carte sau îmi recomandă vreun titlu, nu am liniște până nu o găsesc și o citesc.

Când primesc o carte bună, sufletul meu se bucură ca de cea mai mare bogăție și pe dată se apucă cu sete s-o devoreze. Așa s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Am trecut pe la niște prieteni și, când să plecăm, mi-a pus în mână o plasă plină cu cadouri pentru copii. Când am ajuns acasă și am dat să scot cadourile, am găsit și o carte. Când am văzut-o, primul gând care mi-a inundat mintea a fost:

„Cartea asta este trimisă de Dumnezeu. Am s-o citesc din scoarță în scoarță. În ea, voi afla răspunsul la întrebările care mi-au chinuit sufletul în ultima vreme”. Și așa am făcut. Deși era o săptămână plină, plină, pândeam orice minuțel „liber”. Mă strecuram într-un colț și sorbeam cuvintele pline de har. Așa am primit răspunsurile căutate, dorite, cerute…

Da, au fost și ispite. Satana urăște cărțile bune și faptul că le citim, chiar și numai dacă le citim, căci măcar un timp, fie el chiar și atât de scurt, tot ni se înmoaie inima și tot ne mai gândim la Doamne și la semeni…și tot punem un nou început bun…

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Mă opresc din scris și mă uit la raftul ticsit cu cărți din stânga biroului. Mângâi cu privirea fiecare cărticică… Nicio carte de aici n-am pus-o în raft înainte s-o citesc cu mare atenție, s-o subliniez, s-o adnotez. Îmi sunt atât de dragi toate! Iată și cartea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, prima ediție! O iau în mâini și o răsfoiesc. E mult mai subțire… E adevărata carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, e materia brută neprelucrată, nealterată de „științe”… E cartea mea scrisă pentru suflete simple… Ating filele, rememorez nopțile albe…, o strâng la piept…, aduc mulțumire.

O răsfoiesc din nou. Găsesc între file un calendar care are pe spate imaginea căpuțului unui copilaș cu ochii mari și într-o parte scrie: „Dăruiește o speranță!”.

Continui să scriu:

Dăruiește măcar o carte bună unui om… Ea va face lucrarea pe care tu ți-o dorești pentru acel suflet.

Îți dăruiesc aceste cărți.

afis-m

 

Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea de suflete. Amin.

Să mă pomeniți și pe mine în ruga voastră, dragii mei dragi.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Cum prepar brânza de migdale

Salutare, dragilor!

Cum sunteți? Cum vă simțiți astăzi?

Personal, mă simt renăscută după un duș rece al „sorții”, vorba unui copil cu care lucrez… (ei ce să-i faci „soarta”, zice acesta când nu merge bine treaba…).

Astăzi, vorbim despre brânzică…

Luni dimineața, m-am trezit cu un mesaj de la Alinuța mea dragă care-mi cerea o rețetă de brânză de migdale. I-am trimis-o repede…

Azi, am decis să prepar și eu o porție…

IMG_20170330_090934

din care mi-am pregătit o tartină peste care am adăugat frunze de păpădie.

IMG_20170330_091933

Brânză (telemea sau mozarella) de migdale

Ingrediente:

IMG_20170330_070017

IMG_20170330_071420

850 g apă

10 g Agar-agar

1-2 linguri de amidon de porumb

250 g migdale înmuiate și decojite și măcinate

2-2,1/2 linguri de zeamă de lămâie

1 linguriță sare de mare

Cum am procedat:

Am pus la înmuiat migdalele cu o seară înainte, le-am decojit, le-am așezat pe un ștergar să se zvânte și apoi, le-am râșnit.

Într-o cratiță, am turnat apa, am adăugat amidonul și agar-ul și am fiert la foc domolit. Când s-a topit agar-ul, am luat cratița de pe foc și am lăsat-o un pic să se răcorească. Am adăugat migdalele râșnite, care au devenit ca o pastă…, am mixat un pic. Am adăugat sucul de lămâie și sarea și am mixat din nou.

Am pregătit două caserole de sticlă și am turnat compoziția în ele.

Le-am lăsat la răcit și după ce s-au răcit bine, s-a întărit și a devenit ca o telemea…

IMG_20170330_090955

Prefer această rețetă deoarece este înbunătățită cu calciu din alga Agar și se conservă bine timp de o săptămână bună. După o săptămână, parcă e mai bună, e dospită.. Am luat-o anul trecut în concediu pe o căldură mare și s-a ținut bine pe drum și când am ajuns la un frigider, am ținut-o o săptămână și am mâncat-o cu multă salată de pătrunjel verde și ceapă presărată deasupra…

Inconvenientul e decojirea migdalelor și prețul migdalelor, dar per total, e ok totul.

E chiar fain să mâncăm vegetale…

Căutând pe internet alte rețete de brânzică de migdale, am dat și peste acest articol. Nădăjduiesc să vă fie util:

https://gourmandelle.com/ro/retete-vegane-de-branza/

Supă de legume cu tăieței de casă fără ou

Salutare, dragilor!

Zilele acestea, am încercat o nouă variantă de tăieței de casă fără ou și am gătit cu ei o supă de legume delicioasă.

17553939_1272992146148301_904553649795149634_n

 

 

Rețeta veche a tăiețeilor era din pulpa de soia care-mi rămânea de la laptele de soia, plus făină, dar acum, m-am gândit să-i prepar să fie mai consistenți și mai delicioși.

Astfel, am preparat o porție de

Omletă de soia

IMG_20170327_081837

Ingrediente

100 grame soia înmuiată

2 căni cu apă

Un praf de turmeric

O linguriță de sare de mare

O lingură de ulei

Cum am procedat:

Am spălat soia bine și am pus-o la înmuiat peste noapte. Dimineață, am scurs-o și am clătit-o bine. Am răsturnat-o în blender și am turnat peste ea o cană de apă. Am blendurit-o 1 minut și apoi am răsturnat-o într-o cratiță în care nu se prinde mâncarea și am mai adăugat o cană de apă și am lăsat-o să fiarbă timp de 0 minute. După ce s-a fiert, am adăugat un praf de turmeric , care a colorat-o în galben, o linguriță de sare de mare și o lingură de ulei.

Dacă rămâne omletă, e gata de mâncat cu o salată de verdețuri sau rădăcinoase.

Pentru tăieței, am lăsat-o să se răcească și apoi, am amestecat-o cu făină integrală de grâu, până ce am obținut o cocă tare.

IMG_20170327_082513

Am întins-o cu sucitorul bine, până ce a devenit o foaie subțire de tot.

IMG_20170327_075247

Am presărat multă făină,

am rulat-o și am tăiat-o fâșiuțe subțiri-subțiri.

Când nu mă grăbesc, las un pic turta întinsă să se zvânte, dar nu prea mult, că se rupe la înfășurat.

După ce tai tăiețeii, mai adaug un pic de făină și îi amestec ușor și apoi, îi întind să se usuce. Dacă fac mai mulți, după ce s-au uscat, îi cern și îi pun într-o cutie de carton și se păstrează un timp bun. Dacă vreau să fac supă atunci când sunt proaspăt tăiați, o pot face.

De data aceasta, le-am lăsat peste noapte la uscat. A doua zi, i-am cernut cu sita rară.

taietei 17630064_1272992436148272_3546208560084375843_n

Am pus apă la fiert și când a început să fiarbă, am răsturnat tăiețeii în oala cu apă clocotită. Separat, în altă oală, am pus legumele la fiert. Le-am tăiat în două pe lung. Am folosit morcov, păstârnac (de obicei, folosesc rădăcină de pătrunjel), țelină și o ceapă mare. Când legumele au fiert mai bine de jumătate, adică nu le-am lăsat să fiarbă de tot, ci le-am lăsat un pic „în sânge” (ha, ha!), am strecurat cu grijă tăiețeii și i-am adăugat în supă. Altădată, am turnat pur și simplu tăiețeii cu tot cu apa în care au fiert peste supă. Am lăsat să dea un clocot și am stins focul. Apoi, am adăugat pătrunjel verde și o lingură de ulei și…asta a fost tot!

supa taietei17554435_1272992329481616_4226212480286453214_n

Au mâncat mămăruțele „de s-au spart” (ha, ha!)