Arhive etichetă: inteles

Cum se lecturează ”corect” o carte

Bună dis-de-dimineața!

Azi m-am trezit înaintea greierașului (soneria de le telefonul soțiorului) și am pus început bun, mi-am făcut rânduiala ca la carte… și totuși astea mici nu au încă chef să miște…, stau chitic în pat.., poate plec și le las…., dar azi nu le las, le iau cu mine…, căci ieri le-am lăsat și mi-au făcut o drăguță de treabă, că mi-au ieșit ochii din orbite a mirare…

No, să continuăm!

Până se trezesc, stau și aștept… și cum stau pe marginea patului, o văd pe Ecaterina Oproiu de pe coperta jurnalului 2…, e tare faină, parcă aș fi io… A, o idee: ui așa să-mi fac și eu pieptănătura, ca săp nu se mai ia fetele astea ale mele, mai ales frizerița mea, mezinuca, ca nu știu a mă pieptăna…, de, asta e adevărul, ce-i drept, nu prea am îndemânare la piptănături faine …

Și cum mă tot uit la poza lui Catrinel, îmi trece un gând, de la ăl rău desigur, s-o deschid înainte să mai cetesc ceva în Ceaslov….

Și deschid așa la întâmplare…Jurnalul are povestiri scurte și e scris mare, e o adevărată desfătare să cetești în el… și m-apuc să cetesc… și la un moment dat dau peste-un cuvânt ”ușile batante”, uși batante…? uși care bat?..hm, parcă nu am amai auzit acest cuvânt și, cu mare greutate, îmi mișc funduloiu la mansardă, să iau dicționarul…, da, fain, ușile sau ferestrele batante sunt cele care se închid singure…, desigur dacă le împingi și tu…

Lecturez mai departe cu urechile ciulite să prind prima foială în pat…

Dau peste alt cuvânt ”juvete”.., mai ce-o însemnând acest cuvânt?, că de auzit l-am tot auzit pronunțat de Piersic…, no deșchide dragă dicționarul, ”nu-ți fie lene”, aud o voce veche, antică și dedemult a soțiorului meu când mi-o spus-o odată.. și deschid și cetesc:

JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor.

Aa, de aceea o tăt folosea Piersic!

Ei, bun, mi-am lămurit și asta…

Citesc mai departe…

Iar mă împiedic de un cuvânt care parcă nu dădea bine acolo cu înțelesul ce-l știam eu

Cuvântul ”sadea”. Eu l-am auzit în expresia ”nebun sadea”

Ia uite domne ce de înțelesuri are:

SADEÁ adj. invar. 1. Care nu este amestecat cu altceva, de un singur fel; pur, curat. ♦ (Despre țesături, păr etc.) Care are o singură culoare; uniform colorat; fără desen. ♦ (Adverbial) Cu totul, complet, pe de-a-ntregul. 2. Autentic, veritabil, adevărat. – Din tc. sade.

No, așa se lectureayă, dacă vrei să pătrunzi profunzimile!

..

Și mă scufund în plăcerea înțelesurilor, a tainelor pentru care merită să trăiești ca să le descifrezi. Ce delicu domnule să citești, ce plăcere…., față de insipida îndeletnicire de ați umple pântecele și a-l goli…

Mă opresc, intru în panica primordială, e deja ora 7 ș-un pic…, tre să acționez, alminteri, iar ”se ia” p. I. de noi că am înmtârziat și nu mai sunt locuri și rămânem flămânzi…, în ciuda îmbuibărilor de unii singuri…

Poftă la lectură ”corectă”!

Eu am plecat, le iau pe sus, așa somnoroase cum sunt, nu le mai las…. Venim p. I., venim trei, așteptă-ne, pregătește locurile!!!

De unde vin certurile dintre oameni?

Dragilor

Mare binecuvântare avem noi dreptcredincioşii prin slujbele Bisericii. Aci Domnul ne învaţă meşteşugul creşterii şi devenirii noastre şi ne întăreşte sufletele să mergem înainte. Lumea fără Dumnezeu ne întărâtă poftele trupului şi încearcă să ne sustragă atenţia de la lucrarea schimbării minţii, de la pocăinţă (metanoia).

Astăzi la biserică am învăţat câteva lucruri pe care doresc să vi le împărtăşesc.

La Apostol s-a citit din minunata Epistolă a Sfântului Iacov.

Aceast pasaj m-a mişcat mereu prin adevărul celor spuse.

V-aţi întrebat vreodată de unde vin certurile şi răzmeriţele dintre oameni?

Iată cât de limpede ne răspunde Apostolul Iacov la întrebarea din titlu:
1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?
6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”.
7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.
8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici. (Capitolul 4)
Iar La Sfânta evanghelie de la marcu 11, 22-26
22. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.
23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.
25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.
26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

Mare dar este credinţa. Prin credinţă avem deja cele ce ne dorim, dar cu o singură condiţie:

să iertăm celor care ne-au greşit sau ne-au supărat.

Asta vrea să zică şi apostolul prin cuvintele cerem rău şi de aceea nu primim. Adică mergem la biseică, ne rugăm, aprindem lumânări, dar în inima noastră e neiertare şi ranchiună, invidie şi pizmă şi de aceea nu primim cele ce cerem.

Doamne ajută-ne să luăm aminte la toate acestea!

O zi binecuvântată cu alegeri bune!

Hrană pentru suflet: slujbele Bisericii

Dragii mei dragi, bucurie!

Nu mă pot abţine să nu vă împărtăşesc darul primit aseară. Am avut o adevărată revelaţie în timpul deniilor asupra bogatului conţinut duhovnicesc al slujbelor bisericeşti. Deşi de ani de zile merg la biserică parcă a fost atunci prima dată când mergeam la acea denie. M-am cutremurat cât de mult am pierdut şi câtă foame a făcut bietul meu sufleţel. Doamneeee!
Acum de când mi-am schimbat percepţia asupra hranei, atât trupeşti, câtşi sufleteşti, totul s-a schimbat. Sunt extrem de recunoscătoare Domnului pentru acest lucru. Acest post a fost minunat. Astăzi este ultima zi în care se face sfânta liturghie a darurilor mai înainte sfinţite. Nici nu ştiu când au trecut atâtea zile, deşi au fost momente în care am numărat zilele rămase.
Ce mare binecuvântare a fost acest post şi sfânta împărtăşanie! În faţa acestor daruri pălesc toate din lumea aceasta. altădată roboteam în bucătărie să fac „bunătăţuri” pentru Paşti, neştiind că adevăratele bunătăţi se află altundeva.trecea în fugă slujba Învierii cu somn şi oboseală, dar mă învioram la masa bogată de acasă. Acum ciudat, stomacul e gol până la ora 17 şi bucuria e în suflet. Mâncărica aceea simplă e mană cerească şi nu-mi mai arde de cozonaci pentru care sacrificam joia patimilor.
Abia aştept sfânta liturghie. În ea primesc hrana după care tânjeşte sufletul meu. Cu un stomac mai uşurel altfel percep lucrurile. Toate sunt dar. mulţumim! Mulţumim! Mulţumim!
Un Paşte trecut fără să fasci cozonac şi ouă roşii nu-i mare pierdere, dar să ratezi întâlnirea cu Domnul, prin nimic nu mai putem recupera. Am tot timpul să tot fac cozonaci, dar nu acum când sunt aceste unice slujbe în biserică.
Vă invit să fim împreună, dragii mei cititori în biserica noastră minunată. E copleşitoare ortodoxia şi mare pierdere este nedescoperirea şi folosirea darurilor ei!
Bucurie!