Arhive etichetă: invatatura

Codul Împărăţiei cerurilor: Predica de pe Munte

Buna dimineaţa dragilor!

Astăzi, cu mila şi cu ajutorul Domnului, am ajuns din nou la bisericuţă.
Mare binecuvântare şi pace! Domnul ne-a umplut iarăşi rezervoarele inimii noastre, ca să putem da mărturie tuturor celor din jurul nostru de bucuria Lui.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele nostru

moto_0205

ne-a spus, ca de obicei, un cuvânt minunat, pe care, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să găsesc timp şi posibilitate să-l transcriu aici:

„Iubiţi credincioşi, evanghelia de astăzi este o revenire la evangheliile ce s-au citit săptămâna trecută. S-a citit săptămâna trecută din Predica de pe Munte, iar săptămâna aceasta s-a citit din Cuvântarea apostolică de la Matei capitolul 10.

Astăzi, s-a revenit şi s-a citit finalul capitolului 7, finalul Predicii de pe Munte şi apoi, încă 4 versete din capitolul 8 de la Matei, despre vindecarea unui lepros de către Mântuitorul.
Predica de pe Munte, pe care o găsim în forma ei dezvoltată la Matei capitolul 5, 6 şi 7, cuprinde un adevărat rezumat al învăţăturii Mântuitorului. S-a spus despre Predica de pe Munte că este un adevărat „cod al Împărăţiei cerurilor”.

În finalul Predicii de pe Munte, Mântuitorul dă o pildă, pe care am auzit-o astăzi şi spune: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare”. (Matei 7, 24-27)

Vedeţi, această pildă, pe care o vedem împlinindu-se iară şi iară sub ochii noştri? Oamenii care ascultă cuvântul Mântuitorului şi care împlinesc poruncile Lui aceea îşi zidesc casa pe stâncă.
Ce important e să luăm aminte la această pildă! Cum stăm noi cu auzirea şi cu împlinirea Cuvântului Mântuitorului.

Domnul este Cel care ne învaţă cu putere. Evanghelia spune în continuare că mulţimile erau uimite de învăţătura Lui Iisus, căci îi învăţa ca Unul Care avea putere nu ca şi învăţătorii lor.
Învăţătura Mântuitorului nu este o simplă învăţătură de şcoală, nu este o simplă selecţie sau o simplă antologie de păreri, de opinii, ci învăţătura Mântuitorului este o învăţătură pentru viaţă. Porunca Lui, spune Sfânta Scriptură, este viaţă veşnică.

Cuvintele Mântuitorului sunt pentru noi viaţă veşnică şi când intrăm în harul cuvântului Mântuitorului suntem pe calea aceasta sigură şi casa vieţii noastre se menţine pe stâncă.

În continuare, s-a citit despre vindecarea unui lepros. A venit la Mântuitorul un lepros şi a spus: „Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Boala aceasta a leprei era o boală fără speranţă de vindecare. De aceea, a spus: „Dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. Mântuitorul a spus simplu:

Voiesc, curăţeşte-te” (Matei 8, 1-4) şi i-a poruncit să se arate preotului ca să constate vindecare. Preotul era singurul care putea constata că a fost vindecat şi îl putea reintegra în comunitate. Lepra era o boală contagioasă şi de aceea leproşii erau izolaţi.

Vedeţi, dacă vii la Mântuittorul cu crediţă!

Chiar în zilele acestea citeam o carte în care sunt adunate minuni făcute de Sfântul Luca al Crimeiii. Vindecări de boli foarte, foarte grele. Sunt mărturii multe date de medici din Grecia despre vindecări de boli foarte grele, pe care ei le-au constatat şi care, prin mijlocirea Sfântului Luca, au fost vindecate.

Bunul Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie şi să ne miluiască”.

Să trăiţi Părinte!”.

Mulţumesc, Părinte!

Da! Da! Cuvintele Mântuitorului cuprind în ele puterea împlinirii lor, numai noi să intrăm în ele şi să le împlinim. Domnul ne-a dat porunci, dar a pus în ele şi puterea împlinirii lor.
Crezând şi împlinind Cuvântul Domnului, vedem cum El ne transformă. Aceasta este diferenţa dintre învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos şi cea a oricărui alt învăţător!

Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche

Dragilor astăzi, vineri din săptămâna a II-a după Rusalii s-a citit Evanghelia de la

Matei 9, 14-17:

14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?

15. Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea.

17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună.

Părintele ne-a vorbit că Domnul a adus o nouă învăţătură despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Apostolii erau deja la masa Împărăţiei.

Mântuitorul ne dă un alt sens al postului şi prin cele două pilde, cu petecul şi cu burdufurile, ne arată că toate se schimbă.

În timp ce am început să scriu aceste rânduri, m-am gândit că aşa este, nu putem pune un petec nou la viaţa noastră veche, ci e enevoie să ne înnoim întreaga viaţa.

Schimbarea dietei ţine un timp, dar observi că, la un moment dat, e nevoie de o forţă care să te ajute să faci faţă la provocări. Ca atare, se impune să avem în vedere toate aspectele vieţii noastre, atât fizice, cât şi spirituale şi duhovniceşti.

Puteţi revedea şi articolul Impresii de la Seminarul Soluţii pentru alimentaţia excesivă din cauze emoţionale, unde am vorbit despre cele Patru dimensiuni ale reînnoirii.

Articolul este acesta:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2015/05/28/impresii-si-multumiri-dupa-seminarul-gratuit-solutii-pentru-alimentatia-excesiva-din-cauze-emotionale/

Vă doresc o zi binecuvântată!

Atenţie: bântuie o boală periculoasă!

Dragii mei

Am reuşit cu ajutorul lui Doamne să ajung astăzi mai iute le biserică. Şi când am intrat se citea apostolul, din care am prins câteva cuvinte care m-au mişcat spre cugetare.

Spre mai bună înţelegere vă transcriu aici fragmentul:

„Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.
Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are.
Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară;
Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.
Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare.
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.
Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.
Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori. (I Timotei VI, 3-12)

Aceste cuvinte m-au cutremurat:

Există pericolul să te molipseşti de o boală urâtă de „boala discuţiilor” .

Această boală este foarte periculoasă pentru că din ea „pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. (versetele 4-5).

Dragilor, trăim vremuri cum nu se poate mai prielnice pentru mântuire, dar totodată şi vremuri dintre cele mai înfricoşătoare, căci nicicând lupii nu au purtat o blană mai autentică de mieluşei.

Acum toate sunt amestecate şi toate par bune. Răul e deghizat în haină de evlavie încât cel neavizat cade uşor în cursă. Scăparea este să ne ţinem de Biserică. Numai în biserică învăţătura e păstrată curată sub ocrotirea Duhului Sfânt.

Oameni slabi fiind, nu putem singuri culege din marea avalanşă de învăţături, fără să ne afecteze sufletul. Dar pe de altă parte mai e un pericol, cel al evlavionismului şi a cuvioşeniei exagerate, a îmbrobodirii şi a fustelor lungi, golite de iertare şi îngăduinţă a aproapelui aşa cum este şi a-l purtării lui în dragostea lui Doamne, care singură ea îl poate schimba.

Abundenţa cuvintelor spirituale cu care venim în contact ne poate foarte uşor a ne îndepărta de Doamne şi de biserică şi a cădea în evlavionism. A cunoaşte multe informaţii de suflet folositoare nu ajută mai la mai nimic, dacă nu ne schimbăm viaţa după învăţătura autentică a Domnului.

Şi Apostolul şi evanghelia de astăzi (Luca 18, 15-17, 26-30) asta mi-au vorbit.
„De nu veţi fi ca pruncii, spune Domnul, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor!”. Şi Părintele nostru, care „ne-a fost furat” pentru puţine zile de către credincioşii din Italia, ne-a spus astăzi:
„Ce înseamnă să fim ca pruncii? Să fim curaţi la suflet, să ne purtăm fără vicleşug şi dedesupturi…”
Ei, dar cât de greu ajungem la curăţia asta şi cât de puţini!
Dar nu este imposibil, numai să ne îndurăm odată să punem început schimbării lăuntrice şi a mentalităţii.

Da, e adevărat, mai există destui oameni care cred ca şi apostolii odinioară că copiii l-ar putea deranja pe Hristos. Dar Domnul spune răspicat şi hotărât apostolilor şi nouă tuturor:
„Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca acestora e împărăţia cerurilor!”

Cu alte cuvinte:
„Dacă tu omule nu ai chef să faci ceva pentru tine, măcar nu-i împiedica pe alţii, lasă-i să vină la Doamne, aşa cum sunt ei, cu minijupurile lor, cu machiajele lor. Şi aceştia, stând acolo lângă Doamne, vor vedea cât de scurtă le e fusta şi o vor lungi. Şi vor vedea ce urâţenie e machiajul, şi-l va şterge singure, dar arătându-i cu degetul, nu vei face decât să-i alungi departe de Hristos şi atunci evlavia ta şi „bisericoşenia” ta se va dovedi o mare înşelare…”

Doamneeee, ai milă de mine şi de toţi copilaşii Tăi! Fă tu ca rândurile ce le scriu aici să producă în suflet dorinţă de schimbare după învăţătura Ta!

Să aveţi o zi bucuroasă şi binecuvântată, dragii mei!