Arhive etichetă: INVENTIE

O plăcintă senzaţională şi foarte hrănitoare

Dragilor

sunt foarte încântată de ultima mea invenţie din bucătărie: o plăcintă din soia şi fulgi de ovăz mărunţiţi.

Iată povestea:
Acum vreo 3 zile am pus la înmuiat boabe de soia cu gând să fac nişte mâncare din ea. Am fost tot prinsă şi n-am avut nici chef de ele, aşa că am tot schimbat apa şi le-am lăsat la înmuiat. Dar azi, a patra zi, le-am dat repede prin storcătorul meu minunat Hurom. A trebuit să am puţină răbdare. Am folosit cam o jumătate de litru de apă, pe care l-am tot folosit şi a făcut spume. Puneam o mână de boabe de soia, turnam apa, care se îngroşa tot mai mult. În fine, am terminat de măcinat soia, am luat pulpa de soia şi am pus-o într-un castron şi am adăugat o parte din acel lapte gros. Am pus puţină sare şi o lingură de mix de condimente (coriandru, muştar, isop, ardei dulce, ienupăr, schinduf) şi am amestecat bine. Apoi am adăugat 8 linguri de praf de tapioca, o lingură la fiecare mână de pulpă de soia măcinată sau mai bine stoarsă prin storcătorul cu melc, şi am amestecat din nou. Am modelat chiftelel şi le-am pus în tava în care am pus o foie de copt. Le-am pus la cuptor pe 200 grade timp de 30 minute şi au ieşit nişte chiftele pe cinste. Dar despre aceste chiftele v-am mai spus.

Dar azi e vorba despre minunata plăcintă nou inventată.

mi-a rămas o parte din laptele acela gros şi nu prea ştiam ce să fac cu el, era cam o jumătate de litru. Şi mi-o venit o idee. Ia să pun nişte fulgi de ovăz mărunţiţi şi am pus fulgii şi un praf de sare şi i-am amestecat. Am uns o tavă cu ulei şi am răsturnat acea compoziţie care era ca o compoziţie de chec..am pus-o cu gând să iasă un fel de drob şi după ce s-o copt, după vreo 20 de minute, s-o închegat fain şi după ce s-o răcit, am tăiat o felie de pe margine unde era puţin mai crocantă şi am avut o mare surpriză: era o plăcintă delicioasă cu un gust dulceîmbietor şi era moale. Şi ui’, dintr-un foc, aşa mi-am asigurat mâncare şi pentru mâine….Cu o salată de verdeţuri e o mâncare foarte foarte hrănitoare şi săţioasă şi o nouă idee pentru când mai plecăm de acasă, căci ne-o putem lua în traistă cu salată verde şi ridichi…

Mulţam, Doamne, că bun-o fost mâncarea din sara asta!

Mâncarea de urzici – o mâncare binecuvântată în Postul Mare

Ieri după masă, am fost cu dimpreună cu familia să culegem urzici. Nu de mult, am descoperit un loc minunat deasupra oraşului nostru în care. De acolo de sus, ți-e mai mare dragul să admiri natura!

Încă din februarie, am început cura cu urzici. Am tot cumpărat câte o punguță de la tantile care vindeau pe trotuare sau în piaţă. O punguță costa 5 lei. Din ea, preparam o salată bună de urzici și mâncam toată familia (4-5 persoane).

În primăvara aceasta, am inventat câteva reţete rapide de salată de urzici şi ne-am desfătat limba şi burtica, mâncându-le. Mulțumim Domnului pentru acest dar: urzicile!

Nouă ne plac mult urzicile şi mâncăm multe în fiecare primăvară! Sunt foarte valoroase pentru sănătatea noastră!

M-am gândit că ar fi bine să merg eu însămi să culeg urzicile. Și acest gând mi-a venit din mai multe motive:  unul, ca să fac economie de buget şi altul, ca să simt urzicăturile lor benefice. Se spune că aceste urzicături ar scoate reumatismul din oase!

Ei bine, am luat copiii şi împreună cu soţul ne-am dus la locul pe care l-am descoperit anul trecut. Erau aşa multe urzici acolo! Am început să le culeg cu sârg. Erau aşa de fragede şi de cărnoase, de-mi venea să muşc din ele nu alta! Am cules într-o oră două plase mari ticsite.

Când am ajuns acasă, le-am ales de eventualele lemnuţe sau frunze şi le-am scuturat bine de praf şi de gângănii (insecte).

Apoi, le-am pus în pugi în frigider la rece. Stau bine și două săptămâni!

Azi, mi-am amintit reţeta clasică de pregătire a urzicilor. Acea rețetă pe care o folosea mama când ne gătea urzici.

Mâncare de urzici

Ingrediente:

O plasă de urzici – 1 kg

Apă

Făină (albă) de grău sau de porumb

Lapte de soia (vezi reţeta în cartea mea Îndrăznesc să trăiesc sănătos)

Smântână de soia (vezi reţeta în cartea Îndrăznesc să trăiesc sănătos)

Mujdei

Procedură:

Într-un vas mare, punem apă la clocotit. Apa să fie cam până la jumătatea vasului.

Între timp, pregătim urzicile: le alegem de mizerii şi le scuturăm bine de praf şi de alte impurităţi. Luăm câte două urzici şi le scuturăm una de alta.

Apoi, le punem la înmuiat în apă rece într-un vas mare, ca să iasă bine praful și mizeriile şi apoi, le clătim bine de 2-3 ori. Pentru siguranţă, le mai luăm încă odată la mână pe fiecare în parte şi le clătim sub jet de apă.

Când clocoteşte apa de pe foc, punem urzicile la fiert. După ce s-au înmuiat bine (cam după 10 minute de fiert), le scurgem de apă. Apa în care au fiert urzicile o păstrăm. Ea este foarte folositoare (o putem adăuga la mâncare sau ne putem spăla (clăti) părul cu ea).

Tocăm urzicile pe un tocător de lemn cu un cuţit de lemn (din acela de tocat vinetele). Uneori, pentru comoditate şi rapiditate, ca să le mărunţesc bine, folosesc mixerul vertical, dar atunci le las cu puţină zeamă în care au fiert.

Tăim 2-3 cepe şi le călim în suc propriu. Apoi, într-un vas, în care nu se prinde uşor mâncarea, punem o lingură de făină de grâu (eu prefer, şi folosesc în mod obişnuit, făină integrală) sau o lingură de făină de porumb (mălai) şi o rumenim bine. Adăugăm zeama de la urzici sau lapte de soia şi amestecăm până se face o pastă omogenă semilichidă. O lăsăm să dea un clocot-două şi apoi, adăugăm acest sos peste ceapa călită. Adăugăm apoi urzicile tocate fin şi amestecăm bine toată compoziţia pe care o lăsăm să mai dea un clocot, după care stingem focul. Adăugăm mujdei sau o mână de leurdă tocată fin. Leurda are gust de usturoi.

Între timp, pregătim şi mămăliguţa

Într-un ceaun de fontă sau de tuci (abia acum am realizat că-s două noţiuni distincte!), punem apă la clocotit. Când clocoteşte apa, adăugăm puţină sare şi făină în ploaie. Amestecăm bine să nu se facă cocoloaşe şi o lăsăm să fiarbă vreo 30 de minute la foc mic. Apoi, o amestecăm bine şi o lăsăm să mai fiarbă 10-20 minute. Eu prefer ca mămăliguţa să fie moale, nu tare. Astfel o pot folosi şi rece cu mâncare mai fierbinte.

Poftă bună!

Dacă Postul Mare trecea mai repede, adică cădeau mai repede Paştile, mama adăuga la sfârşit în mâncarea de urzici şi ou fiert sau smântână de la laptele prins de vacă. Desigur, erau mult mai gustoase aşa!

În general, mâncarea de urzici ne plăcea oricum. Era o mâncare frecventă şi de bază în timpul Postului Mare.