Arhive etichetă: jurnal

La doctor(i)

Salutare, dragilor!

Nu știu cum se făcu, cum se drese, dar de o bucată de vreme, mi s-a cam acrit de preocupările de arta culinară și dădui în altă plăcere, plăcerea de literatură, un deliciu mai vechi de-al meu…, știți, cui pe cui se scoate, bulimie vindecată sau înlocuită cu o altă bulimie, ceva mai spiritualizată, dar tot bulimie se cheamă…

Și dă-i și luptă, halind foaie după foaie, mai am un pic și termin Jurnalul 1 a lui Catrinel.  Și tot cetind, mă entuziasmez, mi se clarifică că eu nu-s făcută pentru bucătar…, caci ”eu îs pro…fesor, domne…!”. Așa că, de data asta, am să vă încânt cu o delicioasă povestire în ramă…, nu e vorba de margarina aia re-numită, nici de rama de portret, ci de tehnica aia literară, aia de povestire în povestire…

Dar ce mai tura-vura. Hai să ascultăm povestea. E cam încurcată povestea asta în poveste… E special pentru cei care au urechi să vadă și ochi să înțeleagă sau viceversa… Și acum să vezi câți au urechile și ochii funcționali!

”Ei, maică…, începu femeia să povestească, fusei și I.O tânără…, zglobie, ușurică.., dar veniră anii ăștia peste mine și mă luară prin surprindere… Nici măcar patruzeci de ani nu sunt și ei au și început să facă o gălăgie, o hărmălaie cu strigături din alea ce nu le-ai văzut la televizor… ”Au, mă dor jenunchii, au mă dor ovarele, au mă dor ochii, au, au mă doare-n spate…, în cot mă doare, peste tot mă doare…!”.

Crezui că, de, cu vârsta, încep a te durea toate… și mă obișnuii și eu cu durerile, cum s-a obișnuit toată lumea… Ba e chiar fascinant să te tot vaiți de una, de alta, că doar e la modă. Nu auzi tu pe ”toată lumea” văitându-se? Peste tot unde meri (mergi), numa vaiuri auzi… până și la besearică, tot vaiuri auzi…, le tot auzi, ș-apăi ce…, sunt melodioase, fac parte din decor. Durerea e că, atunci când te vaiți de-a binelea, nu te mai ia nimeni în samă, nici dom părintele, nici doctorii…, dar mai ales doctorii…

Să vezi fază. Mai deunăzi, mă întâlnesc cu o prietenă, o bună prietenă, cu care mă văd destul de des, și cu care tot sporovăiesc. Sporovăim de una, de alta și râdem. Râdem mult împreună, facem și noi haz de necaz, de necazul altora, că noi știm cum să ne trăim viața, nu ca ”ăia”. Dar de data asta, prietena mea era gravă.

-Ce ai fată? Ce-i cu tine? Ce ai figura asta de parcă ”ți s-o tras pânza di pi ochi”, cum se spune prin Moldova. E rău, sunt bolnavă, o să dau colțul… Ce colț, nu mai vii cu mine de-a dreptul? Azi, te duci după colț?

-Hai, mă, lasă gluma, chiar e treabă serioasă… Azi, n-am chef de râs… Auzi, să vezi…, nu ți-am spus până acum… Eu sunt bolnavă… Chiar dacă am tot râs cu tine, eu nu mă simțeam bine, mi-era rău mereu…

-Păi de ce nu ”te-ai căutat”? Mi-era frică de doctori, de injecții,

doctori-465x390

de operații, de spitale, de tot…, dar mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Am cerut trimitere și m-am dus…

-Unde?

-La doctori, unde altundeva?

-Păi și cum ai făcut cu cardul, cu cardul de sănătate? Nu ziceai tu că e de la Satana…

-Măi, n-am mai putut, trebuia să fac ceva… M-am dus la un preot mai luminat și l-am întrebat despre card și mi-o explicat cum e cu cardul, că într-adevăr suntem expuși…, dar mi-o spus că expuși am fost și vom fi mereu… și să fac o cruce peste card, că de cruce fuge satana și să merg să mă caut, căci a nu merge la doctori și a te văita într-una că te doare, nu-i mucenicie… Și mă duc. Și-mi trag ăia vreo trei-patru tuburi de sânge, mă mai duc și eu cu două bidonașe sterilizate din producție proprie, una lichidă și una solidă, îmi bagă și-un băț în gât de să-mi scoată prunele din fundul gâtului, ba mă inspectează și pe la dumneaei, ba mă sucește și mă învârte pe toate coastele și după ceva așteptări, îmi spune că toate-s bune, doar o ușoară îndoitură la gheb, pe care oricum o știam și eu, în rest ”totul e o.k.!” Aaa, zice, un pic de regim că nu strică ca să mai dau jos din acumulări…. și asta a fost tot! Și acum mor de necaz. Îți sacrifici o săptămână întreagă să mergi la ușa lor să aștepți, să te ploconești, să rogi și să zâmbești frumos și ei să te trimită tot de unde-ai plecat, să te trimită tot unde știai și tu să meri (mergi), să te trimită la regim, la mâncat… sănătos!

-Păi, vezi, măi fată? Și dacă nu ți-aș fi zis și I.O!? Lasă-mă, nu vreau să mai aud nimic… Ori eu îs proastă, ori doctorii ăștia au orbit…! Eu văd brânza cu ochii liberi și ei nici la microscop n-au văzut-o…

-Nu, n-au văzut-o mă, ca să ai și tu încredințare că nu la doctori e rezolvarea. Tu singură simți unde e baiu… Baiu e la zahar, la pită albă, la grăsimi încinse, la nemișcatul piciorușelor… Dar, de…, la zahar nu poți renunța, mai ales la cel alb…. Și acum, n-ai decât să-ți admiri opera de artă… Eu una, mă tot minunez. Toată lumea îi înnebunită să-și facă controale… Vin bieții oameni din provincie în Capitală, în ex Capitala culturală europeană, să se caute, vin la Multisanu.., că au auzit ei că acolo se descoperă adevărul despre dureri… și ăia sunt specialiști la dat vești despre dureri, la pus diagnostice și la scos crescături, mai ales la casăpit… Un-doi te rezolvă. Achiți 500 de lei și hematomu-i în coșulețul infirmierei… Ești ca nou… Te internezi o zi-două, plătești vreo câteva sute de lei și ai foaia cu toată lista ta de dureri…. Și după aia..? Vezi tu ce faci după aia! Eu una te întreb cu ce te ajută că știi că ai una și alta…?

-Cum fată, cu ce te ajută?, se zburlește o rudă de-a mea cu care vorbeam zilele astea la tilifon…, îți vezi de sănătate…

Păi dacă ți-ai vedea de sănătate, îndrăznesc să pliscui și I.O, n-ai mai mânca un tort întreg de una singură sau cinci ouă odată… Și încep și-i explic cum e cu refacerea sănătății, că de, eu am cetit multe… dar ea, rubedenia asta a mea din Moldova, o ținea una și bună…, că trebe să se caute… și eu, ca să-mi salvez urechea de la radiațiile telefonului, închei împăciuitoare: Bine, faci cum crezi, eu una nu mă mai caut…, m-am căutat destul….

M-am convins că ”peștele de la cap se-mpute” și mai adaug, și de la inimă, mai ales de la inimă…, mai cu seamă atunci când tremură de invidie și de ciudă… Sau, și mai fain, cum spunea una din înțeleptele mele odrasle: ”toate bolile de la emoții provin și apoi, se somatizează…” Auzi? ”Se somatizează”! No, că zămislii și filosofi!”, încheie prietena asta a mea.

În nădejdea că ați prins firul, vă salut!

Ce mi-am cumpărat de la Târgul de carte şi revistă religioasă

Dragii mei
Când m-am văzut în mijlocul miilor de cărţi m-am aruncat cu sete pe ele. Mama mea, ce să cumperi şi ce nu. Toate cărţile sunt minunate. În fiecare an mi-am tot promis să-mi fac un cont pentru cumpărăturile de la Târgul de carte şi revistă religioasă ca să pot să-mi iau ce-mi doresc. Anii s-au scurs şi desigur niciodată nu au fost în acest cont bani destui pentru doririle mele. Întotdeauna îmi doream să iau multe cărţi, că doar au un preţ atât de avantajos şi apoi unde le mai găseşti pe toate la un loc. Dar de fiecare dată a fost nevoie să renunţ la câte o carte râvnită.
Anul acesta fiind implicată mult mai mult în desfăşurarea Târgului, a trebuit să fiu prezentă non-stop în toate cele 4 zile ale Târgului şi am putut să mă uit atentă pe la fiecare stand: în fiecare dimineaţă când încă nu apăreau vizitatorii mergeam pe la standuri şi cercetam cărţile. Mă interesau cărţile practice şi izvoarele. Am pus ochii pe câteva şi urma ca în ultima zi să mă decid pe care să le iau. Între timp fetiţa mea cea mare a dorit şi ea 3 cărţi şi asta mi-a schimbat socotelile, dar m-au uimit şi m-au şi bucurat alegerile ei. nu-mi vine să cred ce maturitate are la 13 ani. Mulţam Doamne pentru asta!
Ei bine, mi-am luat până la urmă câteva cărţi:
Gena Geamănu, Spovedanie neterminată
Lewis, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mal tânăr
Un serafim printre oameni: Sfântul Serafim de Sarov
Prescură şi Artos – aici e descris cum să faci maiaua cu busuioc
Desigur că am primit cărţi şi în dar
Makarios – calea de a deveni un om fericit
Jurnalele dnei Oproiu
O revistă de la Lumea credinţei şi una de la Familia ortodoxă
Şi CD-uri, pe unele, spre surprinderea mea, le primisem şi anul trecut şi le-am găsit în raft nedesfăcute din folii.
Ei bine, am progsesat anul acesta! M-am mărginit la cărţi cheie… şi acum nu ştiu pe care s-o citesc mai întâi. Sfaturile … şi Makarios le-am început la Târg, dar „mor de curiozitate” să văd cum privea lucrurile maica Siluana înainte de încorporarea în Biserică. Aşa că, cel mai probabil, mai întâi voi citi Spovedanie neterminată…
În altă ordine de idei, Târgul de carte şi revistă religioasă este o mare binecuvântare pentru noi sibienii şi pentru toate editurile de carte religioasă. E un prilej extraordinar pe care abia acum, la cea de-a XIV ediţie în conştientizez.
E o mare pierdere să nu-l valorificăm!
Aşadar, dragii mei, pregătiţi-vă de pe acum pentru acest Târg. În calitate de cumpărători, umpleţi cât puteţi contul special deschis pentru treaba asta, iar ca edituri şi scriitori spor la lucru întru pregătirea a câtor mai multe cărţi minunate.
Domnul Lucian coca şi echipa dânsului vă aşteaptă cu braţe calde şi primitoare.
Mulţumesc tuturor care m-au umplut de bucurie în zilele Târgului.
Să fim binecuvântaţi cu toţii!