Arhive etichetă: lapte de soia

Sa folosim bine aceasta perioada a Postului Mare!

Dragii mei dragi

Iata suntem in plin Post Mare!

Mare binecuvantare este acest post!

si totodata si o mare provocare pentru multi.

De mare chibzuinta da dovada cel care depaseste ispita pantecelui.

Mare durere am ca majoritatea suntem preocupati ce sa mai mancam si de suflet atat de putin ne ingrijim…..

Sa nu va faceti griji pentru mancare. Un cartof fiert cu o ceapa e o hrana indestulatoare, mai ales daca e oferita cu dragoste si cu liniste.

Astazi, m-a smerit Doamne….

ieri am trudit sa fac bunatati si azi nu am primit laude si m-am intristat…. ca eu m-am ostenit si copii nu apreciaza.. Tot ce am lucrat nu a facut nici macar cat o felie de paine super alba pe care a primit-o de la altcineva….

am invata un lucru: dragostea nu sta in ceva special, ci in atentia carte celalalt…

NU am cuvinte sa multumesc Domnului Care m-a ajutat sa ne cumparam moara de cereale cu ajutorul careia macin graul si coc painica cea buna si hranitoare.. care este peste destul…

dar eu am vrut sa fac specialitati.., dar nu de asta au nevoie ai mei, ci de dragoste…, atentie, dispozitie, prezenta….

ce sa mai zic de salatele de verdeturi, de uleiul presat la rece pe care-l storc chiar eu cu presa de ulei, alt mare dar!

ce sa mai zic de lapticurile de seminte si de soia preparate cu storcatorul cu melc Hurom!!

Toate sunt atat de hranitoare si indestulatoare!!

Ce mai vreau, de ce sa-mi mai pierd vremea cu retete???

Gata! M-am lecuit de mofturi! Revin la simplitate!

si la nevointa postului.

Am gasit un documentar foarte interesant.

Vi-l recomad:

Sa ne ajute Domnul sa ajungem la Yiua cea Mare a Invierii!

Calatorie cu roade!

Cum întrebuințăm pulpa de soia rămasă de la lapte şi zerul de la brânza de soia

Salutare, dragilor!

Când preparăm laptele și brânza de soia rezultă ale două subproduse: pulpa (numită și ocara) și zerul.

Dacă fierbem laptele cu tot cu pulpă, le avem gata de consumat pe amândouă, atât pulpa, cât și laptele. Eu, de multe ori, arunc pulpa, căci a ieșit aproape totul din ea. Uneori, adaug o parte din această pulpă la sarmale, ardei umpluți sau chiftele.

O rețetă faină este smântâna de soia din pulpă de soia cu orez fiert, ulei și usturoi.

Am adăugat o dată pulpă la brânza de vaci și o dată la brânza vegetală și am copt pască…

IMG_20170413_213741.jpg

Odată, am inventat o formulă rapidă prin care să valorific pulpa de soia rămasă de la laptele de soia:

Am adăugat peste pulpa de soia fiartă o linguriţă de sare, una de mix de condimente şi 10 linguri de pulbere de tapioca şi 3 pahare de apă şi le-am amestecat bine.

Am uns cu ulei de măsline o tavă și am răsturnat compoziţia în ea. Am nivelat-o bine cu mâna. Am aprins cuptorul şi l-am fixat la 180 grade cu ventilator și am copt compoziția timp de 45 de minute.

Cum am întrebuințat zerul de la brânza de soia:

Am spălat o plăsuţă de lobodă, pe care o primisem de la o prietenă, şi am aşezat-o într-o cratiţă şi am turnat zerul fierbinte, care îmi rămăsese de la brânzica de soia şi l-am lăsat la foc potrivit să dea câteva clocote.

Din zerul rezultat de la brânza de soia, mai prepar și supă instant cu chimen, adică adaug o lingură de chimen măcinat şi un vârf de linguriţă de sare în zer şi amestec bine. Acopăr cu capacul. După 10 minute, bem supica. Resturile de brânzică de soia dau aspect de găluşte sfărmate…

Mai adaug zerul la ciorbe. Excelent gust capătă ciorba de fasole verde sau de varză de Bruxelles:

IMG_20161212_151415.jpg

Doamne, mulţam!

Cozonac „mai sănătos” din care poţi mânca „ pe săturate”!

Dragilor

Dacă cumva, încă nu aţi reuşit să faceţi cozonacul, permiteţi-mi să vă dau o idee de câţiva înlocuitori de îngrediente tradiţionale.

Cred că ştiţi ce oroare este de sărbători cu frica de acumulare de kilograme în plus. Eu nu prea am fost muncită de frica asta. Eu am alte frici, printre care este frica de ingredientele nesănătoase puse în preparatele supergustoase cu care ne-am obişnuit de sărbători. Personal am renunţat la câteva mâncăruri aşa zis tradiţionale, dar cu unele mă mai luptă pofta din când în când. Ca să nu mă biruie pofta, nu mai fac acele preparate. Dar nu e o soluţie ideală, căci mergând pe la alţii „cu colinda”, „ochiul vede şi inima pofteşte!” aşa că am învăţat să fac şi eu precum face industria alimentară, să fraieresc privirea şi gustul şi astfel folosesc ingrediente identice cu cele obişnuite de majoritatea.

Uitaţi spre exemplu, ne place culoarea aceea portocalie dată de oul de casă pus în aluat, ei bine anul acesta l-am înlocuit cu…. ce? Cu preferatul toamnei… cu dovleac plăcintar. Am primit de la o prietenă un dovleac din acela dulce de tot.. mi-a spus ca are sămânţa adusă din Germania, ştiţi acel „curbis” nemţesc… şi cu acel dovleac am făcut un drăguţ de cozonac de ne-am lins pe degete… da l-am degustat deja, că are ingrediente „de post”:

Făină 650
Tărâţe de grâu fine
Dovleac
Lapte de nucă de cocos – făcut în casă
Lapte de soia – făcut în casă
Curmale
Ulei de măsline
Maia cu puţină drojdie

Ce mai, o bunătate!

Altădată puneam şi nucă, dar acum nu mă mai îndur să stric prin coacere bunătate de nucă care costă şi 40 de lei kg!

Simplu! Ei, da de unde să fie simplu! Creerul are înregistrat bine acolo gusturile şi texturile mâncărurilor şi nu e uşor de păcălit, dar mai avem şi principiile conştient implementate care ne vin în ajutor şi aşa, „cu mila şi cu îndurările” Cerului ma scăpăm şi anul acesta de ispitele violente ale mâncărurilor , gusturilor, mirosurilor…

Dragilor

Avem nevoie de o armată întreagă de îngeri să ne păzească de ispitele limbii..
Aseară am ieşit să vedem şi noi luminile de pe centru şi am trecut prin „Târgul de Crăciun” din Piaţa mare. Doamne al meu, ce mirosuri, ce sclipiciuri, şi mai toată lumea cu câte ceva în mână de mâncare…Bieţii mei copilaşi! Deşi ne îndopasem cu plăcintă cu mere şi cozonac, totuşi ar fi dorit ceva de acolo…dar le+am amintit înţelegerea făcută de acasă: mergem să ne plimbăm puţin şi să vedem luminile, nu mergem să cumpărăm nimic. Şi au acceptat.

Am cumpărat totuşi ceva. Am cumpărat nişte făină 650 să le mai fac astăzi o reţetă „identică”, cu câteva pogorăminte. Ce o să iasă, o să vă povestesc după aceea.

Până atunci spor la treabă ca să gătaţi repede că vin colindătorii!

Eu îmi iau liber astăzi câteva ore de la slujba din bucătărie şi fug la slujba de ajun.
Apropos! Dacă nu aţi fost niciodată la slujbă în ajun de crăciun, neaparat să mergeţi anul acesta. E o slujbă atât de minunată! Se citesc la paremii textele cele mai frumoase şi mai grăitoare despre mântuirea care a venit…

O de câte ori nu am pierdut eu aşa bunătate, stând toată ziua de ajun şi zdrobindu-mă să gătesc tot felul de mâncăruri care dispăreau într-o clipă în burtici…
Dar masa Domnului e atât de multă şi bună şi se dă pe mai nimic, Nu e osteneală..poţi chiar şedea comod pe scaun…

Vă doresc sărbători fericite, şi fără cozonac şi cu cozonac ..!

Dacă nu apucaţi să faceţi reţeta, treceţi pe la noi să gustaţi. Cât de naturale sunt gusturile alimentelor integrale, ce dulce potolit dau curmalele …. şi dovleacul…dar cât de nenaturali am devenit noi încât nu ne mai satisfac..aceste gusturi…

PS: Gramajul reţetei de cozonac am scris-o în Cartea de bucate pe anotimpuri la capitolul Reţete speciale de sărbători.

CELE MAI IEFTINE ALGE MARINE: „BANALELE” URZICI

Dragii mei,

astăzi vă voi vorbi din nou despre urzici.

Vă voi împărtăşi două reţete fenomenale şi rapide cu urzici.

Staţi aproape de blogul îndrăznescsătrăiescsănătos, vor urma lucruri foarte utile, pe care eu le testez, le practic şi vi le împărtăşesc!

Dacă este primăvară, sau mai bine zis, dacă este luna martie, este cura cu urzici. De mic copil am mâncat urzici cu mare plăcere. Mama nu rata nicio ocazie să ni le prepare! Adunam cu sacii urzici şi cât timp erau fragede, mâncam mereu. Venind la oraş. N-am uitat de valoroasele urzici. În fiecare an în Postul Mare, ele sunt la mare căutare.

Pentru că acum sunt tot mai pasionată să aflu din tainele plantelor, am căutat să mă informez despre conţinutul nutritiv al urzicilor. Am căutat prin cărţi şi am găsit multe informaţii despre această minunată plantă ce se numeşte urzică vie care pentru mine a devenit acum şi mai valoroasă şi o pot compara, fără să greşesc cu algele marine.

De ce este urzica valoroasă pentru sănmătatea noastră şi de ce să o mâncăm cât putem de mult?

Iată ce am aflat în cărţile despre plante pe care eu le-a consultat:

Urzica este foarte hrănitoare. Ea conţine acizi taninici, acid foli, amidon. De asemenea ea mai conţine minerale, printre care o cantitate substanţială de fier. Urzicile conţin şi vitamine, cum ar fi vitaminele B1, B2, PP, K, A, C şi uimitor, ea conţine şi vitamina B12. Urzicile sunt un aliment foarte valoros şi pentru că ele conţin şi proteine (7,8% ) şi glucide (7, 1% ). Se recomandă o cură de urzici de cel puţin 1-3 săptămâni. (vezi mai multe detalii la Eugen Fischer, Dicţionarul plantelor medicinale; Speranţa Anton, Ghid terapeutic naturist. Retete de post, Maria Treben, Sanatate din farmacia Domnului).

Anul acesta fiind „mai primăvăratec”, am început să mâncăm urzici încă de luna trecută, din februarie. Am văzut pe nişte femei de la ţară cu ele de vânzare, la marginea trotuarului, şi am tot cumpărat. Fiindcă erau „destul de scumpe” pentru bugetul meu, le foloseam doar la salata obişnuită de rădăcinoase.

Apoi am descopirit combinaţia mortală cu avocado, inventând salata de urzici cu avocado. Cred că am descris-o în postările trecute. Dar pentru singuranţă, v-o mai spun încă odată:

Salata de urzici crude cu avocado (pt. 1 pers.):

2 mâini de urzici

o ceapă mare

½ avocado potrivit

Spăl bine urzicile (atenţie pot avea păr de animale sau alte mizerii, dar pentru aceasta nu sunt periculoase, le spăl bine şi cu atenţie şi ele fac minuni!), le las să se scurgă bine de apă, apoi le toc bine în tocătorul de legume şi le las puţin acolo în tocător. Curăţ o ceapă, (eu prefer ceapa roşie) şi o clătesc bine şi repede sub jet de apă, o şterg şi o tai fin de tot. Într-un castron mare de porţelan pun ceapa şi o frec bine între degetele de la mâna dreaptă, peste care am pus o mănuşă de plastic (ca să nu-mi miroase măna a ceapă!). adaug urzicvile tocate şi le frec bine cu ceapa. Apoi pun un capac peste castron. Spăl avocado şi îl şterg. Îl tai în două pe verticală şi jumătate îl pun într-o pungă şi apoi într-o caserolă de culoare închisă şi îl pun în frigider pentru a doua zi sau pentru următorul flămângios. Desfac miezul din jumatatea de avocado şi-l pun într-un castron mare de porţelan. Îl pasirez bine cu o furculiţă de inox şi apoi îl frec bine cu o lingură de lemn până devine ca o maioneză. Adaug urzicile cu ceapă şi le amestec bine de tot.

Această „minunăţie” de mâncare o pot mânca cu mămăligă caldă (preferata mea!) sau pe pâine prăjită şi apoi frecată cu usturoi, sau cu o lingură de mâncare de leguminoase.

Acum pentru că suntem în plin sezon de urzici şi se găsesc destul de multe prin apropierea oraşului şi am putut merge să le culegem, m-am tot gândit cum să le consumăm mai mult.

Astăzi am hotărât să fac o nouă reţetă cu urzici: milkshake cu urzici

2 mâini de urzici

Un pahar cu lapte de soia

Câteva fire de leurdă sau usturoi verde

Sau Un condiment la alegere: coriandru, boia dulce

Lapte de soia făcut în casă

Vezi reţeta de preparare a laptelui de soia în cartea mea Îndrăznesc să trăiesc sănătos.

Azi dimineaţa am gătit. Am stat vreo 2 ore în bucătărie şi am preparat o serie de bunătăţi: pâine de casă (două variante), covrigei, chifle umplute cu cremă de nuci şi curmale, lapte de soia şi brânză de soia. O să vă spun altă dată reţetele…

Acum am să vă vorbesc despre milkshake cu urzici:

După ce am făcut laptele şi l-am lăsat puţin să se răcească, am pus puţin coriandru şi un praf de boia dulce de ardei şi urzicile bine spălate şi bine scurse de apă. Le-am lăsat la „macerat” până pe la ora 17.30, când vom veni acasă înfometaţi. Atunci le voi mixa repede cu mixerul vertical, voi adăuga 2-3 căţei de usturoi pisat. Cu 2 felii de pâine prăjită, va fi o mare sărbătoare!

Astfel urzicile foarte sănătoase devin şi o mâncare delicioasă şi săţioasă!

Poftă bună!