Arhive etichetă: legume

Legume de supermarket – legume din piața – legume din gradina proprie sau a unor rude sau prieteni

Dragii mei dragi

Vă salut cu mare drag și în dimineașa aceasta!

Deși am spus de câteva ori cu mâna pe inimă că mă las de subiectul ”mâncare sănătoasă”, iată-mă scriindu-vă tot despre mâncare…., dar de data asta cu gând să aplic vorba aceea ”numai asta și gata”.

Inițial, am vrut să vă scriu despre bame, pe care le-am gustat în dimineața aceasta pentru prima dată, dar cum stilul scriiturii mele este să mă lungesc, vă voi scrie mai întâi despre legume în general și de unde ni le procurăm.

După ”prodigioasa” mea experiență în materie de alimentație sănătoasă / alimentație  benefică/ alimentație hrănitoare, vă pot spune că dintre toate alimentele, consumul de legume crude este esențial, acestea fac minuni în organism, fie ele legume obișnuite sau bio sau mai știu eu cum, important e să fie crude, adică nepreparate termic.

Vă spuneam zilele trecute că am avut o perioadă în care m-au muncit poftele și am preferat doar dulce ….

Mulțam lui Doamne că încep să-mi vin în fire…..

Știi, odată ce guști bunul, binele, chiar dacă mai sari calul, tot acolo revii, cel puțin așa am observat la mine. Am experimentat tot felul de ”stiluri de alimentație”, dar tot la cea vegetală mă întorc, asta fiind de fapt baza alimentației noastre.

Am mâncat câtva timp gătit, dar am început să duc dorul salatelor, bogatelor salate de crudități și astfel, am poftit pe doamna comoditate să-și ia tălpășița.

Ei bine, cu mila Domnului, am revenit la consumul legumelor en-gros și en-detail!

Oooo, dar stai așa…, să vezi o altă ispită, un alt obstacol:

De unde cumpăr legume???

Cum de unde? din piață, nici nu încape vorbă!

 

Dar am avut o revelație uimitoare: legumele bio, crescute natural, ”în grădina proprie” a precupeței sunt pe cale de dispariție.

09_legume_de_primavara

Să vedeți fază:

Mă duc într-o zi în piață la una dintre prietenele mele precupețe (știți eu sunt abonată în piață la legume și fructe și astfel , m-am apropiat de precupețe …, m-am împrietenit cu ele…) și îi cer niște pătrunjel. Nu aștept să mă servească, ci înșfăc eu o legătură faină de pătrunjel, dar ea mă oprește și-mi spune: nu din ăla, stai că-ți dau de-al meu!

Înlemnesc și fac ochii cât cepele!

Precupeața bagă mâna sub teancul de legături de pătrunjel și scoate câteva legături ceva mai firave, dar cu un miros minunat, și mi le pune în plăsuță și mi le dă. Plătesc și plec, tot gândindu-mă la ce-o fi însemnând ”pătrunjel de-al meu”???

Misterul s-a dezlegat:

aproape toată marfa din piață e adusă din marile depozite en-gros din țară sau de la vecini ……….

Păi, cum nevoia să mai câștigi, cum să mai reziști pe piață ca mic producător când giganții vin tăvălug peste tine? Și culmea, nu ai voie să vinzi mai scump decât ei… și atunci ce faci? Te vinzi pe tine (prin minciuni crase că legumele sunt de la tine din grădină ) și cumperi de la ei, pui adaos și vinzi mai departe…., ca să supraviețuiești și tu!

Și atunci, te întrebi: de ce să cumpări aceleași legume super chimizate, nenorocite, secătuite, plasticizate cu preț îndoit sau întreit…???  când poți să mergi direct la supermarket să-ți alegi ce vrei? și să faci asta în cunoștință de cauză, nu în amăgire că ai cumpărat bio??? Acolo, uneori, poți să ai baftă să prinzi ”reduceri substanțiale” (99 bani legătura de morcov sau salata verde, de la 2,49 lei… sau 99 bani kg de păstârnac…. sau 10 bani legătura de leurdă sau leuștean sau kg de sfeclă roșie, în loc de 3 lei kg cum e în piață,  sau….. 1 leu (în loc de 19, 99 lei, 500g de bame, pe care lunea trecută le văzusem cu 9, 99lei), așa cum am prins eu aseară ????

Conștientizând această situație, această stare a lucrurilor, pur și simplu am plâns și mă tot întrebam: De ce preocuparea sau pasiunea asta pentru a face rău, a distruge?

Ăsta e blestemul….. Iată în ce hal am ajuns!

Dacă mai demult nu se găseau alimente, acum abundă de alimente …, dar sunt copii fidele ale alimentelor…, identic naturale….

Iar dacă te apuci de grădinărit, nu poți face producție mare fără chimicale….

Parcă e o situație fără ieșire…

Soluții? Sunt!, dar doamna comoditate prinde putere tot mai multă… De ce să te mai ostenești să cultivi ….

De ce să te mai rogi, de ce să mai stropești grădina cu aghiazmă, de ce să mai faci sfeștanie ca să se binecuvinteze pământul? Mai ușor e să te vaiți sau  să înjuri….

Asta e durerea mea…!

Și ca să nu înnebunesc, m-am aruncat în brațele Milei dumnezeiești.

Iar când nu ajung să cumpăr din piață, de la prietenele mele care mai au o fărâmă de frică de Dumnezeu, cumpăr și de la magazine și …..mănânc și plâng ….. și mulțumesc.

Și Doamne face milă cu noi și, din când în când, o altă prietenă de-a mea îmi dăruiește din multa ei bunătate ce mai cultivă ea prin grădină și atunci, am impresia că un înger se coboară din cer, trimis fiind de Doamne să ne-aducă merinde din Grădina Raiului, așa mireasmă și așa gust minunat au!

Să vă vând un pont: când vedeți reduceri în supermarket la legume împachetate și doriți să luați mai multe pungi, desfaceți una și o răsturnați într-o pungă din aceea de pe rolele ce se află de obicei la raionul de legume, și pipăiți-le să vedeți dacă sunt întregi… și dacă e ok, legați punga, puneți-o în cărucior și adăugați și alte pungi sau caserole. Mie mi s-a întâmplat să iau seara Rucola cu 10 bani și a doua zi, când am desfăcut-o, să fie macerată…., să fie ”balegă”.

Iată cum am procedat aseară când am văzut caserolele cu bame care erau reduse de la 19, 99 lei la 1 leu. Am luat o caserolă, am desfăcut-o și am rupt o păstaie… și am văzut că e tare… Am pus caserola într-o pungă și am legat-o și am cumpărat-o.

 

Meniu pentru o zi specială sau Mulţumiri la ceas aniversar – Partea a II-a

Dragilor

Astăzi am bucuria să vă prezint două reţete pentru zi specială (?).

Săptămâna trecută, fetiţa mea cea mare mi-a spus într-o zi. Ua, mami, săptămâna viitoare am examen, dar e şi ziua ta…o să ne faci tort de tapioca ? ?? … (un zâmbet) Da să ne pui biscuiţi. O să ne faci şi ardei umpluţi cu sos de pastă de măceşe? Nu mai am pastă de măceşe…O să văd ce o să fac…

Drept să vă spun că nu-mi mai vine să prelucrez foarte mult bunătate de alimente integrale sau să fac combinaţii grele, dar de dragul fetiţei mele, că şi aşa mă roagă atât de rar să-i fac vreo favoare, am decis să fac tort de tapioca, deşi mi-am promis ultima dată când l-am făcut şi a trebuit să spăl vasele de acea gelatină lipicioasă…

Tort de tapioca cu vişine şi biscuiţi

De data aceasta am zis să încerc o combinaţie nouă, să pun doar un singur fel de fructe şi am ales vişinile. Aşadar, ieri pe la ora 17 iată-mă în piaţă. M-am învârtit de vreo câteva ori, dând târcoale tarabelor cu fructe. Am ochit câteva oferte şi în cele din urmă am ales-o pe cea mai faină…nişte vişine coapte frumos…Am luat 5 kg.

Am cumpărat şi 10 ardei imenşi…, o jumătate de kg de dude şi 2 kg de roşii
În drumul de întoarcere, m-am aoprit la prăvălie şi am luat 2 kg de biscuiţi simpli
şi am venit acasă…

Aici, de la ora 18 până la ora 21, am tot lucrat în bucătărie …noroc cu ajutorul fetiţelor mici că altfel mi se acrea la desfăcut sâmburii din vişine…

Dar a ieşit două tavi mari şi una mai mică de tort… şi culkoarea aceea roz a vişinelor…. şi gustul dulcve acrişor….a compensat toată osteneala.
Reţeta o aveţi în cartea mea de bucate.

coperta1 cartea de bucate

Trebuie să fug undeva urgent… că v-o scriam…dar voi ştiţi că eu sunt vorbă lungă…

În fine, a ieşit vreo 8 kg şi ceva de tort…pentru tăt neamu’

Tava mică am dus-o la biserică şi am sărbătorit cu comunitatea din biserică

Altă tavă o voi lua acum la colegii de la cursul de bucătar…

Şi altă tavă, cea mai mare am început s-o mâncăm la masa de dimineaţă…
Ardei umpluţi cu legume, seminţe şi orez integral şi gratinaţi cu sos de turmeric
Nu vă spun reţeta..

O găsiţi în carte

Ideea e că de data asta am adăugat seminţe de afine…şi nu am pus soia…

Şi m-au ajutat mămăruţele să tai dovlecelul şi să spăl ardeii şi să le scot sâmburii…

E interesantă culoarea vineţie ce a dat-o seminţele de afine….

Am făcut şi un sos din făină integraslă de secară şi grâu cu supa în care au fiert ardeii şi am adăugat o linguriţă de turmeric care i-a dat o culoare portocalie.

O minunăţie şi o bunătate…

Dar tot nu mi-i haznă că am fiert seminţee de dovleac, nuci…Ei, dar o dată-n an e ziua mea…
Ce s-au mai bucurat fetiţele…

Mulţumim, Doamne!

Şi săru’ mâna pentru masă!

PS: Nădăjduiesc să rânduie Domnul să primesc un aparat de fotografiat… ca să vă arăt şi poze cu reţetele mele …”necanonice”…

Nu vă îngrijiţi (îngrijoraţi) ce veţi mânca…. şi despre Informaţii cu privire la Tabăra de nutriţie şi spiritualitate ortodoxă la Sibiu pentru părinţi şi copii

Dragilor

am început să scriu aseară acest articol, am început să scriu despre tabăra pe care doresc s-o organizez aici la Sibiu, dar nu am mai fost în stare să-l termin. Era deja trecut peste ora 24 şi eu încă nu ştiam ce să fac cu tabăra. Capul mă durea îngrozitor.

Am salvat ce am scris aseară, am stins calculatorul şi i-am spus Domnului că iar mă aflu în mare încurcătură şi că numai El poate să mă scoată la liman. În capul meu se învălmăşeau toate…dar peste toate era aşa o teamă… şi m-am întins în pat cu mulţumire pentru ziua care se încheiase, dându-i grija zilei celei de mâine Domnului.

Dimineaţă, m-am trezit cu greu. Ca prin somn, am făcut un suc de morcovi, sfeclă şi frunze de ţelină şi pătrunjel şi le-am dat puiuţilor, ca să-şi spele grăsimea de la lăsat de sec…
Am făcut şi plămada pentru chifle, am clătit repede storcătorul meu Hurom, care mă ajută enorm, şi am fugit cât am putut de repede, trăgând-o după mine pe micuţa ce trebuia să ajungă la grădiniţă.

Când am trecut prin faţa bisericii, tocmai începea cântarea Heruvicului. M-a cuprins neliniştea că am întârziat, dar nu am lăsat mâhnirea să-mi umple inima, ci am privit partea bună a situaţiei şi am zis: „A, ce bine că mai e slujbă!” şi am cântat în gând Heruvicul până la grădiniţă şi înapoi.
Am intrat în biserică şi am început să cânt încetişor. Gândurile au dat năvală: „Ai întârziat…, nu eşti în stare să te mobilizezi mai repede…, să nu care cumva să te apropii de Sf. Potir… Lasă… mâine… ca şi mâine se face….”.

Cântam şi priveam cum trec gândurile…. La un moment dat am început să-i spun lui Doamne: „Doamne Tu eşti scăparea mea…Uite-mă, am venit şi eu în ultimul ceas… Da, ştiu, dacă le-aş fi lăsat toate acolo baltă, mai prindeam ceva mai mult… Recunosc că sunt tare neputincioasă… Primeşte-mă şi dă-mi putere… Eu vreau să fac multe, dar sunt limitată… Nu mă îndreptăţesc, ci cer doar mila Ta… Şi, Doamne, am nevoie de dragoste…dă-mi dragoste ca să-mi iubesc copilaşii şi soţiorul, să-mi jertfesc dorinţele mele pentru ei….
Şi, Doamne, spune-mi ce să fac cu tabăra….?”.

I-am spus oful meu lui Doamne şi apoi m-am dus la binecuvântare, spunându-i Părintelui că am întârziat şi-l rog să mă primească la masa bucuriei… şi Părintele m-a primit…
Mulţumesc Mulţumesc. Mulţumesc.

La sfârşit, Părintele a spus câteva cuvinte:

„Săptămâna trecută a început să se citească din Evanghelia de la Matei din Predica de pe Munte a Mântuitorului (capitolul 6).

Astăzi s-a citit despre purtarea de grijă a Tatălui ceresc, despre faptul că noi trebuie să ne încredem în această purtare de grijă. Mântuitorul spune: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca sau cu ce vă veţi îmbrăca, căci ştie tatăl cel ceresc că aveţi trebuinţă de ele. Această încredere în Tatăl ceresc îl caracterizează pe omul credincios şi el (omul credincios) nu se teme de viitor, nu se teme de lipsă, nu se teme de ce s-ar putea întâmpla, pentru că ştie că toate sunt rânduite prin voia şi prin lucrarea lui Dumnezeu, el încrezându-se în Dumnezeu.

În pericopa de astăzi s-a luat un text şi din capitolul 7, ca să completeze această învăţătură. Spune: Care dintre voi, dacă cere copilul pâine, îi va da piatră, sau dacă cere peşte, îi va da şarpe?” Ei cu atât mai mult, Tatăl Ceresc dă cele bune celor care le cer de la El.

Dumnezeu să primească sfânta liturghie şi să ne miluiască. Amin”.

Să trăiţi Părinte!

Aşa că am acceptat totuşi să termin acel articol început aseară şi să vi-l trimit.

Iată-l:

„Dragilor

Am început să mă gândesc la tabără.

Am însă o strângere de inimă în legătură cu mâncarea. Eu am renunţat de mult să gătesc forme şi gusturi. Mă concentrez pe alimentul integral şi îl prepar cât mai simplu şi mai uşor.

Întrebarea mea este:

Oare o să vă placă mâncarea gătită de mine, de fapt gătită împreună, dar după indicaţiile şi aprovizionările mele?

Eu pun foarte mare accent pe fructe proaspete, din care o să mâncăm o masă separată dimineaţa, şi pe legume de sezon.

Vom fierbe doar ce nu se poate mânca crud, vom face un singur fel de mâncare la masă. Nu va fi desert, nu va fi zahăr…. Vom îndulci un pic lăpticurile cu pastă de curmale..
Vor fi chifle integrale.. de fapt vom face împreună chifle din făinuri integrale măcinate la moara mea…

Picture1

Voi găti aşa cum am scris în Cartea de bucate pe anotimpuri

coperta1 cartea de bucate

Îmi doresc să fie o tabără accesibilă pentru familie şi să fie pus accentul pe împreună şedere în bucurie dimpreună cu copii noştri. Să nu punem accentul mare pe nutriţie, ci pe sufleţel şi joacă.

Vom avea un timp de rugăciune împreună, de discuţii despre nutriţie şi viaţă sănătoasă sufleteşte şi trupeşte.

În săptămâna 3-7 august am înscrise două familii cu câte 4 copii fiecare. În această serie este Schimbarea la faţă şi vom merge la vecernie în seara de 5 şi la sfânta liturghie.

Mă gândesc şi la doi invitaţi: la doctorul meu nutriţionist şi la Părintele meu…, să vedem dacă vor fi în Sibiu în săptămâna respectivă.

Schema meniului unei zile:

Dimineaţa: cereale integrale: ovăz, orz, mei, în două variante boabe integrale fierte sau fulgi integrali cu un lapte de seminţe sau nuci, îndulcitor la alegere: pastă de curmale sau stafide sau chifle integrale cu pastă dulce de seminţe şi ceai.

Prânz leguminoase: năut, linte, soia, mazăre; fasole verde şi cartofi cu salaltă de legume crude

Cină: legume fierte înăbuşit, cum ar fi brocoli, conopidă, o budincă de orez, o hrişcă, o salată de legume crude cu chifle din făină integrală.

Chiflele le vom face din făină de grâu, secară şi porumb.

Liniile mari ale Programului
Trezirea
Înviorarea
Rugăciunea
Masa de fructe
Mic dejun – cel târziu ora 9.30
Joacă
Discuţii cu copii
Discuţii cu părinţii
Pregătirea salatei pentru prânz
Prânzul între orele 13-14
Timp liber, odihnă
Drumeţii
Cina ora 18.30-19
Joacă
Rugăciunea de seară – ora 20.30
Povestea de seară (viaţa sfinţilor din ziua urmţătoare)
La  nănică– ora 21

O să „fabricăm” ceva pentru amintire, fie o brăţară, fie o cruciuliţă din aţă, fie o felicitare din seminţe … O să mă mai gândesc.
Aştept înscrierile voastre.

Costul estimat este de 500 lei şi copii sub 5 ani au reducere la jumătate.

Dacă până la sfârşitul lunii iunie nu se completează locurile pentru măcar o serie, măcar cea din 3-7 august, nu voi mai ţine această tabără.

Dacă Domnul vrea ca să fac ce am gândit, se vor rândui toate.

Mi-a venit în gând că, dacă nu se fac înscrieri suficiente până la sfârşitul lunii iunie, voi înţelege că nu este să fac eu treaba aceasta.

Mai multe detalii pe email: doinablaga@gmail.com

Primul seminar gratuit INDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS de la Sibiu

Dragilor

iata cateva clipuri video de la primul SEMINAR gratuit  INDRAZNESC  SA TRAIESC SANATOS:

Ştiaţi că ţelina crudă are gust de nucă?

Dragilor

Cred că  aţi auzit expresia „Foamea e cel mai bun bucătar”. De ce? Pentrucă îţi indică cele mai bune reţete.

Ei bine, azi am probat zicala asta, şi într-adevăr aşa este!

Am venit din oraş pe la amiază cu o foame de lup şi ce să mănânc?
Desigur, pâinea e cea mai la îndemână, ea există tot timpul în casă şi nu ne mai săturăm de ea. Dar de data asta, cu ajutorul Domnului, am rezistat să „mă ţâp” pe pâine şi mi-am îndreptat atenţia supra legumelor, pe care le pregătisem de dimineaţă, ca să-mi sară în ochi când mă întorc şi să fie şi calde, nu reci din beci sau din frigider.

Aşa că am „înşfăcat” (înhăţat) un morcov şi l-am spălat şi apoi am trecut la ronţăit. Lângă morcovi mai era şi o jumătate de ţelină şi mi-am zis că ar fi bună şi o felie de ţelină. Aşa că am curăţat-o, am tăiat o felie şi am început să muşc din ea. Atunci am avut o revelaţie (o descoperire) şi mi-am zis: „Doamne ce bunătate!” n-am mai mâncat aşa bunătate…

Ori nuştiu, pentrucă o mâncam după morcov, ori pentru că-mi era foame, dar am avut impresia că am băgat în gură nuci, nu ţelină.
Am mai luat o muşcă, acelaşi gust.

No, Doamne mulţam! Uite încă o legumă pe care o pot mânca cu plăcere!
Apoi am adăugat nişte ovăz fiert şi seminţe de floarea soarelui şi a fost un prânz foarte hrănior.

M-am entuziasmat şi am dorit să vă fac şi Dvs. poftă.

Poate vă întrebaţi la ce e bună ţelina?
Mie terapeutul mi-a indicat-o pentru uter. Am mâncat un timp multă ţelină cu usturoi, dar în salată, combinată cu alte legume sau sosuri, dar să muşc din ea, nu-mi amintesc, sau cel puţin nu-mi amintesc acest gust pregnant de nuci.

Mai multe reţete cu ţelină găsiţi în Cartea de bucate pe anotimpuri:

coperta1 cartea de bucate
Sunt curioasă ce gust va avea ţelina la Dvs. în gură.

Nu ezutaţi să-mi împărtăşiţi şi voi odiseea voastră în legătură cu mâncatul legumelor crude.

Spor la treabă!

Pastă de măceşe de toamnă târzie şi ce mai găsim prin piaţă la ora asta

Dragii mei
Astăzi am trecut prin piaţă. O mare schimbare, se vede că se apropie iarna: ardeii capia s+au rărit, verdeţurile la fel, în schimb e multă varză şi mulţi cartofi şi mere. Mi-am făcut plinul cu legume rădăcinoase şi când mă căzneam să le pun în maşină, apare ca din senin p bătrâncică din altă lume parcă: „ia maică măceşele acestea, ca să iau şi eu două pâini”. Avea două pungi, două kilograme cu 10 lei. Hm ce să fac? M-a prins mila de tanti şi deşi aveam alte socoteli cu banii, i-am dat 10 lei şi am luat măceşele. Pomană curată! Îmi aduc aminte cât mai înţepat să adun câteva mâini de măceşe, dar nici nu prea erau şi biata bătrână a cules atâtea!
După acest „incident” m-am întors în piaţă ca să iau fructe. Am trecut prin zona fructelor de pădure să caut porumbele. Doar o singură precupeaţă avea porumbele. Anul acesta nu s-au făcut porumbelele. Anul trecut au fost aşa de multe şi am luat şi cu 2 lei kg iar anul acesta era cu 10 lei kg. Am luat o jumătate de kg ca să mâncăm aşa câte 5 în fiecare zi timp de o săptămână.
Apoi am văzut cătină. Ultima cătină cu 30 lei kg. Curios, anul acesta am văzut în luna iulie cătină cu 10 lei kg. Niciodată nu am văzut cătină în iulie şi mai ales cu aşa preţ. Am luat atunci de vreo două ori câte un kg dar nu mi-o trecut prin cap că n-o să găsesc în toamnă mai multă. Se spune că e bună după ce cade bruma, dar şi preţul e pe măsură. Ce să fac Doamne? M-am târguit ca de obicei şi am luat 2 kg cu 25 de lei, dar nu-mi pare rău căci are atâta bogăţie în ea, faţă de alte fructe. Şi în frigiser se ţine bine vreo câteva săptămâni, aşa că o sa le dau copilaşilor dimineaţa câte un suculeţ cu mierucă. Mă gândesc să adaug o mânuţă de cătină la sucul de măr, o fi bine? ce spuneţi?
În altă ordine de idei, am găsit altă bătrânică care voia să plece acasă şi a lăsat din preţuri, aşa că am luat morcov cu 50 de bani kg şi pătrunjel cu 1,5 lei. Am găsit şi spanac şi am luat o jumătate de kg, ca să adaug la sucul de rădăcinoase. Şi am luat şi câteva legături de frunze de pătrunjel verde şi ţelină.
Am luat şi ceapă roşie, aşa vreo 5 kg, ca să ne ajungă. Am descoperit şi eu ce bună e ceapa roşie şi acum mă îndur s-o cumpăr, deşi e mai scumpă decât cea albă.
Ei bine, am ajuns acasă. Am depozitat toate cu bună rânduială. Am făcut spanacul buchet şi l-am pus în apă într-o caserolă şi apoi l-am depozitat în frigider. La fel am făcut şi cu pătrunjelul.
Apoi am făcut
Pasta de măceşe
Am pus la fiert apa şi când a stat să fiarbă, am pus măceşele şi le-am lăsat să fiarbă la foc mic vreo 30 de minute. pentru că a fost nevoie să plec, le-am lăsat în oală acoperite. La întoarcere erau deja răcite şi le-am dat prin storcătorul meu rudimentar cu melc din fontă şi apoi l-am strecurat prin tifon şi sită deasă. Am avut de lucru, dar acum ştiu şi eu ce conţine pasta de măceşe, ca să nu mai port pică pe comercianhţi cum că ar pune făină să se îngroaşe. Oricum, pasta de măceşe ce am făcut-o eu are alt gust faţă de cea pe care o cumpăram. Am mai făcut odată pastă de măceşe în octombrie şi am băut vreo două săptămâni. Am îndulcit-o cu un pic de suc de struguri negri. Nu ştiu dacă a fost bine, dar nu am avut miere la îndemână.
E atâta bogăţie în lumea asta vegetală. Îmi plac aşa de mult toate produsele din piaţă! Dar e adevărat că pentru a le predăti şi oferi familiei e nevoie de ceva timp, pe când animalierele le iei repede de la magazin şi ai linişte o jumate de zi. Dar legumele şi fructele se digeră mai repede, dar rezultatul digestiei este mult mai bun. Am făcut şi eu diferenţa zilele acestea când nu prea am apucat să mănânc prea multe legume crude. Atăt de greu se mişcă mâncarea gătită şi atât de greu e trupul, dar cu crudităţi deşi îţi e foame mai repede, te simţi aşa de uşor….
Nu pot să mulţumesc îndestul ce binecuvântare este piaţa! Să ai tu toate la îndemână şi atât de lesne!
Doamne mulţumesc!
Vă doresc un post binecuvântat!
Şi vă invit să treceţi prin piaţă.
Am uitat să vă spun că am mai găsit şi dovlecel. Ce-i drept că era din solar, dar era „de la noi”, nu era din import sau de la angrosişti…

Ce mai mâncăm toamna? Dovleac plăcintar!

 

Salutare, dragii mei!

Printre mâncărurile mele preferate se numără şi dovleacul plăcintar.

 

16640862_1236146029832913_8301392711165152921_n

Până nu demult, pe locul întâi s-a aflat plăcinta cu dovleac, din care mâncam cu atâta plăcere, dar numai eu. Ceilalţi nu prea o agreau.

Recent, am descoperit toată familia bunătatea dovleacului plăcintar copt. O prăjitură excelentă!

O bună prietenă ne-a dăruit mai mulţi dovleci şi toată luna octombrie ne-am desfătat cu dovleac copt. Este bun cald, dar şi rece. Este o bună mâncare de dimineaţă sau de seară.
Dovleacul plăcintar este hrănitor, căci conţine multe glucide complexe.

Eu folosesc mult dovleacul plăcintar. Îl adaug la salatele de legume şi la mâncărurile gătite de legume.

Iată ultima dată l-am adăugat la o mâncare de fasole verde şi a dat consistenţă şi gust deosebit sosului, încât am adunat şi ultima picătură…!

Dovleacul tăiat felii potrivite şi copt în cuptor merge şi în ghiozdănelul de grădiniţă, şcoală sau serviciu.

Când se răceşte are un gust foarte bun.

Aşadar, treceţi prin piaţă sau pe la un bun gospodar şi luaţi-vă dovleac!

IMG_20161111_111538Poftă bună!

Storcătorul cu presare la rece de la Hurom

Dragii mei
Astăzi am să vă vorbesc încă o dată despre storcătorul meu minunat care mă ajută atât de mult şi pe care îl descoper tot mai mult pe măsură ce-l folosesc.
Mă minunez de evoluţia acestei tehnologii în ultimii 5 ani.
Noi avem storcătorul HH Elite de care suntem tare încântaţi.
Ulterior am avut un proiect şi am primit un storcător Hurom dintr-o serie mai veche, dar e o diferenţă vizibilă…
m-a impresionat istoria acestei tehnologii:
Storcătorul HUROM a fost creat în scopuri terapeutice. S-a vrut să se facă un storcător care să poată stoarce sucul din iarba de grâu fără a-l distruge. Acest lucru a fost destul de dificil şi de aceea a fost nevoie să se dezvolte o adevărată tehnologie capabilă să facă acest lucru.
Astfel a fost descoperită metoda de stoarcere lentă prin presare la rece. Această metodă a fost un succes care a impulsionat echipa de cercetători HUROM să se concentreze pe îmbunătățirea continuă a caracteristicilor acestui produs. Până la minunatul HH Elite pe care noi îl folosim zilnic de cel puţin 2 ori pe zi.
Echipa HUROM Coreea şi Huromromânia ( http://huromromania.ro/despre-hurom/) dezvoltă și testează noi produse utilizând echipament tehnologic de ultimă generație și soluții revoluționare.
Sunt foarte bucuroasă să promovez această tehnologie!
Dacă sunteţi interesaţi de acest storcător, mă puteţi contacta:
doinablaga@gmail.com

Doamneeee…. ce să mă mai fac cu mestecatu’ ăsta?

Dragii mei
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am răbdare să mestec..N-am răbdare şi nici stare şi nici vreme să mănânc liniştită mai mult de 10 minute…
Mănânc cu bucurie mâncarea gătită, că se rostogoleşte pe gât..mănânc cu repeziciune o jumate de pepene, dar să mestec un bol de legume, asta nu! Mă apucă năbădăile.
Nu vă mai spun ce mă apucă când văd această nerăbdare a mea se oglineşte atât de bine în odraslele mele dragi. Îmi „scot” sufletul până reuşeşte mezinuca să mănânce 2 linguri de salată…
Au trecut ceva ani şi am ajuns la fundul sacului cu răbdarea… pur şi simplu mă apuca „toate alea” când mă gândeam că la amiază copii şi noi toţi „trebuie” neaparat să mâncăm o porţie mare de crudităţi. No, Doino, apucă-te de spală, de şterge, de usucă, de răzuie cât mai fin legume pe ales.. ca apoi „prinţesuţele” să facă nazuri şi să stai după ele ore-n şir să „pape”.
Mă tot gândeam ce să fac, cum să fac cu legumele ca să le poată mâca mai repede. Le făceam suc la storcătorul cu centrifugă, dar se pierdea prea mult din legume. Am folosit un timp blenderul, dar se făcea o papaleaşcă nu prea atrăgătoare şi în plus nu mă puteam împăca cu mixarea aceea la atâtea rotaţii .. că se prea agitau nutrienţii acolo…
Ei dar nu am renunţat să caut soluţii…. şi pe când lucram la ediţia a III-a cărţii Îndrăznesc să trăiesc sănătos, am găsit într-o carte cum că ar exista un storcător prin presare. Aşa că am scris despre existenţa acestui storcător şi că sunt în căutarea lui. Zarurile au fost aruncate! O cititoare mi-a vândut un pont şi am achiziţionat astfel o maşină manuală de presat fructe. La numai 45 de lei am cumpărat o maşină grea de fontă prin care am început să fac suculeţe. Ieşeau nişte nectare de fructe de mai mare plăcerea să le bei. Aşa am putut face cura de căpşune fără teama că vor face puiuţii alergie. Aşa am descoperit minunăţia sucului de muguri de brad făcut la jucăria noastră. Dar când era să fac legume, îmi mâncam nervii nu alta.. căci maşinuţa se mişca în toate părţile.
Dar nu mă lăsam. Dar într-o zi am observat că de atâta folosire se tocise melcul şi când în spălam ieşea ceva negru din el..se oxidau fructele…
Mai mai.. ce să fac.
Soţiorul meu era şi el foarte preocupat de această trebuşoară şi ca atare a căutat o altă soluţie. A găsit pe internet un alt storcător manual, dar care costa vreo 250 de lei…A rămas să ne mai gânmdim.
Într-o zi, discutând cu o prietenă, mi-a spus că mai eficiente sunt storcătoarele cu melc vertical cu care poţi face mai multe, printre care şi lapte de soia, pe care eu îl făceam o dată pe săptămână. Da, bun, e minunat storcătorul vertical cu melc, dar costă atâţea bani….
Îmi doream un storcător cu presare, cu melc.. Am pus înaintea Domnului dorirea mea şi aşteptam.
La timpul potrivit au venit şi banii. Au venit nişte bănuţi la care nu mai speram să vină, o plată veche…şi astfel am putut cumpăra
STORCĂTORUL HH ELITE gri
Iată descrierea acestei minunăţii:
1. Ax melcat dublu –ax melcat cu două emisfere pentru optimizarea cantității și calității sucului obținut. Acum, o rotație completă a axului melcat înseamnă tăiere dublă, astfel, viteza de stoarcere va fi comparabilă cu a unui storcător din generația anterioară. Forma nouă face și ca axul melcat să fie mai ușor de curățat
Ax melcat HH vs Ax melcat HH Elite
2. Sită nouă, tehnologie revoluționară – Noul model de sită oferă o stoarcere perfectă, mai mult suc, este mai durabilă, mai simplu de montat și întreținut. Este fabricată din același material ultra-rezistent ULTEM și oțel inoxidabil.
3. Stoarcere ultra-lentă (43 de rotații pe minut) – Generația a doua de storcătoare HUROM HH stoarce ultra-lent, la 43 de rotații pe minut, reducând astfel, la minim reacțiile oxidative. Sucul nu se încălzește, nu este amestecat cu aerul, sucul obținut are o textură uniformă, este sănătos, conține tot ce este mai bun în fructele, legumele și frunzele pe care le stoarceți.
4. Ambele site din ULTEM – spre deosebire de modelele anterioare, HH Elite beneficiază de două site din ULTEM (sită grosieră și sită fină), însemnând că acum, chiar și rădăcinoasele sau legumele cu o textură mai dură pot fi procesate și cu ajutorul sitei grosiere. Mai mult, puteți utiliza sita grosieră pentru a obține delicioase smoothies, puteți încerca diverse combinații sau chiar inventa dumneavoastră o combinație care să vă poarte numele.
5. Clapetă pentru controlul evacuării resturilor – Noutate absolută, clapeta conferă acestui storcător excepțional și valențe de smoothie-maker, în măsura în care, blocând gura de evacuare a sucului dar și evacuarea resturilor, puteți obțineți smoothies din combinații interesante de fructe proaspete sau congelate, lapte, iaurturi, lapte de soia, migdale, nuci, etc.
6.Suport pentru păstrarea și uscarea pieselor storcătorului Hurom HH Elite.
Specificații tehnice:
Tensiune de alimentare: 230-240 V
Frecvență: 50 Hz
Consum: 150 W
Rotații pe minut: 43 rpm
Dimensiunea bolului: 500 ml
Lungimea cablului: 1,4 m
Motor: cu inducție, monofazat
Greutate: 5,4 kg
Dimensiuni:
Lungime: 223 mm
Lățime: 159 mm
Înălțime: 418 mm
Durată recomandată de funcționare: continuu, maxim 30 de minute
Garanție: 10 ani pentru motor, 2 ani pentru restul părților
Era ceea ce îmi trebuia. În sfârşit stresul meu cu mestecatul a scăzut uimitor.
Astăzi am făcut o păpică excelentă: mazăre galbenă cu sos de conopidă şi seminţe de floarea soarelui şi dovleac. O bunătate!
Cum am procedat?
Foarte simplu!
Am spălat conopida şi am pus-o la scurs şi apoi într-un ştergar de bumbac ca să se absoarbă toată apa. Am spălat o mână de frunze de pătrunjel şi le-am pus şi pe ele la scurs şi apopi în ştergar.
Am luiat cănuţa în care am pus dimineaţă la înmuiat o mână de seminţe de floarea soarelui şi dovleac şile-a pus în sorcător să fac lapte din el. apoi am luat bucheţelele de conopidă şi le-am pus pe rând în storcător. Am pus vreo 4 căţei de usturoi şi apoi frunzele de pătrunjel. A ieşit un suc excelent. L-am amestecat cu pulpa rezultată şi a ieşit un sos incredibil de bun. Lângă mâncărica mea de mazăre galbenă subţiată cu un pic de lapte de soia a fost o mâncare foarte hrănitoare pe care au mâncat-o copilaşii în 15 minute…
Ce să mai zic acum? Decât
Doamne mulţumesc!

Ajutorul binecuvântat al uneltelor în gospodărie şi în prepararea mâncării zilnice

Dragii mei
Mulţumesc Domnului că avem la îndemână mijloace care ne uşurează lucrul.
Uneltele de lucru sunt foarte importante. Noi nu putem lucra numai cu mâinile goale, avem nevoie de unelte. Calitatea acestora ne ajută enorm. Îmi amintesc că eram copil şi mergeam cu mama la sapă (la prăşit). Era o sapă grea, şi poate că eram eu mică, aveam în jur de 10 ani, dar nu că eram eu mică, ci într-adevăr sapa era grea şi tocită, nu tăia bine. Am înţeles asta doar în momentul când am ajutat-o pe o mătuşă de-a mea să termine bucata de săpat şi i-am luat sapa ei. ce diferenţă enormă: sapa era uşoară şi ascuţită şi „un-doi” am terminat bucata de săpat şi atunci i-am zis mamei: „mama noi de ce avem sape aşa de grele şi de tocite?” La care mama s-a întristat şi mi-a spus că nu are, că tata nu i-o ascute, „nu o bate” ( sapele se băteau cu ciocanu ca să se îndrepte, să se ascute .. şi tata nu făcea asta…. mama era nevoită să se descurce singură. Tata era absent…Dumnezeu să-l ierte!). şi uite-aşa s-a chinuit biata mama să sape cu o sapă grea şi tocită. Desigur că erau soluţii, dar… ştiţi unii preferă să aibă de ce să se vaite.
Şi aşa am preluat şi eu multe metehne de la mama..

Când m-am căsătorit şi a fost vorba să ne luăm maşină de spălat automată cu banii primiţi la nuntă, am zis că ce mama a spălat cu mâna pentru 11 persoane şi eu n-oi fi în stare să spăl pentru două. Şi n-am luat maşina atunci. Când s-a născut primul copil s-a îngreuiat puţin spălatul, dar, de, „mă nevoiam”!.

La un moment dat soţiorul meu minunat a spus:”eu îmi iau maşină, tu n-ai decât să speli la mână!” Şi Doamne ce binecuvântare! Umpleam cuva de scutecele şi ieşeau aproape uscate iar eu între timp mă jucam cu copilaşul şi învăţam pentru sesiune şi nu mai stăteam gheboasă la văniţă. Încet, încet am priceput că n-are rost să „mai nevoiesc” să fac lucruri manual dacă există posibilităţi automate. Acum trăim în „alte vremuri”, timpul nu mai are răbdare cu noi şi avem mule de făcut, mai ales noi ăştia cu pretenţii „telectuale” şi care supravieţuim la oraş.

Am avut de ales între a lucra ore-n şir în bucătărie sau a mă folosi şi de aparatură şi a avea timp şi de sfânta liturghie zilnic. Şi desigur că am ales a doua variantă.
De mai bine de 10 ani mă concentrez pe hrana cât mai naturală şi integrală. Crudităţile au prins teren în hrana zilnică tot mai mult.

M-am documentat şi am cercetat cum să fac mai bine mâncarea ca să fie hrănitoare. am simţit din plin efectele hranei vii. Am scris o carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care împărtăşesc cu prietenii bucuria de a trăi sănătos, sufleteşte şi trupeşte.
Dar ritmul în care trăim nu ne dă răgaz să facem repede de fiecare dată o salată de legume şi pe grabă băgam adesea pită (pâine) la greu. dar vedeam că nu e bine, chiar dacă pâinea era din făină integrală. Am simţit că legumele au cel mai mare efect asupra organismului nostru şi tocmai pe ele nu le consumam îndeajuns pentru că era nevoie de ronţăială multă şi copilaşii nu aveau chef să ronţăie prea mulţi morcovei sau varză, cu tot efortul de a-i entuziasma făcând grupa de iepuraşi şi mai mult, soţiorul meu avea o problemă acentuată cu dinţii şi cu cavitatea bucală.

Astfel am căutat soluţii . am încercat multe. Tot felul de metode şi răzători pentru a consuma cât mai mult şi mai des verdeţuri şi legume crude. Îmi lua o oră să tai şi să rad legume pentru prânz. Uneori pufăiam că nu făceam faţă.
Altă problemă a fost cu pregătirea cerealelor şi a pâinii. Am încercat tot felul de preparate cât mai apropiate de integral. Ore în şir, zile de-a rândul m-am tot gândit cum aş putea aplica teoriile despre cum să pregătesc hrana cât mai digestibilă. Veţi găsi reţetele încercate de mine pe acest blog. Toate reţetele sunt bune, e minunat să găteşti cu alimente integrale, dar e de lucru. Şi eu am atâtea de făcut şi nu apucam să le fac pentru că trebuia să fac păpica.

Acum, mulţumesc Domnului, lurul s-a mai uşurat, s-a uşurat simţitor. Am găsit storcătorul de la Hurom şi l-am cumpărat şi-l folosim zilnic de mai multe ori pe zi.

Tot timpul am în casă legume şi fructe de sezon. Acum nu mai e o problemă cu legumele. Fac repede un suc din varză şi frunze de pătrunjel şi morcov şi gata e supa. Pun în suc fulgi de cereale sau pâinică şi copii sunt bucuroşi să mănânce astfel legumele.
Dimineaţa fac repede un lapte de susan sau de migdale şi-l pun peste fulgii înmuiaţi de seara sau peste cerealele fierte şi gata e păpica.

Dar ce mă bucură cel mai mult e că pot face lapte de grâu încolţit. Acesta e bomba noastră de energie până facem rost de un germinator ca să facem şi suc de iarbă de grâu.
Unii dintre cititori vor zice că e prea complicat, dar nu, e simplu, dar trebuie să faci. Aparatele nu fac totul. Trebuie să speli legumele să le curteţi, să te duci după ele în grădină sau în piaţă, dar nu mai stai zeci de minute să le tai şi să le mesteci, şi asta face enorm de mult pentru mine.

Am început să colaborez cu domnul director de la HuromRomania. E un domn de treabă. Mi-a permis „să fac reclamă” la aparatele Hurom. Aşadar cei care doriţi să vă achiziţionaţi un aparat, vă ajut cu mare drag.

Mai jos aveţi câteva filmuleţe cu aparatele Hurom.
Voi încerca să vă arăt şi eu cum folosesc storcătorul. Deocamdată nu am cameră video, dar v-a rândui Doamne, dacă e spre folosul multora. Până atunci am încredere în Cuvânt, că e lucrător, chiar dacă imaginea „convinge”. Mai fericiţi sunt cei ce n-au văzut şi au crezut…

Eu am aparatul de vreo câteva săptămâni. Am făcut cu el câteva sucuri „interesante”, cum ar fi suc de grâu încolţit, pe care l-am amestecat şi cu resturile şi a ieşit un terci foarte hrănitor. Am făcut suc de muguri de brad, dintr-un kilogram de muguri mi-a ieşit aproape 800 de ml de suc pe care l-am amestecat cu pastă de curmale şi îl folosim de 2 săptămâni dimineaţa cu masa de fructe.

Cu ajutorul lui Doamne vă voi mai povesti printre picături despre cum mă străduiesc eu să gătesc simplu şi natural.
Am avut o încercare grea, am avut lupta de a cădea în obsesie şi deprimare cu mâncatul vegetal şi integral, dar m-a salvat domnul meu minunat şi scump. Nu putem „ca la carte2, dar ne străduim şi ne preocupăm, dar nu obsesiv. Doamne ajută-ne!
Vă ajut cu mare drag dacă doriţi să vă simplificaţi şi uşuraţi lucrul în bucătărie. Vă ajut cu ce pot şi eu, cu cartea mea, Îndrăznesc să trăiesc sănătos, în care am schiţat câteva repere în parcursul spiritual şi în slujirea din bucătărie, cu mărturia despre „funcţionalitatea” aparaturii pe care o folosesc, cu cărţile care le voi mai scrie.

Slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate câte ne dăruieşte prin semenii noştri!

Datele mele de contact:
Doina Blaga, Email: doinablaga @ gmail.com

Filmuleţe cu aparatele Hurom:
Un film în limba engleză – de ce să folosesc aparatul?

Prezentarea aparatului pe care noi îl avem:

Pagină cu mai multe filmuleţe:
http://www.youtube.com/channel/UCKwTKWww1RZZdd39FLjG_pQ