Arhive etichetă: libertate

Trei lucruri necesare pentru a găsi adevărul

Trei lucruri cheie necesare pentru a găsi adevărul

  1. Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
  2. Şi veţi cunoaşte adevărul,
  3. iar adevărul vă va face liberi. (Evanghelia după Ioan, cap VIII (8), 31-32

Vedeți? sunt trei afirmații aici! Toate trei foarte importante. Toate trei de la care abdică lumea.

Să primești Cuvântul lui Hristos și să rămâi în El.

IMG_20150407_073315

Prima afirmație:

I: „Dacă rămâne cineva în Cuvântul Meu”- e vorba de o relație… adâncă cu Cuvântul… Cuvântul lui Dumnezeu nu este un cuvânt care nu rămâne și nu trebuie să rămână în exterior, ci care trebuie să intre în ființa noastră și noi să intrăm în Taina Cuvântului.

Vedeți: „Dacă rămâne cineva întru Cuvântul Meu”…!

Dacă voi rămâneți întru Cuvântul Meu!

A doua afirmație:

II: Veţi cunoaşte adevărul!

Nu există adevăr în afara lui Hristos, în afara Persoanei Sale, în afara Revelației Sale, în afara Cuvântului Său…

Există adevăruri parțiale. Foarte adeseori amestecate cu neadevăruri…

Toată filozofia fără Dumnezeu este un astfel de amestec. Un amestec uneori foarte periculos…

Citesc o carte în limba franceză, chiar acuma sunt pe terminate, scrisă de către un profesor universitar din Franța, despre Voltaire și epoca sa și omul acesta arată cât de falsă este redată filozofia luminilor în cercetarea actuală. E falsă pentru că se vrea să fie o dogmă. Nu se arată ticăloșia, nu mai spun contradicțiile, ticăloșia, minciunile, răutatea, ura îngrozitoare a celor care sunt luați ca modele pentru veacul nostru.

Acei oameni așa numiți „ai enciclopediei”, cei care au pregătit Revoluția franceză. Revoluția franceză a fost o expresie concretă a acestor filozofii fără Dumnezeu, plină de minciună, de dispreț și ură pentru neamul omenesc și plină de ură față de Dumnezeu.

Ei, această filozofie este la baza lumii de astăzi!

Când vezi că celebrează anul lui Marx… Poate ați auzit: președintele Comisiei Europei inaugurează o statuie a lui Marx la 200 de ani de la nașterea lui… Minciuna pe care noi am primit-o în practică în România și în țările comuniste este acceptată acolo ca adevăr…

Adevărul ne face liberi! Neadevărul ne face robi!

Mântuitorul spune „vom cunoaște adevărul” dacă rămânem în Cuvântul Său, în cuvintele Sale și adevărul ne face liberi.

Iată această a treia afirmație:

III: Adevărul ne face liberi.

Când n-avem pe Hristos și adevărul Său suntem robi.

Și Mântuitorul în continuare detaliază discuția și arată cum ei, care se socotesc fiii lui Avraam, sunt robi. Robi celui căruia îi slujesc! Mântuitorul le argumentează cum ei sunt de fapt, prin ura lor față de Hristos, sunt fii ai celui rău. Fii ai diavolului. Fac voia lui.

Când ești în adevărul lui Hristos, te împărtășești de darul Învierii dumnezeiești și participi la moștenirea lui Hristos, participi la viața lui Hristos, la adevărul Lui și ești liber.

Evanghelia de azi este foarte concentrată. Sunt așa de multe lucruri importante care derivă din această Evanghelie!

Și aș vrea să vă pun la inimă să fiți atenți. Să nu vorbim în biserică. Când auzim, să ascultăm, să punem la inimă… ! Să deschidem Scriptura! Sunt contrariat că creștinii nu deschid Scriptura!

Cum să nu iubești Cuvântul lui Dumnezeu care te luminează, Care te eliberează, Care îți dă putere?!

Aș dori să vă faceți un canon din a avea Scriptura deschisă, mereu la îndemână și în fiecare zi să puneți la inimă cu atenție cât mai mult din Cuvântul acesta a lui Hristos în care, iată cum am auzit, dacă rămânem, cunoaștem adevărul și adevărul ne face liberi.

Prăznuim astăzi pe Sfântul cuvios mucenic Efrem cel Nou descoperit în vreme apropiată de noi prin multe minuni și care face multe minuni. Descoperirea lui este asemănătoare întrucâtva cu descoperirea sfinților mucenici Rafail, Irina și Nicolae, a căror zi de pomenire este al doilea hram al nostru.

În perioade, vedeți, întunecate, Dumnezeu își arată adevărul prin sfinții Săi și Își săvârșește lucrarea Sa prin cei care și ei săvârșeșc lucrarea lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeu să primească Sfânta Liturghie! Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Amin

(Cuvânt rostit de Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc; Sibiu, 05. 05. 2018)

IMG_20150407_073309

Ramaneti intru libertatea intru care ati fost eliberati!

Dragilor

in contextul celor discutate in ultimile articole, va recomand un film minunat

fparte graitor pentru libertatea spirituala

SPIRIT

Povestea unui cal salbatic

 

Sa invatam sa ne eliberam de pofte si de patimi caci altfel, ele hotarasc pentru noi

Dragii mei dragi

nu stiu daca vi s-a intamplat sa auziti de zeci si zeci de ori o pericopa evanghelica si sa nu aiba niciun efect asupra sufletului…

Se intampla uneori sa auzi o pericopa evanghelica, pe care ai mai auzit-o de nenumarate ori, si dintr-o data sa tresari si sa ciulesti urechile la cuvantul preotului si la intelesurile ce se deschid in minte si in inima.

Asa mi s-a intamplat si mie. Ma aflam cu familia in Constanta si fiind sfanta duminica, am cautat o biserica unde sa multumim Domnului pentru saptamana ce se incheiase si sa cerem pentru saptamana ce incepea…

Astfel, am ajuns la biserica Sfantul Dimitrie.

IMG_20160724_105923

si Cel Vechi de Zile ne-a primit cu bratele deschise.

IMG_20160724_105853

Evanghelia duminicii a fost despre Vindecarea celor doi demonizati din Gadara.

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. (Matei VIII, 28-34 si IX, 1)

Aceasta evanghelie se citeste in fiecare an in duminica a V-a dupa Rusalii, dar niciodata nu m-am zguduit de intelesul duhovnicesc revelat prin gura parintelui Ilie de la biserica Sfantul Dimitrie din Constanta si anume ca acei doi demonizati erau sub stapanirea diavolilor, dar si cei care sunt impatimiti sunt tot sub stapanirea diavolilor. Fiecare dintre noi avem patimi care nu ne lasa sa fim liber, patimi care hotarasc pentru noi, in locul nostru.

3836854a_img

Sa invatam sa ne eliberam de patimi, ca apoi, sa fim marturisitorii lui Hristos 

Cand am auzit acest cuvant, m-am cutremurat. Cum indraznesc eu sa-L marturisesc pe Hristos, impatimita fiind!?

Am ciulit urechile si mai tare..iar parintele a continuat:

Locuitorii Gadarei I-au cerut lui Hristos sa plece din tinutul lor, preferand sa ramana in patimile lor. Dar noi, cand observam ca ne stapaneste vreo patima, sa-i cerem staruitor lui Hristos sa ramana cu noi, caci numai asa putem sa ne izbavim. 

Am pierdut firul, fiind intrebata ceva de fetita cea mica ….

parintele povestea despre un cuvant al Sfintilor Parinti in care era vorba ca atunci cand trunchiul e ud, e nevoie sa faci foc mic langa el ca sa-l usuci si sa se aprinda… si focul mic este focul virtutilor, micile virtuti, care pot sa incalzeasca trunchiul ud si sa-l faca sa se aprinda  si sa arda in Duh...

Da, da, a repetat paritele, sa invatam sa ne eliberam de patimi…, ca sa fim cu adevarat liberi.

Iar eu ma gandeam.. :

Un om liber de patimi, de pofte, e un om fericit oriunde…,

iar unul legat de mofturi si pretentii nu are liniste nicaieri, oricat de multe ar avea….

Am cugetat toata ziua la acest cuvant si, in timp ce-mi luam ramas bun de la mare, am tot repetat: Curata, Doamne, si patimile mele in marea milostivirii Tale! Amin

IMG_20160724_144816

PS: imaginea reprezentativa am preluat-o de aici:

http://www.manager.ro/articole/florin-campeanu/editorial-florin-campeanu-esti-stapan-sau-sclav-913.html

Va sugerez sa cititi si articolul, e sugestiv…

Strigătul unui exilat

Cândva, am fost în mare desfătare, totul era bucurie și negrijă. Mâncarea era la bucătărie și eu doar o mâncam.

Nu duceam grijă ce-o să gătesc mâine, cu ce o să plătesc cutare și cutare, nu aveam responsabilitatea față de nici un suflețel, eram doar eu, mă aveam doar pe mine, aveam grijă doar de mine.  Câtă desfătare… și câtă libertate era atunci!

Făceam ce mi se spunea…, n-aveam nicio grijă……

Dar de atâta bine, mi s-a urât și am plecat…. în exil, în negrul exil al lumii acesteia nebune, nebune……!!!!

Azi, am avut revelația acestui exil, i-am simțit povara. Dacă până acum, m-am amăgit cu succesuri și realizări, care mi-au creat iluzia că nu e chiar așa de rău în exil, iată-mă față-n față cu realitatea: sunt un exilat! Și lacrimi de dor curg șiroaie….

Mi-e dor de patria de unde am plecat….și pe desupra, mai plâng că unii se află deja acolo și vor să evadeze…, neștiind, sărmanii, prețui, așa cum nici eu n-am știut a prețui….

A mă întoarce acum, mi-e imposibil, mai am încă treburi de rezolvat… și lanțurile răspunderii se înfășoară tot mai strâns….

Și fug, și fug ca un bezmetic să ajung la întâlnire cu Izbăvitorul, Eliberatorul meu,…și-I cad la picioare și-I spun că nu mai pot, că prea m-apasă… și El îmi ridică povara și-mi spune bland: încă puțin, mai fă încă puțină răbdare! Și apoi, mă ridică, mă învie

Phoenix rising from ashes(digital composite)

și-mi dă Arvuna izbăvirii.

Îmi trag nițel sufletul și pornesc iar pe Cale……

de data asta cu El…. și până la sfârșit! Amin. Amin. Amin.

 

 

Să vorbim puţin despre sentimente şi contaminarea emoţională

Dragilor

Sunt momente şi perioade mai proaste în viaţă.

Da asta e… sunt momente în care nu mai ştii ce-i cu tine, pe unde s-o iei… Da.

Şi, ce e mai greu de dus, sunt momente când şi pe cei din jur i-apucă  tot astfel de momente, taman când te apucă şi pe tine.

Acum, ştiu, am învăţat şi eu, că răul vine de la rău…, că tristeţea e de la draci…, dar ce te faci când nu reuşeşti să gestionezi toate astea ce vin peste tine aşa ca un tăvălug?

Răul are forţă dacă găseşte teren… şi în noi e încă mult teren accindentat……

Sunt liberă să nu răspund la telefon? Da. Sunt liberă să mă retrag? Da.

Nu pot să fiu încă diplomată, să maschez stările şi încă sunt vulnerabilă la contaminarea emoţională negativă.

Iau o pauză!

Şi citesc răspunsul măicuţii mele dragi, care a venit taman acum, când nu mai speram un raspuns de la ea.

http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20160229/contaminare-emotionala

Pentru mămici ca mine: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Bună dimineaţa dragilor!

Astăzi s-a citit la sfânta liturghie frumosull şi binecunoscutul paragraf:

„Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.” (Matei 16, 24-28)

Părintele spunea că în urcuşul nostru spre Împărăţie, avem mai multe etape şi în toate aceste etape e nevoie de purtarea crucii…

Aseară am ascultat-o pe măicuţa mea

şi spunea la un moment dat că „cruce înseamnă golirea de toate care ne înbdepărtează de bucuria ca dar al lui Dumnezeu…”

Vedeţi, eu aş prefera să fac acum altceva, plăcerea mea, pasiunea mea, dar e nevoie să stau cu copiii, să merg cu ei în parc…, să mă joc cu ei, să-i învăţ cum să se poarte ca omuleţii. Până mai ieri, mi se părea pierdere de vreme să stau tot în fundul lor…, dar acum, pe zi ce trece, e atât de fascinant să-i observ, să-i ascult… e un prilej cu atâtea prefaceri… şi posibilităţi de creştere!!!!
Ieri, am pornit dis-de-dimineaţă în oraş să-mi rezolv câteva treburi şi le-am luat şi pe micuţe cu mine… Am pornit de acasă cu câte o îngheţată de banane în mână, ca să am linişte că nu-mi vor cere îngheţată, deşi mijlocia tot a mormăit încet întrebarea dacă nu le iau şi din aia de la dozator….

Am făcut multe treburi prin oraş… şi am sfârşit prin a ajunge în piaţă… Eram însetate şi flămânde şi am mers la tanti Mărie care vindea pepeni şi am mâncat un pepene şi ne-am stâmpărat şi sete şi foame… şi apoi ne-am încărcat cu de toate şi ne-am întors…

Eram precum un măgar: şi în spate rucsacul cu pepeni, unul verde unul galben, şi în mână găleata cu afine şi caserola cu zmeură… şi în cealaltă plasa cu roşii…

img_7984

şi drum lungă până acasă pe jos…

Eram fericită că simţam greutatea şi realizam ce binecuvântare este maşina cu care fac de obicei piaţa… şi când să ajungem aproape de casă… micuţa a zbughit-o de lângă mine şi a traversat strada în fugă, fără să se uite …. şi imediat a trecut o maşină..

Am urlat pur şi simplu…:. „Fantastic! Fantastic! Mă copile unde ai fugit??” Am bombănit până acasă… cu voce tare….nu mă puteam linişti…s-au uitat şi nişte vecini la mine cum strigam… îmi venea să-i dau una la fund micuţei de să ţină minte să nu mai facă niciodată ce a făcut…, dar am urlat…

No, şi bucuria s-o dus… şi o venit mustrare de conştiinţă: că cum am putut urla aşa în plină stradă, că copilul oricum n-o înţeles că am urlat…, că m-or văzut şi vecinii, pe mine doamna care învaţă pe alţii…

După ce m-am potolit, am vorbit cu copilul şi i-am explicat că atunci când îi vin idei să întrebe dacă poate să facă acea ideea fără să se vatăme… şi ne-am iertat şi ne-am îmbrăţişat
Şi a prins copilul, că azi dimineaţă, când i-o venit să traverseze, m-o întrebat…
Da, da… greu la deal cu boii mic!

Cruce- bucurie-cruce- lepădare de sine- răbdare- cădere- ridicare- mergem înainte, de cu seară până-n zori şi din zori şi până-n seară, ca voinicul din poveste, că-nainte mult mai este!

Răbdărică dragi mămici, ne-ar spune Părintele Cleopa!

Atitudinea ne determină altitudinea

Hristos a înviat!, dragii mei.

Deschizând emailul în dimineaţa aceasta, am găsit minutul de la John. Cuvântul despre care el a vorbit a fost „atitudine”. John spunea că nu inteligenţa face diferenţa, ci atitudinea. Atitudinea legată de cele din jur .., cum ar fi, spun eu, de învăţat, de citit, de profesorii tăi, de preotul tău, de biserica la care mergi…

John mai spunea că atitudinea e o alegere. Atitudinea este unul dintre cele mai bune lucruri din viaţă. De felul cum ne-o gândim depinde calitatea vieţii noastre. Ar fi trist să nu avem puterea de alegere! Ar fi trist ca lucrurile bune să le avem sau să nu le avem. Ar fi trist ca unii să aibă şi alţii nu. Dar atitudinea este pentru toţi. Şi mă gândeam: cu toţii putem avea o atitudine bună faţă de ceea ce este în jurul nostru, faţă de Evanghelie, faţă de Biserică… Dar de multe ori preferăm să rămânem în obişnuinţele noastre…

Uitaţi, de pildă, exemplul lui Simon magul, despre care s-a vorbit în Apostolul citit astăzi la biserică şi despre care Părintele nostru, Pr. Prof. Vasile Mihoc ne-a vorbit la sfârşitul sfintei liturghii:

„Simon era vrăjitor. Oamenii credeau în vrăjitoriile lui şi-l numeau „puterea lui Dumnezeu”. Dar el era un rătăcit şi Sf. Ap. Petru l-a mustrat.

Aceasta ne arată cât de grav este să faci confuzie între lucrarea Duhului Sfânt şi lucrarea demonilor prin vrăji. Simon cere Apostolilor să se roage pentru el, dar el a rămas în continuare eretic. De aici se trage şi numele păcatului simoniei (care se face atunci când plăteşti bani pentru a primi harul…, n.n).

Simon este începutul multor erezii ( vrăjitoreşti, amestecăturilor şi confuziilor spirituale…, n.n)”.

Ne putem întreba de ce a rămas Simon eretic? Poate că pentru câştig material ….
Avea puterea să aleagă…era cu apostolii, putea să se ţină de ei, să-şi mărturisească neputinţa, să lucreze la ea…, dar a ales să rămână totuşi în rătăcire şi de aici un şir de rătăciri…

Mare atenţie ne trebuie. numai Domnul ne poate păzi de rătăciri, dar trebuie să ne ţinem strâns de el, sau mai bine să-l rugăm „disperaţi” să ne ţină El, aşa cum spunea cineva: „Ţine-mă Doamne de urechi, că de nu, te vând ca Iuda…!”.
Doamne ai milă de noi şi ne păzeşte de toată lucrarea cea rea a vrăjmaşului care umblă ca un leu să ne înghită.

Să binecuvinteze Doamne ziua aceasta, ca să petrecem în bucuria Lui!

Aici aveţi textul în întregime:

Faptele Apostolilor, capitolul VIII, versetele 9-24:

„Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare, la care luau aminte toţi, de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui Dumnezeu, numită cea mare.

Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise.
Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.

Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit.

Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.

Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.

Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.

Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale, căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.

Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis”.

Viaţa: spectacol sau dar al Domnului?

Dragii mei,

În noaptea asta, neavând somn, mi-am deschis emailul şi am găsit o scrisoare interesantă, un articol de pe un blog ce-l urmăresc şi mi-a venit ideea să vă scriu câteva gânduri.
Scrisoarea era desre Viaţa ca spectacol.

Iată câteva pasaje din acea scrisore:

„Cu ani in urma, pana sa incep sa „ma trezesc”, pe vremea cand nu eu imi traiam viata ci viata ma traia pe mine, aveam ciudata senzatie ca sunt pe un peron si astept…nu stiu ce asteptam. Dar stiu ca toata viata mea se derula in fata ochilor mei, iar eu nu reuseam sa fiu prezenta…pentru ca eu eram spectatorul de pe margine care astepta ceva, un viitor altfel.
Stii ce inseamna sa nu poti fi prezent in viata ta? Este ca o pierdere de memorie, ca o amnezie…nu retii momente importante, amintiri frumoase (sau rele) din viata ta, se scurge viata pe langa tine cum se zice. (…)

Felul in care ne traim fiecare zi, defineste de fapt felul in care ne traim intreaga viata.

Tu cum iti traiesti fiecare zi? Care e tabloul fiecarei zi din viata ta, zi care una dupa alta, alcatuieste viata ta, felul in care iti traiesti viata?

De ce trebuie sa asteptam Craciunul sa ne gandim daca vrem sa credem sau nu intr-o forma de divinitate? De ce asteptam Craciunul sa devenim mai buni, cu noi si cu ceilalti? De ce trebuie sa ne asteptam sa ne dea firma liber de Craciun ca sa petrecem mai mult timp de calitate cu copiii nostri (daca mai suntem in stare si nu suntem epuizati)? De ce ne ascundem constiinta sub aceste Sarbatori comandate de altii, dirijate de altii si convertite in ceva atat de departe de menirea lor?

De ce ne acoperim golurile si ranile din suflet cumparand compulsiv kitschurile bagate pe gat de comercianti, kitschuri ieftine sau scumpe care ajung la noi cu pretul suferintei femeilor si copiilor-sclavi? De ce cumparam pentru ca altfel simtim ca nu avem valoare?

De ce alergam in turma bezmetici incolo si incoace, calcandu-ne in picioare prin magazine pentru a ne aproviziona cu mancare multa, pe care o mancam compulsiv si apoi umplem camerele de garda ale spitalelor si mesele de operatie ale chirurgilor? Doar pentru ca noi credem ca numai asa ne simtim bine?

De ce bem pana cadem sub mese ca altfel nu simtim ca e Sarbatoare, nu stim sa mai simtim bucuria decat stimulati de alcool?

Sunt multe de ce-uri, dar ma opresc la acestea….asta inseamna sa fii dus de val, sa te traiasca viata, sa iti traiesti viata de-a lungul, zi dupa zi”.

M-am gândit să răspund la acea scrisore:

„Cu mulţi ani în urmă viaţa mea era un chin. Eram copilul unui tată alcoolic şi a unei mame neputincioase in faţa provocărilor vieţii, dar credincioase. De mic copil mama mă lua cu ea la biserică, dar eu nu înţelegeam mai nimic. Din clasa a VII, de la 13 ani, am început să înţeleg lucrurile şi într-o zi, într-o duminică după masă, când m-am întors din sat de la o prietenă şi când l-am văzut pe tata adunând tăieţeii din ciorba risipită după o ceartă cu mama, am înţeles că sunt şi copilul lui Doamne.

Atunci când am plecat cu ochii în lacrimi pe deal şi m-am ascuns în lanul de grâu de disperare, Dumnezeu mi-a spus în suflet că nu sunt doar copilul acelor oameni, a părinţilor mei, ci sunt şi copilul Lui şi că El îmi v-a purta de grijă. Şi iată sunt atâţea ani, 23 de ani, de când mă bucur să fiu călăuzită prin această viaţă de Doamne! Să nu vă închipuiţi că aceşti 23 de ani au fost „ca în sânul lui Avraam”. Nu, ci au fost cu suişuri şi coborâşuri, cu zâmbet şi cu lacrimi amamre, dar am simţit cum Domnul în fiecare zi mă ocroteşte şi mă luminează ce să fac în momentele dificile.

Zilele acestea am trecut printr-o mare încercare, dar am învăţat o lecţie foarte importantă cu mai multe puncte:

Aşa cum aştept eu de la părintele meu spiritual să-mi acorde atenţie şi să-mi răspundă mereu la necesităţile sufletului, nu numai să-mi creeze condiţiile în care să trăiesc spiritual, aşa şi copiii mei aşteaptă să le acord atenţie zi de zi, nu numai să le ofer păpică sănătoasă şi suport material să înveţe… Am învăţat să nu mai am aşteptări de la alţii, ci să ofer eu ceea ce aştept.

Şi apoi am înţeles şi am simţit că noi oamenii putem să nu fim robii (sclavii) nimănui, nici a medicilor, nici a guvernanţilor şi nici a preoţilor. Noi nu suntem doar nişte contribuabili sau nişte cobai sau nişte numere, ci suntem oameni liberi, suntem ai lui Hristos, a lui Dumnezeu… Asta am înţeles-o în zilele acestea!

Şi după ce am înţeles acestea, am simţit aşa o pace şi aşa o libertate pe care n-am mai simţit-o niciodată.

Am înţeles atunci că în aburdităţile şi nedreptăţile lumii, noi oamenii putem trăi cu adevărat liberi şi că avem un Părinte care ne apără şi că oamenii din jurul nostru nu pot să facă ce vor cu noi. Ei pot eventual să ne priveze de anumite lucruri exterioare sau să ne încătuşeze trupurile, dar sufletele ne sunt libere şi asta ne-a arătat Valeriu Gafencu şi mulţi alţi martiri ai închisorilor.

Pentru mine fiecare zi este un dar pe care vreau să-l împart cu familia mea şi cu toţi ai mei dragi.
Pentru mine apropierea Crăciunului nu mai înseamnă demult roboteală prin bucătărie la frământat cozonaci sau învârtit sarmale, ci înseamnă o mare bucurie şi desfătare la Masa Domnului. Şi păstrând bucuria aceasta, simpla păpică ce o pregătesc, are atunci aşa un gust de bun şi colindele au aşa un înţeles de minunat!

Dar aceasta este un dar foarte mare, pe care eu de multe ori l-am ratat în anii trecuţi, fiind atentă la cozonaci şi sarmale sau l-am pierdut prin judecata semenilor, dar anul acesta, cu ajutorul lui Doamne, nu mai vreau să judec pe nimeni.

Trăiască-şi fiecare viaţa cum o vrea!
Dar mă rog pentru toţi oamenii ca Domnul să-i ajute să descopere cât de minunată este viaţa în Hristos. Mă rog ca oamenii să cunoască că potrivnicul (diavolul) ştie că nimic nu e mai preţios decât comuniunea cu Domnul în Biserică şi în familie şi de aceea bagă tot felul de piedici şi zâzanii şi atracţii artificiale.

Dar noi ne lepădăm de cel rău şi alergăm în braţele Domnului să ne nască şi pe noi, odată cu Naşterea Sa, la o viaţă nouă.

Vă îmbrăţizez cu drag!
Crăciun cu bucurie!

„Ispite” la început de post

Dragii mei
Acum la început de post toţi diavolii s-au ridicat asupra noastră şi asupra Bisericii. Uitaţi spre exemplu, au hotărât, prin slujitorii lor, să declare religia predată în şcoli ca fiind neconstituţională, după 25 de ani. Nu este de mirare!
Diavolul umblă ca un leu răcnind neştiind pe cine să mai înghită.
Dar diavolul se ocupă nu numai de lucruri „mari”, ci se ia şi de lucruri mărunte, e cu ochii pe noi şi ne tot înghioldeşte şi apoi se distrează cum reacţionăm.
Uitaţi ce am păţit:
Cineva de la un ziar a dorit să povestim despre post şi în urma discuţiei a scris un articol. Iată că în ziua apariţiei ziarului mă trezesc cu câteva mesaje de la un „cineva” care m-au mirat foarte mult. Mă apostrofa urât de tot. Am rămas fără cuvinte să văd în câte feluri se poate interpreta un text şi la ce legături subconştiente poate duce. Persoana respectivă era atee şi a deranjat-o cele scrise de mine. Frustrată fiind, credea că negând pe Dumnezeu va scapa de judecată sau de întalnirea cu El.
Iată ce-mi scrie la începutul primului mesaj:
„Ce dieta trebuie să ţină pentru cretinism, prostie, bigotism? Desigur, a Dvs.”.
Dragii mei,
postul este de când lumea în toate religiile. El a fost recomandat şi de părintele medicinii, de Hipocrate, ca fiind un remediu foarte bun al bolilor şi este recomandat până astăzi. De ce ne-ar deranja atât de mult?
Postul înmoaie cerbicia noastră şi ne eliberează de patimi, de egoism şi ne vindecă trupul şi sufletul. De ce să nu-l folosim? Şi dacă nu tuturor le place postul, asta nu înseamnă că postul nu este bun şi că le dă dreptul să arunce cu pietre şi să apostrofeze.
Dar cu mila şi cu îndurările Marelui nostru Dumnezeu ne ţinem de rânduielile Bisericii străvechi. Şi să nu ne amăgim că putem posti cu peşte, căci postul înseamnă mult mai mult decât schimbarea bucatelor şi a reţetelor!
Să aveţi un post binecuvântast cu mult folos duhovnicesc şi trupesc!