Arhive etichetă: Maica domnului

Sfinte Mihaile ai grijă de casa noastră, Maica Domnului acoperă-ne!

Dragilor

Azi dimineaţă, când am ieşit pe poartă cu toţii ca să mergem care încotro avem a merge, soţul meu a spus: “Oare ce arde acolo?”. Când ridic capul în dreptul arătat, văd un nor gros de fum negru şi am tresărit: ardea o casă! Veniseră pompierii, poliţia, lumea se uita înmărmurită….Atunci, mi-am adus aminte de obiceiul ce-l avem şi pe care uneori îl uităm, acela de a zice mereu când plecăm de acasă: “Sfinte Mihaile ai grijă de casa noastră, Maica Domnului acoperă-ne!” şi când ne întoarcem acasă să mulţumim: “Mulţumim Sfinte Mihaile şi Maică Preasfântă că ne-aţi ocrotit casa!”, căci, de n-ar păzi Domnul casa , în zadar s-ar osteni cel ce o păzeşte!” ne spune psalmistul.

O nenorocire, ca aceea pe care am văzut-o în dimineaţa aceasta, se poate întâmpla ocricui şi orcând…. Casa care ardea era reparată proaspăt, vopsită şi văruită în interior…
Am alergat la Doamne, la biserică, eram atât de îngrozită…, căci mi-am adus aminte de un pasaj din Evanghelie:

“Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau (Domnului, n.n) despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel”. (Luca 13, 1-5)

Mergeam şi mă rugam pentru acei oameni aflaţi în necaz, mă rugam să înveţe lecţia transmisă de Doamne….

Am ajuns la biserică şi am scris un pomelnic, pe care am scris aşa: “la titlu: Apoi, dedesupt: “Doamne, ai milă de oamenii din cartierul nostrum cărora le ardea casa dimineaţă!” Mulţumesc. Aşa, i-am predate grija mea domnului şi m-am liniştit pe dată…, am făcut multe metanii toată Liturghia, eram încă tulburată… Nu pot să mulţumesc Domnului pentru marea Lui milă ce o are faţă de noi păcătoşii! Odată, într-o seară, mirosea şi la noi în casă a ars…, de la prize…, nu ştiam ce este… Acum, în dimineaţa aceasta, mă gândeam că oricând se poate isca şi la noi ceva de la firele de electricitate…, aşa cum s-a întâmplat şi la casa aceea …

“Doamne miluieşte-ne pe noi toţi, Maica Domnului acoperă-ne cu Sfântul tău Acoperământ!” aşa să spunem mereu… şi să adăugăm ruga lui Eminescu: “Noi cei ce din mila Sfântului facem umbră pământului , Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri,Crăiasa peste îngeri, Din neguri te arată, Lumina dulce clară, O, Maică Preacurată şi Pururea Fecioară, Marie!”

La sfârşit, în timp ce mă miruia, părintele meu m-a întrebat unde s-a întâmplat nenorocirea şi i-am răspuns…

Aşadar, să ştiţi că părintele citeşte toate pomelnicele…… şi domnul ascultă ruga părinţilor slujitori….

Fii biunecuvântat, Dumnezeul meu! În mâinile Tale mă încredinţez şi îi încredinţez pe toţi ai mei. Rămâi cu noi, că ziua e pe sfârşite şi ne încearcă umbrele…!

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

E diferenţă, totuşi, să faci treburile cu Doamne sau să le faci singur!!!!

Dragilor
în dimineaţa asta m-am trezit cam indispusă şi cu mare greutate am început să fac cele ale dimineţii. Am început să le fac cu nemulţumire şi fără spor…şi în gând tot cârteam: „iar numa’ eu! Uf… ! Şi sunt atâtea de făcut: şi sucul de fructe…şi laptele de cocos…şi.., vai n-am cereale fierte!…Tre’ să fierb repede nişte ovăz..că se fierbe repede…Da, dar tre’ să-l fac făină…şi, vai, trebuie să pun moara în priză…că nuş’ ce au prizele astea din bucătărie că nu pot să las tot timpul toate în priză …şi ..uf nu nimeresc priza asta din spate… deja e târziu..şi laptele nu-i gata… tre’ să sparg nuca…. Izbesc nuca de cocos de cimentul din curte, dar nu vrea să se spargă…şi ochii parcă mi se împăienjenesc…aş vrea să dorm acum, nu să sparg nuci de cocos… Uf..ceasul 7 fără 20 de minute …La fix soţiorul tre’ să iasă din casă… şi ovăzul nu-i gata…aaaa…tre’ să mai curăţ şi o sfeclă roşie…să dau culoare lăpticului…În sfârşit…cănuţele se umplu..! Haideţi la păpică copilaşi!”.

Soţiorul pleacă cu mijlocia la şcoală, iar eu urmează s-o duc pe mezinuca la grădi…Uf! ce de vase murdare! Şi storcătorul… e cleios de la grăsimea nucii de cocos … dar hai să storc un morcov pentru mezinuca, care n-are chef să mânce ovăzul cleios…
Îi pun suculeţul..Se strâmbă, iar eu mă înfoi la ea şi-i zic apăsat: „Îl bei într-o secundă că….te mânc eu pe tine cu nas cu tot…, cu …muci cu tot!”.

Mă împiedic de găleata de gunoi.. .. Pe masă sunt cojile…uf…îmi vine să urlu, să strig că ce numai eu…în toate zilele numa’ eu să lucru în bucătărie…îmi vine să trântesc tot…Simţeam că crăp…că nu mai pot…Şi indispoziţia asta..şi capul ăsta greu… !
Dar, dintr-o dată, mi-am amintit să-L chem pe Domnul să mă ajute şi zic: „Rafi, hai să cântăm la Născătoarea!”.

Dar parcă nu-mi vine să cânt .. ..şi aştept să cânte Rafi, dar ea, nimic…Încep să cânt…şi ea după mine …şi cântăm aşa de vreo câteva ori „Născătoare de Dumnezeu bucură-te….” şi apoi încep să zic: „Maica Domnului ajută-mă…uite e deja 8 şi trebuia să fim la grădi…Doamne vino acum aici şi mă ajută…ia greutatea asta…!” Şi încet, încet se face lumină….şi pe masă ..şi în chiuvetă şi pe blat…şi toate-s la locul lor şi ajungem şi la grădi. Şi, pe drumul de întoarcere, m-am gândit la această minunată posibilitate de a lucra cu Doamne. Ce simplu e…, dar obiceiul de a urla şi de a trânti toate cu ciudă şi nemulţumire e mai puternic şi e nevoie de un pic de sforţare…să mă abţin să nu mă las târâtă de stări fizice…de chef sau de nechef…, ci să-L chem pe Domnul chiar atunci în lucrul meu şi El vine şi mă ajută efectiv…şi azi am văzut asta…, dar e nevoie să zic „Doamne ajută” în loc de „nu mai pot”.. sau „ce numai eu..da, ce iar să pregătesc mâncare…iar să lucru atât…”.
Mulţumesc, Doamne, pentru ajutor! Bine este să lucrez cu Tine…!

Un popas de neuitat: Biserica Sfânta Ecaterina din Constanța

Un popas de neuitat: Biserica Sfânta Ecaterina din Constanța

20150314_223725 20150314_223957

Câteva poze di interiorul bisericuței de lemn:

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și o cruce înscrisă pe un copac. Se vede și imaginea Domnului pe Cruce. E ceva minunat-minunat!

Mulțumesc încă o dată Domnului pentru toate darurile primate în această călătorie!

Vă port în inimă, dragi prieteni de la Constanța!