Arhive etichetă: mancare

Care este secretul angajaților care merg la lucru cu bucurie

Bună dimineața, dragilor!

Este o mare bucurie pentru mine să pot împărtăși cu voi experiențele de zi cu zi!

Astăzi, vă voi împărtăși ceva care m-a impresionat foarte mult ieri. Vă voi împărtăși secretul angajaților mulțumiți

angajati-multumiti

Pentru a afla aceasta, ca de fiecare dată, vă invit să aveți răbdare să citiți până la final toată povestea…

Azi dimineață, când am deschis e-mailul, am văzut că cuvântul de azi a lui John Maxwell este „mulțumesc” și l-am ascultat cu interes. În timp ce ascultam, s-au suprapus câteva scene petrecute ieri. Vi le voi prezenta pe rând.

M-a impresionat în primul rând, că despre cuvântul  „mulțumesc” a cerut să se vorbească o gospodină (o „homemum”- mămică de casă sau mămică care stă acasă…), care i-ar plăcea -nu-i așa?- să audă, după o zi de osteneală în bucătărie, un ”Mulțumec, mami” sau „Mulțumesc, draga mea!”, dar, de cele mai multe ori, nu aude nimic asemănător, ci adesea, multe nemulțumiri…

„Mulțumesc” este un cuvânt atât de important. De ce? Pentru că toți vrem să fim recunoscuți, apreciați…

Aseară, după ce venisem de la lucru, după ce pregătisem ceva de mâncare, după ce îi servisem pe toți și mâncasem împreună, mai trebuia să adun din bucătărie, să spăl vasele și dușumeaua, am simțit așa o stare de copleșire, eram foarte obosită… Toți se scuzară că mai au încă ceva de făcut până la culcare și…rămăsesem singură… Atunci, m-a cuprins parcă o stare de revoltă, acum, când și eu merg la lucru în afara casei… Da, femeia are două norme…(Asta e?! ) și am zis că nu-i corect și că vreau să am și eu numai o treabă de făcut, nu atâtea…dar, în clipa aceea, har Domnului, a venit în minte un alt gând, un gând despre slujirea din bucătărie.., despre cuvintele Domnului cu privire la cel care slujește, că slujitorul, după o zi de lucru, se încinge și slujește la masă pe celălalt și apoi se gândește la el… Însuși Domnul a venit ca slujească… Și în clipa când am acceptat aceste lucruri, osteneala s-a risipit și am terminat repede și cu bucurie toate și m-am așezat cu mulțumire la somnic.

John mai vorbește în acel video despre faptul că foarte greu spunem mulțumesc. Și are dreptate, căci am băgat de seamă asta la mine și la cei din jur…

Ieri, o rugasem pe mama soacră să-mi fiarbă niște salată pentru a pregăti o ciorbă și când o să mă întorc de la lucru, doar să dreg ciorba și sărmana a făcut…, chiar dacă i-a fost greu… M-am bucurat. Am luat oala și am urcat sus și am mâncat. În timp ce mâncam, mă gândea cât de bine prinde să vii acasă flămând după o zi de muncă și să găsești ceva păpică pregătită… După ce am mâncat, am coborât la mama și am întrebat-o dacă nu vrea și ea ciorbiță și mi-a spus că a mâncat deja altceva mai devreme… Când să ies, mi-am amintit că nu i-am spus mulțumesc și mi-a fost rușine. M-am întors și, fără să pot s-o privesc în ochi, i-am mulțumit că mi-a fiert salata și că a ieșit o ciorbiță bună și că noi am mâncat cu placer. Și ea mi-a spus să ne fie de bine.

Tot în timp ce-l ascultam pe John, mi-am amintit de ceva care m-a impresionat ieri. Participasem la un eveniment al unei Asociații înființate de niște străini. La finalul evenimentului, ceva, ieșit din comun pentru mine, mi-a atras atenția. Mă uitam cum președintele Asociației spunea, într-o română hazlie, tuturor angajaților Asociației în parte: „mulțumesc pentru acest eveniment”! Fiecăruia în parte! Până și femeii de serviciu! Îi numea pe nume și le mulțumea și-i îmbrățișa. Văzându-l, mi-am amintit de timpul când am fost și eu angajată și niciodată angajatorul meu nu mi-a spus un mulțumesc, un mulțumesc special adresat mie, așa cum făcea acel străin cu fiecare angajat în parte…

Da, da!!! Ne este greu multora dintre noi (mai ales nouă românilor!) să spunem că suntem recunoscători, să spunem „mulțumesc”. Dar e nevoie să exersăm să spunem „mulțumesc” tuturor pentru toate. Să începem de azi să spunem „mulțumesc” , chiar dacă la început o să spunem așa…, fără trăire. Credeți-mă spunând „mulțumesc”, va conta foarte mult.

Personal, persoanelor care-mi mulțumesc, le dăruiesc cu și mai mult drag…, căci am certitudinea că nu le dăruiesc și ei aruncă, ci prețuiesc ceea ce dăruiesc…

Lasă și tu, cititorule, un semn că ai citit acest articol și atunci…, alte zeci de articole utile și minunate se vor naște.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

multumesc

Sursa foto: http://moldova9.com/2017/01/11/11-ianuarie-ziua-mondiala-a-cuvantului-magic-multumesc/

angajati-multumiti

P.S: Aici aveți video despre mulțumesc:

http://johnmaxwellteam.ro/multumesc2

Reclame

Cum să faci mâncarea de post mai atractivă

Salutareee!

Astăzi vă propun să vorbim despre…mâncareee…!!!

Iată-ne din nou în post și inevitabila întrebare „Ce gătesc azi de post” și-a făcut deja apariția!

Pentru unii, mâncarea de post poate pare neatractivă, așa că m-am gândit să vă provoc să ne împărtășim, între noi bucătăresele și bucătarii, câteva idei despre cum să facem mâncarea de post mai atractivă.

Da, din păcate, prima dată, mâncăm cu ochii și cu năsucul… Imaginea și mirosul sunt cele două simțuri care ni se activează primele când e vorba despre mâncare…, de aceea atâta zdroabă pentru imagine…

Oricât de bună, oricât de valoroasă și sănătoasă ar fi mâncarea, dacă nu „arată bine”, n-avem nicio șansă să se atingă careva de ea… Mulțam Domnului că am priceput și m-am convins și eu de asta… E drept că m-am convins cam greu… și m-am așternut pe treabă, căci altfel, ajungeam la balamuc, din pricina stresului cu mâncatul sănătos, valoros și nutritiv… Și am început să mai admit așa, câte-o indulgență pentru gust…

Câteva idei:

Mâncarea vegetală gătită este foarte gustoasă în stare proaspătă…, vorba soțiorului meu: „Iubito, fă aceeași ciorbă, dar fă-o în fiecare zi…!” (adicătelea, gătește-o în ziua aceea, ca să fie proaspătă!!!). Bla, bla, bla… Cine stă să facă ciorbă în fiecare zi??? Bunicile, dar am băgat de seamă că și ele se plictisesc să facă ciorbă zilnic, de când au deprins alte preocupări mai atractive (cum ar fi statul pe calculator. Ha! Ha!)

Eu gătesc zilnic doar felul principal și salata de crudități. De fapt noi doar un singur fel mâncăm la o masă… Din când în când, mai gătesc câte-o ciorbă…

Uite, spre exemplu, azi am gătit o ciorbă grozavă de tot: ciorbă de varză de Bruxelles cu frunze de ridiche. Sâmbătă, m-am dus în piață și am făcut cumpărături. Am o prietenă bună acolo. Am rugat-o să nu arunce frunzele de ridiche, ci să le adune pentru mine și uite-așa, am inventat ciorba asta…

Am făcut mai multă.

Am răcit-o repede

img_20170306_090054

și am liniște vreo 3 zile…

Mâncarea vegetală este foarte atractivă dacă este diversificată. Să gătești tot altceva, dacă se poate pentru cele trei mese ale zilei…

Mi-am alcătuit o schemă cu alimentele pe care le rotesc săptămânal.

Când pregătesc mâncarea, am în vedere să ofer zilnic câte ceva din fiecare

Cele 5 grupe de alimente, împărțite pe tot parcursul zile, începând de dimineață cu fructe și încheind seara cu leguminoase:

Fructe

Cereale

Oleaginoase

Legume și verdețuri

Leguminoase

Gătesc termic ce nu se poate mânca crud, în rest mâncăm instant…: spargem o ceapă, mușcăm dintr-un morcov, mestecăm frunze de spanac și salată verde cu o mușcă de leguminoase sau/și cereale… Simplu! (Mai multe detalii găsiți în cărțile mele…)

Idei de mâncare atractivă?

Gătesc cu copiii

Mănânc cu copiii

ciorba-de-varza-brux-si-frunze-de-ridiche

Livrez atractiv mâncarea…

paine-cu-avocado

Asta-i pentru soțior…

borcanelul-magic

Turnând ciorba în borcan, mi-am amintit cum duceau odinioară nevestele mâncarea la țarină…

Și încă ceva: Ca să mănânci mâncarea de post, mâncarea cu vegetale, e bine să-ți fie foame. Am făcut de câteva ori experimentul următor: când am observat că copiii mei nu mănâncă cu plăcere o mâncare, le-am lăsat să le fie cu adevărat foame și când mi-au cerut mâncare după 4-5-8 ore de pauză, adică nu au mâncat nimic, au adunat ultiuma firimitură de pâinică integrală și ultimul strop de păpică din farfurii…, mâncarea fiind aceeași la care făcuseră nazuri înainte să le fie cu adevărat foame… Adevărul e că ne cam înfundăm copii cu mâncare și gustări și doar dacă e super gustoasă îi mai atrage… eu am revenit la principiul Foamea e cel mai bun bucătar.

Sau post cu apă

http://documentare.rightbe.com/documentare-sanatate/noua-terapie-postul-negru-cu-apa-documentar-2012

Despre hrana din post, mai puteți citi și aici

https://conferinteindirect.wordpress.com/2017/03/05/despre-postul-negru-numai-cu-apa/

Cam atât pe azi!

Cum împărțim alocația copiilor ca să ne-ajungă?

E o după masă frumoasă de toamnă. Mami a venit la școală ca să ia omuleții după terminarea orelor. A venit încărcată ca un pom de Crăciun; cu geanta ei imensă și cu cele două rucsacuri cu echipamentele de înot ale omuleților.

Zilele acestea, tatăl omuleților, și soțul mamei, e plecat într-o delegație cu mașina familiei și e nevoie ca mama omuleților să se descurce fără ea cum o lumina-o Cel de Sus. În prima zi, luni, s-a dus cu autobuzul la înot, a doua zi, au mers pe jos cu trotineta, a treia zi, miercuri, ce s-a gândit mama:

Cred că e mai bine să iau și rucsacurile și să aștept când ies omuleții de la școală și să mergem la bibliotecă să-și facă temele și apoi, să ne mai delectăm cu vreo lectură captivantă. Acolo, la bibliotecă, e tare frumos și omuleților le place. Acolo, la bibliotecă, e cald, e liniște și mai vin și alți mulți omuleți. Timpul o să treacă repede până la ora 15.30. Așa o să câștigăm timp și o să economisim și ceva bănuți ce ar trebui să-i dăm pe bilete, se gândi mama.

Zis și făcut! Mama turnă repede o budincă de orez cu stafide și semințe în caserole.

img_20160928_123824

Adăugă și niște prune și câteva felii de pâinică, le puse într-o plăsuță, pe care o îndesă într-unul din rucsacurile de înot ale omuleților. Își umplu sticla cu apă de izvor și-o puse în geantă. Se încălță, aruncă pe spate un rucsac și geanta pe umăr și înșfăcă celălalt rucsac în mâna stângă și cu mâna dreapta încuie ușa. Apoi, descuie și încuie poarta și … ”pe-aici ți-i drumul!”.

Ca de obicei, timpul alunecă printre degete. Era aproape ora la care omuleții terminau orele. Mami începu să alerge.

Rucsacul din spate aduna căldura și-i provoca nădușeli, geanta de pe urmă atârna greu….., iar rucsacul din mână o incomoda… , dar gândul mamei era departe…, era deja lângă omuleți. Îi vedea cum coboară spre locul de întâlnire. Începu să zâmbească. De data asta, omuleții se țineau de mână, își învățaseră lecția despre cum să vină împreună…..

  • Mami, mami, ai ajuns?
  • Da
  • Uau, vom sta în oraș? Văd că ai venit cu rucsacurile de înot…, zise un omuleț.
  • O să mergem la bibliotecă!?, adăugă celălalt omuleț.
  • Da, da, zise mami și apoi, făcură cale-ntoarsă spre o bancă de la soare.
  • Uite, v-am adus ceva de păpică!, zise mami.
  • Ce, ce ne-ai adus???
  • Niște budincă de orez.
  • Uau, zise un omuleț.
  • Aaa, mami, mi-e mi-i poftă de o gogoașă, adăugă celălalt omuleț.
  • img_20160929_084856
  • Am înțeles. Ți-e ți-i poftă de o gogoașă și eu am adus budincă. Vrei să guști un pic din budincă?
  • Da.

Copilașii începură să mănânce. Mami îi privea.

  • Mă uit la voi și văd că parcă nu prea vă este foame… Și eu care am crezut că sunteți hămesiți, mai zise mama ca pentru sine…
  • Știi…, începu un omuleț, de fapt mami…, noi am băut lăpticul…
  • Să știi că încă ne mai dă din ăla mai bun.., adăugă alt omuleț. Încă nu au apărut triunghiurile…
  • Și am zis să mai luăm și noi, deși ne înțelesesem cu tine să nu luăm, adăugă omuleț…..
  • Și am mâncat și cornul…, dar să știi că am citit pe ambalaj și nu e din ăla cu margarină…., completă omuleț.
  • Aha, am înțeles, zise mami. Așadar, nu vă este foame acum. Poate o să vă vină foamea mai târziu. Haideți să mergem la bibliotecă. Acolo, o să vă faceți temele și apoi, o să mergem pe jos până la înot.
  • Da, da, hai să mergem, zise un omuleț. La bibliotecă, la bibliotecă, adăugă și celălalt omuleț.

Porniră

  • Ca să ajungă la bibliotecă, era nevoie să treacă prin Piața Mare a orașului. Înainte să intre în Piață, privirile mamei se izbiră de ceva straniu: un cort mare în mijlocul Pieței și multe chioșcuri și tarabe în jur de parcă se apropia Crăciunul…
  • maxresdefault
  • Ce va fi, se întrebă ea în gând? Fără să vrea, scoase un sunet de mirare.
  • E un festival, mami, zise un omuleț
  • Mami, mami, hai să ne dai pe căluți…, adăugă alt omuleț.
  • Și pe mașinuțe! Hai să vezi ce fain îi. Uite acolo se mănâncă! Hai să vedem! …, mai zise omuleț.

Mami îi urmează pe cei doi omuleți, care îi adăugaseră, peste podoabele deja agățate, și rucsacurile de școală, iar ei fugeau zglobii în față.

  • Hai, mami!
  • Mami, ne dai cu mașinuța?
  • Da.
  • Da, mami?, întrebară amândoi omuleții făcând ochii mari, mari. Era prima dată când mami le răspundea cu da.
  • Da, zise mami cu bucurie și adăugă: haideți să vedem ce bani avem și cum îi putem împărți. Să vedem ce nevoi avem și să vedem ce bănuți mai rămân pentru dorințele voastre. Vom merge la bancă să vedem ce bani avem.

Au mers împreună la bancă și au scos de la bancomat banii.

  • Uitați, a zis mami. Acesta se numește Bancomat.
  • automated-transaction-machine-or-atm
  • Pe această bucățică de plastic, care se numește card, sunt înregistrate datele mele personale, nume, prenume, adresa și numărul unui cont. În acel cont, se virează, se depune, alocația pe care Statul, conducerea țării noastre v-o dă. Statul alocă fiecărui copil până la vârsta de 18 ani o sumă de bani care se numește alocație. Este un mic ajutor pentru ca părinții să cumpere cu ei cele necesare copiilor. Iată aceștia sunt banii, banii voștri de la stat!
  • index
  • Uau ce de bani, făcu un omuleț. Și sunt ai noștri.
  • img_20160928_141542
  • Înseamnă că o să mergem să ne dăm pe mașinuțe, pe căluți, pe trenuleț și să să cumpărăm ceva de mâncare din cortul acela mare din Piață….
  • Da, omuleț. Statul vă dă câte 80 de lei la fiecare o dată pe lună. Sunt niște bănuți. Mai demult erau doar 42 de lei, acum s-a dublat. Tot e ceva și asta! Iată avem 160 de lei. Așadar, haideți să vedem cum îi putem împărți ca să vă ajungă la cele ce aveți nevoie și să vedem ce mai rămâne pentru cele care mi-ați spus că vă doriți. Haidem să stăm aici, pe această bordură, să vedem, așa cum v-am spus, care sunt nevoile voastre, căci dorințele mi le-ați comunicat deja.

Astfel, s-au așezat pe o bordură și mami a scos caiețelul de notițe, jerpelitul și nelipsitul caiețel, pe care ea notează tot ce-i trece și ce nu-i trece prin cap…

……..

Urmarea .., cum au împărțit mami bănuții ca să le-ajungă omuleților și pentru nevoi și pentru dorințe, o găsiți în cartea ”De vorbă cu Omuleț

Biscuiți de toamnă

Salutare dragilor

astăzi, vreau să vă fac poftă de … biscuiți de casă.

Iacătă-i! Poftiți de gustați!

img_20160928_090534

Mamă, dacă-ați ști ce delicioși sunt! Și pe deasupra sunt și valoroși nutritiv.

Aaaa, da, vreți rețeta! Am înțeles.

Iat-o:

Biscuiți de toamnă (ovăz și suc de struguri)

500 ml suc de struguri negri

150 ml ulei de măsline presat la rece

Făină de grâu integrală100g

Făină de ovăz 500g

Un plic de praf de copt (bio)

Cum am procedat:

img_20160924_151901

Am stors strugurii. Am avut peripeții, căci am tot băgat și am uitat să mă mai opresc și s-au depus prea mulți sâmburi. ”Noroc” că am un soțior de nădejde! Și am pus storcătorul blocat în apă călduță și l-am așteptat pe soțior și l-am rugat să mă ajute să-l deblochezi. Eu am ținut în contra (de data asta a fost util să țin contra!) și el a răsucit și așa s-a deschis. Mulțam. Că altfel, trebuia să-l trimit la Cluj…

Apoi, am amestecat toate, am întins compoziția pe foia de copt. Am tăiat cu ajutorul unui cuțit din acela rotund cu zimți cu care tăim pizza. Le-am tăiat la repezeală. Promit că data viitoare să le tai mai estetic.

Biscuiți de toamnă (grâu și suc de struguri)

img_20160928_090650

500 ml suc de struguri negri

150 ml ulei de măsline presat la rece

Făină de grâu integrală 600g

Un plic de praf de copt (bio)

Cum am procedat:

Am amestecat toate, am întins compoziția pe foia de copt. Am tăiat cu ajutorul unui cuțit din acela rotund cu zimți cu care tăim pizza. Le-am tăiat la repezeală. Promit că data viitoare să le tai mai estetic.

În dimineața asta, am primit un cadou. O tanti de la biserică a venit țintă la mine și mi-a adus o plăsuță și mi-a zis: Ți-am adus ceva foarte valoros. Când auzi așa ceva, te gândești la te miri ce valori inestimabile. Curioasă, mă uit în plasă și văd un …purceluș….

Aaa…, mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Sincer să vă spun că m-am bucurat mai de hai decât dacă aș fi primit un purcel fript.

De la Feramis la Logorism și ”vițăvercea”

Salutare, dragilor!

Astăzi vreau să vorbim despre tort… da, despre tort. Ce vă ”bunghiți” așa! A, dar să vedeți că nu e despre un tort obișnuit, e despre un tort ”al naibii” de bun… Ba, mai mult, e chiar vorba de două torturi…, al doilea are un nume cu istorie…, se cheamă Feramis… Da, da… interesant nume!

Unul dintre darurile divine primite de om e și cel de ”a da nume”, a numi, a denumi și mai recent…a pune eticheta. La început, desigur, omulețul numea doar binele, răul încă nu-și scosese colții… Azi, adică(telea) în zilele în care trăim noi ăștia post-post moderniștii, numim câș, numim răul bine și bine ”câh!”. Numim, par exemple, o aglomerare de făină albă, colorată apoi cu cacao, margarină sau unt colorat și îndulcit, ”un tort de o mare bunătate”, când de fapt e cât se poate de ”o ceva” foarte grețos dar, ce-i drept, arătos, ”ispiticos”….

De un timp încoace, am tot felul de clicuri și revelațiuni… Revelațiile de obicei îmi parvin seara sau noaptea, între veghe și somn, când împrejur se aud doar sforăieli sau greieri, mai ales greieri. Sunt mulți greieri pe aici! Deunăzi am avut revelația, descoperirea motivului insomniilor de care am suferit o parte bunicică din prețioasa vreme de odihnă. Greierii sunt peste tot, dar mai ales în cap, chiar în căpșorul de-l găzduiesc pe gât. Și greierii ăștia zumzăie mereu. ”Uf, uf!”, am ajuns să mă plâng și eu, ca biata maică-mea, că ”nu-mi mai tace capu ista!”…, că mereu sporovăie…

Uite, par exemple, într-o seară nu puteam adormi… Și la ce credeți că lucra greierașul? Și-a amintit de rețeta la care mă” bunghisem” peste zi, la rețeta numită ”Feramis”. A…, nu râde, nu e vorba de Ferari-ul vândut de un călugăr…, nu, ci e vorba de un tort de mei, care are o întreagă istorie ascunsă în silabe.

Și tot gândindu-mă la această istorie a Feramis-ului, mă minunam cum i-a dat Dumnezeu omului puterea asta: să numească toate și să rămână ”așa cum le-a numit Adam” sau, cum l-a numit gospodina aceea pe Feramis… Da, e foarte interesantă toată treaba asta cu numitul…! Abia acum, fac legătura cu uimirea din liceu, când mă întrebam cum de toată lumea numește la fel tot ce mișcă sub soare. Și iată cum se face asta: În nu știu ce colț al lumii, răsare un mare om de știință care descoperă o orătanie marină sau aeriană sau bacteriană și-i dă un nume și numele ăla se fixează pentru toată suflarea omenească… Și toate numirile astea trebuie să le înveți pe de rost sau pe din afară …, dacă vrei să ”te faci” biolog sau alt fel de –olog…

Da. Întotdeuna mi s-au părut supermani –ologii și mă tot minunam: cum de, nevoia, știu cum se numesc toate oscioarele, toți dinții, cum de știu unde sunt așezate toate părticelele dinăuntru omului, unde-și au locșorul toate organele… Pe când eu, eu n-am habar nici unde e ficatul, adică știu, dar uit, uit repede sau când mă întrebi unde e, mă fâstâcesc, mă bâlbâi, dar acum știu unde e, căci ”bunătatea aia de tort”, pe care am mâncat-o aseară, a ajuns ca o ghiulea direct în ficat…și-n fiere, în splină, și în tot lăuntrul meu… Și, culmea ironiei, în durerile alea, Firamisu ăla își râdea în barbă de tărășenia mea…, iar eu îmi blestemam netotșenia: ”fir-ar să fie de tătăntălaie că iar m-am înșelat…, iar am hăpălit bunătăți aparente și pe deasupra am băgat și resturile plozilor, care, de data asta, au fost deștepți…, au dat deoparte grețoșenia, dar eu am lins-o toată, toată.

Măi și dacă n-aș ști ce e bun și ce e rău…! Dar m-am prostit… , m-am luat cu valul… Am dat crezare celor care ridicau în slăvi tortul acela nemaipomenit de… Hm…!

Mă întorc spășită și-mi cer iertare ficățelului și-i mulțumesc că n-a plesnit, că-mi mai dă o șansă și promit că o să probez și eu Feramisul, până nu mă fer-estruiesc de tot…

 

Un pranz de zile mari

Salutare dragilor!

chiar daca nu mai scriu des pe blog, lucrez intens pe mai multe planuri.

Am cautat solutii practice pentru papica sanatoasa, rapida, gustoasa si ieftina.

Asa am descoperit niste formule de mozarella din migdale, caju si lapte de soia si ulei de seminte.. Bunatati-bune de tot!

O sa vi le descoper secretul obtinerii lor in editia a doua a Cartii de bucate pe anotimpuri… 

De multe ori Il rog pe Doamne sa-mi mai lungeasca  timpul …., dar timpul nu vrea nicum sa stea…..

De asemenea, lucrez si la cresterea mea…. Au fost ceva incoltiri ale negativului, dar cu ajutorul lui Doamne, le-am biruit.

Lucrez de zor la Cartea cu biruirea obstacolelor…,

mai intai biruindu-le de-adevaratelea eu insami si apoi o sa va povestesc odiseea…

E fenomenala viata asta  si vreau s-o traiesc la maxim….!

Continui sa lepad cojoacele, ca sa fiu mai usoara la dans….

Cel mai greu mi-e sa lepad sunculitele depuse ….

Ooo, s-apoi cum sa nu manci asa bunatati!?

Branza de migdale:

13445473_1012057365575115_8227522501713838616_n

De data asta am luat cu portia (numai 75g), ca e cam scumputa aceasta delicateta… si pana am decojit migdalele mi s-a cam temperat apetitul…

13419179_1012057388908446_6515110563208279108_n

am taiat-o felii

13450091_1012057402241778_2744039106686265477_n

si apoi, cubulete

13412883_1012057422241776_4876167811040338655_n

Am ascuns-o in mamaliguta calda di faina integrala de porumb proaspat macinat

13419045_1012057475575104_7765520413651919015_n

am adaugat frunze de ceapa si o farfurie de ciorba de stevie si fasole verde… si dai la potol

13432320_1012057518908433_2090324155696316184_n

in touil mancatului, mi-am amintit de smantana de soia, delicioasa mea smantana de soia din boabe de soia, lapte de soia si ulei de floarea soarelui presat la rece…

13434968_1012057558908429_6549307565609554892_n

Ei, asa mere altfel!

13418730_1012057578908427_4222350807706254128_n

si felul doi, branza de migdale cu mamliguta… si o tara de smantanica…

13413161_1012057605575091_185640630412546710_n

No, s-apoi, cum sa te-nfranezi!

Bame iraniene vs păstăi de bob (vicia fabia sau fa(o)ul)

Salutare dragilor!

iată că am ajuns să ”m`ânc și io” bame!

13256390_998522113595307_3006461427548837884_n

Ce sunt bamele?

Bamele sunt niște legume. Fructul bamelor este o capsulă verde de vreo 8-20 cm care conține numeroase semințe.

Bame-–-legume-originale-950x370

Dacă le fierbem, aceste capsule scot un fel de gelatină, care, după diverși specialiști, ar fi foarte benefică pentru organism.

Dacă avem marea binecuvântare să le culegem proaspete (cică unii cultivă bame și pe la noi, mai ales în sudul țării), aceste capsule se pot mânca și crude.

Dacă doriți să aflați mai multe despre folosul consumului de bame, și aveți răbdare, puteți citi și în paginile de mai jos.

http://diversificare.ro/alimente/2013/02/bame-un-medicament-atotvindecator/

http://copilulverde.ro/articol/Hrana_10/Enciclopedia-vegetala_14/Bamele-gumbo-ladys-fingers_240

Cum am gătit bamele?

Le-am spălat, le-am tăiat codițele și le-am fiert în apă și după ce s-au înmuiat (fiert cam 10-15 minute), le-am pus niște sare. Apoi, le-am mixat și le-am mâncat cu pâine prăjită. Au un gust bunuț, merg în loc de vinete.

 

În timp ce bamele fierbeau, mirosul care se evapora în aer mi-a amintit de un miros din copilărie, de mirosul mâncării de păstăi de bob,

fava-beans

pe care mama o gătea pe vremea asta…

Doamne ce bunătate!  Ce vremuri au fost mai demult, iar acum ce nenorocite vremuri trăim…!!! Să ajungi să faci curat la raionul de legume din supermarket-uri!!!

PS: După ce le-am mixat, am găsit un filmuleț pe Youtube în care am văzut cum se curăță bamele… Bamele se gătesc precum fasolea verde…

Și peste toate acestea, să reverse Domnul mila Sa cea mare și pacea Lui să ne umple inimile, ori de vom mânca, ori altceva de vom face!

PS: Așa am mâncat prima dată bame, dar mai bune erau păstăile de bob ale mamei!

Legume de supermarket – legume din piața – legume din gradina proprie sau a unor rude sau prieteni

Dragii mei dragi

Vă salut cu mare drag și în dimineașa aceasta!

Deși am spus de câteva ori cu mâna pe inimă că mă las de subiectul ”mâncare sănătoasă”, iată-mă scriindu-vă tot despre mâncare…., dar de data asta cu gând să aplic vorba aceea ”numai asta și gata”.

Inițial, am vrut să vă scriu despre bame, pe care le-am gustat în dimineața aceasta pentru prima dată, dar cum stilul scriiturii mele este să mă lungesc, vă voi scrie mai întâi despre legume în general și de unde ni le procurăm.

După ”prodigioasa” mea experiență în materie de alimentație sănătoasă / alimentație  benefică/ alimentație hrănitoare, vă pot spune că dintre toate alimentele, consumul de legume crude este esențial, acestea fac minuni în organism, fie ele legume obișnuite sau bio sau mai știu eu cum, important e să fie crude, adică nepreparate termic.

Vă spuneam zilele trecute că am avut o perioadă în care m-au muncit poftele și am preferat doar dulce ….

Mulțam lui Doamne că încep să-mi vin în fire…..

Știi, odată ce guști bunul, binele, chiar dacă mai sari calul, tot acolo revii, cel puțin așa am observat la mine. Am experimentat tot felul de ”stiluri de alimentație”, dar tot la cea vegetală mă întorc, asta fiind de fapt baza alimentației noastre.

Am mâncat câtva timp gătit, dar am început să duc dorul salatelor, bogatelor salate de crudități și astfel, am poftit pe doamna comoditate să-și ia tălpășița.

Ei bine, cu mila Domnului, am revenit la consumul legumelor en-gros și en-detail!

Oooo, dar stai așa…, să vezi o altă ispită, un alt obstacol:

De unde cumpăr legume???

Cum de unde? din piață, nici nu încape vorbă!

 

Dar am avut o revelație uimitoare: legumele bio, crescute natural, ”în grădina proprie” a precupeței sunt pe cale de dispariție.

09_legume_de_primavara

Să vedeți fază:

Mă duc într-o zi în piață la una dintre prietenele mele precupețe (știți eu sunt abonată în piață la legume și fructe și astfel , m-am apropiat de precupețe …, m-am împrietenit cu ele…) și îi cer niște pătrunjel. Nu aștept să mă servească, ci înșfăc eu o legătură faină de pătrunjel, dar ea mă oprește și-mi spune: nu din ăla, stai că-ți dau de-al meu!

Înlemnesc și fac ochii cât cepele!

Precupeața bagă mâna sub teancul de legături de pătrunjel și scoate câteva legături ceva mai firave, dar cu un miros minunat, și mi le pune în plăsuță și mi le dă. Plătesc și plec, tot gândindu-mă la ce-o fi însemnând ”pătrunjel de-al meu”???

Misterul s-a dezlegat:

aproape toată marfa din piață e adusă din marile depozite en-gros din țară sau de la vecini ……….

Păi, cum nevoia să mai câștigi, cum să mai reziști pe piață ca mic producător când giganții vin tăvălug peste tine? Și culmea, nu ai voie să vinzi mai scump decât ei… și atunci ce faci? Te vinzi pe tine (prin minciuni crase că legumele sunt de la tine din grădină ) și cumperi de la ei, pui adaos și vinzi mai departe…., ca să supraviețuiești și tu!

Și atunci, te întrebi: de ce să cumpări aceleași legume super chimizate, nenorocite, secătuite, plasticizate cu preț îndoit sau întreit…???  când poți să mergi direct la supermarket să-ți alegi ce vrei? și să faci asta în cunoștință de cauză, nu în amăgire că ai cumpărat bio??? Acolo, uneori, poți să ai baftă să prinzi ”reduceri substanțiale” (99 bani legătura de morcov sau salata verde, de la 2,49 lei… sau 99 bani kg de păstârnac…. sau 10 bani legătura de leurdă sau leuștean sau kg de sfeclă roșie, în loc de 3 lei kg cum e în piață,  sau….. 1 leu (în loc de 19, 99 lei, 500g de bame, pe care lunea trecută le văzusem cu 9, 99lei), așa cum am prins eu aseară ????

Conștientizând această situație, această stare a lucrurilor, pur și simplu am plâns și mă tot întrebam: De ce preocuparea sau pasiunea asta pentru a face rău, a distruge?

Ăsta e blestemul….. Iată în ce hal am ajuns!

Dacă mai demult nu se găseau alimente, acum abundă de alimente …, dar sunt copii fidele ale alimentelor…, identic naturale….

Iar dacă te apuci de grădinărit, nu poți face producție mare fără chimicale….

Parcă e o situație fără ieșire…

Soluții? Sunt!, dar doamna comoditate prinde putere tot mai multă… De ce să te mai ostenești să cultivi ….

De ce să te mai rogi, de ce să mai stropești grădina cu aghiazmă, de ce să mai faci sfeștanie ca să se binecuvinteze pământul? Mai ușor e să te vaiți sau  să înjuri….

Asta e durerea mea…!

Și ca să nu înnebunesc, m-am aruncat în brațele Milei dumnezeiești.

Iar când nu ajung să cumpăr din piață, de la prietenele mele care mai au o fărâmă de frică de Dumnezeu, cumpăr și de la magazine și …..mănânc și plâng ….. și mulțumesc.

Și Doamne face milă cu noi și, din când în când, o altă prietenă de-a mea îmi dăruiește din multa ei bunătate ce mai cultivă ea prin grădină și atunci, am impresia că un înger se coboară din cer, trimis fiind de Doamne să ne-aducă merinde din Grădina Raiului, așa mireasmă și așa gust minunat au!

Să vă vând un pont: când vedeți reduceri în supermarket la legume împachetate și doriți să luați mai multe pungi, desfaceți una și o răsturnați într-o pungă din aceea de pe rolele ce se află de obicei la raionul de legume, și pipăiți-le să vedeți dacă sunt întregi… și dacă e ok, legați punga, puneți-o în cărucior și adăugați și alte pungi sau caserole. Mie mi s-a întâmplat să iau seara Rucola cu 10 bani și a doua zi, când am desfăcut-o, să fie macerată…., să fie ”balegă”.

Iată cum am procedat aseară când am văzut caserolele cu bame care erau reduse de la 19, 99 lei la 1 leu. Am luat o caserolă, am desfăcut-o și am rupt o păstaie… și am văzut că e tare… Am pus caserola într-o pungă și am legat-o și am cumpărat-o.

 

Între haos şi rigiditate; între bucătărie şi Biserică

Dragii mei dragi

Viaţa aceasta este fascinantă. Pe zi ce trece, descopăr tot mai multe minunăţii ale ei şi am parte de experienţe uimitoare!

Zilele acestea, lecturând cărticica pusă sub nas de către soţiorul meu, am avut revelaţia minţii mele, cum creierul e alcătuit din mai multe părţi, două emisfere: dreapta şi stânga. Dreapta cu emoţiile şi trăirile intense şi stânga cu raţionamentele şi planificarea şi organizarea…. Două părţi inferioară şi superioară, cum de multe ori ne lăsăm conduşi de creierul de la parter…..

Am descoperit şi am înţeles mecanismele de funcţionare ale minţii şi m-am minunat.

Slavă Domnului că încă mă mai minunez!!!

Am descoperit că până mai ieri, m-am zbătut între pasiuni şi datorii, între haos şi rigiditate, între haosul din mine şi cel proiectat în jur şi pe ceilalţi, între haosul dorinţelor mele, a pasiunilor mele şi rigiditatea împlinirii Legii, a literei Legii, a împlini toate „ca la carte” (perfecţionism).

Chin şi iar chin…

m-am zbătut pentru a împlini slujirea din bucătărie (care nu-mi place, dar trebe) şi slujirea preoţească universală (dimpreună cu preotul în biserică şi în lume).

Chin şi iar chin

Copii au nevoie de păpică gustoasă care să le stimuleze papilele gustative bulversate de mâncarea supergustoasă (mâncare pe bază de zahăr, grăsimi şi sare, cu care marketingul ne asaltează).

Eu mănânc orice, eu, care, după cum le spun câteodată copiilor mei, nu aveam nicio fărâmitură de mămăligă când veneam acasă de la şcoală, iar ei au întotdeuna frigiderul ticsit cu de toate; eu care nu aveam un măr pe zi, iar ei au fructe cu lădiţile…

Chin şi iar chin…

M-am zbătut între a împlini repede treburile din bucătărie şi a fugi apoi la slujbă cu frica că n-o mai prind, că iar ratez întâlnirea, că poate nu mai prind spoveditu….

Chin şi iar chin

Când stau în bucătărie, capul meu e altundeva…

Zilele trecute vorbeam cu cineva pasionat de bucătărie şi-i ziceam: eu când stau în bucătărie, scriu cărţi… sau sunt cu gândul la cartea pe care am început-o cu două zile în ceainăria librăriei Humanitas şi abia aştept să se facă joi să merg s-o termin….

Îmi place să mănânc de toate, dar nu am răbdare să gătesc sofisticării, nu le văd rostul….

În mine se duce luptă între pofte şi nevoile nutriţionale adevărate ale corpului….

Gata! Nu mai vreau să trăiesc în acest chin, mă lepăd de el!

Gata! Stop! Ajunge zilei răutatea ei!

Soluţia?

Integrarea minţii! Calea de mijloc, calea împărătească a Sfinţilor Părinţi şi dragostea.

Să fac efortul de a fi prezentă acolo unde sunt. Să simplific cât pot şi să nu regret nimic…..

Să slujesc puiuţilor mei şi Domnului din toată inima.

Puiuţii mei vor creşte şi apoi, voi avea timp să mânc posmagi şi să rod cărţile….

Aşa să-mi ajute Bunuţul meu Doamne, Amin!

 

Îngheţată cu „noaptea-n cap”!

Salutare!

Nici n-au făcut bine ochi, că au şi năvălit ciripelele (fetiţele mele mici) în bucătărie zicând:

„Şi ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?”

Înainte de post, am mers la cumpărături cu fetele şi mi-au cerut îngheţată. Am cercetat cu deamănuntul prin vitrinele magazinului, doar, doar voi găsi ceva accesibil. Ochii mi-au sărit pe o etichetă roşie. Era reducere mare, de la 14 la 4 lei. Ingheţată vegetală!!!  : Lapte de soia, unt de cocos, zahăr, extract de vanilie şi vreo câţiva E. Am luat două cutiuţe. Delicios. Cum altfel să fie? Tot ce e cu zahăr şi arome e delicios.

Le-am promis că o să le fac şi eu îngheţată din asta. Duminică seara le-am preparat-o rapid şi am strecurat-o în congelator şi ieri dimineaţă le-am făcut surpriza.

Desigur că le-a plăcut. Drapt dovadă, azi dimineaţă, s-au trezit cu gândul la ea.

Ne dai îngheţată?

Ş-apoi ce să faci?

Le aminteşti că există un „ritual” al dimineţii….

„Hm”!, zice Pantelimona. Hai tu, Rafi. să bem apă…!!!

Le-am pregătit apa călduţă şi de data asta le-am stors şi puţină lămâie, dacă tot am cumpărat atâtea lămâi!

„Dar la ea (la P) ai pus mai puţină lămâie….”, zice Rafaela.

Măi, măi… parcă era vorbă să înmulţim dragostea! Astea sunt cuvinte de dragoste?

  • Gata, am băut apa!
  • Mergeţi să vă îmbrăcaţi!

…..

  • Ne-am îmbrăcat. Ne dai îngheţată?
  • După ce beţi sucul de rodii… Până atunci, citeşte-ne ceva Pantelimona.
  • Ba nu, o să fac nişte exerciţii la mate, că azi am test!!!!
  • Bun!
  • Pot să te ajut la desfăcut bobiţele de rodii?, zice Rafaela.
  • Da, da, chiar te rog.
  • IMG_20160321_063645
  • IMG_20160321_063655
  • Primul pahar:
  • IMG_20160321_063747
  • Mneamni ce bun e! Şi nici nu e acru, ca ieri…, zice aceeaşi Rafaela, alintându-se!
  • Vreau şi eu!, zice Pantelimona.
  • Un pic de răbdare!
  • …….
  • În cor: Şi acum, ne dai îngheţată? Ne dai îngheţată?
  • Da, vă dau după ce trece sucul.
  • Ăăăăăăă!
  • Ia vedeţi, ce mai aveţi dă făcut. Ghiozdănelul e gata? Ia vedeţi, aveţi apă în sticluţe?

Rafaela: – Eu nu pot să văd. Sticla nu-i în ghiozdan. Cred că a rămas la şcoală….!

Mama: Hm! Caută altă sticlă.

  • Gata am făcut ghiozdanul. Ne dai îngheţată?
  • Iat-o!
  • IMG_20160322_065625
  • Mniamni!!! Ce bună-i!!!

Îngheţată vegetală

Un pahar cu lapte

2 linguri de unt de cocos

2 linguri de miere (de mană!)

Un praf de vanilie

Blendurite şi turnate în forme şi congelate.

Mulţumim, mami! Te iubim!!!