Arhive etichetă: mancare

Cura cu verdeturi

Dragilor

sa stiti ca nu-i a gluma cu mancatu ista!

Am tot mancat la nimereala si au inceput durerile…

asa ca hai la o cura de verdeturi.

Fie binecuvantat postul!

IATA PROVIYIILE PENTRU POST:

SALATA VERDE, SPANAC, RIDICHI, CEAPA, LEURDA

IMG_20160311_102534

Patrunjel in caserola cu apa si pastrat la frigider

IMG_20160311_100038

Leurda in caserola cu apa si pastrata la frigider.

IMG_20160311_100135

Aiaa rosiatica e loboda…

e tare…( buna) … de tot.

Sa aveti pofta si voi, ca eu abia astept sa-mi infing furculita in salata ce o s-o pregatesc mintenas!

 

Au ieşit urzicile!

Dragilor

Au ieşit urzicile!

urzici IMG_20160220_171952
În bucătăria mea, urzicile au un loc deosebit.

Ele îmi amintesc atât de simplu de pronia divină care ne-a rânduit cele de trebuinţă. Citeam deunăzi într-o carte că urzicile ar conţine 40% aminoacizi …. De aceea am crescut eu sănătoasă fără carne…., căci atunci când eram copil…., carnea era ceva foarte rar….

Zilele astea, ca să-mi văd slăbiciunile şi să le înţeleg şi pe ale celor din jurul meu, mâncând carne, tânjeam după păpica noastră binecuvântată şi rânduită de la început…., mâncarea de vegetale…

M-am convins, pentru a nu ştiu câta miia oară, că nu am nimic de pierdut dacă nu mănânc animaliere…..

Haideţi la urzici!

Sâmbătă am fost la cules urzici. O splendoare!
Acum sunt atât de fragede!
Până la începutul postului, se fac numai bune!

IMG_20160220_172048

Sunt ascunse bine….

la cules urzici IMG_20160220_172056

Am tot hălăduit pe dealuri, încât ne-a prins noaptea….

Un apus superb….

Cum prefer să mănânc urzicile?
Tăiate mărunt şi frecate cu sare şi amestecate cu ceapă tăiată finuţ şi un strop de lămâie şi puţină grăsime şi cu mămăliguţă, e cea mai bună friptură…..

Pentru mai multe reţete, răsfoiţi cartea

coperta1 cartea de bucate

 

Doamne, am ajuns să mâncăm „gunoaie alimentare”!

Dragilor

Permiteţi-mi să vă povestesc revelaţia pe care am avut-o aseară.
Zilele acestea fetiţele mele mi-au sugerat că ar avea poftă de un iaurt (din magazin) cu fulgi de porumb…
Şi aseară, am intrat într-un magazin mare (supermarket) ca să aleg ceva bun….

Când vine vorba să aleg mâncare din magazin, am o stare foarte ciudată….
Iată-mă în faţa raionului de lactate….: o sumedenie de cutiuţe şi pahare de tot felul de mărimi şi culori şi dedesuptul lor preţurile. Sar în ochi preţurile cu roşu….. M-am uitat să iau o cutie mai mare, „ca să ne-ajungă”! Astfel, am luat la rând găletuşele de iaurt şi le-am sucit pe toate părţile şi le-am citit etichetele. Cea mai ieftină găletuşă de iaurt de 900 de grame costa 3,33 lei, apoi urmau celelalte: la 4 lei şi ceva, la 5 lei şi ceva, la 6 lei şi ceva, la 7 lei şi ceva şi la 8 lei. Acelaşi produs, iaurt, la acelaşi gramaj, dar la diferite preţuri. Cu cât era mai scump, cu atât formularea ingredientelor era mai „altfel”. Şi m-am întrebat: „De ce-o fi 8 lei ăsta? Ce-o fi având în plus?”.
La un moment dat, văzusem pe un păhărel scris : „iaurt natural” şi m-am gândit: „oare numai acela e natural?”…

Acestea şi multe alte gânduri mi-au trecut prin cap preţ de 15 minute petrecute în faţa raftului cu iaurturi….
Într-un final, mi-am pierdut răbdarea şi am „înşfăcat” iaurtul cel mai ieftin şi am plecat să caut fulgi de porumb gândind: „măcar n-o să-mi fie ciudă că am dat bani mulţi”.

La fulgi, aceeaşi diversitate…, dar aici ştiu cu siguraţă că n-am ce alege… decât fulgii simpli la kg….

Am ajuns acasă şi le-am oferit fetiţelor iaurt cu fulgi. După ce au mâncat, m-am aşezat să mănânc şi eu. Între timp, pregătisem o mămăliguţă din făină de porumb proaspăt măcinată cu moara noastră de cereale… O bunătate, care m-a ajutat să renunţ la „pofta” de fulgi de porumb…
Văzându-le pe fetiţe cum mănâncă, parcă mi se făcuse şi mie poftă de …. iaurt…, iaurt cu mămăliguţă. Astfel, am adunat şi eu ce a mai rămas pe fuldul găletuşei….

Ce gust oribil…, indefinit…, o ceva care se întinde…..!!!!

Şi mi-am amintiti că tocmai citisem în cartea „De ce mi-e foame”:
Societatea noastră e absurdă: îşi etalează gunoaiele alimentare ispititoare,

processed_foods_aisles_37711900

multiplicând totodată avertizările în privinţa lor.

E greu, tare greu, să îţi educi copiii într-un astfel de context”!!! (p. 176)

Şi m-am ridicat şi am deschis frigiderul şi am scos borcănelul cu pastă de susan şi pe cel de smântână vegetală (preparată din lapte de soia făcut de mine, un cartof, o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece, zeamă de lămâie şi un praf de sare).

12651268_927188357395350_4668736266195278451_n

Am luat două linguri de smântână şi una de pastă de susan şi le-am amestecat.

Am obţinut aceeaşi textură cremoasă… dar un cu totul alt gust ….minunat, de m-am lins pe degete…. şi am plâns de neputinţă …., că eu însămi mai poftesc câteodată „gunoaiele alimentare”….. şi iată ce bunătăţi avem…, „dar nu sunt ca alea din magazine….”…..

Am mâncat şi am plâns şi am nădejde că vom birui….., că va face Doamne milă cu noi să înţelegem odată pentru totdeuna că n-avem a mai cumpăra mâncare industrială, că ceea ce pregătim în casă din alimente integrale naturale sunt bune şi de dorit.

Rugaţi-vă şi pentru noi, ca să scăpăm din nevoi!

Mulţumesc!

Masă aniversară în zi de post

Dragii mei dragi

Iată a trecut şi aniversarea mijlociei mele! Ieri, mare bucurie şi mari şi multe daruri!

Dis de dimineaţă am primit Darul Cel Mare, pe Însuşi Vistierul tuturor darurilor.

ComuniuneaApostolilor4StPaul

 

Mare bucurie! Minunat au mai cântat studenţii şi minunat că l-am văzut pe Pr. Ică slujind….!!!

Apoi, am fugit la seminarul Uraniei.

cu Urania IMG_20160127_092231LA SEMINAR IMG_20160127_121847
Am luat în fugă cărţile ei şi le-a strecurat într-o punguţă şi le-am dăruit micuţei mele Pantelimona, care acum, la 9 anişori, ştie şi ea să citească „ca mami”…., dar tot îi place mai mult s-o asculte pe mami să citească….
Cărţile Uraniei mi-au oferit o nouă cărare în scriitura mea, pe care de altfel, Părintele Necula mi-o sugerase acum doi ani, să scriu pentru copii…. Cer darul acesta…, că e nevoie…

Am ajuns acasă şi nu ştiam pe ce pune mâna… Deşi lucrasem ieri toată ziua în bucătărie, mai erau multe de făcut… Ah şi sarmalele, preferatele sărbătoritei…. Nu mai e timp să le învelesc.., aşa că le-am lăsat „dezvelite”…

Apoi, fuga la înot….

Şi deja a venit timpul mesei festive….

Au fost de toate…

La loc de cinste a fost pâinica…

panea coapta IMG_20160121_150905
Pasta de susan preparată de prietena mea Lili…
Şi …
Un tort ceva mai reuşit…

tortul cu cocos IMG_20160127_205714

tort de nucă de cocos cu curmale şi cremă de caju….

COCOS 12333249_1512931995667031_1848545645_o

Ne-am întâlnit din nou după câţiva ani de întrerupere a acestor fel de evenimente de mare anvergură…, vreo 16 copii şi tot atâţea adulţi…

Mare binecuvântare că e generoasă bucătăria noastră…
Am mai învăţat ceva…

Simplificarea e secretul bucurie comuniunii…

De luat aminte pentru data viitoare…!

Mulţumim

Daruri şi daruri..

Cel mai mult m-am bucurat că Pantelimona a primit cartea

Povestea fetiţei care joacă jocul bucuriei…
Am văzut şi filmuleţul…

Mulţumim, Doamne! Mă copleşeşti cu atâtea daruri… şi eu am dăruit atât de puţin…

Ajută să ies din comoditate, să-mi lărgesc tot mai mult inima. Dă-mi har, ca să fiu harnică. Amin.

Mulţumesc! Mulţumesc!, Mulţumesc!

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Mancarea nepotrivita face ravagii: tot mai mult cresc burtile

Dragilor

astazi, am fost dupa cereale in targ. M-am bucurat mult ca am gasit secara. Am cumparat si grau. Ma tot minunez ca, cu mai putin de 20 de lei, am asigurata painica pe o luna de zile.

Stiti ce am mai cumparat? Orz. Recent, am citi intr-o monografie culinara ca romanii faceau faina de orz si o adaugau langa cea de grau si coceau paine. Tot de acolo, am preluat si tehnologia: se râsnesc boabele, se cern mai intai printr-o sita rara si apoi, de doua ori printr-o sita foarte deasa.

Asa am facut si eu.

Am macinat orzul la moara mea

Picture1

si apoi am cernut faina. Am luat 160 de g faina orz si restul pana la 500 faina de grau, am adaugat plamada facuta cu vreo 3 ceasuri mai inainte si am framantat aluatul.

Acum cand va scriu, e inca la dospit… Sa vedem cand ma trezesc dimineata ce-o iesi si va spun…

Sunt tot mai incantata de chiflele mele. Am inceput sa ma specializez, sa le fac si eu mai aratoase, mai comerciale…, dar cu toate acestea oamenii sunt tare suspiciosi cand le arat o chifla… Numai dupa ce o gusta, asa mai fortati de mine, fac ochii mari si zic: Da-i bună!

Doamne, cum sa nu fie buna? Dar noi dăm ce-i mai bun la porci…

Azi, cand am fost in targ, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor cand l-am intalnit pe un nene care vindea cereale, de varsta mea si pe care l-am cunoscut anul trecut, cam tot pe vremea asta cand m-am dus in targ sa caut cereale, ca tocmai imi luasem moara si nu aveam habar unde sa gasesc cereale mai ieftine fata de cele de la magazinele naturiste, si nu m-am putut abtine sa nu exclam:

Da ce te-ai umflat asa?

Ei, nu m-am umflat, m-am ingrasat…

Mai, frate, ai grija de tine, ai grija ce mănânci, ca toți banii ce-i castigi aci o sa ti-i mănânce doctorii… Uite, stii ca cerealele integrale au fibre si aceste fibre curata organismul? Uite, ovazul asta, care il mănâncă caii, are cele mai bune fibre si cele mai bune proteine….!

Ia, da-mi o jumatate de feldera de ovaz sa incerc și să văd daca pot sa fac faina la moara mea…

Pana una, alta, ia gusta din chifla asta integrala!

Și scot din poseta o chifla. Asa neagra iese?….

19092014133

E culoarea graului, uite si tu cum e bobul de grau. Chifla asta e facuta din faina completa, am macinat bobul intreg. Aici ai tot ce-ti trebuie ca sa te hranesti. Faina alba e goala…, nu are fibre. Mananci 300 g amidon, se depune 300 de grame, mananci 300 g paine integrale, jumatate ai fibre, care ies afara, ca nu au unde intra….

Mai omule, nu-i de glumit cu alimentatia, ai grija ca mori nevoia in somn ca-ti sta inima in loc ca nu mai are pe unde circula sangele de atata grasime…

S-o uitat asa trist la mine si a zis „Doamne, fereste!”.

No, am plecat. O sa mai trec pe aci.

Si m-am dus pe cealalta parte a targului, la struguri…

NO, si cand am vazut acei struguri faini, am uitat de slabit…., m-am si țâpat pe ei…

Am negociat cu un vanzator sa-mi dea cateva kg, ca m-am inteleptit, nu mai cumpar la lada mare, ca mi s-o stricat… Și apoi, de frica sa nu se strice, am tot indesat la concasor si apoi ma mai intreb de ce-mi cresc șoldurile… Rusine sa-mi fie ca m-am luat de nea Gică….!

Si ca sa repar gresala, in sara asta, m-am desfatat cu o draguță de salata de radacinoase…

Sarut mana pentru masa, Doamne!

Sa aveti somn bun, dragilor!

Eu mai am încă un picuț de lucru…

Concediul din 2015: o experienţă de „restructurare”

Dragii mei dragi

Poate vă ve-ţi fi întrebat de ce n-am mai scris…

Sau poate nu…

Am plecat şi eu (ca „unii”) în concediu…… Am vrut să scap şi eu două săptămâni de gătit, de târguit…, de toate… Am vrut să ies şi eu din Sibiu, să mai schimb locul, să mă odihnesc, dar mai mult am vrut să scap de făcut salate, chifle, lăpticuri… Da am vrut „să scap”…, ăsta e cuvântul…., dar n-am vrut să plec singură, ci i-am „târât” şi pe ai mei după mine….

Am crezut că munţii Neamţului sunt mai munţi decât munţii Sibiului şi apa mării e mai apă decât cea din Ocna Sibiului…., că alţii o să-mi gătească în locul meu…., dar m-am amăgit şi, ca atare, m-am dezamăgit şi am revenit acasă, aici, unde, în bisericuţa mea din cartier, la numai 10 minute distanţă, găsesc tot ce-mi trebuie pentru suflet, unde în crăticica mea de fontă îmi prepar cea mai bună păpică, unde în cuptoraşul meu îmi coc cea mai bună pâinică şi unde munţii Răşinarilor, la numai 12 km distanţă de casă, sunt cei mai munţi… şi lacul întins, Ocniţa, de la Ocna Sibiului, e cea mai mare mare….

După dezamăgirea concediului, din nou eşuat din lipsa confortului pentru trup şi atmosferă duhovnicească pentru suflet, iată-mă acasă…, luând-o „da capo al fine”, trezindu-mă din copleşeala trăirilor la glasul Domnului rostit azi în Sfânta Evanghelie prin Părintele meu:

De ce eşti atât de fricoasă? Cum de nu ai credinţă?” (Marcu 4, 35-41)

şi vânturile şi valurile vieţii ce se ridicaseră deasupră-mi au fost apoi certate şi s-a făcut linişte mare.

Doamne, ajută-mă să fructific această linişte şi darurile pe care mi le dai zilnic aici, în imediata apropiere. Ajută-mă să învăţ să fiu mai credincioasă peste acest puţin pe care mi l-ai dat şi să aştept cu răbdare şi încredere multul pe care mi-l DOResc…

Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!

Vă îmbrăţişez cu drag şi dor muuult!

Mă bucur că sunt femeie,
Slujesc în bucătărie şi
Îndrăznesc să trăiesc sănătos

copertacoperta1 Cartea slujirea din bucatariecoperta 1

Dezlegare la ……. cartofi prăjiţi

Dragilor
De mult timp fetiţele îmi cer cartofi prăjiţi…şi în seara asta… am zis să le fac pofta…, că tot e dezlegare …. la peşte şi tot n-am apucat „să fac rost” de o coadă de peşte…, n-a tras la nadă…asta e!

Aşa că, m-am pornit să le fac cartofi prăjiţi…a Am sacrificat jumătate de litru de ulei de măsline, ca să le fac o poftă…, dar nu au ieşit perfecţi…, căci n-a fost destul ulei…

Uf, uf, că tot timpul m-am zgârcit la ulei….

Dar bare-mi au înţeles şi fetiţele că nu se merită să strici atât de mult ulei, ca să faci nişte cartofi prăjiţi…

Cartofi-prajiti

”Gata mama, mie nu-mi plac cartofii prăjiţi. Punct. Tot mai buni sunt cum îi faci tu de obicei, înăbuşiţi …., a spus Rafaela.

Da, da….!!!

După acru, iarăşi dulce: Cura de pepene

Dragilor

Iată-ne în plin sezon estival! Căldura mare şi-a intrat, în sfârşit, în drepturi depline!

Aseară, deşi geamul era deschis, în cameră se simţea un aer înăbuşit şi mă gândeam la cei care locuiesc la bloc…

Sunt extrem de recunoscătoare pentru căsuţa noastră!!!

Ei, şi pe asemenea căldură, un pepe rece este cel mai potrivit!

Ieri, am cumpărat primii pepeni….

vitamine-si-minerale-pepene-rosu
Deşi ni l-au tăiat în două, deşi l-am gustat, tot nu a fost cel mai reuşit pepene… Ăsta e riscul cu pepenele: îl guşti din mijloc, unde e mai dulce, dar extremităţile sunt încă necoapte, verzi sau veştejite…. sau bătucite de la trasport…

Oricâte incoveniente ar fi cu pepenele, el rămâne una dintre plăcerile noastre gastronomice cele mai mari.

Ideea e că e nevoie să fim atenţi cum îl consumăm.

Specialiştii spun că pepenele este unul dintre alimentele care putrezesc foarte repede în organism şi produc fermantaţiile cele mai mari, de aceea, e nevoie să-l mâncăm separat de alte alimente.

Majoritatea dintre noi ne-am obişnuit să mâncăm pepenele după masă ca desert, iar acum noi facem eforturi să dezrădăcinăm acest obicei şi să-l mâncăm pe stomacul gol sau la distanţe de 2-3 ore după mâncare.

Am intrat un pic în pielea copiilor şi am început să fiu deschisă şi la modalităţi distractive de a consuma alimentele.

Am pus suc de pepene în formele de îngheţată.
Sunt superbe…

După ce ne-am acrit destul cu coacoze, acum ne desfătăm din plin cu pepenii gustoşi…roşii şi galbeni…

Doamne, mulţumim!!!!!

Treaba asta cu mâncatu’ sănătos e complicată rău în căp’şoru meu mărginit

Dragilor

Întotdeuna am avut aşteptări de la profesori şi învăţători. Îi voiam perfecţi, îi voiam să facă întocmai, literă cu literă ceea ce spuneau sau scriau, dar am avut multe dezamăgiri şi am trăit multă tristeţe.

Una scrie teoria, altele sunt practicile. E uşor să spui teoria, dar e complicat s-o aplici întocmai.
Şi nu-i mai bine de cel care nu ştie, măcar are linişte…, pe când eu.. nu sunt nici car, nici în teleguţă, n-am atins idealul, dar nici „ca toată lumea” nu mai pot să gătesc şi să mânc… atâtea teorii despre alimentaţie sănătoasă şi atâtea dezamăgiri din partea celor care o propovăduiesc (dintre care cel dintâi sunt eu) ce să mai zic…, mă copleşesc ….

Şi ca să n-o iau razna… unica scăpare este Doamne şi Biserica Lui, pe care porţile iadului nu o vor birui…, chiar dacă tiparul a luat-o razna şi a tot repetat „Dezlegare la peşte”, Dezlegare la peşte” şi acolo unde n-a fost cu ani în urmă.

Gata! Nu mă mai uit la alţii din jur, nu mai am aşteptări, pretenţii, ci privesc la Doamne şi la sfinţii mucenici… Îmi dau seama că a te hrăni acum benefic e mucenicie curată…, e precum se fereau mucenici de mâncărurile jertfite idolilor… (cine are minte de priceput, să înţelegeagă…sensul la care am gândit) şi se face pe cont propriu …fără să aştepţi de la om izbăvire sau încurajare…Nu-i de unde: căci „toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul” (Psalmul 13, 3) sau „ne am depărtat, toţi ne am abătut, împreună netrebnici ne am făcut; nu mai este cine să facă judecată şi dreptate, nu este nici unul”. (http://molitfelnic.ro/rugaciune-pentru-chemarea-milei-lui-dumnezeu/)
Rânduielile de veacuri ale Sfintei noastre Biserici sunt o puternică armură pentru a face faţă la atâtea avalanşe şi vârtejuri.

Am dorit să ajut lumea, dar n-am ţinut cont că singura pe care o pot schimba sunt eu şi eu sunt tare încăpăţânată şi tare pofticioasă…

Ce e scris în cărţi e perfect valabil, teoria e argumentată cu demonstraţii ştiinţifice, dar nu ştiu pe nimeni s-o respecte întocmai ca şi stil de viaţă, ci doar pentru terapie: când te taie la os, ţii regim, când te simţi bine, uiţi şi te simţi bine… A fost o perooadă atât de fericită… era harul, iar acum se probează dacă zidul e destul de puternic…, dar suntem slabi, neputincioşi ….

Chiar zilele acestea am vorbit cu o autoritate în domeniu şi mi-a spus că „nutriţia este grea, chiar şi pentru specialişti (darămite pentru mine mititica, care am îndrăznit să mut munţii gusturilor delicioase) şi că uneori mai putem gusta aşa de poftă” şi ce nu merge…

…….. mă închid în coşmelia mea şi Îl rog pe Domnul să aibă milă de mine.
Rugaţi-vă pentru mine!

PS: Vă datorez mulţumiri pentru că v-aţi rugat pentru fetiţa mea cea mare, care a intrat la liceu. Domnul să vă răsplătească dragostea. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Şi cu mâncatu’ …, mai ales, după cursul de bucătărie de azi, după atâtea discuţii de bunătăţuri… ce să mai …, mănânc şi plâng, mănânc!

Ideea e să ne păstrăm pacea, căci nu mâncarea e totul…..

Eu aleg acum să-mi mut atenţia pe alte subiecte, deşi paralel lucrez la cartea despre lupta cu poftele…

Nu disperaţi! Doamne e cu noi şi va fi până la sfârşit şi El e hrana noastră…., căci, la urma urmei, sufletul e cel care hrăneşte trupul!

Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!, zice Domnul